pentru aprobarea Măsurilor de prevenire, control și reprimare a folosirii substanțelor interzise și a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competițiilor
Având în vedere Referatul Comisiei Naționale Antidoping nr. 63 din 8 decembrie 2003,
în temeiul Legii nr. 171/1998 pentru ratificarea Convenției împotriva dopajului, adoptată, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989,
în baza Hotărârii Guvernului nr. 759/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Sport,
în conformitate cu dispozițiile Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000,
președintele Agenției Naționale pentru Sport emite următorul ordin:
Cu data prezentului ordin se aprobă Măsurile de prevenire, control și reprimare a folosirii substanțelor interzise și a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competițiilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului tineretului și sportului nr. 329/2001.
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Președintele Agenției Naționale pentru Sport,
Octavian Morariu
București, 16 decembrie 2003.
Nr. 199.
MĂSURI
de prevenire, control și reprimare a folosirii substanțelor interzise și a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competițiilor
Comisia Națională Antidoping este un organism național autonom, independent, compus din 10 membri numiți de președintele Agenției Naționale pentru Sport.
Comisia Națională Antidoping este condusă de un președinte sau, în lipsa acestuia, de un vicepreședinte desemnat.
În cadrul Comisiei Naționale Antidoping funcționează Subcomisia pentru aprobarea excepțiilor terapeutice.
Comisia Națională Antidoping se reunește în plen trimestrial și ori de câte ori este nevoie și adoptă hotărâri valide cu jumătate plus unu din numărul voturilor. Ședințele se validează dacă se întrunește un cvorum de jumătate plus unu din numărul membrilor.
Comisia Națională Antidoping propune Agenției Naționale pentru Sport spre aprobare acte normative referitoare la lupta împotriva dopajului în sport, în conformitate cu reglementările internaționale.
Toți membrii Comisiei Naționale Antidoping au obligația să păstreze secretul profesional asupra faptelor, actelor și informațiilor deținute prin natura funcției exercitate în cadrul acesteia, până la soluționarea definitivă a cazului de dopaj.
Comisia Națională Antidoping informează în scris Agenția Națională pentru Sport asupra activității desfășurate și propune unele măsuri speciale ce se pot impune.
Comisia Națională Antidoping întocmește statistica anuală, pe care o comunică Agenției Naționale pentru Sport, Agenției Mondiale Antidoping și Grupului de Monitorizare al Convenției Antidoping din Consiliul Europei.
Comisia Națională Antidoping informează în timp util Agenția Mondială Antidoping asupra acordării excepțiilor de uz terapeutic.
Comisia Națională Antidoping are obligația să aducă modificările necesare la lista substanțelor interzise în conformitate cu Standardul Internațional al Agenției Mondiale Antidoping și să informeze în scris, anual, toți factorii responsabili din mișcarea sportivă.
Comisia Națională Antidoping transmite comunicate de presă în urma ședințelor trimestriale sau în cazul unor rezultate pozitive la 20 de zile de la efectuarea testului B și emiterea deciziei după audierea sportivului.
Comisia Națională Antidoping organizează acțiuni cu caracter științific, educativ-informativ și de propagandă antidoping.
Comisia Națională Antidoping sprijină participarea membrilor comisiei și a altor specialiști din subcomisii la manifestări științifice antidoping.
Comisia Națională Antidoping colaborează cu federațiile sportive naționale, ligile profesioniste, Comitetul Olimpic Român, organizațiile antidoping din alte țări, Agenția Mondială Antidoping și Grupul de Monitorizare al Convenției Antidoping din Consiliul Europei.
Pentru efectuarea controlului doping funcționează Laboratorul de control doping, entitate în cadrul Institutului Național de Cercetare pentru Sport. Activitatea de control doping a laboratorului se desfășoară independent.
Laboratorul de control doping efectuează controlul doping la sportivii naționali și internaționali aflați în pregătire la loturile naționale și olimpice, la cluburile sportive și în timpul participării la competițiile sportive naționale sau internaționale desfășurate pe teritoriul țării pe bază de contracte și comenzi.
Laboratorul de control doping este entitate specializată pentru efectuarea analizelor și contraexpertizelor doping, în domeniul sportului.
Laboratorul de control doping funcționează ca secție independentă în cadrul Institutului Național de Cercetare pentru Sport. Bugetul laboratorului se alocă separat din bugetul total al Institutului Național de Cercetare pentru Sport și se va gestiona printr-un subcont separat, cu acordul comun al directorului general și al șefului de laborator.
Evidența nominală a ofițerilor de control doping, instruirea și examinarea acestora, depozitarea în condiții de siguranță maximă a probelor colectate și regimul sigiliilor revin în responsabilitatea șefului Laboratorului de control doping până la înființarea Agenției Naționale Antidoping.
Personalul Laboratorului de control doping participă la acțiunile de instruire a ofițerilor de control doping, precum și la acțiunile de prevenire și informare referitoare la lupta împotriva dopajului și desfășoară activitate de cercetare științifică în domeniu.
(1) Laboratorul de control doping este dotat cu aparatură și echipamente la nivelul standardelor internaționale, amplasate într-un spațiu corespunzător funcțiunilor specifice, și are un regim special de acces, conform normelor tehnice și de exploatare prevăzute în Procedurile generale (PG) și Procedurile specifice (PS) ale laboratorului în conformitate cu standardul ISO 17025.
(2) Accesul la tehnica din dotare, manevrarea aparaturii, a substanțelor și a probelor sunt admise numai personalului laboratorului, conform atribuțiilor prevăzute în fișele postului.
(3) Șeful de laborator sau adjunctul acestuia pot aproba unor colaboratori sau persoane avizate accesul la tehnica din dotare, în vederea realizării unor lucrări de cercetare științifică sau servicii de specialitate cuprinse în temele-program.
(4) Au acces la tehnica din dotare societățile comerciale care asigură garanția sau întreținerea aparatelor, numai în prezența personalului laboratorului.
Finanțarea activității Laboratorului de control doping se realizează din:
a) alocații de la bugetul de stat;
b) venituri proprii obținute prin derularea de:
- contracte pentru efectuarea analizelor doping, încheiate cu Agenția Națională pentru Sport, Comitetul Olimpic Român, federațiile sportive naționale, cluburile sportive, precum și cu alți solicitanți;
- contracte de cercetare științifică;
- servicii de specialitate solicitate de terți (expertize);
c) alte surse, în condițiile legii.
Personalul Laboratorului de control doping este cuprins în statul de funcțiuni al Institutului Național de Cercetare pentru Sport, unitate în subordinea Agenției Naționale pentru Sport.
Atribuțiile personalului Laboratorului de control doping sunt stabilite prin fișele postului întocmite de șeful laboratorului și aprobate de directorul general al Institutului Național de Cercetare pentru Sport.
Laboratorul de control doping funcționează ca unitate nucleară (aparatura din dotare conține sursă radioactivă 63 Ni) conform autorizației eliberate de organul de stat autorizat în acest sens. Personalul său se încadrează în grupa a II-a de muncă și beneficiază de drepturile prevăzute de lege.
Activitatea Laboratorului de control doping are caracter de "secret de serviciu".
Orice declarație publică privitoare la probele doping efectuate de către Laboratorul de control doping poate fi făcută de șeful laboratorului sau de către adjunct, în lipsa acestuia, numai la 20 de zile de la validarea probei B și emiterea deciziei după audierea sportivului.
Laboratorul de control doping întocmește anual statistici pe care le prezintă Comisiei Naționale Antidoping, după care acestea devin publice.
Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, Laboratorul de control doping stabilește relații funcționale și de colaborare cu celelalte laboratoare din cadrul Institutului Național de Cercetare pentru Sport, Institutului Național de Medicină Sportivă, precum și cu alte laboratoare și institute de cercetări cu preocupări similare, din țară și străinătate.
A. Autoritatea care poate decide efectuarea controlului doping
(1) Activitatea de control doping se desfășoară sub autoritatea Comisiei Naționale Antidoping.
(2) Agenția Națională pentru Sport, Comitetul Olimpic Român, federațiile sportive naționale, ligile profesioniste, cluburile sportive, asociațiile județene și a municipiului București pe ramuri de sport pot solicita efectuarea de controale doping pe bază de comandă sau contract încheiat cu Laboratorul de control doping și avizat de Comisia Națională Antidoping.
(3) Comanda sau solicitarea de efectuare a probelor doping prevăzute în cadrul contractelor se trimite, în scris, șefului Laboratorului de control doping sau adjunctului acestuia, cu minimum 5 zile înaintea datei acțiunii, cu avizul Comisiei Naționale Antidoping.
Comisia Națională Antidoping poate decide efectuarea unor controale doping inopinate la competițiile sportive oficiale organizate în România, precum și în afara competițiilor sau controale țintă.
(1) Recordurile naționale realizate pe teritoriul României sunt omologate numai după efectuarea controlului doping, conform regulamentelor federațiilor sportive naționale.
(2) Dacă la competiția respectivă nu s-a organizat control doping, sportivul care a stabilit recordul național este obligat ca în termen de 24 de ore să se prezinte la Laboratorul de control doping pentru prelevarea probei de urină și efectuarea controlului doping. În caz contrar recordul nu poate fi omologat.
B. Ofițerii de control doping (OCD)
Ofițerii de control doping sunt persoane care au cel puțin studii medii, nu au calitatea de angajați ai nici unei organizații sau instituții implicate în mișcarea sportivă și care sunt angrenați în disciplina sportivă controlată, evitând existența unor conflicte de interese cu acțiunea de colectare.
Pentru testele de sânge ofițerii de control doping trebuie să aibă obligatoriu pregătire medicală.
Comisia Națională Antidoping și Laboratorul de control doping selecționează ofițerii de control doping care vor urma cursuri de instruire în conformitate cu un program bazat pe procedurile de prelevare și transport al probelor biologice, respectând regulile internaționale.
Instruirea ofițerilor de control doping intră în responsabilitatea Comisiei Naționale Antidoping și a Laboratorului de control doping.
Instruirea ofițerilor de control doping se finalizează cu un examen în urma căruia primesc legitimație care atestă calitatea de ofițeri de control doping.
Ofițerii de control doping vor primi în scris instrucțiunile privind organizarea și desfășurarea controlului doping înaintea fiecărei acțiuni.
Ofițerii de control doping efectuează integral metodologia de recoltare, asigurând transportul în siguranță și predarea probelor la laborator în cel mai scurt timp posibil, pe baza formularului de transport-predare.
(1) Echipa de colectare este alcătuită din cel puțin doi ofițeri de control doping.
(2) La desemnarea unei echipe de colectare a probelor se va ține seama de sexul sportivilor ce urmează a fi testați.
(3) Echipa de colectare a probelor se nominalizează de către Comisia Națională Antidoping în baza unei delegații scrise, semnată de președintele și secretarul acesteia.
(1) În baza delegației primite de la Comisia Națională Antidoping, ofițerii de control doping se vor prezenta pentru ridicarea truselor de prelevare a probelor și a instrucțiunilor de efectuare a controlului doping cu 24 de ore înainte de data efectuării acestuia.
(2) Trusele de prelevare și formularele corespunzătoare se vor preda pe bază de proces-verbal de către responsabilul subcomisiei de testare din cadrul Comisiei Naționale Antidoping.
În cazurile în care un ofițer de control doping își pierde această calitate, acesta are obligația de a preda legitimația emitentului.
C. Selecția sportivilor pentru controlul doping
(1) În cadrul competiției selecția poate fi nominală sau prin tragere la sorți, reglementarea fiecărei federații sportive determinând forma concretă a desemnării.
(2) În timpul competiției, delegatul federației și/sau organizatorul competiției vor desemna sportivii care se vor prezenta la stația de control doping.
(3) În cazul controalelor dispuse de Comisia Națională Antidoping desemnarea sportivilor o va face delegatul comisiei.
(4) Ofițerii de control doping nu au atribuții în desemnarea sportivilor.
(1) În afara competiției și în cazul controalelor țintă sportivii se vor supune oricând solicitărilor Comisiei Naționale Antidoping, Agenției Naționale pentru Sport, Comitetului Olimpic Român, federației sportive naționale sau ligii profesioniste și cluburilor sportive.
(2) În adresa de solicitare se vor menționa numele sportivului și adresa exactă. În acest caz Comisia Națională Antidoping va înmâna toate aceste date ofițerului de control doping.
D. Convocarea și prezentarea sportivilor la controlul doping
Convocarea la un control doping în timpul competiției se face imediat după încheierea probei individuale sau, după caz, pentru sporturile care comportă categorii de greutate, la efectuarea cântarului oficial, iar la jocurile sportive în pauza de joc.
(1) În afara competiției, convocarea la control se va realiza în cel mai scurt timp posibil, sportivul fiind supravegheat până în momentul colectării probei.
(2) În timpul competiției sportivul va fi convocat în scris de către ofițerii de control doping pe baza unei invitații la testare, care cuprinde data, ora și locul înștiințării, precum și data, ora și locul colectării probei.
(3) Comisia Națională Antidoping/ofițerul de control doping, după caz, va stabili dacă este necesar ca o terță parte să fie anunțată înainte de înștiințarea sportivului atunci când sportivul este minor, când sportivul are un handicap sau în cazul în care este necesar un interpret.
(4) Sportivul are obligația să se prezinte la stația de control doping pentru colectarea probei în termen de o oră de la semnarea invitației, în tot acest timp, până în momentul emiterii probei, fiind sub supravegherea unui membru al echipei de control doping.
Sportivul confirmă convocarea imediat, în scris, prin semnarea invitației la testare. Invitația este redactată în două exemplare, dintre care unul rămâne la sportiv și unul la ofițerul de control doping. Ofițerul de control doping va preda acest formular Comisiei Naționale Antidoping.
Refuzul sportivului de luare la cunoștință a faptului că a fost desemnat pentru efectuarea controlului doping sau refuzul de a da proba de urină, după ce a semnat invitația, se consemnează în fișa doping, sportivul fiind informat că riscă să i se aplice aceeași sancțiune ca în cazul unui test pozitiv.
(1) Sportivul desemnat pentru testarea doping în competiție sau în afara competiției și/sau însoțitorii lor nu se pot prevala de eventualele carențe organizatorice (calitatea stației de control doping, calitatea truselor etc.) pentru a refuza controlul doping, dar pot consemna toate observațiile în fișa de control doping.
(2) Sportivul poate fi însoțit la stația de control doping de un oficial al federației, ligii sau clubului (antrenor sau cadru medical).
(3) În stația de control doping au acces numai sporti vul, însoțitorul său, reprezentantul Comisiei Naționale Antidoping și ofițerii de control doping.
(4) În stația de control doping nu are acces massmedia.
(1) Sportivul se legitimează la stația de control doping cu legitimație de sportiv, buletin/carte de identitate sau pașaport.
(2) Comisia Națională Antidoping va stabili criteriile pentru valabilitatea identității unui sportiv selectat să dea o probă. În felul acesta se va asigura că sportivul selectat este cel anunțat.
Neprezentarea la controlul doping la termenul fixat se consemnează și se aduce la cunoștință autorității care a solicitat controlul, în scris, de către Comisia Națională Antidoping.
Neprezentarea la stația doping atât în competiție, cât și în afara competiției este echivalentă cu un rezultat pozitiv.
La cererea sportivului sau când există motive întemeiate (prezentarea la o ceremonie de premiere, conferință de presă, când trebuie să primească îngrijiri medicale, participarea la o altă probă sau necesitatea găsirii unui interpret), ofițerul de control doping poate acorda sportivului în discuție un răgaz suplimentar, de maximum 60 de minute, pentru prezentarea la control. În situații de acest gen sportivul va fi ținut sub observație pe toată durata.
În situația în care sportivul trebuie să emită proba fără preaviz, acesta va fi ținut sub observație și va avea obligația să emită proba la termenul indicat.
Sportivul nu poate părăsi stația de control doping decât după emiterea probei sau în unele cazuri înaintea emiterii acesteia, dar însoțit de un membru al echipei de control doping.
E. Stația de control doping
Stația de control doping este locul de colectare a probelor, care trebuie să garanteze în orice moment condiții de intimitate și securitate pentru sportivi.
Emiterea probei biologice se va face în mod obligatoriu în prezența ofițerului de control doping.
Stația de control doping se organizează de preferință în cabinetele medicale ale bazelor sportive și trebuie să fie situată cât mai aproape de locul desfășurării competiției sau de locul de antrenament și să fie semnalată cu claritate sub denumirea "Stație de control doping".
F. Procedura de colectare a probelor biologice
În înțelesul prezentului ordin se fac următoarele precizări:
- termenul flacon A sau B se referă la recipientele de sticlă în care se depozitează urina recoltată;
- probele A și B se referă la conținutul inclus în flacoanele A și B;
- formularele A, B, C și D reprezintă documentele de control doping.
Echipamentul de recoltare trebuie obligatoriu să fie de unică folosință și să garanteze integritatea și validitatea probei, precum și imposibilitatea ca sportivul să fie identificat.
Sportivului trebuie să i se explice cu claritate procedura de colectare a probelor.
Pentru a preveni orice suspiciune de manipulare a emiterii probei, ofițerul de control doping îi va solicita sportivului să fie cât mai sumar îmbrăcat pentru a lăsa câmp liber observatorului în timpul emiterii probei.
Sportivului trebuie să i se lase libertatea de a alege setul de recipiente din mulțimea de truse aflate la dispoziție și recipientul de unică folosință în care va emite proba de urină, în volum minim de 75 ml.
(1) În cazul în care sportivul emite o cantitate insuficientă de urină, recipientul se va sigila, iar sportivul va fi supravegheat de un membru al echipei de colectare până va putea emite o nouă probă de urină.
(2) Noua probă de urină va fi colectată într-un alt recipient ales de către sportiv și se va adăuga peste prima probă, măsurându-se volumul total.
(1) Agentul de colectare are obligația să măsoare densitatea și pH-ul urinei consemnând în formularul de control doping valorile măsurate. Măsurătorile se vor face cu hârtie de pH și densitate din cantitatea de urină rămasă în paharul de colectare după repartizarea probei în flacoanele A și B.
(2) Dacă proba prezintă densitatea mai mică de 1,010 și valoarea pH-ului nu este cuprinsă între valorile 5-7, i se solicită sportivului să emită o nouă probă până la obținerea unei densități mai mari de 1,010.
(3) Cât timp așteaptă să dea o probă suplimentară, sportivul rămâne sub observație continuă.
(1) Proba de urină este împărțită de către sportiv în două părți astfel: 2/3 în flaconul A și 1/3 în flaconul B.
(2) Cele două flacoane sunt închise și sigilate în containere cu același cod numeric, de către sportiv, care are dreptul să verifice corectitudinea procedurii.
(1) La întocmirea formularului de control doping sportivul este obligat să declare medicația utilizată în ultimele 72 de ore și să semneze formularele de control, având dreptul să semnaleze în formular orice neregulă constatată pe parcursul procedurii de colectare sau orice alte comentarii.
(2) Formularele vor fi semnate și de către însoțitorul acestuia. La încheierea procedurii de colectare i se va înmâna sportivului formularul C (a treia filă).
(1) După încheierea procedurii de colectare a probelor, formularul A, prima filă, împreună cu invitația pentru testul antidoping se vor sigila în plicuri mari și vor fi înaintate de ofițerul de control doping Comisiei Naționale Antidoping.
(2) Formularul B, a doua filă, se înaintează în plic sigilat solicitantului controlului doping, iar formularul D, a patra filă, care nu conține numele sportivului, se trimite împreună cu probele la Laboratorul de control doping.
G. Transportul probelor de la stația de control doping la Laboratorul de control doping
Imediat după terminarea procedurii de colectare a probelor, plicurile sigilate cu formularele A și B ale fișelor de control doping, probele de control doping, însoțite de formularul D, vor fi ambalate de către ofițerul de control doping în incinta stației de control doping, într-o geantă destinată transportului, care va fi sigilată.
Pentru transportul probelor se va utiliza un formular de transport și predare a probelor, pe care se vor menționa numele persoanei/persoanelor care transportă probele la laborator, precum și conținutul genții.
Probele colectate pentru control doping se vor transporta obligatoriu, în cel mai scurt timp posibil, de la stația de control doping direct la Laboratorul de control doping.
Probele se vor preda împreună cu formularele D la Laboratorul de control doping pe baza formularului de transport-predare a probelor, întocmit în trei exemplare, semnat de șeful laboratorului, adjunctul acestuia sau o altă persoană delegată de șeful laboratorului.
(1) Plicurile sigilate conținând formularul A, împreună cu formularul de transport-predare a probelor, vor fi depuse de către ofițerul de control doping la Comisia Națională Antidoping, eventual cu o notă scrisă când este cazul, în care se vor semnala evenimentele deosebite de pe parcursul misiunii.
(2) Plicul sigilat conținând formularul B și o eventuală semnalare a unor evenimente deosebite care pot avea loc pe parcursul misiunii se vor preda solicitantului controlului doping.
H. Analiza probelor și transmiterea rezultatelor
Analiza probelor de control doping în cadrul Laboratorului de control doping și transmiterea rezultatelor se fac conform prevederilor Standardelor Internaționale.
Laboratorul de control doping are obligația să păstreze timp de 2 săptămâni probele care au prezentat un rezultat negativ la proba A, iar probele ce au un rezultat pozitiv, timp de 90 de zile.
Șeful laboratorului sau adjunctul acestuia semnează buletinul de analiză și înmânează buletinul respectiv solicitantului controlului doping și Comisiei Naționale Antidoping.
Rezultatul probei A trebuie comunicat în cel mai scurt timp de la primirea probei la laborator, în funcție de numărul și complexitatea încercărilor.
(1) La primirea unui rezultat pozitiv la proba A, Comisia Națională Antidoping declanșează procedura de contraexpertiză în conformitate cu Codul mondial antidoping și Standardele Internaționale.
(2) Exceptând unele situații deosebite, contraexpertiza trebuie să fie finalizată în termen de 30 de zile.
(3) Dacă sportivul renunță la testul B, trebuie să dea o declarație scrisă prin care informează Comisia Națională Antidoping asupra acestui fapt (conform art. 7.2 pct. C din Codul mondial antidoping).
Este interzis atât personalului Laboratorului de control doping, cât și membrilor Comisiei Naționale Antidoping să divulge în afara cadrului de mai sus orice informație privind probele A pozitive până la cunoașterea rezultatului probei B și finalizarea cazului.
(1) De comun acord cu reprezentantul Comisiei Naționale Antidoping și cu cel al Laboratorului de control doping se stabilesc data și ora contraexpertizei. Contravaloarea testului B se suportă de către sportiv sau federația sportivă națională respectivă și se depune în contul Laboratorului de control doping înaintea datei efectuării acestuia.
(2) La contraexpertiză pot asista sportivul și/sau un reprezentant al acestuia.
(1) Excepțiile terapeutice au ca scop să asigure uniformizarea procesului de acordare a scutirilor în scop terapeutic în toate sporturile și în toate țările.
(2) Având în vedere prevederile art. 4.4 din Codul mondial antidoping (folosirea în scop terapeutic), în structura Comisiei Naționale Antidoping se înființează Subcomisia pentru aprobarea excepțiilor terapeutice.
Subcomisia pentru excepții terapeutice
(1) Subcomisia pentru excepții terapeutice este numită de Comisia Națională Antidoping, o treime din membrii săi fiind medici cu experiență clinică în îngrijirea și tratarea bolnavilor.
(2) Subcomisia pentru excepții terapeutice aprobă excepțiile terapeutice la solicitarea scrisă a organismului antidoping federal numai pentru sportivii de nivel național.
(3) Pentru sportivii internaționali dosarele depuse spre aprobare la Comisia Națională Antidoping se vor trimite federațiilor și Comisiei Antidoping Internaționale.
(4) Federațiile internaționale și Comisia Națională Antidoping vor raporta imediat, în scris, la Agenția Mondială Antidoping acordarea excepțiilor terapeutice. Cererea pentru excepții terapeutice
Cererea pentru excepții terapeutice va cuprinde:
a) specificarea sportului practicat, probei și poziției în echipă;
b) mențiunea dacă s-a mai solicitat anterior o astfel de aprobare, către ce organism și care a fost rezultatul;
c) fișa medicală, investigațiile de laborator și alte investigații complexe; orice investigație solicitată de organizația națională antidoping se va realiza pe cheltuiala solicitantului sau a federației/ligii;
d) declarația unui medic cu o calificare adecvată privind necesitatea tratamentului cu o substanță sau printr-o metodă interzisă;
e) declarația altui medic specialist care atestă că nu poate fi aplicat un alt tratament;
f) specificarea dozei, frecvenței, căii și duratei administrării.
(1) În termen de 21 de zile de la depunerea dosarului la Comisia Națională Antidoping, sportivul primește decizia scrisă a comisiei. Împotriva acestei decizii se poate face apel la Agenția Mondială Antidoping în termen de 21 de zile.
(2) Agenția Mondială Antidoping poate aproba sau refuza acordarea excepției terapeutice.
(3) Hotărârile Agenției Mondiale Antidoping pot fi atacate la Curtea de Arbitraj pentru Sportivi de la Lausanne de către sportiv sau organizația națională antidoping a cărei decizie a fost respinsă.
Criterii pentru acordarea excepțiilor terapeutice
Starea de sănătate a sportivului s-ar înrăutăți semnificativ dacă substanța interzisă sau metoda interzisă ar fi retrasă din tratament.
Utilizarea excepțiilor terapeutice nu va crește performanța mai mult decât revenirea la starea de sănătate anterioară tratamentului.
Utilizarea unor agenți dopanți pentru creșterea nivelului scăzut (în mod normal) al unui hormon endogen nu constituie un argument în favoarea acordării excepțiilor terapeutice.
Acordarea excepțiilor terapeutice încetează dacă:
a) sportivul nu răspunde imediat la apelul Comisiei Naționale Antidoping de a reduce doza sau de a înceta folosirea substanței ori a metodei interzise;
b) sportivul refuză să fie monitorizat prin unele teste doping prevăzute în acordarea excepției terapeutice;
c) nu utilizează substanța sau metoda interzisă în strictă concordanță cu termenii stabiliți ai excepției terapeutice;
d) dacă durata pentru care s-a acordat excepția terapeutică a expirat.
O aprobare retroactivă pentru excepții terapeutice nu va fi luată în considerare decât în următoarele cazuri:
a) tratamentul de urgență sau tratamentul unei stări patologice acute;
b) nu a fost timp suficient pentru a se solicita și aproba excepția terapeutică înaintea unui control doping.
Confidențialitatea informațiilor
Comitetul pentru excepții terapeutice și Comisia Națională Antidoping își vor desfășura activitatea în conformitate cu principiile confidențialității.
Toți membrii Comitetului pentru excepții terapeutice vor semna un acord de confidențialitate și conflict de interese.
Orice încălcare a regulamentului antidoping în timpul competiției atrage automat descalificarea rezultatelor individuale obținute în acea competiție, cu toate consecințele decurgând de aici, inclusiv retragerea medaliei, punctelor sau premiilor.
Suspendarea impusă de utilizarea substanțelor interzise și a metodelor interzise
(1) Utilizarea unei substanțe interzise, a metaboliților sau markerilor acestora, cu excepția substanțelor speciale din Lista doping, precum și utilizarea ori tentativa de a utiliza o metodă interzisă, deținerea de substanțe sau metode interzise se sancționează cu:
a) suspendarea pe o perioadă de 2 ani, pentru prima infracțiune;
b) suspendarea pe viață, pentru a doua infracțiune;
c) suspendare pe o perioadă de minimum 4 ani, până la suspendarea pe viață, pentru comercializarea ilicită a substanțelor interzise sau încurajarea administrării de substanțe interzise și/sau metode interzise.
(2) Refuzul sau sustragerea de la colectarea probei prevăzute la alin. (1), precum și falsificarea rezultatelor controlului doping se pedepsesc în același mod.
Avertisment, mustrare și suspendare în cazul utilizării substanțelor speciale
În situația în care un sportiv poate demonstra că utilizarea unei substanțe speciale nu a avut ca intenție mărirea performanței sportive, perioada de suspendare va fi înlocuită după cum urmează:
a) cel puțin un avertisment și o mustrare severă, fără acordarea vreunei perioade de suspendare de la viitoarele manifestări sportive, și cel mult un an de suspendare, pentru prima încălcare;
a) cel puțin un avertisment și o mustrare severă, fără acordarea vreunei perioade de suspendare de la viitoarele manifestări sportive, și cel mult un an de suspendare, pentru prima încălcare;
c) suspendarea pe viață, pentru a treia încălcare.
(1) Persoanele din anturajul sportivilor minori, implicate în violarea reglementărilor antidoping cu privire la aceștia, se sancționează cu suspendarea pe viață din activitatea sportivă.
(2) În cazul în care aceste violări lezează prevederile altor acte normative decât cele din domeniul sportiv, acestea vor fi aduse la cunoștință autorităților competente.
(3) În cazul unei echipe, dacă mai mult de un membru al echipei a fost anunțat de o posibilă încălcare a regulamentului antidoping, echipa va fi supusă testelor țintă stabilite pentru acea manifestare sportivă. De asemenea, echipa poate fi descalificată sau se pot lua alte măsuri disciplinare împotriva sa.
(1) Perioada de suspendare va debuta de la data deciziei luate în urma audierii în vederea impunerii suspendării.
(2) În vederea reîncadrării în activitatea sportivă, sportivii în cauză trebuie să se supună testărilor doping în afara competiției, realizate de Comisia Națională Antidoping.
(3) Pe perioada suspendării, sportivii au obligația de a comunică Comisiei Naționale Antidoping adresa exactă unde pot fi găsiți.
Substanțe și metode interzise în competiție
A. Substanțe interzise
A1. Stimulente
Următoarele stimulente sunt interzise, inclusiv izomerii lor optici (D- și L-): adrafinil, amfepramonă, amiphenazol, amfetamină, amfetaminil, benzfetamină, bromantan, carfedon, catină, clobenzorex, cocaină, dimetilamfetamină, efedrină, etilamfetamină, etilefrină, fencamfamină, fenetilină, fenfluramină, fenproporex, furfenorex, mefenorex, mefentermină, mesocarb, metamfetamină, metilamfetamină, metilendioxiamfetamină, metilendioximetamfetamină, metilefedrină, metilfenidat, modafinil, niketamidă, norfenfluramină, parahidroxiamfetamină, pemolină, fendimetrazină, fenmetrazină, fentermină, prolintan, selegilină, stricnină și alte substanțe cu structuri chimice sau efecte farmacologice similare.
Catina este interzisă când concentrația acesteia în urină este mai mare de 5 μg/ml.
Efedrina sau metilefedrina este interzisă atunci când concentrația în urină este mai mare de 10 μg/ml.
Substanțele incluse în Programul de monitorizare 2004 nu sunt considerate substanțe interzise.
A2. Narcotice
Următoarele narcotice sunt interzise: buprenorfină, dextromoramidă, diamorfină (heroină), hidromorfone, metadonă, morfină, oxicodonă, oximorfonă, pentazocină, petidină.
A3. Canabinoide
Canabinoidele (de exemplu: hașiș, marijuana) sunt interzise.
A4. Agenți anabolici
Agenții anabolici sunt interziși.
4.1. Steroizi anabolici androgeni (SAA)
a) SAA exogeni*) includ, dar nu se limitează la: androstadienonă, bolasteron, boldenon, boldion, clostebol, danazol, dehyhidrochlorometiltestosteron, delta1-androsten-3,17-dionă, drostanolon, drostandiol, fluoximesteron, formebolon, gestrinon, tetrahidrogestrinon, 4-hidroxitestosteron, 4-hidroxi-19nortestosteron, mestanolon, mesterolon, metandienonă, metenolon, metandriol, metiltestosteron, miboleron, nandrolon, 19-norandrostendiol, 19-norandrostendionă, norboleton, noretandrolon, oxabolon, oxandrolon, oxymesteron, oxymetholon, quinbolon, stanozolol, stenbolon, 1-testosteron (delta1-dihidro-testosteron), trenbolon și analogii***) acestora;
b) SAA endogeni**) includ, dar nu se limitează la: androstenediol, androstenedionă, dehidroepiandrosteron (DHEA), dihidrotestosteron, testosteron și analogii acestora***)
4.2. Alți agenți anabolici
Clenbuterol, zeranol.
-----------
În această secțiune:
***) "Exogen" se referă la substanțele care nu pot fi produse de organism în mod natural.
***) "Endogen" se referă la substanțele care pot fi produse de organism în mod natural.
***) "Analog" este definit ca o substanță derivată din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substanțe și care păstrează un efect farmacologic similar.
A5. Hormoni peptidici
Sunt interzise următoarele substanțe, inclusiv mimeticii*), analogii**) și factorii de eliberare ai acestora:
1. eritropoietina (EPO);
2. hormonul de creștere (hGH) și factorul de creștere insulino-similar (IGF-1);
3. gonadotropina corionică (hCG) interzisă numai în cazul bărbaților;
4. gonadotropinele sintetice și pituitare (LH) interzise numai în cazul bărbaților;
5. insulina;
6. corticotropinele.
---------
În această secțiune:
**) Un "mimetic" este definit ca o substanță cu efect farmacologic similar altei substanțe, chiar dacă are o structură chimică diferită.
**) Un "analog" este definit ca o substanță derivată din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substanțe și care păstrează un efect farmacologic similar.
A6. Beta-2-agoniști
Toți beta-2-agoniștii, inclusiv izomerii lor optici D- și L-, sunt interziși, cu excepția formoterolului, salbutamolului, salmeterolului și terbutalinei, acestea fiind permise, doar prin inhalare, în cazul prevenirii și/sau tratării astmului și a bronhoconstricției/astmului induse de efort. În astfel de situații este necesară o notificare medicală în conformitate cu secțiunea 8 din Standardul Internațional pentru Excepții Terapeutice (EUT).
Contrar prevederilor Standardului Internațional pentru Excepții Terapeutice, atunci când laboratorul a identificat o concentrație de salbutamol (liber plus conjugat ca glucuronid) mai mare de 1.000 ng/ml, proba va fi considerată pozitivă în cazul în care sportivul nu poate dovedi că rezultatul anormal a fost o consecință a utilizării terapeutice a salbutamolului inhalat.
A7. Agenți cu activitate antiestrogenică
Inhibitorii de aromatază, clomifen, ciclofenil, tamoxifen sunt interziși numai la bărbați.
A8. Agenți mascatori
Diuretice*), epitestosteron, probenecid, substituenți de plasmă (de exemplu, dextran, hidroxietil-amidon)
-------
*) O aprobare medicală în concordanță cu secțiunea 7 din Standardul Internațional pentru Excepții Terapeutice nu este valabilă dacă proba de urină a sportivului conține un diuretic în asociere cu o substanță interzisă la nivelul pragului de infracțiune sau sub prag.
Diureticele includ:
Acetazolamid, amilorid, bumetanid, canrenon, chlortalidon, acid etacrinic, furosemid, indapamid, mersalyl, spironolactonă, tiazide (bendroflumetiazid, clorotiazid, hidroclorotiazid) și triamteren, precum și alte substanțe cu structură chimică și efecte farmacologice similare.
A9. Glucocorticosteroizi
Glucocorticosteroizii sunt interziși în administrarea pe cale orală, rectală, intravenos sau intramuscular.
Celelalte căi de administrare necesită o notificare medicală în conformitate cu secțiunea 8 din Standardul Internațional pentru Excepții Terapeutice.
B. Metode interzise
B1. Creșterea capacității de transfer de oxigen
Sunt interzise următoarele:
a) dopingul cu sânge. Acesta constă în utilizarea de sânge autolog, homolog sau heterolog sau de produse hematologice (din celule roșii) de orice origine, altele decât cele necesare unui tratament medical legitim;
b) utilizarea de produse care măresc absorbția, transportul sau eliberarea de oxigen (de exemplu, eritropoietinele, înlocuitorii pe bază de hemoglobină modificată, inclusiv, dar nu limitat la substituenți de sânge pe bază de hemoglobină, produși de hemoglobină microîncapsulată, perfluorochimicale și efaproxiral (RSR13).
B2. Manipularea farmacologică, chimică și fizică
Manipularea farmacologică, chimică și fizică constă în folosirea de substanțe și metode, inclusiv agenți mascatori, care alterează, încearcă să altereze sau sunt pasibile să altereze integritatea și validitatea probelor colectate în timpul controlului doping.
Acestea includ, dar nu se limitează la cateterizare, substituția urinei și/sau falsificarea, inhibarea excreției renale și alterări ale concentrației testosteronului și epitestosteronului.
B3. Dopingul genetic
Dopingul cu gene sau celule este definit ca utilizarea nonterapeutică de gene, elemente genetice și/sau celule care au capacitatea de a crește performanța sportivă.
C. Substanțe și metode interzise și în competiție și în afara competiției
C1. Substanțe interzise
(Toate categoriile listate mai jos se referă la toate substanțele și metodele prezentate în secțiunea respectivă.)
a) Agenți anabolici
b) Hormoni peptidici
c) beta-2-agoniști*)
d) Agenți cu activitate antiestrogenică
e) Agenți de mascare
C2. Metode interzise
a) Îmbunătățirea capacității de transfer de oxigen
b) Manipulări farmacologice, chimice și fizice
c) Doping genetic
*) Numai clenbuterol, iar salbutamol atunci când concentrația sa în
urină este mai mare de 1.000 ng/ml.
D. Substanțe interzise în anumite sporturi
D1. Alcool
Alcoolul (etanolul) este interzis numai în timpul competițiilor, în sporturile menționate mai jos. Detectarea se va realiza prin analizarea respirației și/sau a sângelui. Pragul de infracțiune doping este menționat în paranteză pentru fiecare federație. Dacă nu este specificat nici un prag, prezența oricărei cantități de alcool va constitui o infracțiune doping.
● Aeronautică (FAI) (0,05 g/l)
● Tir cu arcul (FITA) (0,10 g/l)
● Automobilism (FIA)
● Biliard (WCBS)
● Boules (CMSB) (0,50 g/l)
● Fotbal (FIFA)
● Gimnastică (FIG) (0,10 g/l)
● Karate (WCF) (0,40 g/l)
● Pentatlon modern (UIPM) (0,10 g/l)
● Motociclism (FIM)
● Sporturi cu role (FIRS) (0,02 g/l)
● Schi (FIS)
● Triatlon (ITU) (0,40 g/l)
● Lupte (FILA)
D2. Betablocante
Dacă nu este specificat altfel, betablocantele sunt interzise doar în competiție, în următoarele sporturi:
● aeronautică (FAI);
● tir cu arcul (FITA) (și în afara competiției);
● automobilism (FIA);
● biliard (WCBS);
● boules (CMSB);
● bob (FIBT);
● bridge (FMB);
● șah (WCF);
● curling (WCF);
● fotbal (FIFA);
● gimnastică (FIG);
● motociclism (FIM);
● pentatlon modern (UIPM);
● popice (FIQ);
● navigație cu pânze (ISAF) doar cu cârmă;
● tir (ISSF) (interzis și în afara competiției);
● schi (FIS) în sărituri și snowboard stil liber;
● înot (FINA) în scufundări și înot sincron;
● lupte (FILA).
Betablocantele includ, dar nu sunt limitate la următoarele: Acebutolol, alprenolol, atenolol, betaxolol, bisoprolol, bunolol, carteolol, carvedilol, celiprolol, esmolol, labetalol, levobunolol, metipranolol, metoprolol, nadolol, oxprenolol, pindolol, propranolol, sotalol, timolol.
D3. Diuretice
Sunt interzise în și în afara competiției în toate sporturile ca agenți mascatori. Totuși, în următoarele sporturi care reclamă categorii de greutate și în sporturile în care pierderile de greutate pot crește performanța, nici o excepție terapeutică nu va fi valabilă pentru utilizarea diureticelor:
● culturism (IFBB);
● box (AIBA);
● judo (IJF);
● karate (WKF);
● haltere pentru sportivii cu handicap (IPF);
● canotaj (categoria ușoară) (FISA);
● schi (FIS) (numai pentru sărituri);
● taekwondo (WTF);
● haltere (IWF);
● lupte (FILA);
● wushu (IWF).
E. Substanțe speciale
Substanțele speciale sunt, conform Codului Agenției Mondiale Antidoping (10.3), acele substanțe care pot fi subiectul încălcărilor fără intenție a reglementărilor antidoping, deoarece sunt utilizate pe scară largă în producerea medicamentelor, și a căror utilizare în scop de dopaj este mai puțin probabilă. Atunci când un sportiv poate stabili că utilizarea unei astfel de substanțe nu a fost menită să mărească performanța sportivă, sancțiunea poate fi redusă. Substanțele speciale sunt următoarele:
● stimulente: efedrina, L-metilamfetamina, metilefedrina;
● canabinoidele;
● beta-2-agoniștii inhalați (cu excepția clenbuterolului);
● diureticele [nu se aplică în cazul sporturilor unde sunt interzise (secțiunea D3)];
● agenții mascatori: probenecid;
● glucocorticosteroizii;
● betablocantele;
● alcoolul.
F. Programul de monitorizare 2004
Codul Agenției Mondiale Antidoping (4.5) stipulează că Agenția Mondială Antidoping, prin consultare cu alți semnatari și guverne, va stabili un program de monitorizare privind substanțele care nu sunt în Lista substanțelor interzise, dar pe care Agenția Mondială Antidoping dorește să le monitorizeze pentru stabilirea unor tipare de utilizare abuzivă în sport.
În anul 2004, pe lista de monitorizare sunt următoarele substanțe:
● stimulente - numai în competiție: cafeina, fenilefrina, fenilpropanolamina, pipradrol, pseudoefedrina, sinefrina;
● narcotice - numai în competiție: raportul morfină/codeină.
-----------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.