NORME METODOLOGICE din 10 septembrie 1996

(1) Prin măsuri de protecție a muncii se înțelege ansamblul lucrărilor și acțiunilor tehnice și organizatorice de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

(2) Masurile de protecție a muncii sunt:

a) de interes național;

b) de interes local.

(1) Masurile de protecție a muncii de interes național se stabilesc de către Ministerul Muncii și Protectiei Sociale, prin programe anuale, care se supun spre aprobare Guvernului.

(2) Masurile de protecție a muncii de interes local se stabilesc de către conducerea persoanei juridice și de persoana fizica.

(1) Masurile de protecție a muncii de interes național, prezentate în anexa nr. 1, se propun de către Ministerul Muncii și Protectiei Sociale prin programe naționale și se aproba de către Guvern.

(2) Finantarea cheltuielilor pentru lucrarile și actiunile de protecție a muncii de interes național se face de la bugetul de stat, prin fondurile prevăzute, conform legii, inclusiv din fondurile de asigurări sociale.

(1) Persoanele juridice vor elabora anual, cu consultarea sindicatelor și/sau a reprezentantilor salariatilor, programe proprii de măsuri de protecție a muncii pe baza evaluării riscurilor la locurile de muncă.

(2) Programul de măsuri se aproba de către consiliul de administratie, care poate să dispună și completarea acestuia ori de cite ori situația o impune.

(3) Persoanele fizice vor elabora, de asemenea, programe de măsuri de protecție a muncii.

(4) Categoriile de măsuri de protecție a muncii de interes local sunt prezentate în anexa nr. 2.

(1) Persoanele juridice și fizice vor constitui fondurile necesare finantarii cheltuielilor pentru realizarea programelor proprii de măsuri de protecție a muncii.

(2) Cheltuielile aferente realizării masurilor de protecție a muncii se suporta integral din costurile de productie ale persoanelor juridice sau fizice sau de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, pentru persoanele juridice finantate de la buget.