NORME nr. 14 din 15 decembrie 2003

(1) Sintagma instituție emitentă de monedă electronică are semnificația prevăzută de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Sintagmele zona A, instituții de credit din zona A și expuneri mari au înțelesul prevăzut de Normele privind supravegherea solvabilității și expunerilor mari ale instituțiilor de credit.

(3) Sintagma perimetru de consolidare are înțelesul prevăzut de Normele Băncii Naționale a României nr. 8/2002 privind elaborarea situațiilor financiare consolidate de către instituțiile de credit.

(1) Instituțiile emitente de monedă electronică vor deține în permanență plasamente de o valoare cel puțin egală cu valoarea existentă în sold a obligațiilor financiare aferente monedei electronice emise, în următoarele categorii de active:

a) numerar și elemente echivalente;

b) depozite la vedere constituite la instituții de credit din zona A;

c) creanțe cu grad mare de lichiditate asupra sau garantate în mod direct, expres, irevocabil și necondiționat de către administrații centrale sau bănci centrale din țările din zona A sau de către Comunitățile Europene;

d) instrumente de datorie cu grad mare de lichiditate, neincluse la lit. a) și c), emise de entități care nu au calitatea de acționar semnificativ al instituției emitente de monedă electronică sau care nu fac parte din același perimetru de consolidare cu aceasta.

(2) Sunt incluse în categoria instrumentelor de datorie prevăzute la alin. (1) lit. d) elementele de activ cărora le este asociată o pondere de risc de credit de cel mult 20%, conform Normelor privind supravegherea solvabilității și expunerilor mari ale instituțiilor de credit.

a) instituția emitentă de monedă electronică poate obține, în orice moment, o ofertă fermă de preț pentru vânzarea/cumpărarea activelor respective, de la persoane care nu au calitatea de acționar semnificativ al instituției emitente de monedă electronică sau care nu fac parte din același perimetru de consolidare cu aceasta și care intenționează și au capacitatea de a tranzacționa aceste active la prețurile oferite;

b) activele sunt tranzacționate în mod curent;

c) lichiditatea activelor este comparabilă, din punct de vedere al volumului tranzacționat și al numărului participanților la piață, cu lichiditatea titlurilor emise de administrațiile centrale ale țărilor din zona A pe piața principală de tranzacționare a acestora;

d) instituția emitentă de monedă electronică poate cumpăra/vinde activele pe o piață care are un regim strict reglementat privind intervalul de timp pentru decontarea tranzacțiilor.

(1) Dacă valoarea activelor prevăzute la art. 3 scade sub valoarea existentă în sold a obligațiilor financiare aferente monedei electronice emise, Banca Națională a României va impune instituției emitente de monedă electronică măsurile pe care le consideră necesare pentru remedierea situației.

(2) Pentru realizarea acestui scop, în situații excepționale și pentru o perioadă limitată de timp, Banca Națională a României poate permite, la solicitarea instituției emitente de monedă electronică, ca o parte din valoarea obligațiilor financiare prevăzute la alin. (1) să fie acoperită cu alte active decât cele prevăzute la art. 3, cu condiția ca această valoare să nu depășească minimul dintre valoarea totală a fondurilor proprii ale instituției emitente de monedă electronică și 5% din valoarea existentă în sold a obligațiilor financiare aferente monedei electronice emise.

(1) Instituțiile emitente de monedă electronică vor raporta lunar Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere situația obligațiilor financiare aferente monedei electronice emise, precum și situația investițiilor în categoriile de active prevăzute la art. 3, eligibile pentru acoperirea acestora, pe baza datelor existente în sold la sfârșitul lunii pentru care se întocmește raportarea.

(2) Formularul de raportare prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme, completat conform prezentelor norme, se va transmite prin intermediul rețelei de comunicații interbancare, în termen de cel mult 17 zile calendaristice de la sfârșitul lunii pentru care se întocmește raportarea, și în formă letrică, în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la sfârșitul lunii pentru care se întocmește raportarea.