Secțiunea A — Ministerul Muncii și Protecției Sociale,
având în vedere Tratatul de constituire a Comunității Europene și, în special, art. 100 al acestuia,
luând în considerare Directiva nr. 89/392/CEE referitoare la mașini, cu modificările din directivele nr. 91/368/CEE , nr. 93/44/CEE și nr. 94/68/CEE ,
luând în considerare Directiva nr. 89/336/CEE referitoare la compatibilitate electromagnetica și Directiva nr. 73/23/CEE referitoare la materialele electrice utilizate la o tensiune nominală cuprinsă între 50-1.000 V.c.a. și între 75-1.500 V.c.c.,
în temeiul art. 12 alin. (2), (3) și (4), art. 18 alin. (1) lit. a), art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea protecției muncii nr. 90/1996,
luând în considerare ca este de datoria Ministerului Muncii și Protecției Sociale de a asigura, pe teritoriul României, securitatea și sănătatea persoanelor și, dacă este cazul, a bunurilor decurgind din utilizarea echipamentelor tehnice,
luând în considerare faptul ca între statele membre ale Uniunii Europene și România diferă cerințele care trebuie îndeplinite, în ceea ce privește amploarea lor și diferitele proceduri de certificare, și ca asemenea diferențe ar putea deci ridica unele bariere comerțului dintre statele membre ale Uniunii Europene și România,
luând în considerare ca armonizarea legislației române cu cea existenta în statele membre ale Uniunii Europene este singurul mod de a elimina aceste bariere din comerțul liber; luând în considerare ca acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de România separat; luând în considerare ca aceste norme metodologice stabilesc cerințele care sunt vitale pentru libertatea de mișcare a echipamentelor tehnice,
luând în considerare ca reglementările destinate eliminării barierelor tehnice din comerț trebuie să urmeze noua abordare a directivelor Uniunii Europene,
luând în considerare ca costul social al numărului mare de accidente de muncă provocate direct de utilizarea echipamentelor tehnice poate fi redus prin integrarea măsurilor de securitate în conceptia și fabricarea acestora,
considerind ca respectarea cerințelor esențiale de securitate și sănătate constituie un imperativ pentru asigurarea securității echipamentelor tehnice,
considerind ca, cu ocazia tirgurilor și a expozițiilor, este posibil să se expuna echipamente tehnice care nu sunt conforme cu prevederile normelor metodologice, ca este indicat, în același timp, să fie informati factorii interesați de aceasta neconformitate și de imposibilitatea de a cumpara echipamentele tehnice în acest stadiu,
luând în considerare ca aceste norme metodologice prezintă numai cerințele esențiale; luând în considerare faptul ca, în scopul de a se facilita sarcina dovedirii conformitatii cu cerințele esențiale, sunt necesare standardele românești, care preiau standarde europene armonizate, astfel încât conformitatea cu acestea să permită să se presupună ca un produs întrunește cerințele esențiale,
luând în considerare ca trebuie îmbunătățită structura legislativă pentru a se asigura ca patronii și lucrătorii să-și aducă o contribuție eficienta și adecvată la procesul de standardizare,
luând în considerare ca s-a prevăzut de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale aplicarea marcajului de fabricant; luând în considerare ca marcarea înseamnă ca produsul este în conformitate cu toate cerințele esențiale și procedurile de evaluare care se aplică la produsul respectiv,
luând în considerare ca Ministerul Muncii și Protecției Sociale, conform prevederii art. 100 A al Tratatului de constituire a Comunității Europene, poate lua măsuri temporare pentru a se limita sau pentru a se interzice punerea pe piața și folosirea echipamentelor tehnice, în cazurile în care acestea prezintă un risc deosebit pentru securitatea persoanelor, cu condiția ca măsurile să fie supuse unei proceduri de control,
luând în considerare ca este necesar să se prevadă un angajament de tranzitie care să permită echipamentelor tehnice, fabricate în conformitate cu reglementările în vigoare la data adoptării prezentelor norme metodologice, să fie comercializate și utilizate,
a adoptat secțiunea "A" a prezentelor norme metodologice referitoare la certificarea calității din punct de vedere al securității muncii a echipamentelor tehnice utilizate în medii normale.
Capitolul 1 — Dispoziții generale ↑ Cuprins
(1) În conformitate cu prevederile Legii protecției muncii nr. 90/1996 se constituie Sistemul de certificare a calității din punct de vedere al securității muncii, format din organisme de certificare, cu centre și filiale de certificare, respectiv laboratoare de încercări, coordonat și gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
(2) Prezentele norme metodologice stabilesc procedurile de certificare a echipamentelor tehnice din punct de vedere al securității muncii, cerințele esențiale de securitate și sănătate (anexa nr. 1) pe care trebuie să le posede echipamentele tehnice pentru a garanta securitatea și sănătatea salariaților, a altor persoane, precum și integritatea bunurilor.
(3) Echipamentele tehnice care fac obiectul operațiunilor de expunere, punere în vînzare, vînzare, import, închiriere, punere la dispoziție sau cedare, sub orice titlu, trebuie proiectate și construite astfel ca amplasarea, punerea în funcțiune, utilizarea, reglajul, întreținerea și repararea lor, în condiții conforme destinației prevăzute de fabricant, sa nu expuna la nici un risc securitatea și sănătatea persoanelor.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale:
a) elaborează și stabilește politica de certificare a echipamentelor tehnice din punct de vedere al securității muncii;
b) urmărește aplicarea reglementărilor stabilite și controlează modul în care se respecta procedurile și condițiile de certificare;
c) dispune măsurile necesare pentru ca echipamentele tehnice, care trebuie supuse certificării în condițiile prezentelor norme metodologice, sa nu fie comercializate și utilizate, dacă nu au fost certificate conform procedurilor aplicabile;
d) elaborează acte normative, reglementări tehnice specifice etc., conexe prezentelor norme metodologice.
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu se poate opune expunerii la tîrguri și expoziții sau la demonstratii, pentru o perioadă determinata, a echipamentelor tehnice fabricate în țara sau importate, care nu sunt conforme cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Expunerea este condiționată de amplasarea în apropierea echipamentului tehnic a unui avertisment pe un panou vizibil, care să menționeze neconformitatea cu anumite cerințe și imposibilitatea cumpărării echipamentului tehnic înainte de a fi certificat.
(3) În timpul demonstratiilor trebuie luate măsuri de securitate adecvate pentru a se asigura protecția persoanelor însărcinate cu aceste operațiuni, precum și a celor expuse la riscuri.
Capitolul 2 — Domeniul de aplicare, cerințe ↑ Cuprins
(1) Echipamentele tehnice fabricate în țara sau importate se certifica conform prezentelor norme metodologice.
(2) În sensul prezentelor norme metodologice, prin echipament tehnic se înțelege orice masina, utilaj, instalatie, aparatura, dispozitiv, unealta sau alt mijloc asemănător, folosit de salariați în procesul muncii.
Nu constituie obiectul prezentelor norme metodologice următoarele echipamente tehnice:
a) mașini acționate exclusiv prin energie umană, cu excepția celor utilizate pentru ridicarea sarcinilor;
b) mașini de uz medical, folosite direct pe pacient;
c) materiale specifice pentru parcuri de distracții;
d) cazane de abur și recipiente sub presiune;
e) mașini proiectate special sau utilizate în scopuri nucleare și a căror defectare poate provoca o emisie de substanțe radioactive;
f) surse radioactive încorporate într-o masina;
h) rezervoare de stocare și conducte pentru transportul benzinei, carburantilor, lichidelor inflamabile și al substanțelor periculoase;
i) mijloace de transport, adică vehicule și remorci, destinate transportului aerian, rutier, feroviar sau pe apa, de persoane și/sau mărfuri, inclusiv echipamentele de bord ale acestora, cu excepția mijloacelor de transport utilizate în industria extractiva, precum și a celor pentru transportat material exploziv;
k) instalații cu cablu pentru transport de persoane;
m) mijloace de transport cu cremaliera pentru persoane;
o) mașini proiectate și construite special în scopuri militare sau de menținere a ordinii;
p) unelte manuale, scule;
r) echipamente electrice pentru utilizări medicale și electroradiologice;
s) componente electrice pentru ascensoare de mărfuri și persoane;
t) echipamente gospodărești (menajere) pentru conectare la rețea;
t,) dispozitive pentru alimentarea cu curent a imprejmuirilor de pajiste;
u) echipamente electrice speciale pentru utilizare pe nave, aeronave sau pe cai ferate și a căror prescripții corespund instalațiilor internaționale.
(1) Echipamentele tehnice la care se aplică prezentele norme metodologice trebuie să satisfacă cerințele esențiale de securitate și sănătate enunțate în anexa nr. 1, transpuse, total sau parțial, în standarde și norme de protecția muncii.
(2) Echipamentele și sistemele protectoare, care funcționează în atmosfere potențial explozive, trebuie să satisfacă prevederile din secțiunea B a prezentelor norme metodologice.
Având în vedere Legea protecției muncii și condițiile concrete din economia naționala, Ministerul Muncii și Protecției Sociale poate completa dispozițiile prezentelor norme metodologice cu cerințe suplimentare, necesare asigurării protecției salariaților și a altor persoane.
Competența soluționării sesizarilor privind gradul de acoperire a riscurilor prezentate de echipamentele tehnice atât prin cerințele esențiale de securitate și sănătate, cît și prin standarde, norme, revine în exclusivitate Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Capitolul 3 — Proceduri de certificare ↑ Cuprins
Echipamentele tehnice pot fi fabricate, importate, comercializate, utilizate, numai dacă sunt certificate și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 din prezentele norme, astfel:
a) echipamentele tehnice, care sunt prevăzute în anexa nr. 7, se supun procedurii certificării de conformitate prin examen CS de tip, în condițiile art. 17;
b) echipamentele tehnice care nu sunt prevăzute în anexa nr. 7 se supun procedurii certificării efectuate de fabricant, denumita și autocertificare, în condițiile art. 16.
(1) Fabricantul, importatorul sau responsabilul cu punerea pe piața (distribuitorul autorizat) a unui exemplar nou de echipament tehnic, care face obiectul prezentelor norme metodologice, trebuie să întocmească și să semneze o declarație CS de conformitate, redactată conform anexei nr. 2, care atesta ca respectivul echipament tehnic este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Declarația de conformitate trebuie să fie transmisă beneficiarului echipamentului tehnic supus operațiunilor de expunere, punere în vînzare, vînzare, import, închiriere, cedare sau punere la dispoziție, sub orice titlu.
(1) Echipamentele tehnice de ocazie se supun procedurilor de certificare, înainte de punerea pe piața.
(2) În timpul expunerii, punerii în vînzare, vinzarii, importului, închirierii, cedarii sau punerii la dispoziție, sub orice titlu, a unui echipament tehnic de ocazie, care face obiectul prezentelor norme metodologice, responsabilul operațiunilor sus-menționate trebuie să dețină și/sau sa transmită beneficiarului o declarație de conformitate, redactată conform anexei nr. 2.
Se supun procedurilor de certificare și echipamentele tehnice fabricate pentru uz propriu.
(1) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie să aplice pe echipamentele tehnice certificate marcajul de securitate CS, conform anexei nr. 5.
(2) Marcajul de securitate trebuie să fie aplicat în mod distinct, lizibil, durabil și atesta ca exemplarul de echipament tehnic a fost supus procedurilor de certificare și este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(3) Este interzis să se aplice pe echipamentele tehnice alte mărci sau inscripții care pot sa creeze confuzie cu marcajul CS.
(1) Este interzisă punerea în vînzare, vânzarea, importul, închirierea, punerea la dispoziție și cedarea, sub orice titlu, a echipamentelor tehnice, dacă nu au fost certificate conform procedurilor de certificare.
(2) Dacă fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat nu a îndeplinit obligațiile ce îi revin conform prezentelor norme metodologice, aceste obligații trebuie îndeplinite de către beneficiarul echipamentului.
(3) Este interzis să se aplice pe un echipament tehnic, pe ambalajul sau sau pe orice document referitor la acesta un marcaj prevăzut în cadrul certificării de conformitate sau de a se elibera o declarație de conformitate, dacă respectivul echipament tehnic nu a fost certificat.
Costurile aferente operațiunilor de certificare pentru echipamentele tehnice, care se supun procedurilor de certificare, sunt suportate de solicitant.
Procedura de certificare de conformitate efectuată de fabricant (autocertificare)
(1) Certificarea efectuată de fabricant, denumita autocertificare, este procedura prin care fabricantul sau distribuitorul autorizat declara pe propria răspundere, prin întocmirea și semnarea declarației de conformitate, conform anexei nr. 2, ca exemplarul de echipament tehnic este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Fabricantul sau distribuitorul autorizat trebuie să efectueze cercetările și probele (încercările) necesare pe componente, accesorii sau pe întregul echipament tehnic, pentru a stabili dacă acesta, prin proiectare și construcție, poate fi asamblat și pus în funcțiune în condiții de securitate.
(3) Fabricantul sau distribuitorul autorizat redactează o declarație de conformitate și întocmește documentația tehnica, conform anexei nr. 3, pe care le prezintă organismului recunoscut, însoțite de o cerere scrisă de examinare și înregistrare a echipamentului tehnic în Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii.
(4) Organismul recunoscut va examina și va păstra aceasta documentație, comunicând în termen de doua luni numărul de înregistrare al acesteia în Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii sau refuzul motivat al înregistrării.
(5) Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii este administrat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și este gestionat de organismul recunoscut.
(6) După obținerea atestării, fabricantul sau distribuitorul autorizat poate aplica marcajul de securitate, iar echipamentele tehnice însoțite de declarația de conformitate pot fi puse pe piața.
(7) Fabricantul sau distribuitorul autorizat poate solicita organismului recunoscut evaluarea documentației tehnice, corespunzătoare prevederilor prezentelor norme.
Procedura de certificare de conformitate prin examen CS de tip
(1) Certificarea de conformitate prin examen CS de tip este procedura prin care un organism recunoscut constata și atesta ca modelul de echipament tehnic satisface prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie să introducă cererea de certificare prin examen CS de tip la un singur organism recunoscut, pentru fiecare model de echipament tehnic.
(3) Cererea de certificare prin examen CS de tip trebuie să conțină denumirea/numele și sediul/adresa fabricantului, importatorului sau distribuitorului autorizat, locul de fabricare a echipamentului tehnic și să fie însoțit de:
a) documentația tehnica prevăzută la anexa nr. 3;
b) un exemplar din modelul de echipament tehnic supus certificării sau, după caz, indicarea locului unde acesta poate fi examinat.
(4) Organismul de certificare recunoscut, sesizat prin cererea de certificare de conformitate, prin examen CS de tip, va proceda la evaluarea sistemului de calitate, la examinarea documentației tehnice și va supune echipamentul tehnic încercărilor corespunzătoare în laboratoarele proprii sau în alte laboratoare de încercări recunoscute de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
(5) După examinarea modelului de echipament tehnic, organismul de certificare recunoscut va întocmi procesul-verbal de certificare, în care se va concluziona dacă:
a) modelul de echipament tehnic, supus procedurii de certificare, este conform cu cerințele esențiale de securitate și sănătate ce îi sunt aplicabile și nu expune la riscuri utilizatorii sau alte persoane.
Organismul recunoscut va lua în evidenta și va păstra un exemplar din documentația tehnica și, în înțelegere cu solicitantul, exemplarul modelului de echipament tehnic sau părți de echipament tehnic, dacă sunt necesare pentru comparare cu procedura proprie. Aceste materiale de referința trebuie să fie confidențiale.
În acest caz, organismul recunoscut va transmite solicitantului certificatul de conformitate, întocmit conform anexei nr. 4, procesul-verbal de certificare și va inregistra echipamentul tehnic în Registrul echipamentelor tehnice supuse examenului CS de tip.
Registrul echipamentelor tehnice supuse examenului CS de tip este administrat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și gestionat de organismul recunoscut.
După înregistrare, fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat poate aplica marcajul de securitate, iar echipamentele tehnice, însoțite de declarația de conformitate, pot fi puse pe piața;
b) modelul de echipament tehnic supus procedurii de certificare prin examen CS de tip nu este conform cu cerințele esențiale de securitate și sănătate din prezentele norme metodologice.
În acest caz, organismul recunoscut va transmite solicitantului un exemplar din procesul-verbal de certificare, în care se va motiva cauza respingerii și, totodată, va informa despre aceasta Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
(1) Orice modificare facuta sau care se intenționează a fi facuta modelului de echipament tehnic certificat trebuie adusă la cunoștința organismului de certificare.
(2) Organismul de certificare ia cunoștința de aceste modificări și, în cazul în care se asigura ca ele nu fac necesară o noua certificare, comunică solicitantului ca certificarea inițială rămâne valabilă pentru modelul astfel modificat.
(3) În caz contrar, organismul de certificare comunică fabricantului, importatorului sau distribuitorului autorizat ca certificarea inițială își încetează valabilitatea pentru modelul astfel modificat. Dacă fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat decide sa mențină modificările aduse echipamentului tehnic, acesta trebuie să supună modelul modificat unei noi proceduri de certificare.
Capitolul 4 — Organisme de certificare ↑ Cuprins
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale recunoaște organismele de certificare a echipamentelor tehnice, conform prezentelor norme metodologice, și publică, pentru informare, lista acestora.
(2) Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să aplice criteriile prevăzute în anexa nr. 6 pentru evaluarea organismelor de certificare care urmează să fie recunoscute.
(3) Ministerul Muncii și Protecției Sociale poate să retragă recunoașterea unui organism de certificare, dacă constata ca acesta nu satisface criteriile prevăzute în anexa nr. 6, făcând publică decizia luată.
(4) Organismele recunoscute vor întocmi proceduri proprii de certificare, având drept baza prevederile prezentelor norme metodologice, care vor fi aprobate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
(5) Ministerul Muncii și Protecției Sociale recunoaște laboratoarele de încercări, conform criteriilor prevăzute în anexa nr. 6, pentru evaluarea acestora.
(6) Organismele de certificare, laboratoarele de încercări din cadrul altor sisteme de certificare a calității pot aplica prevederile prezentelor norme metodologice, numai după obținerea recunoașterii din partea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Organismele de certificare trebuie:
a) sa îndeplinească condițiile prevăzute în anexa nr. 6;
b) să permită persoanelor desemnate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale accesul liber, în vederea efectuării acțiunilor de control și a verificărilor privind îndeplinirea obligațiilor care le revin prin prezentele norme metodologice;
c) sa furnizeze Ministerului Muncii și Protecției Sociale toate informațiile solicitate privind operațiunile de certificare sau de control al conformitatii.
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale abiliteaza Institutul de Cercetări Științifice pentru Protecția Muncii (I.C.S.P.M.) București să aplice procedurile de certificare prevăzute în prezentele norme metodologice, cu obligația încadrării în prevederile art. 20 lit. a).
(2) I.C.S.P.M. București aplica procedurile de certificare pentru echipamentele tehnice, fabricate în țara sau importate, cu excepția celor destinate folosirii în atmosfere potențial explozive.
(3) Organismele de certificare recunoscute trebuie să colaboreze și să se informeze reciproc, astfel ca împreună să asigure îndeplinirea corecta și completa a prevederilor prezentelor norme metodologice.
Capitolul 5 — Control și prevenire ↑ Cuprins
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale are dreptul și este obligat sa controleze în unitățile de fabricație, depozitare, comercializare și utilizare dacă echipamentele tehnice îndeplinesc prevederile prezentelor norme metodologice și poate dispune prelevarea de esantioane pentru efectuarea unor verificări și încercări la organismele recunoscute.
(2) Costurile examinarilor sau ale încercărilor efectuate de organismele de certificare recunoscute, ca urmare a unor inspecții sau controale dispuse de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în baza unor constatări, reclamații etc., vor fi suportate de către fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat.
(3) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat comunică reprezentanților Ministerului Muncii și Protecției Sociale rezultatele verificărilor, cel tirziu în termen de 15 zile de la primirea lor de la organismul recunoscut.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale controlează modul de organizare, la fabricant, a activității de control al conformitatii pe fluxul de fabricație și a echipamentului tehnic (E.T.) finit sau a sistemului de asigurare a calității pe care-l aplica.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu poate interzice sau restringe comercializarea, punerea în funcțiune și utilizarea echipamentelor tehnice care respecta prevederile prezentelor norme metodologice.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale poate interzice punerea în vînzare, importul, închirierea, punerea la dispoziție, cedarea, sub orice titlu, punerea în funcțiune și utilizarea, și poate dispune retragerea de pe piața a unui model de echipament tehnic care face obiectul prezentelor norme metodologice, dacă acesta:
a) pune în pericol securitatea și sănătatea persoanelor și, după caz, a bunurilor;
b) nu este conform cu prevederile art. 1 alin. (2) referitoare la cerințele esențiale de securitate și sănătate etc.;
c) nu a fost supus procedurilor de certificare aplicabile, conform prezentelor norme metodologice;
d) este însoțit de declarația de conformitate și/sau este prevăzut cu marcajul de securitate CS, întocmit și, respectiv, aplicat fără respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice.
(1) În cazul în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale constata ca echipamentul tehnic însoțit de declarația de conformitate și/sau prevăzut cu marcajul de securitate, utilizat conform destinației prevăzute de fabricant, risca sa compromita securitatea persoanelor și, după caz, a bunurilor, ia toate măsurile necesare pentru retragerea echipamentului tehnic de pe piața, interzicerea comercializării și utilizării.
(2) Ministerul Muncii și Protecției Sociale informează imediat persoanele fizice și/sau juridice interesate asupra măsurii luate, indicind ratiunile deciziei sale și cauza neconformitatii rezultate:
a) din nerespectarea cerințelor esențiale de securitate și sănătate și/sau dintr-o necorespunzătoare aplicare a standardelor prevăzute la art. 6;
b) dintr-o lacuna a standardelor prevăzute la art. 6.
În cazul în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale constata ca standardele și normele referitoare la securitatea muncii nu satisfac în totalitate cerințele esențiale de securitate și sănătate, acesta expune ratiunile constatării, pe care le comunică organelor în drept, notificând, după caz, admiterea, completarea sau interzicerea aplicării acestora.
Notificările se înscriu într-un registru special de evidenta.
(1) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie să conserve și sa țină la dispoziția Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a organismelor de certificare recunoscute documentația tehnica, întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice, minimum 10 ani de la data fabricației ultimului exemplar al modelului de echipament tehnic.
(2) Nepunerea la dispoziție a respectivei documentații Ministerului Muncii și Protecției Sociale în termenul stabilit constituie un indiciu de neconformitate a echipamentului tehnic și va fi susceptibilă interzicerea comercializării și utilizării oricărui exemplar al modelului de echipament tehnic care face obiectul documentației tehnice.
(1) Certificatul de conformitate, emis conform prezentelor norme metodologice, poate fi retras din dispoziția Ministerului Muncii și Protecției Sociale, dacă se constata nerespectarea cerințelor esențiale de securitate și sănătate, a standardelor și normelor de securitate a muncii aplicabile. Aceasta decizie este luată după ce titularul certificatului de conformitate a fost solicitat să-și prezinte punctul de vedere.
(2) Decizia trebuie să fie motivată prin neconformități suficient de importante pentru a justifica punerea în cauza a deciziei inițiale de eliberare a certificatului de conformitate.
Deciziile luate de organismele recunoscute în ceea ce privește declarația de conformitate, întocmirea și înregistrarea certificatului de conformitate stabilit prin procedura de certificare, neconfirmarea primirii documentației tehnice și nerespectarea de către organismele recunoscute a termenelor prevăzute pentru efectuarea acestor formalități pot constitui obiectul unei reclamații adresate Ministerului Muncii și Protecției Sociale, care trebuie să hotărască soluția definitivă în termen de maximum doua luni.
(1) Contestațiile cu privire la deciziile luate de organismul de certificare recunoscut se adresează Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
(2) Rezolvarea contestațiilor se face de către o comisie constituită în acest scop, după examinarea poziției solicitantului cererii de certificare și a organismului recunoscut.
Capitolul 6 — Dispoziții finale ↑ Cuprins
Încălcarea prevederilor prezentelor norme metodologice atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, materială, civilă sau penală, potrivit Legii protecției muncii.
Răspunderea pentru daunele provocate de echipamentele tehnice fabricate în țara sau importate, care nu îndeplinesc prevederile prezentelor norme metodologice, revine celor care le-au fabricat, comercializat sau utilizat fără declarația de conformitate și/sau marcajul de securitate.
Toate deciziile luate în vederea aplicării prezentelor norme metodologice, care conduc la interzicerea sau restrîngerea comercializării și utilizării echipamentelor tehnice, trebuie bine argumentate, indicindu-se căile și termenele de contestație.
Documentația tehnica, certificatul de conformitate, declarația de conformitate, reclamațiile și întreaga corespondenta legată de acestea etc., precum și toate deciziile luate în aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice trebuie redactate în limba română.
Se interzice ca personalul propriu sau atras din instituțiile publice și organismele recunoscute, care exercită activități legate de aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, sa divulge informațiile obținute în exercitarea atribuțiilor lor.
(1) Specialiștii altor sisteme de certificare a calității, care desfășoară activități de audit în domeniul securității muncii, trebuie să fie autorizați printr-un certificat de competența emis de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau de către organismele mandatate de acesta.
(2) Ministerul Muncii și Protecției Sociale publică lista specialiștilor pe care îi autorizeaza pentru activitatea de audit.
(1) Pentru mașinile, utilajele și instalațiile prevăzute în anexa nr. 7 la poz. 5), 8), 14), 15) și 16) și, de asemenea, pentru dispozitivele de securitate, termenul pentru inițierea procedurilor de certificare este de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.
(2) Pentru celelalte categorii de mașini, utilaje și instalații, termenul pentru inițierea procedurilor de certificare este de 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.
Secțiunea B — Ministerul Muncii și Protecției Sociale,
având în vedere Tratatul de constituire a Comunității Europene și, în special, art. 100A al acestuia,
luând în considerare Directiva nr. 94/9/EC privind echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive,
în temeiul art. 12 alin. (2), (3), (4), art. 18 alin. (1) lit. a) și al art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea protecției muncii nr. 90/1996,
luând în considerare ca este de datoria Ministerului Muncii și Protecției Sociale să asigure pe teritoriul României securitatea și sănătatea persoanelor și, dacă este cazul, a bunurilor, în special cea a lucrătorilor împotriva pericolelor care rezultă din folosirea echipamentelor și a sistemelor care asigura protecția împotriva atmosferelor potențial explozive,
luând în considerare ca prevederi obligatorii din statele membre ale Uniunii Europene determina nivelul de securitate care trebuie atins de echipamente și sisteme protectoare destinate folosirii în atmosfere potențial explozive; luând în considerare ca acestea sunt în general specificății electrice și neelectrice, având un efect asupra conceptiei și structurii echipamentelor care pot fi folosite în atmosfere potențial explozive,
luând în considerare faptul ca între statele membre ale Uniunii Europene și România diferă cerințele care trebuie îndeplinite, în ceea ce privește amploarea lor, și diferitele proceduri de certificare; luând în considerare ca asemenea diferențe ar putea deci ridica unele bariere comerțului dintre statele membre ale Uniunii Europene și România,
luând în considerare ca armonizarea legislației române cu cea existenta în statele membre ale Uniunii Europene este singurul mod de a elimina aceste bariere ale comerțului liber; luând în considerare ca acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către România, separat; luând în considerare ca aceste norme metodologice stabilesc cerințele care sunt vitale pentru libertatea de mișcare a echipamentelor la care se referă,
luând în considerare ca reglementările destinate eliminării barierelor tehnice din comerț trebuie să urmeze Noua abordare a directivelor Uniunii Europene, care impune o definire a cerințelor privind securitatea și a altor cerințe ale societății, fără reducerea nivelurilor existente; luând în considerare ca rezoluția Consiliului Uniunii Europene privind Noua abordare a directivelor Uniunii Europene din mai 1985 prevede că un număr foarte mare de produse să fie acoperit de o singura directiva pentru evitarea amendamentelor frecvente și a proliferarii unor asemenea documente,
luând în considerare ca directivele au contribuit ca legislația statelor membre ale Uniunii Europene pentru echipamente electrice utilizate în atmosfere potențial explozive să facă pasi concreti spre protecția contra exploziilor, prin măsurile legate de structura echipamentelor în chestiune, și ca au contribuit la eliminarea barierelor în comerț în acest domeniu; luând în considerare ca, în paralel, este necesară o revizie și o expansiune a directivelor existente, întrucît trebuie luate măsuri de apărare împotriva pericolelor potențiale generate de asemenea echipamente. Aceasta înseamnă în special ca măsurile destinate garantarii protecției eficiente a utilizatorilor și a terțelor părți trebuie să fie deja avute în vedere în fazele de proiectare și fabricare,
luând în considerare ca formele de pericol, măsurile de protecție și metodele de încercare sunt adesea foarte asemănătoare, dacă nu identice, atât pentru echipamentele miniere cît și pentru cele de suprafața; luând în considerare ca, din aceste motive, este absolut necesar să se acopere prin prezentele norme metodologice echipamentele și sistemele protectoare ce intră în ambele grupe,
luând în considerare ca cele doua grupe de echipamente menționate mai sus sunt folosite într-un mare număr de sectoare comerciale și industriale și au o deosebită semnificație economică; luând în considerare ca respectarea cerințelor de securitate și sănătate sunt esențiale pentru a se asigura securitatea echipamentelor și a sistemelor protectoare, luând în considerare ca aceste cerințe au fost subdivizate în cerințe generale și suplimentare care trebuie respectate de echipamente și sisteme protectoare; luând în considerare ca, în special, cerințele suplimentare sunt destinate pentru a se tine seama de pericolele existente sau potențiale; luând în considerare ca echipamentele și sistemele protectoare trebuie să includă, deci, cel puțin una dintre aceste cerințe, în cazul în care aceasta este necesară pentru funcționarea lor corespunzătoare sau trebuie să se aplice la utilizarea destinată acestora; luând în considerare ca noțiunea de utilizare destinată este de importanța primordială pentru asigurarea protecției la explozie a echipamentelor și sistemelor protectoare; luând în considerare ca este esențial ca fabricantii sa furnizeze informații complete; luând în considerare ca este, de asemenea, necesară marcarea clara, specifică a echipamentelor enunțate, care stabilește utilizarea într-o atmosfera potențial exploziva,
luând în considerare, deci, ca aceste norme metodologice prezintă numai cerințele esențiale; luând în considerare faptul ca, în scopul de a se facilita sarcina dovedirii conformitatii cu cerințele esențiale, sunt necesare standarde românești care preiau standarde europene armonizate, mai ales cu privire la aspectele neelectrice ale protecției împotriva exploziilor, standardele privind proiectarea, fabricarea și încercarea echipamentelor, încât conformitatea cu acestea să permită să se presupună ca un produs întrunește asemenea cerințe esențiale,
luând în considerare ca trebuie îmbunătățită structura legislativă pentru a se asigura ca patronii și lucrătorii să-și aducă o contribuție eficienta și adecvată la procesul de standardizare,
luând în considerare ca, având în vedere natura riscurilor implicate în folosirea echipamentelor în atmosfere potențial explozive, este necesară stabilirea unor proceduri care să se aplice la evaluarea conformitatii cu cerințele de baza ale normelor metodologice; luând în considerare ca aceste proceduri trebuie concepute în lumina nivelului de risc care poate fi inerent la echipamente și/sau împotriva căruia sistemele trebuie să protejeze mediul înconjurător invecinat; luând în considerare, deci, ca fiecare categorie de conformitate a echipamentelor trebuie să fie completată printr-o procedură adecvată sau o selecție între mai multe proceduri echivalente; luând în considerare ca s-a prevăzut de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale aplicarea marcajului de fabricant sau al reprezentantului sau autorizat din România; luând în considerare ca marcarea înseamnă ca produsul este în conformitate cu toate cerințele de baza și cu procedurile de evaluare care se aplică la produsul respectiv,
luând în considerare ca Ministerul Muncii și Protecției Sociale, conform prevederii art. 100A al tratatului, poate lua măsuri temporare pentru a se limita sau interzice punerea pe piața și folosirea echipamentelor și sistemelor protectoare, în cazurile în care acestea prezintă un risc deosebit pentru securitatea persoanelor și, dacă este cazul, a animalelor domestice sau a proprietății, cu condiția ca măsurile să fie supuse unei proceduri de control,
luând în considerare ca este necesar să se prevadă un aranjament de tranzitie care să permită echipamentelor fabricate în conformitate cu regulamentele naționale în vigoare la data adoptării prezentelor norme metodologice să fie comercializate și puse în serviciu,
a adoptat Secțiunea "B" a prezentelor norme metodologice, referitoare la certificarea calității din punct de vedere al securității muncii a echipamentelor și sistemelor protectoare destinate a fi utilizate în atmosfere potențial explozive.
Capitolul 1 — Dispoziții generale ↑ Cuprins
(1) Secțiunea B a prezentelor norme metodologice se referă la echipamente și sisteme protectoare destinate folosirii în atmosfere potențial explozive.
(2) Dispozitivele de siguranță, dispozitivele de control și dispozitivele de reglare, destinate folosirii în afară atmosferelor potențial explozive, dar necesare pentru/sau care contribuie la funcționarea în condiții de securitate a echipamentelor și sistemelor protectoare cu referire la riscurile de explozii, sunt, de asemenea, incluse sub incidența prezentelor norme metodologice.
(3) În cadrul prezentelor norme metodologice sunt valabile următoarele definiții:
Echipamente și sisteme protectoare destinate folosirii în atmosfere potențial explozive:
a) echipamente - mașini, instalații, utilaje, aparatura, dispozitive fixe sau mobile, componente de control și instrumentatia din acestea, sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau împreună, sunt destinate generarii, transferului, stocării, masurarii, controlului sau transformarii energiei folosite pentru prelucrarea materiei și care pot cauza o explozie prin propriile lor surse potențiale de aprindere;
b) sisteme protectoare - entități constructive destinate opririi imediate a exploziilor incipiente și/sau limitării domeniului efectiv al flacarilor de explozie și al presiunilor de explozie. Sistemele protectoare pot fi integrate în echipamente sau pot fi puse separat pe piața în sisteme autonome;
c) componente - orice piesa esențială pentru funcționarea sigura a echipamentelor și sistemelor protectoare, dar fără a avea funcție autonomă.
Amestecul cu aer, în condiții atmosferice, al substanțelor inflamabile sub forma de gaze, vapori, ceturi sau prafuri în care, după ce s-a produs aprinderea, combustia se propaga la întregul amestec nears.
Atmosfera potențial exploziva:
O atmosfera care poate deveni exploziva în urma condițiilor locale și operationale.
Grupe și categorii de echipamente:
Echipamente din grupa I se referă la echipamente destinate folosirii în minele subterane și la acele părți ale instalațiilor de suprafața ale unor astfel de mine, care pot fi expuse la grizu și/sau praf de combustibil.
Echipamente din grupa a II-a se referă la echipamente destinate folosirii în alte locuri, care pot fi expuse la atmosfere explozive.
Categoriile de echipamente care definesc nivelurile cerute de protecție sunt descrise în anexa nr. 1.
Echipamentele și sistemele protectoare pot fi destinate numai unei anumite atmosfere explozive. În acest caz, acestea trebuie să fie marcate corespunzător.
Folosirea echipamentelor, sistemelor protectoare și a dispozitivelor menționate în art. 1 alin. (2) în conformitate cu grupa și cu categoria echipamentelor, trebuie să se facă cu toate informațiile furnizate de fabricant, care sunt necesare pentru funcționarea sigura a echipamentelor, sistemelor protectoare și dispozitivelor.
(4) Următoarele echipamente sunt excluse din domeniul prezentelor norme metodologice:
- dispozitive medicale destinate a fi folosite într-un mediu ambiant medical;
- echipamente și sisteme protectoare, la care pericolul de explozie rezultă exclusiv din prezenta substanțelor explozive sau a substanțelor chimice instabile;
- echipamente destinate a fi folosite în medii ambiante domestice și necomerciale în care atmosferele potențial explozive pot fi create, doar rareori, numai în urma unei scurgeri accidentale de gaz combustibil;
- echipamente individuale de protecție (E.I.P.) cuprinse în Normele metodologice privind certificarea calității de protecție a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protecție și de lucru și avizarea introducerii lor în fabricație;
- nave și platforme marine mobile, împreună cu echipamentele de la bordul acestora;
- mijloace de transport, adică vehicule și remorcile lor, destinate numai pentru transportul aerian al pasagerilor sau pe rețelele rutiere, feroviare, sau pe apa, ca și acele mijloace destinate transportului aerian de bunuri, pe rețele rutiere, feroviare sau pe apa. Nu trebuie excluse vehiculele destinate folosirii într-o atmosfera potențial exploziva.
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a se asigura ca echipamentele, sistemele protectoare și dispozitivele menționate în art. 1 alin. (2) să poată fi puse pe piața și puse în funcțiune, numai dacă, în cazul instalării, întreținerii și folosirii pentru scopul destinat, ele nu periclitează sănătatea și securitatea persoanelor și, dacă este cazul, a bunurilor.
(2) Prevederile prezentelor norme metodologice nu limitează dreptul Ministerului Muncii și Protecției Sociale de a stabili și alte cerințe care apar necesare în scopul asigurării protecției persoanelor și, în special, a lucrătorilor, atunci când folosesc echipamentele, sistemele protectoare și dispozitivele menționate la art. 1 alin. (2).
(3) Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu trebuie să împiedice expunerea la tîrguri, expoziții sau demonstratii a echipamentelor, sistemelor protectoare sau dispozitivelor menționate la art. 1 alin. (2), care nu sunt conforme prevederilor prezentelor norme metodologice, cu condiția ca un semn vizibil sa indice clar ca asemenea echipamente, sisteme protectoare și dispozitive nu se conformează și ca ele nu se oferă la vînzare până când nu au fost aduse în conformitate de către fabricant sau de către reprezentantul sau autorizat stabilit în România.
(4) Pe durata demonstratiilor trebuie luate măsuri de securitate adecvate pentru asigurarea protecției persoanelor.
Echipamentele, sistemele protectoare și dispozitivele menționate la art. 1 alin. (2), la care se referă prezentele norme metodologice, trebuie să satisfacă cerințele esențiale de securitate și de sănătate în munca, stabilite în anexa nr. 2, care se aplică tinindu-se seama de utilizarea destinată lor.
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu trebuie să interzică, sa restrângă sau sa împiedice punerea pe piața și punerea în funcțiune pe teritoriul României a echipamentelor, sistemelor protectoare sau dispozitivelor menționate la art. 1 alin. (2), care sunt conforme prevederilor acestor norme.
(2) Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu trebuie să interzică, sa restrângă sau sa împiedice punerea pe piața a unor componente care, fiind însoțite de un certificat de conformitate, asa cum se menționează în art. 8 alin. (3), sunt destinate incorporarii în echipamente sau sisteme protectoare, asa cum sunt ele definite în prezentele norme metodologice.
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale se conformează prevederilor prezentelor norme metodologice, inclusiv procedurilor relevante pentru evaluarea conformitatii stabilite la cap. 2, și anume:
a) echipamentele, sistemele protectoare și dispozitivele menționate la art. 1 alin. (2) vor fi însoțite de declarația de conformitate menționată în anexa nr. 10B și vor avea marcajul "Ex" prevăzut în art. 10;
b) componentele menționate la art. 4 alin. (2) vor fi însoțite de certificatul de conformitate menționat la art. 8 alin. (3) din cap. 2.
(2) În absenta unor standarde românești care preiau standarde europene armonizate, Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a aduce la cunoștința părților interesate standardele și specificățiile tehnice existente, referitoare la ceea ce este important sau relevant pentru implementarea cerințelor esențiale privind securitatea și sănătatea în munca.
(3) În cazul în care un standard românesc, care preia un standard european armonizat, cuprinde una sau mai multe dintre cerințele esențiale de securitate și sănătate, se presupune ca echipamentele și sistemele protectoare, dispozitivele menționate la art. 1 alin. (2) sau componentele menționate la art. 4 alin. (2), construite în conformitate cu standardul respectiv, trebuie să fie considerate în conformitate cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile.
(4) Ministerul Muncii și Protecției Sociale va publică lista standardelor românești de securitatea muncii obligatorii.
(5) Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să se asigure ca sunt luate măsuri adecvate pentru a permite partenerilor sociali sa influenteze procedeul de elaborare și monitorizare a standardelor românești.
În cazul în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale constata ca standardele și normele referitoare la securitatea muncii nu satisfac, în totalitate, cerințele esențiale de securitate și sănătate expune ratiunile constatării, pe care le comunică organelor în drept, notificând, după caz, admiterea, completarea sau interzicerea aplicării acestora. Notificările se înscriu într-un registru special de evidenta.
(1) În cazul în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale considera ca echipamentele, sistemele protectoare sau dispozitivele menționate la art. 1 alin. (2), prevăzute cu marcajul de securitate "Ex" și folosite în conformitate cu utilizarea destinată, pot pune în pericol securitatea persoanelor și, dacă este cazul, a bunurilor și animalelor domestice, acesta trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a retrage aceste echipamente, sisteme protectoare sau dispozitive de pe piața, pentru a interzice punerea pe piața, punerea în funcțiune sau folosirea acestora, sau pentru a restringe libera circulație a acestora.
(2) Ministerul Muncii și Protecției Sociale va informa factorii interesați cu privire la orice măsură de acest gen, indicind motivele deciziei luate și, în special, dacă neconformitatea se datorează:
a) nesatisfacerii cerințelor esențiale menționate la art. 3;
b) aplicării incorecte a standardelor menționate la art. 5 alin. (2);
c) lacunelor din standardele menționate la art. 5 alin. (2).
(3) Ministerul Muncii și Protecției Sociale va începe, fără întârziere, consultații cu părțile interesate.
(4) În cazul în care, după consultări, acesta considera ca măsura este justificată, va informa imediat factorii interesați.
(5) În cazul în care considera, după consultații, ca acțiunea este nejustificată, va informa pe fabricant sau pe reprezentantul acestuia.
(6) În cazul în care decizia menționată la alin. (1) se bazează pe o lacuna a standardelor și în cazul în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale își menține poziția, se va trece la modificarea standardului în cauza.
(7) În cazul în care un echipament sau un sistem protector, care nu respecta conformitatea, are prevăzut marcajul de securitate "Ex", Ministerul Muncii și Protecției Sociale va lua măsurile corespunzătoare împotriva persoanei sau persoanelor care au aplicat acest marcaj și va informa factorii interesați.
(8) Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să se asigure ca factorii interesați au fost informati asupra desfășurării și asupra rezultatelor acestei proceduri.
Capitolul 2 — Proceduri pentru evaluarea conformitatii ↑ Cuprins
(1) Procedurile pentru evaluarea conformitatii echipamentelor, inclusiv, dacă este necesar, a dispozitivelor menționate la art. 1 alin. (2) trebuie să țină seama de următoarele:
A) Echipamente din grupa I și a II-a, categoriile M1 și 1
Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în România trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", să respecte procedura de certificare prin examen CS de tip (menționată în anexa nr. 3), împreună cu:
a) procedura referitoare la asigurarea calității producției (menționată în anexa nr. 4); sau
b) procedura referitoare la verificarea produsului (menționată în anexa nr. 5).
B) Echipamente din grupa I și a II-a, categoriile M2 și 2
(1) În cazul motoarelor cu combustie interna și al echipamentelor electrice din aceste grupe și categorii, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în România trebuie să urmeze procedura de certificare prin examen CS de tip (menționată în anexa nr. 3), împreună cu:
a) procedura referitoare la conformitatea de tip (menționată în anexa nr. 6); sau
b) procedura referitoare la asigurarea calității de produs (menționată în anexa nr. 7).
(2) În cazul altor echipamente din aceste grupe și categorii, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat în România trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", să respecte procedura privind controlul intern al producției (menționată în anexa nr. 8) și sa înainteze dosarul prevăzut la paragraful 3 al anexei nr. 8 organismului recunoscut, care trebuie să confirme primirea lui, îndată ce este posibil, și sa-l retina.
C) Echipamente din grupa a II-a, categoria 3
Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat în România trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", să urmeze procedura referitoare la controlul intern al producției (menționată în anexa nr. 8).
D) Echipamente din grupele I și a II-a
Pe lângă procedurile menționate în alin. 1 lit. a), b) și c), fabricantul sau reprezentantul sau autorizat în România poate urma, de asemenea, pentru a aplica marcajul "Ex", procedura cu privire la verificarea entitatii (menționată în anexa nr. 9).
(2) Prevederile alin. 1 lit. a) sau d) de mai sus trebuie folosite pentru evaluarea conformitatii sistemelor protectoare autonome.
(3) Prevederile menționate la alin. (1) trebuie aplicate la componentele menționate la art. 4 alin. (2), cu excepția aplicării marcajului "Ex".
Trebuie emis un certificat de către fabricant sau de către reprezentantul sau autorizat stabilit în România, declarind conformitatea componentelor cu prevederile care se referă la ele din prezentele norme metodologice și enunțând caracteristicile lor și cum trebuie să fie ele încorporate în echipamentele sau în sistemele protectoare, pentru a ajuta conformarea cu cerințele esențiale aplicabile la echipamente sau la sistemele protectoare complete.
(4) Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în România poate urma, pentru a aplica marcajul "Ex", procedura referitoare la controlul intern al producției (menționată în anexa nr. 8) cu referire la aspectele de securitate specificate la pct. 1.2.7. din anexa nr. 2.
(5) Neluind în considerare paragrafele anterioare, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în caz de solicitări justificate, poate autoriza punerea pe piața și punerea în funcțiune pe teritoriul României a echipamentelor, sistemelor protectoare și dispozitivelor individuale menționate la art. 1 alin. (2), în legătură cu care nu s-au aplicat procedurile menționate la alineatele anterioare și a căror folosire este în interesul protecției.
(6) Documentele și corespondenta privind procedurile menționate la alineatele de mai sus trebuie redactate în limba română.
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale recunoaște organismele care trebuie să aplice procedurile menționate la art. 8 alin. (1).
(2) Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să aplice criteriile prevăzute în anexa nr. 11 la evaluarea organismelor recunoscute. Organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele românești corespunzătoare trebuie considerate ca îndeplinesc aceste criterii.
(3) Ministerul Muncii și Protecției Sociale care a recunoscut un organism poate să-și retragă recunoașterea, dacă constata ca organismul nu mai satisface criteriile menționate în anexa nr. 11.
În consecința, va informa imediat toți factorii interesați.
(4) Ministerul Muncii și Protecției Sociale recunoaște Centrului autonom de încercare și certificare de pe lângă Institutul Național pentru Securitate Miniera și Protecție Antiexploziva (I.N.S.E.M.E.X.) Petrosani dreptul de a aplica procedurile de certificare prevăzute la art. 8, cu obligația încadrării în prevederile anexei nr. 11.
(5) Centrul autonom de încercare și certificare de pe lângă I.N.S.E.M.E.X. Petrosani cuprinde serviciul pentru certificarea echipamentelor "Ex", care aplica procedurile de certificare pentru echipamente și pentru sisteme protectoare pentru atmosfere potențial explozive și subterane.
(6) Organismele de certificare recunoscute trebuie să colaboreze și să se informeze reciproc, astfel ca, împreună, să asigure îndeplinirea corecta și completa a procedurilor prevăzute în prezentele norme metodologice.
Capitolul 3 — Marcajul de securitate "Ex" ↑ Cuprins
(1) Marcajul de securitate "Ex" va consta în initialele "Ex". Forma marcajului care trebuie folosit este prezentată în anexa nr. 10A.
(2) Marcajul "Ex" trebuie să fie urmat de numărul de identificare a organismului recunoscut, acolo unde un asemenea organism este implicat în etapa de control al producției.
(3) Marcajul "Ex" trebuie fixat distinct, vizibil, lizibil și indelebil pe echipamente și pe sisteme protectoare, în plus față de prevederile pct. 1.0.5. din anexa nr. 2.
(4) Trebuie să se interzică aplicarea pe echipamente și pe sisteme protectoare a marcajelor care ar putea induce în eroare terțe părți, în ceea ce privește înțelesul și forma marcajului "Ex".
(5) Se poate aplica orice alt marcaj pe echipamente sau pe sisteme protectoare, cu condiția sa nu se reducă prin aceasta vizibilitatea și lizibilitatea marcajului "Ex".
(1) În cazul în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale constata ca marcajul "Ex" a fost aplicat incorect, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în România va fi obligat sa ia măsuri ca produsul să se conformeze prevederilor privind marcajul "Ex" și sa înceteze încălcarea conformitatii în condițiile impuse de prezentele norme metodologice.
(2) În cazul în care se menține neconformitatea, Ministerul Muncii și Protecției Sociale va lua toate măsurile corespunzătoare pentru a limita sau pentru a interzice punerea produsului respectiv pe piața sau pentru a asigura retragerea lui de pe piața, în conformitate cu prevederile prevăzute la art. 7.
Capitolul 4 — Dispoziții finale ↑ Cuprins
(1) Toate deciziile luate în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, care limitează sau interzic punerea pe piața și/sau punerea în funcțiune sau solicita retragerea de pe piața a unui echipament, sistem protector sau dispozitiv menționat la art. 1 alin. (2) trebuie să stabilească temeiurile exacte pe care se bazează.
(2) O asemenea decizie trebuie să fie notificată imediat părții interesate, care trebuie informată în același timp asupra remedierilor legale pe care trebuie să le efectueze în cadrul legilor în vigoare și asupra limitelor de timp la care sunt supuse aceste remedieri.
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să se asigure ca toate părțile implicate în aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice sunt obligate să respecte confidențialitatea în ceea ce privește toate informațiile obținute în procesul de desfășurare a sarcinilor lor.
(2) Aceasta nu afectează obligațiile Ministerului Muncii și Protecției Sociale și ale organismelor recunoscute în ceea ce privește informarea reciprocă și difuzarea avertismentelor.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale va permite, pe o perioadă de 6 ani, punerea pe piața și în funcțiune a echipamentelor și sistemelor protectoare care se conformează reglementărilor de securitate în vigoare la data adoptării prezentelor norme metodologice.