NORME METODOLOGICE din 10 septembrie 1996

(1) Conducerea persoanelor juridice și persoanelor fizice au obligația de a întocmi, pentru fiecare loc de muncă cu pericol deosebit, o fisa care va cuprinde date concrete privind criteriile care stau la baza stabilirii locurilor de muncă cu pericol deosebit.

(2) Lista locurilor de muncă identificate și fisele acestora vor fi tinute în evidenta și vor fi reactualizate ori de cite ori intervin modificari ale proceselor și parametrilor care caracterizeaza locul de muncă respectiv.

(3) Fisele se intocmesc în 2 exemplare, dintre care un exemplar la conducerea unității și un exemplar, la conducatorul locului de muncă respectiv.

(1) La stabilirea locurilor de muncă cu pericol deosebit se vor avea în vedere urmatoarele criterii:

a) identificarea factorilor de risc de accidentare și de imbolnavire profesionala, precum și consecintele actiunii acestora asupra organismului uman (deces sau invaliditate);

b) nivelul cantitativ al factorilor de risc în cazul imbolnavirilor profesionale;

c) durata de expunere la actiunea factorilor de risc;

d) nivelul morbiditatii prin accidente și boli profesionale.

(2) Locurile de muncă cu pericol deosebit se caracterizeaza prin existenta unuia sau a mai multor factori de risc prezentati în continuare:

a) factori de risc care pot genera explozii:

b) factori de risc care genereaza incendii:

c) factori de risc mecanic și termic:

d) factori de risc chimic:

e) factori de risc fizic:

f) factori de risc biologic:

g) factori de risc datorati caracterului special al mediului:

h) factori naturali de risc:

i) factori de risc psihic:

(1) Identificarea locurilor de muncă cu pericol deosebit se face la nivelul unității de către o comisie mixta formata din specialisti desemnați de conducatorul unității, reprezentanti ai sindicatelor sau/și reprezentanti ai salariatilor.

(2) La stabilirea locurilor de muncă cu pericol deosebit, unitatile pot solicita, după caz, asistența tehnica de la institutele de specialitate (I.C.S.P.M. București, INSEMEX Petrosani etc.) sau experti abilitati în acest sens.

(1) La locurile de muncă cu pericol deosebit se iau una sau mai multe dintre urmatoarele măsuri de protecție a muncii, organizatorice sau tehnice:

a) adoptarea tehnologiilor de lucru cu risc minim;

b) dotarea cu aparatura de control, semnalizare și avertizare a depasirii parametrilor de securitate;

c) selecția personalului de decizie și operativ pe baza verificării pregatirii profesionale și a examinarii medicale și psihologice;

d) elaborarea programelor de lucru specifice pe baza fiselor tehnologice și a instructiunilor de lucru;

e) instruirea și testarea personalului cu privire la cunoștințele de protecție a muncii specifice locurilor de muncă;

f) repartizarea sarcinilor și supravegherea indeplinirii acestora conform instructiunilor tehnologice;

g) verificarea dotarii și folosirii echipamentului individual de protecție;

h) dotarea cu sisteme de protecție colectiva (de exemplu: ventilatie, captare noxe etc.);

i) organizarea sistemului informational și luarea deciziei de prevenire;

j) alte măsuri.

(2) Masurile de prevenire care se stabilesc vor fi adaptate specificului locului de muncă și vor fi aprobate și avizate o dată cu lista locurilor de muncă cu pericol deosebit.

(3) Situația locurilor de muncă cu pericol deosebit de accidentare și imbolnavire profesionala și masurile de prevenire aferente constituie prioritate pentru controalele preventive.

(1) Prin pericol iminent de accidentare se înțelege situația concreta, reala și actuala, careia îi lipseste doar prilejul declansator pentru a deveni realitate în orice moment.

(2) Constatarea stării de pericol iminent se face de către executant sau de către conducatorul procesului de muncă în raport cu prevederile normelor specifice, normativelor, standardelor, instructiunilor tehnice, precum și de către persoanele care au atribuții de control în domeniul protectiei muncii.

(3) La constatarea stării de pericol iminent se vor lua imediat una sau mai multe dintre urmatoarele măsuri de securitate, după caz:

a) oprirea instalațiilor și/sau a activității;

b) evacuarea personalului din zonele periculoase;

c) anuntarea conducătorilor ierarhici;

d) eliminarea stării care a condus la oprirea instalațiilor și/sau a activității.

(4) În vederea realizării masurilor precizate la alin. (3), conducerea persoanei juridice și persoana fizica au urmatoarele obligații:

a) sa stabileasca masurile necesare pentru: acordarea primului ajutor în caz de accident, eliminarea cauzelor care creeaza situația de pericol iminent, evacuarea rapida a lucratorilor; la stabilirea acestor măsuri se va ține seama de natura activităților, marimea unității, precum și de prezenta altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii;

b) să asigure sistemul de contactare a serviciilor exterioare pentru interventie în cazul producerii unui accident, și anume: serviciul medical de urgenta, salvarea și pompierii;

c) sa desemneze persoanele responsabile cu asigurarea masurilor privind acordarea primului ajutor și evacuarea lucratorilor; numărul persoanelor desemnate în acest sens, instruirea lor și echipamentul pus la dispoziție vor fi stabilite în functie de condițiile concrete;

d) să asigure un sistem operativ de informare a lucratorilor asupra pericolului iminent la care sunt expusi și asupra masurilor de protecție care au fost luate;

e) să asigure instruirea lucratorilor privind modul în care urmeaza sa intrerupa lucrul și sa părăsească locul de muncă spre o zona sigura, în cazul aparitiei unei situații de pericol iminent. În situația în care conducatorul locului de muncă lipseste, instructajul trebuie să asigure securitatea lucratorilor pentru desfășurarea acțiunilor proprii în condiții corespunzătoare;

f) sa interzica prin măsuri severe continuarea sau reluarea activității înainte de eliminarea cauzelor care au creat situația de pericol iminent.