NORME METODOLOGICE din 10 septembrie 1996

a) minele de carbuni, nisipuri și sisturi bituminoase;

b) minele de sare;

c) minele de minereuri sau zone ale acestora;

d) lucrarile miniere subterane de prospectiuni și explorari geologice și cu caracter special.

a) emanatie lenta de metan sau de bioxid de carbon, degajare continua a gazului de pe suprafața masivului de roci aflat în contact cu atmosfera subterana, respectiv din pori, fisuri și crapaturi, precum și din apele subterane care au strabatut roci calcaroase;

b) suflai de metan sau bioxid de carbon, manifestare dinamica și concentrata a gazului din fisuri, crapaturi, goluri vizibile cu ochiul liber, cu efecte sonore și care, în condițiile asigurarii debitelor de aer calculate după factorul gaz, produce cresterea concentratiei de metan sau de bioxid de carbon peste 1% volum în pinza, profil sau la vatra lucrării miniere;

c) scurgerea de gaze și de carbune și manifestarea dinamica a rocilor în care indicele de fragilitate (F3), specific structurii și rezistentei mecanice a carbunelui, are valori peste limita stabilita (30), iar cantitatile de gaze, care se produc, se datorează emanatiilor de metan ce au loc în carbunele marunt, scurs în lucrarea miniera într-un interval de timp relativ scurt;

d) eruptia de metan, de bioxid de carbon și de material marunt, manifestare dinamica sub greutatea coloanei de material, care provoaca patrunderea acestuia în lucrarea miniera, fiind însoțită de degajarea metanului sau a bioxidului de carbon.

(1) În functie de absenta sau prezenta metanului în atmosfera subterana sau în masivul de roci, minele pot fi:

a) cu regim negrizutos;

b) cu regim grizutos.

(2) În categoria minelor cu regim grizutos se includ minele la care s-a pus în evidenta prezenta metanului în atmosfera subterana sau în masivul de roci.

(3) După debitul relativ de metan, minele grizutoase se clasifica în:

a) mine de categoria I;

b) mine de categoria a II-a.

a) memoriu tehnic de prezentare a minei (lucrarile miniere subterane);

b) rezultatele studiului degajarilor de gaze (masuratori în subteran, analize, documentații de specialitate etc.), care determina incadrarea;

c) partea grafica actualizata;

d) avizul de clasificare sau de verificare a clasificarii, eliberat de institutul de specialitate autorizat.

a) Se controlează prezenta metanului în curentii secundari și principali de evacuare a aerului viciat din mina.

b) În cazul în care, în curentii de evacuare a aerului viciat, nu s-a pus în evidenta prezenta metanului, se va proceda la masurarea continutului acestuia în atmosfera subterana a locurilor de muncă, cu aparatura de detectie adecvata, în zonele unde este posibila acumularea acestui gaz.

c) Dacă prin aceste masuratori nu s-a pus în evidenta prezenta metanului, în limita de precizie a aparaturii utilizate, se procedeaza la depistarea acestuia într-un front de lucru în fund de sac cu deranjamente tectonice, cu avansare ascendenta, situat la nivelul inferior al minei. Masuratorile se vor executa după oprirea instalatiei de aeraj parțial, pe o durată de maximum 24 de ore. În cazul în care concentrația de metan a atins valoarea de 2% în volum, masuratorile vor fi sistate și se va repune în functiune instalatia de aeraj, parțial.

d) Dacă prezenta metanului nu a fost constatata în atmosfera subterana, se procedeaza la cercetarea acestuia în masivul de roca utila. În acest scop se vor executa trei gauri de proba cu lungimea maxima de 3 m fiecare, amplasate pe suprafața frontului, directia acestora fiind prezentată în fig. nr. 1 (în Monitorul Oficial nr. 249 pagina 21). În acelasi scop se pot folosi și sondele de cercetare geologica, executate în sau spre stratul de carbune.

a) Se controlează prezenta bioxidului de carbon în curentii secundari și principali de evacuare a aerului.

b) În cazul în care nu s-a detectat prezenta bioxidului de carbon în curentii de evacuare, în concentrație de minimum 1% în volum, se continua cu cercetarea prezentei acestui gaz într-un front de lucru în fund de sac cu deranjamente tectonice, cu avansare descendenta (sau intr-o lucrare orizontala), situat la nivelul inferior al minei. În aceste fronturi de lucru determinarea concentratiei de bioxid de carbon se face după ce instalatia de aeraj parțial a fost oprita 24 de ore și numai de către echipe dotate cu aparate izolante de salvare.

(1) Pentru stabilirea categoriei minei (I și II) în functie de debitul relativ de metan, se vor măsura debitele de aer și concentratiile procentuale de metan în curentii principali de evacuare a aerului viciat.

(2) Concentrația de metan se determina cu aparatura de măsura corespunzătoare, pe baza a minimum doua masuratori, respectindu-se condiția ca diferența dintre doua determinari sa nu depășească eroarea de măsurare a aparaturii utilizate, indicate de producător. În caz contrar, operațiunea se repeta.

a) în cursul unei luni calendaristice, trei masuratori la interval de 10 zile, fiecare masuratoare efectuindu-se intr-o zi normala de lucru;

b) masuratorile se vor efectua în toți curentii principali de evacuare a aerului, în fiecare schimb al zilei, în a doua jumătate a schimbului.

(1) Debitul relativ de metan (qr) specific unei statii principale de ventilatie se determina cu relația:

(2) Debitul maxim absolut de metan se va calcula cu relația:

(3) În cazul minelor cu mai multe statii principale de ventilatie, la stabilirea categoriei minei se va lua în considerare debitul relativ cu valoarea maxima.