NORME METODOLOGICE din 23 decembrie 2003

(1) Clasificarea speciilor legumicole are la bază:

a) criterii botanice;

b) durata vieții plantelor;

c) particularitățile părții comestibile;

d) cerințele față de factorii de mediu și tehnologiile aplicate;

e) capacitatea de menținere a calității legumelor.

(2) Clasificarea botanică se bazează pe caracterele și pe însușirile speciilor legumicole și zona lor de origine. În funcție de aceste criterii, speciile de legume sunt grupate în genuri, familii, ordine și altele asemenea, caracterizate prin caractere și însușiri asemănătoare.

(3) Clasificarea după durata vieții plantelor se realizează după intervalul de timp de la semănatul plantelor până la obținerea de noi semințe. În funcție de acest criteriu speciile legumicole se grupează în:

a) anuale;

b) bienale;

c) multianuale sau perene.

(4) Clasificarea în funcție de partea comestibilă a plantelor grupează plantele legumicole în: legume rădăcinoase, legume frunzoase, legume de la care se consumă pețiolul frunzelor, legume pentru tulpini îngroșate, legume pentru fructe, legume bulboase, legume de la care se consumă mugurii, legume de la care se consumă inflorescențele, legume de la care se consumă lăstarii etiolați și altele asemenea.

(5) Clasificarea legumelor în funcție de cerințele plantelor față de factorii de mediu și tehnologia aplicată cuprinde: legume rădăcinoase, legume bulboase, legume verdețuri sau legume frunzoase, legume din grupa verzei, legume solano-fructoase, legume păstăioase, legume bostănoase, plante aromatice și condimentare, legume perene. Speciile de legume cuprinse în aceste grupe au cerințe asemănătoare față de factorii de vegetație, iar tehnologia lor de cultură este relativ asemănătoare.

(6) Clasificarea speciilor de legume în funcție de capacitatea de menținere a însușirilor de calitate a recoltei este dată de gradul de perisabilitate a părții comestibile. În funcție de acest criteriu distingem:

a) legume excesiv de perisabile;

b) legume foarte perisabile;

c) legume perisabile;

d) legume puțin perisabile.

(1) Prin zonarea speciilor legumicole se înțelege repartizarea teritorială a culturilor de legume pe baza interdependenței unor factori care favorizează sau limitează posibilitățile de valorificare a potențialului biologic, imprimând legumiculturii un pronunțat caracter zonal.

(2) În România sunt delimitate 3 zone de producere a legumelor.

a) Zona I este cea mai mare - circa 50% din suprafața totală ocupată cu legume - și asigură cele mai bune corelații dintre cerințele speciilor - soiuri și hibrizi de legume cu factorii naturali și cuprinde două subzone:

b) Zona a II-a cuprinde dealurile subcarpatice joase din nordul Olteniei - partea de nord a județului Mehedinți, județele Gorj și Vâlcea, Muntenia - județele Argeș, Dâmbovița, Prahova și nordul județului Buzău, Câmpia Moldovei cu spațiul cuprins între Siret și Prut și luncile aflate la confluența cu unii afluenți ai Siretului - județele Vrancea, Bacău, Vaslui, Neamț, Iași, Botoșani și Suceava, lunca Mureșului, Arieșului, Someșului, cursul inferior al Târnavelor, valea Crișurilor, județele Caraș-Severin, Satu Mare și parțial Sălaj, Bistrița-Năsăud, Cluj, Alba, Mureș și Hunedoara. Din punct de vedere climatic se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 9-10°C, precipitații medii anuale de 450-550 mm, umiditatea relativă de 65-80%. Solurile predominante sunt cele brune. Zona a II-a ocupă circa 30% din suprafața totală cultivată de legume, principalele culturi fiind cele din grupa verzei, rădăcinoasele, bulboasele și tomatele.

c) Zona a III-a ocupă circa 20% din suprafața de legume a României și se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 8-8,7°C, precipitații medii anuale de 600-650 mm și o umiditate relativă medie a aerului cuprinsă între 57% și 65%. Zona a III-a acoperă regiuni de dealuri din Transilvania - o parte a județelor Alba, Cluj, Sălaj, Bistrița-Năsăud, Mureș, Hunedoara și județele Brașov, Maramureș, Sibiu și Covasna. Principalele tipuri de sol sunt cele brune de pădure slab sau mediu podzolite și aluvionare. În această zonă se cultivă în special legumele rădăcinoase, vărzoase și bulboase, iar în anumite microzone se cultivă și castraveți, fasole de grădină și mazăre de grădină.

(3) Microzonarea este un subsistem al zonării care conturează arealul unor culturi legumicole la scară redusă. Microzonarea este impusă de amplitudinea variației factorilor pedoclimatici și social-economici specifici unei zone.

(4) Delimitarea zonelor și actualizarea lucrărilor de zonare și microzonare a speciilor de legume se efectuează de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului împreună cu Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și institutul de specialitate din domeniu, prin colective de specialiști stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului.

a) legumele congelate, neprelucrate sau preparate prin fierbere ori la abur;

b) legumele provizoriu conservate cu ajutorul gazului de dioxid de sulf, în apă sărată, în apă sulfurată sau cu ajutorul altor soluții de conservare, care nu pot fi destinate în această stare consumului imediat;

c) legumele uscate, întregi, tăiate în bucăți sau felii, măcinate ori pudră, fără a fi în alt fel prelucrate, cu excepția cartofilor deshidratați în mod artificial și care nu sunt destinați consumului uman;

d) ardeii dulci uscați, nemăcinați și nezdrobiți;

e) legumele și alte părți de plante care urmează a fi conservate cu ajutorul oțetului sau acidului acetic;

f) tomatele preparate sau conservate altfel decât cu ajutorul oțetului ori acidului acetic;

g) ciupercile sau trufele preparate ori conservate altfel decât cu ajutorul oțetului sau acidului acetic;

h) alte legume preparate sau conservate altfel decât cu ajutorul oțetului sau acidului acetic, congelate;

i) alte legume preparate sau conservate altfel decât cu ajutorul oțetului sau acidului acetic, necongelate.

(1) Conservele de legume trebuie să aibă gustul și mirosul plăcut, caracteristica legumelor predominante, fără gusturi și mirosuri străine.

(2) Materiile prime și materialele auxiliare folosite la fabricarea conservelor de legume trebuie să corespundă standardelor de produs și reglementărilor sanitare în vigoare.

(3) Din punct de vedere microbiologic, conservele de legume trebuie să corespundă normelor sanitare în vigoare.

(4) Conținutul în metale grele și pesticide existente în produs trebuie să se încadreze în normele sanitare în vigoare.

a) notificare privind intențiile de cultivare, pe produs și, dacă este cazul, pe varietate - soi;

b) notificare privind însămânțările și răsadurile;

c) notificare privind suprafețele totale cultivate, pe produs și, dacă este posibil, pe varietate - soi;

d) notificare privind cantitățile anticipate și datele probabile de recoltare, pe produs și, dacă este posibil, pe varietate - soi;

e) notificări periodice privind cantitățile recoltate și stocurile disponibile, pe varietate - soi;

f) informații despre capacitățile de depozitare;

g) informații privind alegerea semințelor ce urmează a fi folosite conform destinației preconizate - piața de produse proaspete sau prelucrate industrial;

h) informații privind comercializarea;

i) date specificate pentru începutul recoltării, amplasare și comercializare;

j) calitatea minimă și cerințele privind dimensiunile;

k) prepararea, prezentarea, ambalarea și marcarea în prima etapă de comercializare;

l) indicarea originii produselor;

m) informații privind protecția mediului;

n) folosirea de îngrășăminte artificiale și naturale;

o) folosirea de produse fitofarmaceutice și alte metode de protecție a culturilor;

p) un conținut rezidual maxim de produse fitofarmaceutice și îngrășăminte în legume;

r) reguli de îndepărtare a produselor secundare și a materialelor uzate;

s) reguli de distrugere a produselor retrase de pe piață.

a) tomate proaspete sau refrigerate;

b) ceapă, ceapă eșalotă, usturoi, praz și alte aliacee proaspete sau refrigerate;

c) varză, conopidă, gulii și alte legume comestibile din familia brassicaceae, proaspete sau refrigerate;

d) salată și cicoare proaspete sau refrigerate;

e) morcovi, napi, sfeclă de salată, barba caprei, țelină, ridichi și alte rădăcinoase comestibile similare, proaspete sau refrigerate;

f) castraveți și cornișon, proaspeți sau refrigerați;

g) leguminoase în păstăi sau boabe proaspete ori refrigerate;

h) alte legume, proaspete sau refrigerate;

i) pepeni galbeni, pepeni verzi, papaia proaspeți.

(1) Produsele care nu corespund standardelor de calitate adoptate nu pot fi expuse spre vânzare, livrate sau comercializate.

(2) În următoarele situații unele produse nu sunt supuse obligației de conformitate cu standardele de calitate sau cu unele dintre dispozițiile acestora:

a) produsele expuse sau oferite spre vânzare, livrate sau comercializate în orice alt mod de către cultivator în piețele angro, în special în piețele de producători situate în zona de producție;

b) produsele transportate din piețele angro către unitățile de sortare, pregătire și ambalare sau către ariile de depozitare situate în aceeași zonă de producție;

c) produsele vândute sau livrate de cultivator către unitățile de sortare, pregătire, ambalare sau către ariile de depozitare ori transportate de la exploatația sa către aceste unități;

d) produsele transportate de la ariile de depozitare către unitățile de sortare, pregătire, ambalare.

(3) Următoarele produse se exceptează de la respectarea standardelor de calitate:

a) produsele transportate la unitățile de prelucrare;

b) produsele de pe exploatația producătorului destinate uzului personal;

c) produsele dintr-o regiune dată care sunt vândute prin comerț cu amănuntul în regiunea respectivă, pentru consumul local tradițional, în urma deciziei luate de Inspecția de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea și Valorificarea Legumelor și Fructelor - ISCTPVLF.

(1) Informațiile solicitate prin standardele de calitate trebuie să fie prezentate în mod lizibil, într-o poziție vizibilă pe una dintre părțile ambalajului, fie imprimate direct pe pachet, astfel încât să nu poată fi șterse, ori pe o etichetă ce este parte integrantă din ambalaj și bine atașată acestuia.

(2) Pentru produsele de legume și pepeni transportate în vrac și încărcate direct în mijloacele de transport, informațiile solicitate prin standardele de calitate sunt prezentate în documentele ce însoțesc marfa sau sunt expuse într-un loc vizibil în interiorul mijloacelor de transport.

(1) În stadiul de comerț cu amănuntul, în cazul în care produsele sunt ambalate, informațiile specifice necesare trebuie să fie lizibile și vizibile.

(2) Pentru produsele preambalate se indică greutatea netă, în plus față de informațiile prevăzute de standardele comune de calitate. Pentru produsele vândute în mod normal la bucată, cerința de a indica greutatea netă nu se aplică dacă numărul articolelor poate fi observat clar și ușor, putând fi numărate din exterior, sau în cazul în care acest lucru nu poate fi realizat, dacă numărul este indicat pe etichetă.

(3) Legumele, pepenii și ciupercile comestibile pot fi prezentate spre vânzare și neambalate, cu condiția ca vânzătorul cu amănuntul să expună, pe lângă produsele de vânzare, un anunț vizibil și lizibil care să indice informațiile caracteristice specificate în standardele de calitate cu privire la:

a) varietate - soi;

b) originea produsului;

c) clasa din care face parte.

(1) Legumele, pepenii și ciupercile comestibile care se supun standardelor de calitate sunt acceptate pentru export, dacă acestea respectă standardele de comercializare. Se pot face derogări de la standardele stabilite în condițiile în care se respectă cerințele piețelor din țara de destinație.

(2) Înainte de a părăsi punctul vamal al țării, produsele pentru export sunt supuse unei verificări care să ateste respectarea standardelor de calitate.