privind învățămîntul în Republica Socialistă România
Dezvoltarea și perfecționarea permanenta a învățămîntului de toate gradele au constituit și constituie un obiectiv de o deosebită însemnătate al politicii partidului și statului nostru.
Sub conducerea Partidului Comunist Roman, învățămîntul de toate gradele s-a dezvoltat odată cu prefacerile revoluționare care au avut loc pe plan social, economic, politic și cultural în țara noastră. Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman a trasat direcțiile principale de dezvoltare și perfecționare a întregului nostru învățămînt. Pe baza directivelor Congresului al IX-lea, sub directa și permanenta îndrumare a conducerii partidului, Ministerul Învățămîntului, consultînd un mare număr de cadre didactice și de specialiști din diferite ramuri ale economiei, științei și culturii ei folosind valoroasele traditii ale învățămîntului românesc și experienta înaintată a pedagogiei universale, a elaborat studii privind dezvoltarea și perfecționarea învățămîntului de toate gradele. Studiile au fost supuse unor largi dezbateri publice, care au trezit un viu interes și au prilejuit peste 10.000 de propuneri, sugestii și observații.
Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 22-25 aprilie 1968, examinînd măsurile preconizate în aceste studii și propunerile izvorite din dezbaterea larga cu oamenii muncii, a aprobat Directivele Comitetului Central al Partidului Comunist Roman privind dezvoltarea învățămîntului în Republica Socialistă România. Înfăptuirea Directivelor va determina ridicarea pe o treapta mai înaltă a întregului nostru învățămînt, creșterea nivelului cultural și profesional al poporului, îmbunătățirea sistematica a pregătirii cadrelor de muncitori, tehnicieni și specialiști de calificare superioară.
Pe baza hotărîrii Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman s-a adoptat prezenta Lege privind învățămîntul în Republica Socialistă România.
Prima lege care a pus bazele funcționarii întregului învățămînt în țara noastră a fost Legea instrucțiunii, din 1864.
După eliberarea tarii, învățămîntul a fost reglementat prin Legea pentru reforma învățămîntului, din 1948, care a avut un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești.
La întocmirea legii de fața au fost avute în vedere atît bogata experienta acumulată de învățămîntul nostru, cît și lipsurile ce s-au manifestat, unele dintre acestea izvorind din prevederile Legii din 1948 și din acte normative ulterioare; s-a ținut seama, în același timp, și de experienta pedagogica acumulată pe plan mondial.
Prezenta lege stabilește cadrul juridic necesar pentru organizarea și desfășurarea învățămîntului.
Legea prevede că în Republica Socialistă România învățămîntul se dezvolta în strinsa legătură cu progresele științei și tehnicii, cu cerințele economiei și culturii, ale construcției socialismului și comunismului.
Învățămîntul are drept scop însușirea, de către cetățeni, a culturii generale și a cunoștințelor necesare exercitării unor profesiuni utile societății, formarea conceptiei lor materialist-dialectice despre natura și societate, educarea intelectuală, morala, estetica și fizica, cultivarea dragostei lor față de patrie și popor, față de idealurile de pace și progres social.
Legea exprima caracterul profund democratic al politicii partidului nostru în domeniul învățămîntului, asigurind exercitarea dreptului la învățătura al tuturor cetățenilor, fără deosebire de naționalitate, rasa, sex, religie și fără vreo ingradire care ar putea constitui discriminare. Expresie a deplinei egalitati a cetățenilor tarii, legea precizează, în conformitate cu prevederile Constituției, ca pentru naționalitatile conlocuitoare învățămîntul de toate gradele se desfășoară și în limba proprie.
Exercitarea dreptului la învățătura al cetățenilor este asigurat prin gratuitatea învățămîntului de toate gradele, precum și prin alte forme de sprijin material, ca burse, cazare în cămine, masa la cantine, manuale, transport la practica în producție și în vacante, îngrijirea sănătății, odihna în tabere, excursii.
Legea stabilește sistemul de învățămînt, care cuprinde: învățămîntul preșcolar, învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și tehnic, învățămîntul superior, învățămîntul postuniversitar. Prin acest sistem de învățămînt, amplu diversificat și ca multiple posibilități de trecere între diferite tipuri de grade de școli, se creează tinerilor, tuturor oamenilor muncii, largi posibilități de a urma școli de orice grad, potrivit cu aptitudinile, capacitatea și dorintele proprii, cît și cu necesitățile de cadre calificate ale activității sociale.
În lumina sarcinilor date de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman, legea prevede prelungirea duratei învățămîntului obligatoriu de cultura generală de la 8 ani, cît este în prezent, la 10 ani. Școala generală de 10 ani va asigura tineretului un orizont mai larg de cultura generală, care îi va permite să-și însușească mai repede și mai temeinic o calificare sau să-și desavirseasca pregătirea în școli de nivel superior. În școala generală se va urmări o mai buna cunoaștere a elevilor, a inclinatiilor și aptitudinilor acestora, în vederea orientarii lor școlare și profesionale.
Se prevede că învățămîntul obligatoriu de cultura generală sa înceapă la 6 ani, astfel ca școala generală să poată fi încheiată pînă la vîrsta de 16 ani. Pentru copiii mai puțin dezvoltati, cuprinderea în școala se poate amina cu un an. În primii ani de aplicare a legii, cuprinderea copiilor în școala la vîrsta de 6 ani se va face la cererea părinților. Premergător școlii generale, ca și pînă acum, va funcționa grădinița de copii, a carei reglementare este de asemenea prevăzută în lege.
Ținînd seama atît de capacitatea și de interesele elevilor, cît și de cerințele societății, se prevede că învățămîntul liceal sa cuprindă licee de cultura generală organizate pe secții cu caracter real și umanist și licee de specialitate cu profil variat, potrivit nevoilor economice și social-culturale.
Pentru pregătirea unui număr sporit de muncitori, maiștri și tehnicieni, capabili sa mînuiască cu pricepere instalațiile, mașinile și utilajele moderne sau sa exercite cu competența activități economice și social-culturale, legea creează învățămîntului profesional și învățămîntului tehnic largi posibilități de dezvoltare, prin organizarea unor variate forme de calificare și perfecționare.
Ținînd seama de prelungirea duratei învățămîntului obligatoriu de cultura generală și de volumul sporit de cunoștințe cu care vor veni absolvenții școlilor generale, legea stabilește durata studiilor în școlile profesionale la 1-2 ani, în funcție de complexitatea meseriei. Se prevede, ca o formă importanța de pregătire a muncitorilor calificați, și, ucenicia la locul de muncă.
În ceea ce privește școlile de maiștri, avînd în vedere rolul maistrului în producție și cunoștințele necesare îndeplinirii atribuțiilor sale, precum și faptul ca în aceste școli sînt primiți absolvenți ai școlii profesionale, cu stagiu și merite în producție, se fixează durata studiilor la 1 an pentru învățămîntul de zi și la 2 ani pentru învățămîntul seral.
Se reglementează prin lege și școala de specializare postliceala care, în 1-2 ani de studii, asigura pregătirea profesională a absolvenților liceelor de cultura generală, în vederea exercitării unor activități de nivel mediu, tehnice sau social-culturale.
Se stabilește, de asemenea, modul de organizare și funcționare a cursurilor la locul de muncă, pentru calificarea și perfecționarea muncitorilor și a personalului mediu de specialitate.
O atenție deosebită se acordă prin lege învățămîntului superior, important factor al progresului științei, tehnicii și culturii. Legea fixează cadrul organizatoric al acestui învățămînt, stabilește tipurile de instituții, diversifica mai adecvat profilul și durata studiilor după scopul pregătirii, creează premisele unei mai strinse legături a școlii superioare cu cerințele actuale ale economiei și culturii. Prin noua reglementare se va realiza un orizont de pregătire mai larg, se va asigura absolventului o mai mare mobilitate socială în profesiunea sa și o pregătire mai aprofundata într-o anumită specialitate.
Pentru formarea cadrelor intermediare între ingineri și tehnicieni sau maiștri se organizează pe secții de subingineri și de conductori arhitecti, acoperindu-se astfel un gol resimtit în activitatea de producție și reluindu-se una din tradițiile valoroase ale învățămîntului nostru.
În vederea perfecționării conducerii instituțiilor de învățămînt superior și a facultăților, legea prevede introducerea principiului conducerii colective, largindu-se atribuțiile consiliilor profesorale ale instituțiilor de învățămînt superior și ale facultăților, precum și responsabilitățile colectivelor de catedra.
Ținînd seama de faptul ca, în condițiile contemporane de progres rapid al științei și tehnicii, școala superioară capata față de trecut și rolul de a improspata, a completa și perfectiona periodic cunoștințele științifice ale specialiștilor, legea prevede organizarea, în acest scop, a învățămîntului postuniversitar.
Pentru ca întregul nostru învățămînt sa corespundă cerințelor actuale și de perspectiva ale dezvoltării economiei și culturii, progresului științei și tehnicii contemporane, legea reglementează perfecționarea continua a conținutului învățămîntului de toate gradele.
Prezenta lege prevede că întocmirea planurilor de învățămînt, a programelor de studii, a manualelor și cursurilor să fie în centrul atenției personalului didactic, a conducerii instituțiilor de învățămînt și a Ministerului Învățămîntului, asigurindu-se o larga consultare a specialiștilor și a organelor centrale interesate. Prevederile legii intaresc în același timp răspunderea catedrelor, a instituțiilor de învățămînt și a Ministerului Învățămîntului, pentru conținutul, nivelul științific și orientarea învățămîntului, în scopul ca tineretul sa primească temeinice cunoștințe profesionale la nivelul științei și tehnicii contemporane, să aibă capacitatea de a aplica aceste cunoștințe în practica muncii sociale, astfel încît ținerii elevi și studenți, educati în spiritul adincului devotament pentru popor, sa devină cetățeni militanti ai construcției socialiste și comuniste.
Ținînd seama ca învățămîntul - îndeosebi cel superior - reprezintă o puternica baza de cadre cu înaltă calificare științifică, legea acorda, o deosebită importanța cercetării științifice, legarii tot mai strinse a acesteia de problemele economiei noastre, de cerințele științei și culturii socialiste. Pentru stimularea cercetării științifice din instituțiile de învățămînt superior, pe baza Directivelor Conferintei Naționale a Partidului Comunist Roman, se prevede organizarea unor centre de cercetare, care să concentreze forțele științifice din învățămînt în vederea rezolvarii unor probleme importante ale economiei și culturii.
Legea cuprinde dispoziții generale referitoare la personalul didactic din întregul învățămînt. Reglementările cu privire la întreaga situație juridică a corpului didactic, de la intrarea în învățămînt și pînă la pensionare, vor fi cuprinse, potrivit hotărîrii Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, în Statutul personalului didactic, care urmează să fie întocmit în cursul acestui an și să fie supus unei dezbateri publice.
Prin lege sînt precizate principiile activității de îndrumare și control în învățămînt, organele prin care se exercită aceasta activitate pe plan central și local.
Legea prevede sarcini pentru Ministerul Învățămîntului, comitetele executive ale consiliilor populare județene, precum și pentru celelalte ministere și organe centrale care au în subordine școli.
Ministerul Învățămîntului realizează potitica partidului și statului în domeniul învățămîntului; el conduce, indrumeaza și controlează întregul învățămînt, asigurind caracterul unitar al acestuia; lui îi revine răspunderea pentru planurile de învățămînt, programele și manualele școlare și universitare, perfecționarea personalului didactic și a metodelor de predare, asigurarea materialului didactic ajutator.
Ministerele, organele centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene au sarcini importante în legătură cu organizarea și desfășurarea procesului de învățămînt, controlul școlilor, realizarea optima a investițiilor și dotarea materială corespunzătoare a unităților de învățămînt pe care le organizează.
Legea privind învățămîntul în Republica Socialistă România se integreaza în preocuparile constante ale partidului și statului pentru dezvoltarea școlii românești, în vederea creșterii aportului acesteia la progresul material și spiritual al tarii noastre.
Prin adoptarea legii de față de către Marea Adunare Naționala, școala - principalul izvor de cultura și factor de civilizatie - va putea contribui și mai activ la afirmarea multilaterala a personalității umane, la dezvoltarea națiunii noastre socialiste, la inflorirea patriei.
Marea Adunare Naționala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
Titlul I — Dispoziții generale ↑ Cuprins
În Republica Socialistă România învățămîntul, principal izvor de cultura și factor de civilizatie, contribuie la dezvoltarea și inflorirea orinduirii și națiunii socialiste, la afirmarea multilaterala a personalității umane.
Învățămîntul are drept scop însușirea, de către cetățeni, a culturii generale și a cunoștințelor necesare exercitării unor profesiuni utile societății, formarea conceptiei lor materialist-dialectice despre natura și societate, educarea intelectuală, morala, estetica și fizica, cultivarea dragostei lor față de patrie și popor, față de idealurile, de pace și progres social.
Învățămîntul se dezvolta în strinsa legătură cu progresele științei și tehnicii, cu cerințele economiei și culturii, ale construcției socialismului și comunismului.
Personalul didactic are sarcina de înaltă răspundere de a realiza țelurile învățămîntului, contribuind la îndeplinirea misiunii sociale de instruire și educare a cetățenilor.
Învățămîntul în Republica Socialistă România este învățămînt de stat.
Școala este despartita de biserica. Confesiunile, congregatiile sau comunitatile religioase pot organiza și întreține școli speciale pentru pregătirea personalului de cult.
Cetățenii Republicii Socialiste România au dreptul la învățătura, fără deosebire de naționalitate, rasa, sex sau religie și fără vreo alta ingradire ce ar putea constitui o discriminare.
În Republica Socialistă România învățămîntul are următoarea organizare:
- învățămîntul preșcolar;
- învățămîntul obligatoriu de cultura generală;
- învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic;
- învățămîntul postuniversitar.
Cultura generală de baza este asigurata tuturor cetățenilor prin învățămîntul obligatoriu, cu durata de 10 ani.
Accesul la toate gradele de învățămînt este asigurat fiecăruia, potrivit dorintei și aptitudinilor dovedite, precum și cerințelor economiei și culturii socialiste.
Învățămîntul de toate gradele este gratuit.
Statul organizează sistemul burselor de stat, ca sprijin material în vederea asigurării dreptului la învățătura
Elevii și studenții primesc, În condițiile legii, burse și alte forme de sprijin material, precum cazare în cămine sau case de copii, masa la cantine, manuale, transport în vacante și la practica în producție, îngrijirea sănătății, odihna în tabere, excursii.
Învățămîntul de toate gradele se desfășoară în limba română.
În conformitate cu prevederile Constituției, pentru naționalitatile conlocuitoare învățămîntul de toate gradele se desfășoară și în limba proprie.
Ministerul Învățămîntului asigura pregătirea personalului didactic necesar învățămîntului în limbile naționalitatilor conlocuitoare.
La concursurile de admitere prevăzute în prezenta lege, candidații au dreptul de a susține probele în limba maternă la disciplinele pe care le-au studiat în această limbă.
În unele școli, învățămîntul se poate desfășura și într-una din limbile moderne de larga circulație.
În Republica Socialistă România, statul asigura locuri de muncă absolvenților învățămîntului liceal de specialitate, ai învățămîntului profesional, ai învățămîntului tehnic și ai învățămîntului superior.
Învățămîntul în Republica Socialistă România se realizează unitar.
Conducerea, îndrumarea și controlul întregului învățămînt se exercită de Ministerul Învățămîntului, care realizează politica partidului și statului în domeniul învățămîntului.
Ministerul Învățămîntului colaborează cu celelalte ministere sau alte organe centrale care au în subordine școli și acorda asistența de specialitate comitetelor executive ale consiliilor populare județene și Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului București.
În activitatea sa, Ministerul Învățămîntului se sprijină pe consilii și comisii consultative, alcătuite din cadre didactice și din cei mai buni specialiști în probleme de învățămînt.
În realizarea scopurilor învățămîntului, Ministerul Învățămîntului colaborează cu Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Asociațiilor Studenților și Organizația Pionierilor, care contribuie, potrivit statutelor lor, la desăvîrșirea pregătirii profesionale și la educarea civică și morala a elevilor și studenților.
Instituțiile de învățămînt, în activitatea pe care o desfășoară, colaborează strins cu familia, asigurindu-și concursul părinților în pregătirea tineretului pentru viața și munca.
Instituțiile de învățămînt colaborează cu organizațiile obștești și cu instituțiile de stat care au sarcini în domeniul educației de mase.
Titlul II — Învățămîntul preșcolar ↑ Cuprins
Învățămîntul preșcolar are scopul de a contribui la educarea copiilor în vîrsta de la 3 la 6 ani, în vederea cuprinderii lor în învățămîntul general, precum și de a sprijini pe părinți în creșterea copiilor.
Învățămîntul preșcolar este facultativ.
El se realizează prin grădinițe de copii.
Pentru copiii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale se organizează grădinițe cu activități specifice.
Grădinițele de copii se organizează, pe circumscripții preșcolare, de comitetele executive ale consiliilor populare județene și de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București.
Se pot organiza grădinițe de copii și pe lîngă organizațiile de stat, precum și pe lîngă organizațiile cooperatiste și alte organizații obștești.
La cererea părinților, organele de stat și celelalte organizații prevăzute în articolul precedent pot înființa, pe lîngă unele grădinițe, cămine de copii, în care se continua munca educativă desfășurată în cadrul gradinitei și se asigura supravegherea, masa și odihnă copiilor.
Pentru întreținerea copiilor în cămine, părinții plătesc o contribuție lunară.
Planul de cuprindere a copiilor în grădinițe și cămine, precum și rețeaua acestor unități, se aproba de Ministerul Învățămîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare care organizează grădinițe de copii. Aprobarea planului de cuprindere se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii și a Ministerului Finanțelor.
Activitatea de educare a copiilor în grădinițe și cămine se desfășoară pe baza programelor elaborate de Ministerul Învățămîntului.
Grădinița de copii este condusă de o directoare, care organizează și controlează întreaga activitate educativă și gospodareasca a unității. Directoarea, în conformitate cu normele legale, răspunde și de activitatea caminului de copii organizat pe lîngă grădinița.
Titlul III — Învățămîntul obligatoriu de cultura generală și învățămîntul liceal ↑ Cuprins
Capitolul I — Organizare ↑ Cuprins
Învățămîntul obligatoriu de cultura generală se realizează prin școli generale.
Învățămîntul liceal se realizează prin licee de cultura generală și prin licee de specialitate.
Secțiunea 1 — Învățămîntul obligatoriu de cultura generală
Învățămîntul obligatoriu de cultura generală asigura însușirea de către elevi a bazelor culturale generale, contribuie la dezvoltarea lor intelectuală și fizica, la formarea lor moral-cetateneasca, cultiva interesul și dragostea lor pentru munca, le formează deprinderi practice, îi orienteaza și-i pregătește, potrivit aptitudinilor, pentru continuarea studiilor în unități de învățămînt de nivel superior sau pentru desfășurarea unor activități utile în diferite sectoare de muncă.
Învățămîntul obligatoriu de cultura generală are durata de 10 ani. În acest învățămînt sînt cuprinși toți copiii care, pînă la începerea anului școlar, au împlinit vîrsta de 6 ani.
Pentru copiii mai puțin dezvoltati cuprinderea în învățămîntul obligatoriu de cultura generală se poate amina cu un an.
Elevii care au promovat clasa a VIII-a a școlii generale pot continua studiile la liceele de cultura generală sau la liceele de specialitate.
Elevii care promovează clasa a IX-a sau a X-a a școlii generale pot continua studiile, după caz, în anii II sau III ai liceelor, în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Învățămîntul obligatoriu de cultura generală este învățămînt de zi.
În condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului, se poate organiza învățămînt seral și învățămînt fără frecventa.
Rețeaua școlilor generale se aproba de Ministerul Învățămîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare care organizează aceste școli, în concordanta cu planul anual de școlarizare, întocmit cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii și a Ministerului Finanțelor.
Școlile generale se organizează, în condițiile stabilite de lege, de comitetele executive ale consiliilor populare județene și de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București. Fiecărei școli i se stabilește o circumscripție școlară.
Pentru cultivarea talentelor și dezvoltarea unor aptitudini, unele școli generale funcționează cu program special.
Pentru copiii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale ori cu tulburări de comportament se organizează școli generale speciale, cu durata de studii și programe școlare specifice fiecărei categorii de deficiente.
Secțiunea 2 — Învățămîntul liceal de cultura generală și învățămîntul liceal de specialitate
Învățămîntul liceal de cultura generală asigura elevilor o cultura generală multilaterala, îi educa în spiritul inaltelor îndatoriri de cetățeni ai patriei socialiste, orientindu-i în vederea continuării studiilor în învățămîntul superior sau a desfășurării unor activități utile, în diferite sectoare de muncă.
Liceele de cultura generală pot funcționa cu învățămînt de zi, avînd durata de 4 ani, precum și cu învățămînt seral și învățămînt fără frecventa, avînd durata de 5 ani.
Liceele de cultura generală se organizează pe secții cu caracter real sau umanist.
Pentru cultivarea talentelor și dezvoltarea unor aptitudini, unele licee de cultura generală sau clase ale acestora funcționează cu program special.
Rețeaua liceelor de cultura generală și planul anual de școlarizare se aproba de Ministerul Învățămîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare județene și ale Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului București. Aprobarea planului de școlarizare se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii și a Ministerului Finanțelor.
Liceele de cultura generală se organizează, în condițiile stabilite de lege, de comitetele executive ale consiliilor populare județene și de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București.
Pentru copiii cu deficiente senzoriale sau fizice se pot organiza licee de cultura generală cu durata studiilor și programe școlare specifice fiecărei categorii de deficiente.
Admiterea în liceele de cultura generală se face pe bază de concurs, organizat pe secții în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
La concursul de admitere pentru învățămîntul de zi se pot prezenta absolvenți ai clasei a VIII-a a școlii generale, fără sa fi depășit vîrsta de 17 ani împliniți în anul calendaristic în care se înscriu la concurs.
La concursul de admitere pentru învățămîntul seral și învățămîntul fără frecventa se pot prezenta absolvenți ai clasei a VIII-a a școlii generale sau persoane care poseda studii echivalente, indiferent de vîrsta.
Învățămîntul liceal de specialitate asigura elevilor, pe lîngă pregătirea de cultura generală și educația civică, o pregătire profesională necesară îndeplinirii unor activități de specialitate de nivel mediu, potrivit cu cerințele economiei și culturii socialiste.
Liceele de specialitate funcționează cu învățămînt de zi. Pentru anumite specialități poate fi organizat și învățămînt seral sau fără frecventa.
Durata studiilor în liceele de specialitate este de 4 sau 5 ani, potrivit prevederilor nomenclatorului de specialități.
Rețeaua și profilul liceelor de specialitate, nomenclatorul de specialitatii, precum și planul anual de școlarizare, se aproba de Consiliul de Miniștri, la propunerea Ministerului Învățămîntului, facuta cu consultarea ministerelor și a celorlalte organe centrale interesate.
Liceele de specialitate se organizează de ministerele, de celelalte organe centrale ale administrației de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare, stabilite de Consiliul de Miniștri.
Dispozițiile art. 35 alin. 2 se aplică și în organizarea liceelor de specialitate.
Admiterea în liceele de specialitate se face pe bază de concurs, organizat în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
La concursul de admitere pentru învățămîntul de zi se pot prezenta absolvenții clasei a VIII-a a școlii generale, dacă nu au depășit vîrsta de 17 ani împliniți în anul calendaristic în care se înscriu la concurs.
Pentru învățămîntul seral și cel fără frecventa, se pot prezenta la concursul de admitere, indiferent de vîrsta, persoanele care au absolvit clasa a VIII-a a Școlii generale sau poseda studii echivalente și lucrează în domeniul specialitatii în care urmează să se pregătească.
Capitolul II — Procesul de învățămînt ↑ Cuprins
În școlile generale și în licee, activitățile instructiv-educative se realizează prin lecții, lucrări practice în laboratoare sau ateliere școlare, prin cercuri de elevi sau alte acțiuni în afară clasei și a școlii. În ultimii 2 ani de studii ai liceelor procesul de învățămînt include și programul de pregătire pentru apărarea patriei.
Pentru buna desfășurare a activităților de instruire și educare, fiecare clasa va avea un diriginte desemnat de conducerea unității școlare.
În sprijinul procesului instructiv-educativ, în cadrul școlilor generale și al liceelor funcționează biblioteci școlare.
Structura anului școlar, durata lectiilor, sesiunile de examene și vacantele se stabilesc de Ministerul Învățămîntului.
Activitatea instructiv-educativă se desfășoară în conformitate cu planurile de învățămînt și programele școlare.
Pentru școlile generale și liceele de cultura generală, planurile de învățămînt și programele școlare se elaborează de Ministerul Învățămîntului. În cazul unităților școlare cu program special, elaborarea se face cu consultarea organelor centrale de stat sau obștești interesate.
Pentru liceele de specialitate planurile de învățămînt și programele școlare pentru disciplinele de cultura generală se elaborează de Ministerul Învățămîntului în colaborare cu celelalte ministere și organe centrale interesate.
Programele școlare pentru disciplinele de specialitate predate în liceele de specialitate se elaborează de ministerele și celelalte organe centrale care organizează aceste licee și se aproba de Ministerul Învățămîntului.
Ministerul Învățămîntului răspunde de elaborarea manualelor necesare învățămîntului obligatoriu de cultura generală și învățămîntului liceal.
Manualele se întocmesc pe baza programelor școlare și trebuie să corespundă nivelului științific și pedagogic contemporan.
Pentru învățămîntul în limbile naționalitatilor conlocuitoare se elaborează manuale în limbile acestor naționalitati.
În liceele de specialitate, instruirea practica se realizează, potrivit planurilor de învățămînt și programelor școlare, în ateliere școlare, pe loturi experimentale, în laboratoare și sali de demonstratii, în școli de aplicație, în întreprinderi și alte organizații socialiste.
În vederea modernizării conținutului și formelor de desfășurare ale învățămîntului obligatoriu de cultura generală și ale învățămîntului liceal, Ministerul Învățămîntului poate aproba organizarea unor unități școlare experimentale; de asemenea, poate aproba aplicarea, într-un număr limitat de școli sau licee, a unor planuri de învățămînt, programe și manuale experimentale, precum și experimentarea unor metode de predare.
Verificarea pregătirii elevilor se face, pe întregul parcurs al anului școlar, în cadrul lectiilor și al celorlalte forme de activitate, precum și prin examene, cînd este cazul.
Aprecierea cunoștințelor elevilor se face cu note de la 10 la 1.
Promovarea elevilor dintr-o clasa în alta se face pe baza notelor obținute. Sînt declarați promovati elevii care obțin cel puțin media 5 la fiecare obiect de studiu și cel puțin media 6 la purtare.
Elevii pot susține examene de corigenta la cel mult două obiecte de studiu.
Repeta anul de studii elevii care:
- nu obțin cel puțin media 5 la mai mult de doua obiecte de studiu;
- nu obțin cel puțin media 6 la purtare;
- nu promovează examenele de corigenta.
Elevii care au promovat ultimul an de studii al școlii generale primesc certificate de absolvire.
Elevii care au promovat cel puțin 2 ani la licee pot primi, la cerere, certificate de absolvire a școlii generale.
Elevii care au promovat ultimul an de studii al liceelor pot susține examenul de bacalaureat.
Examenul de bacalaureat constituie verificarea nivelului de pregătire a absolvenților, a culturii lor generale și de specialitate și a capacității de a sintetiza cunoștințele obținute în liceu. El se susține în fața unei comisii prezidate, de regula, de un profesor sau conferențiar universitar și consta din probe scrise și orale, obligatorii și la alegere.
Sînt declarați reusiti candidații care obțin cel puțin media 5 la fiecare obiect de examen.
Probele la examenul de bacalaureat, modul de desfășurare a acestuia, precum și numărul și compunerea comisiilor, se stabilesc de Ministerul Învățămîntului.
Candidații care promovează examenul primesc diploma de bacalaureat, iar cei care nu îl promovează sau care nu se prezintă la examen primesc, la cerere, certificat de absolvire a liceului.
Diploma de bacalaureat eliberata de liceele de specialitate cuprinde și mențiunea specialitatii pe care titularul a studiat-o.
Absolvenții cu examen de bacalaureat ai învățămîntului liceal pot continua studiile în învățămîntul superior.
Capitolul III — Elevii ↑ Cuprins
Secțiunea 1 — Drepturi și îndatoriri
În învățămîntul obligatoriu de cultura generală, înscrierea elevilor în clasele I-X se face din oficiu, de școala generală în circumscripția căreia elevii își au domiciliul.
Elevii de alta naționalitate decît cea română pot opta pentru înscrierea la școala generală cu predarea în limba română din circumscripția școlară în care domiciliază sau la o școala cu predarea în limba naționalității lor.
Părinții și ceilalți ocrotitori legali sînt obligați să asigure participarea copiilor la lecții și la celelalte activități obligatorii organizate de școala. Încălcarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează potrivit legii.
La învățămîntul de zi, în școlile generale sînt înscriși elevii care n-au depășit vîrsta corespunzătoare clasei cu mai mult de 3 ani.
Elevii care au depășit vîrsta prevăzută la alineatul precedent sînt obligați sa continue studiile pînă la absolvirea învățămîntului obligatoriu de cultura generală prin învățămîntul seral sau fără frecventa.
Elevii care din diferite motive nu au promovat primele 4 clase ale școlii generale pînă la împlinirea virstei de 13 ani vor susține un examen integral de promovare a claselor I-IV, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Înscrierea elevilor în anul I al liceelor se face la cerere, pe baza rezultatelor obținute la concursul de admitere, iar în ceilalți ani, în urma promovării anului de studii precedent, în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Elevii înscriși la învățămîntul de zi sau la cel seral de la licee pot repeta anul de studii o singură dată, iar cei care urmează învățămîntul. fără frecventa, de cel mult două ori.
Dispozițiile alineatului precedent nu se aplică în cazul repetarii anului de studii din motive medicale.
Elevii pot obține transferarea, pentru motive temeinice, de la o școala generală la alta sau de la un liceu la altul, cu acordul celor două unități școlare, în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Pentru dezvoltarea unor inclinatii și aptitudini ale elevilor se pot organiza cercuri tehnice, cenacluri literare, ansambluri artistice, concursuri, campionate și alte forme de activități cultural-artistice, tehnice și sportive.
Pentru dezvoltarea sportului de performanță în rindurile elevilor se pot organiza cluburi sportive.
Pentru asigurarea pregătirii lor, elevii sînt obligați sa participe cu regularitate la lecții și la celelalte acțiuni organizate de școala, să-și însușească cunoștințele și să-și formeze deprinderile prevăzute de programele școlare.
Elevii sînt obligați să respecte, în școala și în afară de școala, normele de disciplina stabilite.
Pentru succese deosebite obținute la învățătura, pentru purtare exemplara și pentru modul de participare la activitățile organizate în școala și în afară de școala, elevii sînt evidentiati, putind primi premii și recompense.
Pentru nerespectarea îndatoririlor ce le revin, elevii pot fi sancționați.
Normele de evidențiere și de sancționare a elevilor se stabilesc de Ministerul Învățămîntului.
În aplicarea prevederilor art. 11 din prezenta lege, absolvenții învățămîntului de zi al liceelor de specialitate care nu continua studiile în învățămîntul superior de zi sînt repartizați în producție, potrivit profilului lor de pregătire.
După efectuarea unui stagiu în producție, stabilit potrivit legii, absolvenții liceelor de specialitate pot ocupa și funcții de maiștri.
Secțiunea 2 — Burse și alte forme de sprijin material
Pentru asigurarea școlarizării în învățămîntul obligatoriu de cultura generală și pentru sprijinirea elevilor din învățămîntul liceal se pot acorda burse în funcție de situația la învățătura și purtare, precum și de veniturile părinților.
Pe lîngă școlile generale și licee pot funcționa cămine de elevi și cantine școlare, pentru elevii care, în condițiile legii, au nevoie de un asemenea sprijin material.
Elevii din învățămîntul obligatoriu de cultura generală, precum și elevii din învățămîntul liceal primesc gratuit manuale școlare.
Elevii se bucura de asistența medicală asigurata de către Ministerul Sănătății, prin personalul medico-sanitar școlar și prin rețeaua unităților medico-sanitare.
Elevii beneficiază de sprijinul acordat potrivit legii pentru odihna în tabere și participare la excursiile și activitățile sportive organizate de școala.
Elevii intretinuti de stat în casele de copii sau toți aceia care sînt în evidenta acestor case, precum și elevii intretinuti în școlile pentru copii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale, beneficiază și de transportul gratuit în vacante.
Capitolul IV — Conducerea și administrarea școlilor generale și a liceelor ↑ Cuprins
Fiecare unitate școlară este condusă de un director. Acesta este ajutat în îndeplinirea atribuțiilor sale de consiliul profesoral și, cînd este cazul, de unu sau mai mulți directori adjuncți.
Directorul are următoarele atribuții principale:
- organizează, conduce și controlează activitatea instructiv-educativă și gospodareasca a școlii;
- eliberează actele de studii;
- numește și eliberează din funcție personalul didactic ajutator și administrativ-gospodăresc din nomenclatura sa;
- reprezintă școala în relațiile cu orice persoane sau organizații.
Directorul școlii generale are și atributia de a asigură realizarea învățămîntului obligatoriu de cultura generală în circumscripția școlară stabilită pentru școala pe care o conduce.
Directorul poate delega unele dintre atribuțiile sale directorilor adjuncți.
În cadrul școlii funcționează, sub președinția directorului, un consiliu profesoral format din personalul didactic de conducere și de predare, iar cînd este cazul, și din personalul de instruire practica.
Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.
Consiliul profesoral are următoarele atribuții principale:
- dezbate principalele probleme ale activității instructiv-educative din școala și stabilește măsuri pentru perfecționarea acestei activități;
- aproba programul acțiunilor educative, întocmit în colaborare cu organizațiile de tineret;
- contribuie la generalizarea experienței pozitive din activitatea personalului didactic și la îmbunătățirea metodelor de predare;
- analizează periodic îndeplinirea planurilor de muncă și rezultatele activității desfășurate de școala.
În cadrul școlilor se pot organiza comisii metodice pe specialități și o comisie a dirigintilor cu scopul de a contribui la îmbunătățirea procesului instructiv-educativ.
Pentru desfășurarea activității administrativ-gospodărești, școlile sînt încadrate cu personalul necesar, potrivit normelor legale.
Pe lîngă școli funcționează comitete de părinți, ca forma principala de colaborare a școlii cu familia.
Activitatea cotelor de părinți se desfășoară potrivit normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Titlul IV — Învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic ↑ Cuprins
Capitolul I — Organizare ↑ Cuprins
Învățămîntul profesional se realizează prin școli profesionale și ucenicie la locul de muncă.
Învățămîntul tehnic se realizează prin școli de maiștri și școli de specializare postliceala.
Învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic se realizează, de asemenea, prin cursuri de calificare și cursuri de perfecționare a muncitorilor și a personalului mediu de specialitate.
Secțiunea 1 — Învățămîntul profesional
§ 1. Școala profesional㧠2. Ucenicia la locul de muncă
Școala profesională pregătește muncitori calificați pentru meseriile necesare economiei naționale sau desfășurării unor activități social-culturale.
Durata studiilor în școlile profesionale este de 1-2 ani și se stabilește prin nomenclator pentru fiecare meserie, în funcție de complexitatea acesteia.
Pentru unele activități specifice organizațiilor cooperatiste, durata studiilor poate fi mai mare de 2 ani.
Școlile profesionale pot funcționa cu învățămînt de zi și învățămînt seral.
Pentru calificarea persoanelor cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale se pot organiza școli profesionale cu durata de studii și programe școlare specifice fiecărei categorii de deficiente.
Nomenclatorul de meserii, rețeaua școlilor profesionale și profilul acestora se aproba de Ministerul Învățămîntului, la propunerea organelor centrale ale administrației de stat, a comitetelor executive ale consiliilor populare județene și a Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului București ori a organelor centrale ale organizațiilor cooperatiste. Aprobarea nomenclatorului se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii, a Ministerului Muncii și a Comitetului de Stat pentru Probleme de Organizare și Salarizare.
Planul anual de școlarizare se stabilește de organele centrale ale administrației de stat, de comitetele executive ale consiliilor populare județene și de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București sau de organele centrale ale organizațiilor cooperatiste, în colaborare cu Ministerul Muncii, cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii și a Ministerului Finanțelor și cu acordul Ministerului Învățămîntului.
Școlile profesionale se organizează, pe lîngă întreprinderi și alte organizații socialiste, de ministere, alte organe centrale ale administrației de stat, de comitetele executive ale consiliilor populare județene și de Comitetul executiv al consiliului popular al municipiului București ori de organele centrale ale organizațiilor cooperatiste.
Admiterea în școlile profesionale se face pe bază de concurs, organizat în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
La concursul de admitere pentru învățămîntul de zi se pot prezenta absolvenții școlii generale, fără sa fi depășit vîrsta de 18 ani împliniți în anul calendaristic în care se înscriu la concurs. Pentru unele meserii Ministerul Învățămîntului poate stabili, la propunerea organelor interesate, alte condiții de vîrsta.
Pentru învățămîntul seral se pot prezenta la concursul de admitere, indiferent de vîrsta, persoanele care au absolvit școala generală sau poseda studii echivalente și lucrează în meseria în care urmează să se califice.
Ucenicia la locul de muncă este una din normele prin care se realizează pregătirea de muncitori calificați.
Prin aceasta forma de învățămînt, pregătirea practica a tinerilor se realizează în procesul activității zilnice, în unități de producție sau de deservire a populației, iar pregătirea teoretică se asigura prin învățămînt profesional seral sau prin învățămînt de zi organizat În perioade de 2-3 luni pe an, timp în care ucenicii părăsesc producția.
Durata studiilor, nomenclatorul meseriilor și planul anual de școlarizare pentru ucenicia la locul de muncă se stabilesc în condițiile art. 73 alin. 1 și art. 74.
Admiterea tinerilor ca ucenici se face prin concurs, cu respectarea condițiilor stabilite de Ministerul Învățămîntului pentru școlile profesionale. Cei care reușesc la concurs încheie, cu încuviințarea părinților sau a celorlalți ocrotitori legali, contracte de ucenicie cu unitățile în care efectuează pregătirea practica.
Secțiunea 2 — Învățămîntul tehnic
§ 1. Școala de maiștri§ 2. Școala de specializare postliceala
Școala de maiștri pregătește personal tehnic necesar în organizarea și desfășurarea procesului de producție.
Școala de maiștri funcționează cu învățămînt seral; ea poate funcționa și cu învățămînt de zi.
Durata studiilor în școlile de maiștri este de 2 ani pentru învățămîntul seral și de 1 an pentru învățămîntul de zi.
Stabilirea nomenclatorului de specialități, a rețelei și profilului școlilor de maiștri, a planului anual de școlarizare, precum și organizarea acestor școli, se fac potrivit prevederilor art. 74 și art. 75.
Admiterea în școlile de maiștri se face pe bază de concurs, organizat în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
La concursul de admitere se pot prezenta muncitori calificați, încadrați în una din ultimele două categorii de calificare, care sînt absolvenți ai școlilor profesionale, ai altor școli echivalente ori ai liceelor de cultura generală, au satisfăcut serviciul militar și sînt recomandați de organizațiile socialiste în care lucrează.
Pentru unele specialități stabilite prin nomenclator se pot prezenta la concurs și muncitori calificați, absolvenți ai școlii generale, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute în alineatul precedent. În acest caz, data studiilor este de 2 ani și la învățămîntul de zi.
Școala de specializare postliceala realizează pregătirea profesională a absolvenților liceelor de cultura generală, în vederea exercitării unor activități de nivel mediu, tehnice sau social-culturale.
Durata studiilor în școlile de specializare postliceala este de 1-2 ani și se stabilește, pentru fiecare specialitate, prin nomenclator. Prin hotărîre a Consiliului de Miniștri se va putea stabili, pentru unele specialități, o durată a studiilor pînă la 3 ani.
Școlile de specializare postliceala pot funcționa cu învățămînt de zi și învățămînt seral. Pentru unele specialități poate fi organizat și învățămînt fără frecventa.
Stabilirea nomenclatorului de specialități, a rețelei și profilului școlilor de specializare postliceala, precum și a planului de școlarizare, se face potrivit prevederilor art. 74.
Școlile de specializare postliceala se organizează de ministere, alte organe centrale ale administrației de stat, comitetele executive ale consiliilor populare județene și Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București ori de organele centrale ale organizațiilor cooperatiste.
La concursul de admitere se pot prezenta absolvenți ai liceului de cultura generală care au promovat examenul de bacalaureat sau absolvenți cu diploma ai altor școli echivalente.
Pentru învățămîntul seral și cel fără frecventa se pot prezenta la concursul de admitere persoanele care îndeplinesc condițiile de studii prevăzute în alineatul precedent și lucrează în domeniul specialitatii în care urmează să se pregătească.
Ministerul Învățămîntului poate stabili unele specialități pentru care se pot prezenta la concurs absolvenți ai liceului de cultura generală fără examen de bacalaureat.
Capitolul II — Procesul de învățămînt ↑ Cuprins
Procesul de învățămînt în unitățile școlare din învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic se desfășoară în conformitate cu dispozițiile art. 42, 43 și 46-49 inclusiv, care se aplică în mod corespunzător, cu completările din prezentul capitol.
Activitatea instructiv-educativă se desfășoară în baza planurilor de învățămînt, a programelor școlare și a manualelor școlare.
Planurile de învățămînt și programele școlare pentru disciplinele de cultura generală se elaborează de Ministerul Învățămîntului. Programele școlare pentru disciplinele de specialitate se elaborează de ministerele și celelalte organe centrale interesate și se aproba de Ministerul Învățămîntului.
Elaborarea manualelor școlare este asigurata de Ministerul Învățămîntului împreună cu celelalte ministere și organe centrale care organizează unități școlare.
Elevii școlilor profesionale, școlilor de maiștri și ai școlilor de specializare postliceala, precum și ucenicii, după promovarea ultimului an de studii, susțin examenul de absolvire pe baza căruia primesc diploma de absolvire a școlii.
În aplicarea dispozițiilor alineatului precedent, ucenicii primesc diploma de absolvire a școlii profesionale.
Cei ce nu promovează examenul prevăzut la alineatul 1 din prezentul articol primesc certificat de absolvire a școlii.
Pentru desăvîrșirea pregătirii practice, absolvenții școlilor profesionale vor lucra în producție, ca muncitori practicantii, o perioadă de 3-12 luni.
Drepturile conferite de diploma sau certificatul de absolvire sînt cele stabilite prin normele legale.
Capitolul III — Elevii ↑ Cuprins
Secțiunea 1 — Drepturi și îndatoriri
Înscrierea elevilor în anul I al unităților școlare din învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic se face la cerere, pe baza rezultatelor obținute la concursul de admitere, iar în ceilalți ani, în urma promovării anului precedent, în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Odată cu înscrierea în anul I la învățămîntul de zi, elevii încheie contracte cu organizații socialiste, prin care își iau obligația de a lucra, la acele organizații, o perioadă de 2-3 ani după absolvirea școlii și obținerea calificării. În cazul elevilor în vîrsta mai mica de 18 ani, contractele se încheie cu încuviințarea părinților sau a celorlalți ocrotitori legali. Clauzele contractului se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Elevii înscriși la învățămîntul de zi sau la cel seral pot repeta același an de studii o singură dată, iar cei înscriși la învățămîntul fără frecventa, de cel mult două ori.
La școlile de maiștri se poate repeta anul de studii numai în cazuri bine motivate și cu acordul organizației socialiste care a făcut recomandarea.
Dispozițiile alineatelor precedente ale acestui articol nu se aplică în cazul repetarii anului de studii din motive medicale.
Elevii pot obține transferarea, pentru motive temeinice, de la o unitate școlară la alta, cu acordul celor două unități, numai în aceeași specialitate sau meserie.
Transferarea de la un tip de școala la altul, de la o meserie sau specialitate la alta, precum și de la o formă de învățămînt la alta - învățămînt de zi, seral sau fără frecventa - se face în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Dispozițiile art. 57-59 inclusiv se aplică în mod corespunzător și elevilor din unitățile școlare ale învățămîntului profesional și ale învățămîntului tehnic.
Absolvenții de la învățămîntul de zi al școlilor profesionale, al școlilor de maiștri și al școlilor de specializare postliceala sînt repartizați în producție, potrivit specialitatii lor.
Absolvenții școlilor profesionale pot fi primiți la licee după promovarea examenelor de diferența stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Absolvenții școlilor de maiștri care nu au absolvit liceul se pot prezenta la examenul de bacalaureat organizat la licee, după ce își completează studiile în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Absolvenții școlilor de specializare postliceala care poseda diploma de bacalaureat pot fi înscriși în învățămîntul superior, în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Secțiunea 2 — Burse și alte forme de sprijin material
Elevii din școlile profesionale, școlile de maiștri și școlile de specializare postliceala beneficiază de burse și celelalte forme de sprijin material, în condițiile stabilite de lege pentru fiecare tip de școala.
Ținerii angajați ca ucenici primesc sprijinul material reglementat pentru forma de pregătire prin ucenicie la locul de muncă.
Capitolul IV — Conducerea și administrarea unităților școlare din învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic ↑ Cuprins
Pentru conducerea și administrarea unităților școlare din învățămînt proporțional și învățămîntul tehnic se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 67 și art. 69.
Școlile profesionale, școlile de maiștri și școlile de specializare postliceala pot fi constituite în grupuri școlare, avînd o singura conducere.
În cadrul unităților școlare din învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic funcționează, sub președinția directorului, consilii profesorale, ale căror atribuții sînt cele stabilite la art. 68 alin. 3.
Consiliile profesorale sînt formate din personalul didactic de conducere, de predare și de instruire practica.
În unele unități școlare, se pot organiza și comisiile prevăzute la art. 68 alin. 4.
Comitetele de părinți, prevăzute la art. 70, funcționează și pe lîngă școlile profesionale.
Capitolul V — Cursuri pentru calificarea și perfecționarea muncitorilor și a personalului mediu de specialitate ↑ Cuprins
Pentru calificarea la locul de muncă a muncitorilor și a personalului mediu de specialitate, întreprinderile și celelalte organizații socialiste de stat pot organiza și cursuri de calificare.
Pentru a da muncitorilor calificați și personalului mediu de specialitate, potrivit cerințelor locurilor de muncă unde activează, cunoștințele teoretice și practice privind noi utilaje perfectionate și tehnologii de fabricație introduse în producție sau pentru, a le adinci cunoștințele într-un domeniu restrîns al meseriei sau specialitatii lor, întreprinderile și celelalte organizații socialiste de stat pot organiza, la locul de muncă, cursuri de perfecționare.
Organizarea cursurilor de calificare și a celor de perfecționare, în întreprinderi și celelalte organizații socialiste de stat, se aproba de organele centrale ale administrației de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare județene ori de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București cărora le sînt subordonate aceste organizații, potrivit planului de școlarizare și în limita fondurilor alocate prin planul de stat.
Cursuri de calificare și cursuri de perfecționare pot fi organizate și în centre înființate de organele centrale ale administrației de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare județene ori de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București, pentru pregătirea personalului necesar mai multor organizații socialiste din subordinea acestor organe.
Cursurile de calificare se desfășoară, în funcție de complexitatea meseriei, în unu sau doua cicluri (grade).
Durata cursurilor de calificare pentru un ciclu este de 3-12 luni, în funcție de volumul cunoștințelor care trebuie predate și se stabilește pentru fiecare meserie sau specialitate prin nomenclator.
Nomenclatorul de meserii și ciclurile care se pregătesc muncitorii calificați, nomenclatorul de specialități în care se pregătește personalul mediu de specialitate prin cursuri de calificare, precum și planul anual de școlarizare, se stabilesc în condițiile prevăzute la art. 74.
Durata cursurilor de perfecționare se stabilește prin planurile de învățămînt, între o luna și șase luni, în funcție de volumul cunoștințelor care trebuie predate.
Cursurile de calificare și cele de perfecționare funcționează fără scoatere de la locul de muncă a celor care le frecventează. Se pot organiza și cursuri cu scoatere de la locul de muncă, în condiții stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Condițiile de admitere la cursurile de calificare și la cursurile de perfecționare se stabilesc de organele prevăzute la art. 105 alin. 1, în funcție de cerințele și complexitatea fiecărei meserii sau specialități. Stabilirea condițiilor de admitere la cursurile de calificare se face cu acordul Ministerului Învățămîntului și al Ministerului Muncii.
Cursurile de calificare și cele de perfecționare se desfășoară potrivit planurilor de învățămînt și programelor de curs elaborate, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului, de organele prevăzute la art. 105 alin. 1.
Cursurile de calificare și cele de perfecționare se încheie printr-un examen teoretic și practic, pentru promovarea căruia candidații trebuie să obțină cel puțin media 5. Cei care promovează acest examen primesc certificat de absolvire.
Posesorii certificatului de absolvire a ciclului II al cursurilor de calificare, care au absolvit și școala generală sau poseda studii echivalente, se pot prezenta la examenul de absolvire a școlii profesionale și, în caz de promovare, primesc diploma de absolvire a școlii profesionale.
Persoanele care frecventează cursurile de calificare sau de perfecționare se bucura de sprijin material, în condițiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Cheltuielile privind organizarea și funcționarea cursurilor de calificare și a cursurilor de perfecționare se suporta, după caz, din fondurile de producție sau din fondurile de circulație ale organizațiilor socialiste pentru care se pregătesc cadrele.
Fac excepție cheltuielile pentru pregătirea personalului necesar instituțiilor bugetare, care se suporta din buget și cele pentru pregătirea. personalului necesar organizațiilor socialiste noi sau obiectivelor noi, ce urmează să-și înceapă activitatea, care se suporta, dacă legea nu prevede altfel, din fondul de investiții.
Organizațiile cooperatiste pot înființa cursuri de calificare și cursuri de perfecționare pentru pregătirea muncitorilor și personalului tehnic-administrativ de care au nevoie, aplicindu-se în mod corespunzător prevederile cuprinse în acest capitol.
Finanțarea cursurilor precum și stabilirea și acordarea sprijinului material pentru cursanți sînt în sarcina acestor organizații.
Pentru anumite meserii ce nu figurează în nomenclatorul de meserii al școlilor profesionale pot fi pregatiti prin cursuri de calificare și ucenici, cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor din prezentul capitol.
Titlul V — Învățămîntul superior ↑ Cuprins
Capitolul I — Organizare ↑ Cuprins
Învățămîntul superior formează specialiști de înaltă calificare necesari în diferitele domenii ale vieții sociale și contribuie la progresul științei, tehnicii și culturii.
Învățămîntul superior se realizează prin instituțiile de învățămînt superior.
Secțiunea 1 — Organizarea instituțiilor de învățămînt superior
Instituțiile de învățămînt superior sînt: universități, institute, academii, conservatoare.
Instituțiile de învățămînt superior se înființează prin lege. Ele au personalitate juridică.
Instituțiile de învățămînt superior sînt organizate pe facultăți. Facultățile pot fi organizate pe secții, potrivit nomenclatorului de specialități.
Facultățile se înființează prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
În subordonarea unor instituții de învățămînt superior funcționează institute organizate pe facultăți și secții.
Pentru formarea cadrelor intermediare între ingineri și tehnicieni sau maiștri se organizează. În cadrul institutelor tehnice sau politehnice, secții de subingineri sau de conductori arhitecti. Pregătirea subinginerilor și a conductorilor arhitecti se va putea face și în cadrul unor institute de subingineri sau de conductori arhitecti, subordonate institutelor tehnice sau politehnice.
Pentru pregătirea profesorilor din învățămîntul obligatoriu de cultura generală se organizează institute pedagogice, ca instituții de învățămînt superior în înțelesul art. 119 și art. 120 din prezenta lege sau ca institute subordonate universitatilor, în același scop se pot organiza și facultăți sau secții în cadrul universitatilor.
Activitatea instructiva, educativă și de cercetare științifică din facultăți este organizată pe catedre.
Durata studiilor în instituțiile de învățămînt superior este de la 3 la 6 ani. La unele facultăți și secții care pregătesc profesori pentru învățămîntul obligatoriu de cultura generală durata de studii poate fi de 2-3 ani.
La secțiile și institutele de subingineri și de conductori arhitecti durata studiilor este de 2-3 ani.
Durata studiilor se stabilește, în limitele prevăzute în alineatele precedente, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, în funcție de specialitate și de scopul pregătirii.
Studiile din instituțiile de învățămînt superior se realizează prin învățămînt de zi.
La unele facultăți, pentru specialitatile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, se poate organiza și învățămînt seral sau învățămînt fără frecventa cu o durată de studii mai mare cu un an față de cea stabilită pentru învățămîntul de zi.
Nomenclatorul de specialități și planul anual de școlarizare se elaborează de Ministerul Învățămîntului, la propunerea ministerelor și a celorlalte organe centrale interesate, cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii și se aproba prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Instituția de învățămînt superior este condusă de un consiliu profesoral.
La unele instituții de învățămînt superior, stabilite de Ministerul Învățămîntului, consiliul profesoral are denumirea de senat.
Consiliul profesoral este format din rector, ca președinte, prorectori, decanii facultăților, 2-4 reprezentanți ai fiecărei facultăți, aleși de către consiliile profesorale ale acestora dintre șefii de catedra sau alți profesori ori conferențiari pe termen de 4 ani și reprezentantul organizației Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-3 profesori consultanți desemnați de însuși acest consiliu.
La ședințele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizației sindicale a personalului didactic, al organizației Uniunii Tineretului Comunist și al Asociației studenților.
Numărul reprezentanților fiecărei facultăți se fixează de rector, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Consiliul profesoral alege din rindul membrilor săi un secretar științific.
Consiliul profesoral este convocat de rector, lunar, în ședințe ordinare și, ori de cîte ori este nevoie, în ședințe extraordinare.
Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi, dacă legea nu prevede altfel.
Consiliul profesoral are următoarele atribuții principale:
- hotărăște asupra desfășurării procesului instructiv-educativ și științific, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului;
- avizează modificările aduse planurilor de învățămînt de consiliile profesorale ale facultăților;
- aproba planul cultural-educativ centralizat al instituției de învățămînt superior;
- propune Ministerului Învățămîntului planurile de cercetare științifică, urmărește realizarea acestora și rezultatele activității științifice, repartizează mijloacele materiale afectate în acest scop;
- elaborează planul de editare a cursurilor și manualelor și îl propune Ministerului Învățămîntului;
- propune Ministerului Învățămîntului, cu consultarea consiliilor profesorale ale facultăților, structura catedrelor; deleagă, la propunerea consiliilor profesorale ale facultăților și cu acordul Ministerului Învățămîntului, șefii de catedra;
- numește profesorii sau conferentiarii care vor face parte, ca membri, din consiliile profesorale ale facultăților;
- hotărăște, pe baza avizului consiliului profesoral al facultății, asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de profesori și de conferențiari;
- confirma hotărîrile consiliilor profesorale ale facultăților asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de asistenți;
- hotărăște asupra eliberării din funcție a asistentilor și a asistentilor stagiari;
- rezolva contestațiile privind exmatricularea studenților și plingerile cu privire la refuzul reinmatricularii;
- aproba, potrivit legii, propunerile privind acordarea gradatiilor de merit;
- hotărăște, în condițiile legii, asupra conferirii titlului de doctor honoris causa.
Între ședințele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcătuit din rector, prorectori și secretarul științific.
Rectorul asigura conducerea operativă, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativă, științifică și gospodareasca a instituției de învățămînt superior.
Rectorul reprezintă instituția de învățămînt superior în relațiile cu orice persoane sau organizații.
- asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor consiliului profesoral și prezintă acestuia dări de seama asupra desfășurării activității instituției de învățămînt superior;
- verifica regularitatea procedurii de avansare sau de concurs pentru ocuparea posturilor de șefi de lucrări (lectori);
- numește și eliberează din funcție, pe baza hotărîrii consiliului profesoral, asistenții și asistenții stagiari;
- numește și eliberează din funcție personalul tehnico-administrativ și gospodăresc;
- dispune înmatricularea, exmatricularea și reinmatricularea studenților;
- eliberează actele de studii;
- organizează, sprijinul organizațiilor de tineret, îndrumarea și controlul căminelor și cantinelor studențești;
- confirma hotărîriie comisiilor de doctorat;
- conferă, în condițiile legii, titlurile științifice;
- îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
În îndeplinirea atribuțiilor sale rectorul este ajutat de unu sau mai mulți prorectori. Numărul prorectorilor se stabilește de Ministerul Învățămîntului, în funcție de volumul și complexitatea activității instituției.
Rectorul poate delega unele din atribuțiile sale prorectorilor.
În cazul institutelor subordonate prevăzute la art. 121, unul din prorectori este delegat cu conducerea operativă a activității acestor institute.
Rectorul este ordonator de credite. Cu autorizarea ministrului învățămîntului el poate delega atribuțiile rezultind din aceasta calitate unuia din prorectori.
Rectorul este numit de ministrul învățămîntului pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral, propuși de acesta prin vot uninominal.
Pentru motive temeinice, rectorul poate fi eliberat din funcție de ministrul învățămîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani.
Prorectorii sînt numiți de ministrul învățămîntului pe termen de 4 ani, dintre profesorii conferențiari instituției, la propunerea rectorului, facuta cu consultarea consiliului profesoral.
Pentru motive temeinice, prorectorii pot fi eliberați din funcție de ministerul învățămîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani.
Pentru desfășurarea activității lor didactice, educative, științifice și administrativ-gospodărești, instituțiile de învățămînt superior sînt încadrate și ca personal tehnico-administrativ și gospodăresc, potrivit normelor legale.
Secțiunea 2 — Organizarea facultăților
Fiecare facultate este condusă de un consiliu profesoral.
Consiliul profesoral și facultății este format din decan, ca președinte, prodecani, șefii de catedra, din alți profesori sau conferențiari numiți de consiliul profesoral ai instituției de învățămînt superior la propunerea decanului, și reprezentantul organizației Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-2 profesori consultanți desemnați de însuși acest consiliu.
La ședințele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizației sindicale a personalului didactic, al organizației Uniunii tineretului Comunist și al Asociației studenților.
Consiliul profesoral alege din rindul membrilor și un secretar științific.
Consiliul profesoral este convocat de decan, lunar, în ședințe ordinare și, ori de cîte ori e nevoie, în ședințe extraordinare.
Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi, dacă legea nu prevede altfel.
Consiliul profesoral al facultății are următoarele atribuții principale:
- hotărăște cu privire la desfășurarea procesului instructiv-educativ și științific în cadrul facultății și face propuneri cu privire la planul de cercetare științifică, pe baza normelor stabilite de Ministerul învățămîntului;
- aduce modificări planurilor de învățămînt, în condițiile prevăzute de art. 155;
- aproba, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului, programele de curs;
- avizează asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de profesori și conferențiari;
- hotărăște asupra avansarii în posturi de șefi de lucrări (lectori), precum și asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de șefi de lucrări, (lectori) și asistenți;
- aproba hotărîrile comisiilor instituite pentru acordarea titlului de doctor-docent în științe.
între ședințele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcătuit din decan, prodecani și secretarul științific.
Decanul asigura conducerea operativă, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativă și științifică a facultății.
Decanul reprezintă facultatea în relațiile cu orice persoane sau organizații.
- asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor consiliului profesoral;
- aplica, cu excepția exmatricularii, sancțiuni disciplinare studenților.
În îndeplinirea atribuțiilor sale decanul poate fi ajutat de unu sau mai mulți prodecani. Necesitatea numirii unor prodecani, precum și numărul lor se stabilesc de Ministerul Învățămîntului, în funcție de volumul și complexitatea activității facultății.
Decanul poate delega unele din atribuțiile sale prodecanilor sau oricăruia dintre membrii consiliului profesoral.
Decanul este numit de ministrul învățămîntului, pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral al facultății, propuși de către acesta prin vot uninominal. Propunerea consiliului profesoral și facultății va fi avizată de rector.
Pentru motive temeinice, decanul poate fi eliberat din funcție de ministrul învățămîntului înaintea expirării termenului de 4 ani.
Prodecanii sînt numiți de rector, pe termen de 4 ani, la propunerea decanului, facuta cu consultarea consiliului profesoral al facultății.
Pentru motive temeinice, prodecanii pot fi eliberați din funcție, de rector, cu aceeași procedura, înainte de expirarea termenului de 4 ani.
Secțiunea 3 — Organizarea catedrelor
Catedrele sînt formate din personalul didactic care îndeplinește activitatea instructiv-educativă și științifică din cadrul unei discipline sau mai multor discipline înrudite.
Catedra este condusă de un șef de catedra delegat, cu acordul Ministerului Învățămîntului, de consiliul profesoral al instituției de învățămînt superior, la propunerea consiliului profesoral al facultății, dintre membrii catedrei.
Șeful de catedra organizează activitatea catedrei și răspunde de realizarea de către personalul acesteia, a procesului de învățămînt la disciplina sau disciplinele care fac parte din catedra, precum și de îndeplinirea sarcinilor catedrei privind activitatea motodico-educativă și de cercetare științifică.
Secțiunea 4 — Admiterea în învățămîntul superior
Admiterea în învățămîntul superior se face pe bază de concurs.
Se pot prezenta la concursul de admitere persoanele care poseda diploma de bacalaureat sau o diploma echivalenta.
La concursul de admitere pentru învățămîntul seral se pot prezenta numai persoanele care lucrează în domeniul specialitatii pe care doresc s-o studieze.
Disciplinele de concurs, probele scrise și orale și procedura desfășurării concursului se stabilesc de Ministerul Învățămîntului, la propunerea instituțiilor de învățămînt superior.
Capitolul II — Procesul de învățămînt ↑ Cuprins
Structura anului universitar, durata orelor de curs și a celorlalte forme de activitate, sesiunile de examene și vacantele se stabilesc de Ministerul Învățămîntului.
Procesul de învățămînt se desfășoară în conformitate cu planurile de învățămînt și programele de curs.
Consiliile profesorale, șefii de catedra și întreg personalul didactic răspund de conținutul, nivelul științific și orientarea procesului de învățămînt.
În vederea modernizării și perfecționării procesului de învățămînt, Ministerul Învățămîntului poate aproba aplicarea, în unele instituții de învățămînt superior, a unor planuri, programe sau metode de predare experimentale.
Planurile de învățămînt cuprind, pe semestre, ani de studii și forme de activitate (prelegeri, seminarii, lucrări practice) disciplinele obligatorii, la alegere și facultative, activitățile aplicative, de practica în producție și de practica pedagogica, excursiile de documentare, precum și numărul și formele examenelor și colocviilor prin care se verifica pregătirea studenților.
Planurile de învățămînt se întocmesc, pe specialități, de Ministerul Învățămîntului, cu consultarea specialiștilor și a organelor centrale interesate.
În cadrul general fixat de Ministerul Învățămîntului, consiliile profesorale au dreptul sa aducă modificări planurilor de învățămînt, în funcție de profilul către care este orientata facultatea sau secția. Aceste modificări sînt supuse aprobării Ministerului Învățămîntului.
Practica în producția prevăzută în planurile de învățămînt se efectuează, după caz, în întreprinderi și instituții, în ateliere, laboratoare sau pe teren și are drept scop aprofundarea și aplicarea cunoștințelor teoretice însușite de studenți la prelegeri, seminarii și lucrări practice.
Practica pedagogica prevăzută la planurile de învățămînt se efectuează în școli generale și licee și are drept scop însușirea de către studenți a metodelor de predare și a abilitatii necesare exercitării profesiunii didactice.
Volumul și conținutul cunoștințelor ce sînt predate studenților la fiecare disciplina sînt stabilite prin programe de curs.
Programele de curs sînt elaborate la nivelul științific și tehnic contemporan, de catedre, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului și sînt aprobate de consiliile profesorale ale facultăților.
Instituțiile de învățămînt superior asigura elaborarea, la vederea editării, a cursurilor, manualelor și materialelor didactice ajutatoare, necesare desfășurării procesului de învățămînt și răspund de conținutul, nivelul științific și orientarea acestora.
Planul editorial se aproba de Ministerul Învățămîntului, pe baza propunerilor instituțiilor de învățămînt superior.
Verificarea pregătirii studenților se face pe întregul parcurs al studiilor, în cadrul seminariilor, al lucrărilor practice și al celorlalte forme de activitate, precum și prin examene și colocvii.
Aprecierea cunoștințelor studenților se face cu note. Nota maxima este 10, iar nota minima de promovare este 5.
Situația școlară a studenților se încheie, în fiecare an, după ultima sesiune de examene. Studenții care au obținut cel puțin nota 5 la toate disciplinele prevăzute în planul de învățămînt sînt promovati în anul de studii superior, Ceilalți repeta anul sau sînt exmatriculati, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Într-un an universitar se poate promova un singur an de studii. Pentru unele specialități, la propunerea instituției de învățămînt superior, Ministerul Învățămîntului poate aproba unor studenți cu o pregătire excepționala promovarea a 2 ani de studii într-un an universitar.
Studiile în instituțiile de învățămînt superior se încheie printr-un examen de diploma, care are drept scop verificarea capacității absolvenților de a sintetiza și aplica cunoștințele asimilate în anii de studii.
Examenul de diploma se susține în formele prevăzute în planul de învățămînt și în condițiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Sînt declarați reusiti cei care obțin la acest examen cel puțin nota 6.
Absolvenților reusiti la examenul de diploma, instituția de învățămînt superior le eliberează diplome cu denumiri specifice stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Absolvenții declarați respinsi la examenul de diploma sau care nu se prezintă la acest examen primesc, la cerere, certificat de absolvire.
Absolvenții de la învățămîntul de zi al instituțiilor de învățămînt superior efectuează un stagiu de 2-3 ani, în specialitatea în care s-au pregătit sau într-o specialitate inrudita, în scopul desăvîrșirii pregătirii lor.
Stagiul se efectuează în organizații economice, instituții de învățămînt, de cercetare științifică, sau alte instituții social-culturale, precum și în aparatul de stat.
În vederea asigurării locurilor de muncă tuturor absolvenților, organizațiile socialiste sînt obligate să respecte actele de repartizare la stagiu.
Încălcarea dispozițiilor alineatului precedent constituie contravenție și se sancționează potrivit legii.
Efectuarea stagiului conferă absolvenților dreptul la definitivarea încadrării în organizația socialistă la care au făcut stagiul sau la încadrarea într-o alta organizație socialistă.
Capitolul III — Studenții ↑ Cuprins
Secțiunea 1 — Drepturi și îndatoriri
Înmatricularea în anul I al instituțiilor de învățămînt superior se face de către rector, la cererea studentului, pe baza rezultatelor obținute la recursul de admitere.
Odată cu înmatricularea în anul I al învățămîntului de zi, între rector, ca împuternicit al statului, și student se va încheia un contract. Contractul va cuprinde, pentru stat, obligația de a asigura studentului condiții adecvate de învățămînt pentru student, obligația de a respecta normele de activitate și de comportare universitară, precum și de a efectua stagiul prevăzut la art. 163, în locul de muncă în care va fi repartizat. Clauzele contractului se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Înscrierea studenților în ceilalți ani de studii se face de decan, la cererea studentului, pe baza situației școlare din anul precedent.
Studenții pot obține transferarea de la o facultate la alta de același, profil sau de profil asemănător, de la o secție la alta în cadrul aceleiași facultăți, sau de la o formă de învățămînt la alta - învățămînt de zi, seral sau fără frecventa - în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
În scopul inițierii studenților în activitatea de cercetare științifică, se pot organiza cercuri științifice studențești.
Cercurile științifice studențești sînt indrumate de cadrele didactice desemnate de șeful catedrei de specialitate.
Inițierea și îndrumarea studenților în cercetarea științifică se pot organiza și prin atragerea lor la realizarea temelor înscrise în planul de cercetare științifică al catedrelor sau al unităților de cercetare.
Pentru dezvoltarea inclinatiilor literare și artistice ale studenților, pentru lărgirea orizontului lor cultural, precum și pentru dezvoltarea fizica și pregătirea sportiva a acestora, se pot organiza atenee, cenacluri literare, cluburi, baze sportive și alte forme de activități cultural-artistice și sportive.
Pentru a îndeplini, ca specialiști și cetățeni, un rol activ în societate, studenții au datoria să-și însușească în mod temeinic cunoștințele care le asigura pregătirea, sa participe la formele de activitate didactica stabilite prin planul de învățămînt, să respecte regulamentele interioare ale instituțiilor de învățămînt superior, să aibă o comportare civilizata față de cadrele didactice, de colegii lor și de orice alte persoane, în instituție și în afară ei.
Studenții care locuiesc în cămine și iau masa la cantine sînt datori să respecte regulamentele de ordine interioară și sa poarte grija bunurilor obștești ce le sînt puse la dispoziție. Prin organizațiile lor și în colaborare cu conducerea instituției de învățămînt superior, studenții participa la asigurarea bunului mers al căminelor și cantinelor.
Pentru succese deosebite obținute la învățătura, participare susținută la activitățile organizate de instituția de învățămînt superior și comportare exemplara, studenții sînt evidentiati, putind primi și recompense.
Pentru nerespectarea îndatoririlor ce le revin, studenții pot fi sancționați.
Normele de evidențiere și de sancționare a studenților se stabilesc de Ministerul Învățămîntului.
Absolvenții cu diploma ai unei facultăți pot urma o alta facultate, fără concurs de admitere, cu scutire de frecventa sau prin învățămîntul fără frecventa și cu echivalarea examenelor la disciplinele cu conținut identic sau similar, în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Secțiunea 2 — Burse și alte forme de sprijin material
Pe perioada studiilor, studenții pot primi burse, în funcție de rezultatele obținute la învățătura și de respectarea disciplinei universitare, tinindu-se seama și de veniturile părinților.
Studenții bursieri care nu au domiciliul în centrul universitar unde își fac studiile au asigurate cazarea în cămine și masa la cantine. De asemenea, pot locui în cămine și lua masa la cantine, contra cost, și studenții nebursieri, în limita locurilor disponibile.
Prin bibliotecile instituțiilor de învățămînt superior studenților li se pun la dispoziție manuale și cursuri universitare, precum și alte lucrări de specialitate, necesare studiului.
Studenții beneficiază de transport gratuit în vacante și la practica în producție, în condițiile stabilite de lege.
Prevederile art. 64 și art. 65, se aplică, în mod corespunzător, și studenților.
Studenții cu rezultate excepționale la învățătura pot primi, potrivit legii, burse de merit sau burse și alte forme de sprijin material pentru continuarea studiilor în străinătate.
Capitolul IV — Cercetarea științifică ↑ Cuprins
Cercetarea științifică a personalului didactic din învățămîntul superior se desfășoară organizat în cadrul planurilor anuale și de perspectiva, fiind orientata spre rezolvarea unor probleme importante ale științei și tehnicii, potrivit cu cerințele economiei și culturii românești.
Cercetarea științifică se organizează în cadrul fiecărei catedre sau pe grupuri de catedre.
Pentru dezvoltarea unor cercetări științifice importante, Ministerul Învățămîntului poate înființa, în cadrul instituțiilor de învățămînt superior, cu acordul Consiliului Național al Cercetării Științifice, centre de cercetare științifică.
Unitățile de cercetare științifică prevăzute la art. 180 funcționează sub conducerea unui profesor sau conferențiar.
În scopul stimulării cercetării științifice, instituțiile de învățămînt superior pot încheia contracte, potrivit legii, cu organizațiile socialiste interesate pentru rezolvarea unor probleme științifice și tehnico-științifice prevăzute în planurile de cercetare sau propuse de beneficiari.
Coordonarea cercetării științifice din învățămîntul superior se face de Ministerul Învățămîntului, potrivit normelor stabilite de Consiliul Național al Cercetării Științifice.
Pentru rezultate deosebit de valoroase în cercetarea științifică, Ministerul Învățămîntului acorda anual personalului didactic premii, pe baza regulamentului alcătuit cu consultarea Consiliului Național al Cercetării Științifice, a Comitetului de Stat pentru Probleme de Organizare și Salarizare și a Ministerului Finanțelor.
Capitolul V — Titlurile științifice ↑ Cuprins
Instituțiile de învățămînt superior conferă, în condițiile legii, titlurile științifice de doctor, doctor-docent în științe și doctor honoris causa.
Instituțiile de învățămînt superior organizează doctoratul în diferite ramuri ale științei, în vederea obținerii unei înalte calificări științifice de specialitate.
Organizarea doctoratului, condițiile de admitere, stagiul de pregătire, susținerea tezei de doctorat și sprijinul material acordat doctoranzilor sînt reglementate de lege.
Titlul de doctor-docent în științe se poate conferi persoanelor care au titlul de doctor, s-au distins printr-o activitate științifică îndelungată și au adus o contribuție valoroasa la progresul științei.
Titlul de doctor honoris causa se poate conferi unor cetățeni români sau străini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul științei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnătate aduse patriei noastre și umanității.
Capitolul VI — Instituții și întreprinderi anexe ↑ Cuprins
În subordonarea instituțiilor de învățămînt superior pot funcționa, în condițiile legii, instituții anexe: biblioteci, muzee, grădini botanice, stațiuni științifice sau didactice experimentale, precum și întreprinderi anexe editorial-poligrafice.
Instituțiile anexe sprijină activitatea didactica și de cercetare științifică din învățămîntul superior și efectuează cercetări proprii în domeniul lor de activitate.
Întreprinderile anexe editorial-poligrafice editează cursuri, manuale și alt material didactic necesar pregătirii studenților și publică rezultatele cercetărilor științifice ale personalului didactic și ale studenților, care nu pot fi cuprinse în planurile editurilor. Ele plătesc drepturi de autor, conform normelor legale.
Personalul de conducere al instituțiilor întreprinderilor prevăzute la art. 190 este numit de ministrul învățămîntului. Pentru numirea personalului de cercetare, de specialitate sau administrativ-gospodăresc se aplică normele stabilite de Ministerul Învățămîntului, pe baza dispozițiilor legale privind fiecare categorie de personal.
Titlul VI — Învățămîntul postuniversitar ↑ Cuprins
Instituțiile de învățămînt superior pot organiza, potrivit nevoilor ministerelor sau altor organe centrale interesate, cursuri postuniversitare, prin care se asigura:
- perfecționarea profesională prin cunoașterea noilor realizari în specialitate;
- aprofundarea unui domeniu restrîns în specialitate ori într-o ramura inrudita;
- însușirea unor noi metode și tehnici de cercetare;
- formarea de cadre specializate în conducerea și organizarea producției.
Cursurile postuniversitare, organizate potrivit dispozițiilor alineatului precedent, pot funcționa și în cadrul unor institute de cercetări sau în unele centre economice importante.
Cursurile postuniversitare pot avea o durată de cel mult 12 luni, în funcție de complexitatea domeniului în care se face perfecționarea sau specializarea.
Cursurile pot fi organizate prin învățămînt de zi, seral sau fără frecventa.
Nomenclatorul de specialități și planul anual de școlarizare se aproba de Consiliul de Miniștri, la propunerea Ministerului Învățămîntului, cu acordul Consiliului Național al Cercetării Științifice cu consultarea ministerelor și celorlalte organe de stat interesate.
La cursurile postuniversitare se pot înscrie persoanele care poseda o diploma eliberata de o instituție de învățămînt superior și care sînt recomandate de ministerele sau celelalte organe centrale interesate.
La unele cursuri postuniversitare, stabilite de Ministerul Învățămîntului, admiterea se face prin concurs.
Planurile de învățămînt și programele de curs se elaborează de Ministerul Învățămîntului, în colaborare cu celelalte ministere și organe centrale interesate.
Absolvenții cursurilor postuniversitare primesc certificat de absolvire eliberat de instituția de învățămînt superior care a organizat cursurile.
Titlul VII — Personalul didactic și personalul științific de cercetare ↑ Cuprins
Capitolul I — Personalul didactic din învățămîntul preșcolar, învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic ↑ Cuprins
Activitatea instructiv-educativă în unitățile școlare din învățămîntul obligatoriu de cultura generală, din învățămîntul liceal, din învățămîntul profesional și din învățămîntul tehnic se asigura de personalul didactic de predare și personalul didactic ajutator.
În învățămîntul obligatoriu de cultura generală și în învățămîntul liceal de cultura generală pot funcționa și profesori cu sarcini speciale pentru orientarea școlară și profesională a elevilor.
Personalul didactic de predare se compune din învățători și institutori, care asigura predarea tuturor disciplinelor prevăzute în planurile de învățămînt la clasele I-IV ale școlii generale, și din profesori și maiștri-instructori, care predau pe discipline, la celelalte clase ale școlii generale, la licee și unitățile școlare din învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic.
La clasele I-IV ale școlii generale predarea se poate face și pe discipline, de către profesori.
Educarea copiilor în grădinițe, precum și în căminele ce funcționează pe lîngă acestea, este încredințată educatoarelor.
Numirea și eliberarea din învățămînt a educatoarelor, învățătorilor, institutorilor, profesorilor și maiștrilor-instructori se fac de Ministerul Învățămîntului în condițiile și cu procedura prevăzute în Statutul personalului didactic.
Încadrarea în gusturile didactice se face, în condițiile și cu procedura prevăzute în Statutul personalului didactic, de comitetele executive ale consiliilor populare județene și Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București, de ministerele, alte organe centrale ale administrației de stat, precum și de organele centrale ale organizațiilor cooperatiste, în subordonarea cărora funcționează școlile.
Transferarea și detasarea, precum și drepturile și îndatoririle personalului didactic arătat la alineatul 1 al prezentului articol, sînt reglementate de asemenea în Statutul personalului didactic.
Numărul posturilor didactice din unitățile învățămîntului preșcolar și numărul posturilor didactice de predare din unitățile învățămîntului obligatoriu de cultura generală și ale învățămîntului liceal de cultura generală se fixează de către inspectoratul școlar pe baza, după caz, a planurilor de învățămînt, a normelor didactice, stabilite pentru fiecare categorie de personal didactic, precum și a numărului de clase sau grupe de copii.
Numărul posturilor didactice la unitățile școlare din învățămîntul liceal de specialitate, precum și din învățămîntul profesional și din învățămîntul tehnic, se fixează de către organele de stat sau cooperatiste care organizează acele unități, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul precedent.
Obligațiile de muncă ale educatoarelor constau în desfășurarea programului educativ în grădinițe și cămine de copii și conducerea acțiunilor educative cu copiii în afară gradinitei.
Obligațiile de muncă ale învățătorilor, institutorilor, profesorilor și maiștrilor-instructori constau în predarea disciplinelor și conducerea activităților practice cuprinse la norma didactica, în îndeplinirea sarcinilor educative ce le revin în școala și în afară școlii.
Personalul didactic prevăzut la alineatele precedente are, de asemenea, obligația de a participa la activitățile organizate pentru perfecționarea sa, precum și la munca social-culturală.
Personalul didactic de predare poate fi numit în funcții de conducere a unităților școlare, potrivit criteriilor stabilite, în mod unitar, de Ministerul Învățămîntului.
Numirea și eliberarea din funcțiile de conducere se fac după cum urmează:
- de inspectoratele școlare județene și Inspectoratul școlar al municipiului București, la grădinițe de copii și școli generale;
- de comitetele executive ale consiliilor populare județene și de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București, la liceele de cultura generală, iar la liceele de specialitate și la unitățile școlare din învățămîntul profesional și din învățămîntul tehnic, de organele centrale sau locale care organizează aceste unități, în toate cazurile cu acordul Ministerului Învățămîntului.
Pentru activitate meritorie pe tarim didactic, educativ și cultural, educatoarele, invatatorii, institutorii, profesorii și maistrii-instructori pot primi titluri și alte distincții, potrivit Statutului personalului didactic.
Pentru desfășurarea activității instructiv-educative, unitățile școlare pot fi încadrate, potrivit normelor legale, cu personal didactic ajutator necesar - pedagogi, bibliotecari, laboranti și alți tehnicieni.
Capitolul II — Personalul didactic și personalul științific de cercetare din învățămîntul superior ↑ Cuprins
Personalul didactic din învățămîntul superior se compune din profesori, conferențiari, șefi de lucrări (lectori), asistenți și asistenți stagiari.
Pentru fiecare catedra Ministerul Învățămîntului aproba, la propunerea instituțiilor de învățămînt superior, numărul posturilor didactice, înscrise în statul de funcțiuni, necesare pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în planul de învățămînt și în planul de cercetare științifică.
Posturile didactice din învățămîntul superior sînt ocupate cu personal titular sau cu suplinitori, potrivit prevederilor Statutului personalului didactic.
Obligațiile de muncă ale personalului didactic constau în îndeplinirea activității didactice, a activității metodico-educative și a activității de cercetare științifică.
Activitatea didactica și metodico-educativă se realizează potrivit cu sarcinile posturilor înscrise în statele de funcțiuni, precum și cu sarcinile repartizate prin planul de muncă al catedrei.
Activitatea științifică consta în realizarea sarcinilor de cercetare, anuale și de perspectiva, prevăzute în planul de cercetare științifică al catedrei.
Profesorii, conferentiarii și șefii de lucrări (lectorii) au și obligația de a participa la acțiunile educative destinate studenților, de a îndrumă nemijlocit cîte un grup de studenți din punct de vedere educativ, sprijinindu-i atît în pregătirea lor profesională, cît și în întreaga lor activitate.
Cu aprobarea Ministerului Învățămîntului, unor membri ai personalului didactic li se pot repartiza numai activități de cercetare științifică. În acest caz, obligațiile de muncă ale personalului didactic constau în îndeplinirea temelor prevăzute în planul de cercetare științifică al catedrei.
Consiliile și procedura de numire, transferare, detașare și eliberare din funcție a personalului didactic, drepturile și îndatoririle acestuia sînt reglementate prin Statutul personalului didactic.
Pentru activitate meritorie pe tarim didactic, educativ și științific, asistenții, șefii de lucrări (lectorii), conferentiarii și profesorii pot primi titluri și alte distincții, potrivit Statutului personalului didactic.
În cadrul unităților de cercetare înființate potrivit dispozițiilor art. 180 va putea funcționa, pe lîngă personalul didactic, și personal științific de cercetare.
Numărul posturilor pentru personalul științific de cercetare se aproba de Ministerul Învățămîntului, cu acordul Consiliului Național al Cercetării Științifice, aplicindu-se în mod corespunzător dispozițiile art. 210.
Personalul științific de cercetare va fi încadrat, cu aprobarea Ministerului Învățămîntului, potrivit nomenclatorului și normelor stabilite pentru personalul științific din institutele de cercetare științifică.
Pentru desfășurarea activității lor, unitățile de cercetare vor putea fi încadrate și cu personal tehnic ajutator de specialitate, potrivit normelor legale.
Titlul VIII — Baza materială a învățămîntului ↑ Cuprins
Cheltuielile pentru organizarea și funcționarea unităților din învățămîntul preșcolar, învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic se suporta din bugetul statului și se efectuează prin organele centrale ale administrației de stat sau comitetele executive ale consiliilor populare care organizează aceste unități.
Unitățile școlare organizate de organele centrale ale organizațiilor cooperatiste se finanțează de către acestea, din fonduri proprii.
Cheltuielile pentru organizarea și funcționarea instituțiilor de învățămînt superior se suporta din bugetul statului și se efectuează prin planul de cheltuieli al Ministerului Învățămîntului.
Finanțarea căminelor și cantinelor care funcționează pe lîngă școli și instituții de învățămînt superior se efectuează de către organele prevăzute la art. 216.
Finanțarea caminelor care funcționează pe lîngă grădinițe se face, dacă legea nu prevede altfel, numai din contribuția părinților.
Dotarea unităților școlare din învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic cu mijloace didactico-materiale se face pe baza baremelor de dotare stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Fondurile pentru dotarea instituțiilor de învățămînt superior cu mijloacele necesare activității didactice și științifice se prevăd în planurile de investiții ale Ministerului Învățămîntului. În planul de investiții al Ministerului Învățămîntului sînt prevăzute și fondurile pentru dotarea cu unele mijloace didactico-materiale necesare unităților școlare din învățămîntul obligatoriu de cultura generală și din învățămîntul liceal de cultura generală. Fondurile destinate aceluiași scop necesare unităților școlare din învățămîntul liceal de specialitate, din învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic, finanțate din bugetul de stat, se prevăd în planurile de investiții ale ministerelor, celorlalte organe centrale ale administrației de stat sau ale comitetelor executive ale consiliilor populare care organizează aceste unități școlare.
În aplicarea dispozițiilor din prezentul titlu, ministerele și celelalte organe centrale ale administrației de stat, organele centrale ale organizațiilor cooperatiste și comitetele executive ale consiliilor populare care organizează instituții de învățămînt răspund pentru asigurarea întregii baze materiale necesară funcționarii, în bune condițiuni, a acestor instituții.
În acest scop organele arătate la alineatul precedent vor putea înființa întreprinderi subordonate sau întreprinderi anexe pentru confecționarea de aparate, utilaje și alte materiale didactice ajutatoare necesare activității instructiv-educative în toate instituțiile de învățămînt.
Titlul IX — Îndrumarea și controlul învățămîntului ↑ Cuprins
Îndrumarea și controlul învățămîntului preșcolar, învățămîntului obligatoriu de cultura generală, învățămîntului liceal, învățămîntului profesional și învățămîntului tehnic se realizează, în aplicarea art. 12 alin. 2, prin:
- organele de inspecție școlară din Ministerul Învățămîntului;
- organele de specialitate din ministere și celelalte organe sau organizații centrale care au în subordine școli;
- inspectoratele școlare județene și Inspectoratul școlar al municipiului București.
Normele privitoare la activitatea de îndrumare și control se stabilesc de Ministerul Învățămîntului.
Inspectoratele școlare efectuează, în unitățile administrativ-teritoriale în care funcționează, îndrumarea și controlul tuturor școlilor.
Numirea și eliberarea din funcție a personalului de conducere și a personalului de îndrumare și control de la inspectoratele școlare se fac de Ministerul Învățămîntului.
Numirea și eliberarea din funcție a personalului de conducere și a personalului de îndrumare și control de la organele de specialitate ale ministerelor și celorlalte organe sau organizații centrale care au în subordine școli se fac de aceste organe sau organizații, cu acordul Ministerului Învățămîntului.
Îndrumarea și controlul activității instituțiilor de învățămînt superior se fac de Ministerul Învățămîntului.
Titlul X — Dispoziții finale și tranzitorii ↑ Cuprins
Pentru trecerea în revista a realizarilor obținute în instruirea și educarea elevilor și studenților și pentru a stimula personalul didactic în activitatea sa, se sarbatoreste în fiecare an, la 34 iunie, "Ziua invatatorului".
La concursurile de admitere prevăzute în prezenta lege sînt declarați reusiti, în ordinea clasificarii și în limita locurilor, candidații care obțin, după caz, cel puțin media 5 sau 6, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Dispozițiile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, potrivit normelor ce se vor stabili în acest scop, Academiei de științe social-politice "Ștefan Gheorghiu" de pe lîngă Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, precum și instituțiilor de învățămînt organizate de Ministerul Forțelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne și Consiliul Securității Statului.
Persoanele fără cetățenie cu domiciliul în Republica Socialistă România și cetățenii străini se bucura de dreptul la învățătura, potrivit convențiilor internaționale.
Cetățenii străini pot fi admiși în instituțiile de învățămînt din Republica Socialistă România, pe baza aprobării Ministerului Învățămîntului, fără concurs de admitere și în afară planului de școlarizare.
Diplomele și certificatele de studii obținute în străinătate sînt valabile numai după echivalarea lor cu actele de studii eliberate de instituțiile de învățămînt din țara. Echivalarea se face de către Ministerul Învățămîntului.
Pentru creșterea și educarea copiilor rămași fără părinți sau lipsiți de posibilitatea de a fi crescuti în familie se organizează case de copii preșcolari și școlari care îndeplinesc rolul de cămin parintesc.
Condițiile de primire în casele de copii precum modul de funcționare a acestora se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Dispozițiile art. 26 alin. 1 se aplică treptat, astfel ca pînă în anul 1973 învățămîntul obligatoriu de cultura generală cu durata de 10 ani să fie generalizat, și pînă în anul 1971 cuprinderea în școala a copiilor în vîrsta de 6 ani să fie de asemenea generalizata.
Normele pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor alineatelor precedente vor fi stabilite de Ministerul Învățămîntului.
În perioada de tranzitie de la intrarea în vigoare a prezentei legi pînă în anul 1973 vor putea fi admiși în școlile profesionale și la pregătirea prin ucenicie la locul de muncă și absolvenți a 8 clase ale școlii generale de 10 ani.
Pentru absolvenții prevăzuți la articolul precedent, precum și pentru absolvenții școlii generale de 8 ani, admiși în școlile profesionale și la pregătirea prin ucenicie la locul de muncă, după intrarea în vigoare a prezentei legi, durata studiilor va fi de 2-3 ani, în funcție de complexitatea meseriilor în care se califica.
Cei care se califica în meserii pentru care durata studiilor este de 2 ani efectuează, după absolvire, stagiul ca muncitori practicanti, în conformitate cu art. 91 alin. 4.
Elevii în curs de școlarizare din școlile tehnice de maiștri, școlile tehnice de 4 ani și școlile tehnice pentru personal tehnic continua studiile pînă la terminare, în condițiile în care au început școlarizarea.
Absolvenții școlilor tehnice de 4 ani și ai școlilor tehnice de maiștri se pot prezenta la examenul de bacalaureat, după echivalarea studiilor lor cu liceul de specialitate, în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Consiliile științifice ale instituțiilor de învățămînt superior și comisiile științifice ale facultăților, constituite potrivit dispozițiilor legale anterioare, își vor continua activitatea pînă la constituirea noilor consilii profesorale, nu mai tirziu de 60 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Consiliile științifice sînt autorizate sa procedeze la alegerile sau numirile de membri și consiliilor profesorale prevăzute de dispozițiile art. 129 și art. 131.
Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 septembrie 1968.
Pe aceeași dată se abroga toate dispozițiile legale contrarii prevederilor din prezenta lege.
Această lege a fost votată de Marea Adunare Naționala la 13 mai 1968, intrunind din cele 430 voturi exprimate, 428 voturi pentru și 2 voturi împotriva.
Președintele Marii Adunări Naționale,
În conformitate cu dispozițiile art. 57 din Constituția Republicii Socialiste România, semnam această lege.
Președintele Consiliului de Stat,