NORME METODOLOGICE din 2 septembrie 2004

a) copie de pe buletinul/cartea de identitate, copie legalizată de pe certificatul de naștere, căsătorie/hotărâre de divorț, copie legalizată de pe titlul de proprietate sau alt titlu care să ateste dreptul de folosință a locuinței, certificat de cazier judiciar, certificat medical tip Ministerul Sănătății, cu semnătura și parafa fiecărui medic specialist, și adeverințe de venit;

b) certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuiește solicitantul;

c) caracterizări de la ultimul loc de muncă (minimum două pentru fiecare persoană/membru al cuplului conjugal);

d) certificat medical privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care domiciliază solicitantul;

e) declarație pe propria răspundere a persoanei/fiecărui membru al cuplului conjugal, dată în fața notarului public, că nu au fost decăzuți din drepturile părintești;

f) declarație privind motivația de a adopta și așteptările persoanei/familiei în legătură cu vârsta, sexul și situația psihosociomedicală a copilului pe care doresc să îl adopte;

g) declarație privind indicarea motivelor pentru care unul dintre soți nu dorește să adopte, în cazul în care cererea este formulată numai de către unul dintre soți și celălalt nu se asociază la cerere.

a) etapele procedurii de adopție;

b) serviciile/grupurile de suport care activează în comunitate;

c) procedura de evaluare și pregătire în vederea obținerii atestatului;

d) termenul de soluționare a cererii privind evaluarea;

e) dreptul de a solicita reevaluarea și de a contesta rezultatul acesteia în cazul neacordării atestatului.

(1) Procesul de evaluare a persoanei/familiei adoptatoare cuprinde:

a) evaluarea din punct de vedere social;

b) evaluarea psihologică;

c) pregătirea pentru asumarea în cunoștință de cauză a rolului de părinte.

(2) Procesul de evaluare a persoanei/familiei adoptatoare se structurează atât pe întâlniri și discuții cu persoana, respectiv cu cuplul conjugal, cât și pe întâlniri individuale cu membrii familiei adoptatoare și cu celelalte persoane prevăzute la art. 4.

(3) Numărul minim al întâlnirilor este de 6, numărul maxim fiind stabilit de responsabilul de caz împreună cu psihologul din cadrul serviciului de adopție, în funcție de disponibilitatea persoanei/familiei adoptatoare pe perioada procesului de evaluare; întâlnirile se realizează atât la domiciliul persoanei/familiei, cât și la sediul direcției.

(1) Evaluarea din punct de vedere social în vederea atestării ca persoană/familie aptă să adopte este adaptată specificului persoanei/familiei și cuprinde cel puțin următoarele etape:

a) informarea și consilierea privind procedura adopției, metodologia de evaluare și pregătire și crearea unei relații de respect și încredere între responsabilul de caz și persoana/familia adoptatoare;

b) determinarea profilului individual al solicitantului/ solicitanților, capacităților parentale și resurselor persoanei/familiei, percepția familiei lărgite și rolul jucat de comunitate în structurarea atitudinii familiei față de adopție; la această vizită participă și psihologul din cadrul serviciului de adopție;

c) culegerea informațiilor cu privire la structura familiei, istoria maritală și relațiile actuale ale solicitanților, modelul de viață al familiei, comunicarea, nivelul educației, statutul profesional, habitatul și inserția comunitară, relația cu familia lărgită, trăsăturile de personalitate, interesele, capacitatea de adaptare; culegerea informațiilor se realizează și prin contactarea unor persoane de referință desemnate de persoană/familie, precum și a unor membri semnificativi ai comunității; dacă adoptatorii au copii, se evaluează interacțiunea cu aceștia, starea de sănătate, rezultatele școlare, precum și relațiile acestora cu: frații, colegii de școală, comunitatea locală;

d) informarea familiei cu privire la concluziile preliminare rezultate, precum și la propunerile ce urmează a fi formulate vizând acordarea atestatului.

(2) Responsabilul de caz are obligația de a obține și de a consemna toate informațiile în fișa de evaluare care va sta la baza întocmirii raportului de evaluare.

(1) Evaluarea psihologică cuprinde observația, interviul, chestionarele și aplicarea unei baterii de teste cu scopul determinării profilului psihologic al persoanei/familiei adaptatoare.

(2) Rezultatele evaluării psihologice și recomandările psihologului din cadrul Serviciului de adopții sunt consemnate de către acesta în fișa de evaluare psihologică care va sta la baza întocmirii raportului de evaluare.

(1) Pregătirea persoanei/familiei pentru asumarea în cunoștință de cauză a rolului de părinte este destinată dezvoltării capacității acesteia de a răspunde nevoilor copilului adoptat și constă în furnizarea de informații vizând prezentarea motivelor instituționalizării și efectele acesteia asupra copilului, posibile tulburări reactive de atașament, modalități de interacțiune, atitudinea nediscriminatorie și acceptarea identității și istoriei copilului, precum și acceptarea diferenței dintre imaginea unui copil "ideal" și copilul care va fi considerat compatibil din punct de vedere teoretic cu persoana/familia adaptatoare.

(2) Pe parcursul acestei etape se evaluează sentimentele și capacitățile parentale ale solicitanților: propria copilărie, înțelegerea nevoilor copilului și a dezvoltării acestuia, maturizarea, acceptarea sarcinilor parentale și a modificărilor din stilul de viață al familiei apărute o dată cu adopția copilului, modul în care solicitanții înțeleg să informeze copilul că este adoptat.

(1) După obținerea și analizarea tuturor informațiilor, inclusiv a celor obținute cu ocazia derulării componentei de pregătire, responsabilul de caz și psihologul din cadrul serviciului de adopție vor întocmi un raport de evaluare a capacității de a adopta a solicitanților, care va conține și propunerea privind acordarea sau neacordarea atestatului de persoană ori de familie aptă să adopte.

(2) Raportul se înaintează conducerii direcției, care decide cu celeritate, prin dispoziție a directorului general (executiv) asupra acordării/neacordării atestatului; dispoziția se comunică solicitanților, în termen de 3 zile de la emiterea ei.

(1) În cazul în care se decide neacordarea atestatului, persoana sau familia poate solicita o nouă evaluare, formulată în scris în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului nefavorabil.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) șeful Serviciului de adopție desemnează un alt responsabil de caz și se procedează la reluarea întregului proces de evaluare, astfel cum este reglementat în prezentele norme metodologice.

(1) Pentru fiecare copil pentru care s-a stabilit în condițiile legii o măsură de protecție specială direcția este obligată să verifice trimestrial împrejurările care au stat la baza stabilirii acesteia și să procedeze la revizuirea planului individualizat de protecție.

(2) În vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (1), direcția desemnează un manager de caz.

a) reintegrarea copilului în familie;

b) integrarea copilului în familia extinsă.

a) evaluarea situației care a determinat stabilirea unei măsuri de protecție specială;

b) verificarea existenței actelor de identitate ale copilului și inițierea măsurilor prevăzute de lege pentru întocmirea lor, în situația în care se constată inexistența acestora;

c) identificarea și contactarea părinților copilului;

d) acordarea de consiliere și sprijin tatălui care nu a recunoscut inițial copilul și care ulterior își exprimă această dorință;

e) evaluarea situației socioeconomice și morale a părinților;

f) consilierea părinților și informarea acestora asupra existenței la nivel local a serviciilor de suport, precum și asupra posibilităților legale de sprijin financiar sau material;

g) informarea periodică a părinților asupra locului unde se execută măsura de protecție specială, precum și asupra condițiilor în care pot menține relațiile personale cu copilul; acordarea de sprijin în realizarea acestui drept; organizarea și facilitarea de întâlniri periodice între copil și părinți;

h) informarea părinților asupra posibilității redării de către instanța judecătorească a exercițiului drepturilor părintești, precum și asupra condițiilor redării, în situația în care acestora le-a fost limitat exercițiul drepturilor părintești sau au fost decăzuți din drepturile părintești.

a) identificarea și contactarea rudelor firești ale copilului până la gradul al IV-lea inclusiv;

b) evaluarea situației socioeconomice și morale a rudelor identificate;

c) consilierea rudelor asupra posibilităților de luare spre creștere și îngrijire a copilului și informarea acestora asupra existenței la nivel local a serviciilor de suport, precum și asupra posibilităților legale de sprijin financiar sau material;

d) informarea rudelor identificate asupra locului unde se execută măsura de protecție specială a copilului, precum și asupra condițiilor în care se pot menține relații personale cu acesta;

e) organizarea și facilitarea de întâlniri între copil și rudele identificate;

f) solicitarea adresată fiecărei rude identificate și care a împlinit vârsta majoratului de a-și exprima opinia cu privire la disponibilitatea de a lua spre creștere și îngrijire proprie copilul, precum și opinia asupra posibilității adopției copilului de către o altă persoană. Opiniile exprimate se consemnează în scris.

a) raportul sau, după caz, fișa de evaluare psihosocială inițială a copilului și familiei sale;

b) raportul de evaluare detaliată a situației copilului în context sociofamilial;

c) rapoartele de evaluare a situației socioeconomice și morale a părinților și rudelor identificate;

d) documentele care atestă toate evaluările efectuate în cadrul etapei de evaluare detaliate;

e) rapoartele privind vizitarea copilului de către părinți și rude, precum și cele care consemnează exercitarea altor modalități de menținere a relațiilor cu copilul;

f) documentele care atestă efectuarea demersurilor legate de identificarea și contactarea părinților și rudelor copilului (adresele formulate în atenția acestora, a organelor de poliție, primăriei de domiciliu, rapoartele de anchetă socială la domiciliul părinților sau al rudelor etc.);

g) documentele care atestă monitorizarea planului individualizat de protecție (rapoartele de monitorizare, rapoartele de reevaluare, rapoartele de revizuire, planurile revizuite etc.);

h) notificările formulate în atenția părinților sau a rudelor copilului, vizând informarea acestora asupra locului unde se execută măsura de protecție specială a copilului, precum și asupra modului în care pot menține relații personale cu acesta;

i) referatele sau notele întocmite cu ocazia consilierii părinților și rudelor copilului;

j) documentele care consemnează opinia rudelor copilului cu privire la aspectele menționate la art. 15 lit. f).

(1) În baza efectuării demersurilor menționate anterior, a întocmirii și analizării documentației aferente, dacă managerul de caz apreciază că reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsă nu este posibilă poate propune stabilirea adopției interne ca finalitate a planului individualizat de protecție.

(2) Propunerea managerului de caz de stabilire a adopției interne ca finalitate a planului individualizat de protecție nu poate fi fundamentată exclusiv pe situația economică precară a părinților copilului.

(3) Propunerea formulată de către managerul de caz este supusă avizării șefului ierarhic superior și se anunță Serviciul de adopție în vederea luării în evidență a cazului și realizării programului de intervenție specifică pentru adopția copilului.

(1) Procesul de stabilire a compatibilității dintre copil și persoana/familia adoptatoare constă în identificarea și selectarea celei mai potrivite persoane/familii care să răspundă nevoilor copilului, pentru care instanța judecătorească a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne.

(2) Pentru fiecare copil aflat în situația prevăzută la alin. (1) psihologul și responsabilul de caz al copilului din cadrul Serviciului de adopții sunt obligați să identifice și să selecteze o persoană/familie căreia îi poate fi încredințat copilul în vederea adopției, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.

(1) Procedura de selectare a persoanei/familiei adoptatoare se realizează pe baza unei potriviri teoretice, care constă în analiza și luarea în considerare a tuturor informațiilor referitoare la copil, la familia lui naturală și la persoana/familia adoptatoare, după cum urmează:

a) informații referitoare la copil: vârsta, sexul, naționalitatea, etnia, rasa, temperamentul, religia, relațiile cu alți copii și persoane adulte, nevoile lui speciale, istoricul medical, caracteristicile mediului în care trăiește, programul zilnic;

b) informații referitoare la familia naturală: vârsta, temperamentul, ocupația, înclinațiile, nivelul de educație, religia, istoricul marital, naționalitatea, etnia, rasa, istoricul medical;

c) informații referitoare la persoana/familia adoptatoare: vârsta, temperamentul, ocupația, înclinațiile, aptitudinile, interesele pentru diverse domenii, educația, rasa, naționalitatea, etnia, religia, istoricul marital, așteptările familiei în legătură cu vârsta, sexul și situația psihosocio-medicală a copilului. (2) În urma realizării potrivirii teoretice se selectează o persoană/familie adoptatoare.

(1) În vederea stabilirii compatibilității dintre copil și persoana/familia adoptatoare selectată ca urmare a realizării potrivirii teoretice, se realizează potrivirea practică, care presupune informarea copilului, a persoanei/familiei care a fost selecționată, a altor persoane de referință pentru copil, precum și pregătirea părților implicate în vederea acomodării copilului cu persoana/familia adoptatoare.

(2) Informarea și pregătirea se realizează de către responsabilul de caz al copilului și, respectiv, al persoanei/familiei adoptatoare.

a) informarea copilului; se realizează potrivit capacității de înțelegere și gradului său de maturitate, acordându-se atenție opiniilor exprimate de acesta;

b) informarea, după caz, a specialiștilor din centrul de plasament, asistentului maternal sau a persoanei/familiei la care copilul se află în îngrijire; se realizează respectând interesul superior al copilului și principiul confidențialității;

c) informarea persoanei/familiei adoptatoare; responsabilul de caz aduce la cunoștință familiei/persoanei toate informațiile pe care le are despre copil și prezintă fotografii ale copilului, încurajează familia să pună cât mai multe întrebări referitoare la copil și la familia biologică a acestuia.

(1) În vederea pregătirii părților implicate pentru acomodarea copilului cu persoana/familia adoptatoare selectată, responsabilul de caz al copilului și cel al persoanei/familiei stabilesc de comun acord cu aceștia și cu persoana/familia care are în îngrijire copilul sau cu persoana de referință a copilului din instituția de ocrotire un program de vizitare a copilului de către persoana/familia adoptatoare.

(2) Prima întâlnire dintre copil și persoana/familia adoptatoare se desfășoară în mediul de viață al copilului, fără ca acestuia să i se aducă la cunoștință scopul vizitei; la întâlnire vor participa în mod obligatoriu cei doi responsabili de caz, care vor consemna rezultatele acestei întâlniri într-un raport comun.

(3) Concluziile raportului comun vor menționa dacă se continuă potrivirea practică sau se reia procedura de potrivire a copilului cu altă persoană/familie adoptatoare; propunerea de reluare a procedurii de potrivire se motivează.

(4) În situația în care se apreciază ca indicată continuarea procedurii de potrivire practică a copilului cu aceeași persoană/familie adoptatoare, următoarele vizite sunt destinate dezvoltării treptate a relației de atașament dintre aceștia, întâlnirile și vizitele fiind realizate atât în mediul de viață al copilului, cât și în afara acestuia sau în mediul de viață al persoanei/familiei adoptatoare.

(5) Numărul vizitelor necesare pentru constatarea compatibilității se stabilește de către cei doi responsabili de caz, în funcție de evoluția cazului.

(1) Pe întreaga perioadă în care copilul este încredințat în vederea adopției, direcția în a cărei rază teritorială domiciliază persoana/familia adoptatoare căreia i-a fost încredințat copilul are obligația de a urmări evoluția acestuia, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.

(2) Rapoartele bilunare conțin constatările rezultate ca urmare a evaluării relațiilor dintre copil și familie în urma vizitelor efectuate de către responsabilul de caz din cadrul serviciului de adopție împreună cu un psiholog, precum și propuneri vizând menținerea sau revocarea încredințării în vederea adopției.

(3) Rapoartele prevăzute la alin. (1) se supun avizării șefului Serviciului de adopție, iar în situația în care acestea conțin propuneri care impun sesizarea instanței pentru revocarea încredințării în vederea adopției se supun aprobării conducerii direcției.

(1) La sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției responsabilul de caz împreună cu psihologul întocmesc un raport final referitor la evoluția relațiilor dintre copil și persoana/familia adoptatoare, care se transmite instanței judecătorești competente să încuviințeze adopția.

(2) Raportul final se elaborează luându-se în considerare constatările și concluziile rapoartelor bilunare, precum și rezultatele acomodării copilului cu familia, consemnate într-un raport separat întocmit de către un psiholog din cadrul serviciului de adopție.

(3) Raportul final se aprobă de către directorul general (executiv) al direcției și poate conține propuneri vizând încuviințarea adopției sau, după caz, prelungirea perioadei pentru care s-a hotărât încredințarea în vederea adopției, respectiv revocarea acesteia.

(1) Monitorizarea adopției pe întreaga perioadă prevăzută de lege, după ce hotărârea instanței judecătorești prin care aceasta a fost încuviințată a rămas irevocabilă, se realizează de către direcția de la domiciliul copilului, prin intermediul Serviciului de adopție - Compartimentul postadopție.

(2) Responsabilul de caz al copilului și psihologul din cadrul compartimentului prevăzut la alin. (1) au obligația de a întocmi rapoarte trimestriale care consemnează evoluția copilului adoptat și a relațiilor dintre acesta și părinții adoptatori.

(1) Responsabilul de caz are obligația de a supune avizării șefului ierarhic superior rapoartele postadopție, de a ține evidența acestor rapoarte și de a le transmite familiei adoptatoare, precum și managerului de caz.

(2) În cazul netransmiterii, neîntocmirii sau întocmirii defectuoase a rapoartelor postadopție, managerul de caz este obligat să sesizeze în scris conducerea instituției, care va dispune, în condițiile legii, sancționarea disciplinară a persoanei vinovate.

(1) Serviciul de adopție, prin Compartimentul postadopție, va furniza și va asigura accesul copilului și familiei la servicii postadopție, în funcție de nevoile identificate.

(2) Aceste servicii pot fi furnizate de specialiștii Compartimentului postadopție sau de specialiști ai altor servicii și vor fi menționate ca recomandări în rapoartele postadopție trimestriale, în funcție de caz.

(3) Responsabilul de caz ține evidența serviciilor de care beneficiază copilul și/sau familia adoptatoare, pe care le va consemna, împreună cu rezultatele obținute, în dosarul copilului.

(1) În cazul adopțiilor internaționale, obligația prevăzută la art. 29 alin. (1) revine Oficiului Român pentru Adopții, denumit în continuare Oficiu.

(2) La solicitarea direcției, Oficiul poate transmite acesteia copii ale rapoartelor postadopție a căror evidență o deține.

(1) În vederea întocmirii documentului care atestă îndeplinirea obligației prevăzute de art. 46 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, după primirea cererii privind adopția unui copil din România, formulată de către persoana sau familia cu domiciliul pe teritoriul altui stat. Oficiul verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia în evidență și notifică autorității centrale străine sau organizației acreditate de către statul străin și autorizate de Oficiu acordul privind continuarea procedurii adopției internaționale.

(2) O dată cu notificarea prevăzută la alin. (1), în cazul în care statul de primire este parte la Convenția de la Haga, Oficiul solicită autorității centrale străine competente încuviințarea continuării procedurii de adopție internațională a copilului, potrivit art. 17 lit. c) din Convenția de la Haga.

(3) Această încuviințare a continuării procedurii de adopție este cerută și în cazul statelor care nu sunt părți ale Convenției de la Haga, dar care au încheiat cu Oficiul acorduri de cooperare în domeniul adopției internaționale.

(4) În vederea încuviințării continuării procedurii de adopție de către autoritatea străină competentă, Oficiul transmite acesteia un raport cuprinzând informații asupra copilului, referitoare la identitatea și la statutul de copil adoptabil al acestuia, și informații vizând exprimarea consimțămintelor prevăzute de lege; raportul se transmite însoțit de traducerea autorizată în limba statului de primire.

(1) În vederea întocmirii documentului care atestă faptul că adoptatul va beneficia în țară străină de garanțiile și normele echivalente celor existente în cazul unei adopții naționale, Oficiul solicită autorității centrale străine sau organizației acreditate de către statul străin și autorizate de Oficiu ca, o dată cu transmiterea încuviințării continuării procedurii de adopție internațională prevăzute la art. 36, aceasta să îi furnizeze și informații privind dreptul intern în materia adopției și dreptul familiei.

(2) Oficiul transmite autorităților centrale competente din alte state sau organizațiilor acreditate de către statul străin și autorizate de Oficiu, la cererea acestora, informații privind dreptul intern român în materia adopției.

a) normele juridice care guvernează efectele adopției, în general, în statul respectiv;

b) dacă legea străină admite adopția care produce efectele unei filiații firești și adopția internațională;

c) condițiile încetării adopției prin desfacere sau ca urmare a declarării nulității acesteia și măsurile de protecție a copilului care pot fi dispuse în acest caz; drepturile și îndatoririle părintești și sancțiunea neîndeplinirii acestora;

d) existența serviciilor postadopție, în special modalitățile în care se asigură consilierea părinților adoptivi;

e) modalitățile de supraveghere a evoluției copilului și a relațiilor dintre acesta și părinții săi adoptivi, precum și măsurile de protecție care se pot dispune în cazul în care se constată neadaptarea copilului cu familia adoptatoare;

f) modul în care adoptatul și adoptatorii intră în evidența autorităților sau a organismelor cu atribuții în materia evaluării adopției;

g) dacă adoptatul poate primi încuviințarea de intrare și de a locui permanent în statul primitor;

h) legislația în materia adopției și alte informații generale cu privire la protecția copilului;

i) recunoașterea adopției în statul primitor;

j) condițiile în care copilul adoptat dobândește cetățenia străină.

(1) În baza informațiilor primite, Oficiul întocmește un raport care conține prezentarea succintă a datelor obținute potrivit art. 38, precum și concluziile Oficiului cu privire la existența garanțiilor că adoptatul va beneficia în țara străină de norme echivalente celor existente în cazul unei adopții naționale.

(2) Raportul poate cuprinde și date cu privire la aplicarea Convenției de la Haga în situația statelor părți la această convenție sau, după caz, a acordurilor ori convențiilor de colaborare încheiate cu celelalte state.

(3) Raportul prevăzut la alin. (1) se transmite instanței judecătorești o dată cu cererea de încuviințare a adopției internaționale.

(1) Pe baza înscrierii prevăzute la art. 41 se eliberează adoptatorului sau familiei adoptatoare certificatul care atestă conformitatea adopției internaționale cu dispozițiile Convenției de la Haga.

(2) După întocmirea certificatului se face mențiune cu privire la aceasta și în Registrul Național pentru Adopții.

(1) Eliberarea certificatului se face la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare.

(2) Cererea se face personal de către adoptator sau prin mandatar, pe bază de procură specială, și se depune la sediul Oficiului.

(3) Funcționarul care primește cererea solicită prezentarea actelor de identitate ale adoptatorului/ adoptatorilor sau, după caz, prezentarea procurii persoanei mandatate.

(1) Certificatul specifică faptul că adopția s-a realizat în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Haga, precizează de către cine și când au fost date acceptările prevăzute de art. 17 lit. c) din Convenția de la Haga, precum și că adopția are ca efect ruperea legăturilor de filiație și rudenie existente între copil și părinții săi firești, respectiv rudele sale firești, fiind o adopție cu efecte depline.

(2) Oficiul va transmite o copie legalizată și tradusă în limba străină și autorității centrale sau organizației străine acreditate din statul de primire.

(1) Este interzis să se facă ștersături, răzuiri, prescurtări și adăugări ori alte modificări în actul sau în certificatul care atestă conformitatea adopției internaționale cu dispozițiile Convenției de la Haga.

(2) Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actului ori a certificatului și a mențiunilor înscrise pe acestea se fac numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

(1) În scopul constituirii la nivel național a evidenței în materia adopției Oficiul are obligația întocmirii Registrului Național pentru Adopții, denumit în continuare Registru.

(2) Registrul conține datele referitoare la adoptatorul sau la familia adoptatoare, română și străină, precum și cele referitoare la copiii pentru care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească irevocabilă de încuviințare a deschiderii procedurii adopției interne, de încredințare în vederea adopției, de încuviințare a adopției sau de declarare a nulității acesteia.

(3) În Registru se operează și mențiunile privind transmiterea rapoartelor postadopție întocmite pentru copiii care au fost adoptați conform procedurii adopției internaționale, precum și cele vizând eliberarea certificatului care atestă conformitatea adopției internaționale cu dispozițiile Convenției de la Haga.

a) date privind copilul: numele și prenumele, data nașterii, codul numeric personal, numele și prenumele tatălui biologic, numele și prenumele mamei biologice, situația fraților biologici, direcția în a cărei evidență se află, forma de protecție, hotărârea judecătorească de deschidere a procedurii adopției interne, hotărârea judecătorească de încredințare în vederea adopției, hotărârea judecătorească de încuviințare a adopției, hotărârea judecătorească de declarare a nulității adopției, numărul și data fiecărui raport privind urmărirea evoluției postadopție, în cazul adopției internaționale, numărul și data eliberării certificatului care atestă conformitatea adopției internaționale cu dispozițiile Convenției de la Haga;

b) date privind persoana sau familia adoptatoare cu domiciliul în România: numărul și data cererii de adopție formulate de persoana sau de familia adoptatoare, numele și prenumele, domiciliul, numărul și data de eliberare a atestatului de persoană sau familie aptă să adopte;

c) date privind familia adoptatoare cu domiciliul în străinătate: numărul și data cererii de adopție formulate de persoana sau de familia adoptatoare, numele și prenumele, domiciliul, autoritatea centrală sau organizația străină acreditată care transmite cererea de adopție și care a atestat persoana sau familia ca fiind aptă să adopte, oferind garanțiile prevăzute de lege.

(1) În cazul în care cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare care are domiciliul în străinătate nu este însoțită de documentele prevăzute la art. 44-45 din Legea nr. 273/2004, aceasta se înregistrează în registru cu mențiunea "incomplet".

(2) În situația prevăzută la alin. (1) Oficiul notifică autorității străine competente sau organizației acreditate de către statul străin și autorizate de Oficiu necesitatea anexării documentelor prevăzute de lege, soluționarea cererii urmând a fi realizată după transmiterea tuturor documentelor care trebuie să însoțească cererea; data la care Oficiul primește documentele solicitate se menționează în Registru.

(1) Datele cuprinse în Registru se consemnează periodic, sarcina întocmirii, organizării și actualizării acestuia revenind unui compartiment cu atribuții specifice în acest sens din cadrul Oficiului.

(2) Registrul are fiecare pagină numerotată și ștampilată și se vizează anual pentru deschidere și închidere de către șeful compartimentului prevăzut la alin. (1) și de către secretarul de stat al Oficiului.

(3) În situația în care Registrul nu s-a completat în întregime, la data de 31 decembrie a fiecărui an, pe prima pagină rămasă liberă se întocmește un proces-verbal de închidere, semnat de către persoanele prevăzute la alin. (2), din care să rezulte numărul adopțiilor interne și internaționale încuviințate și rămase irevocabile în anul expirat, precum și numărul total al persoanelor cu domiciliul în România care au fost atestate ca apte să adopte; înregistrările pentru anul care începe se fac, în continuare, în același registru, până la epuizarea tuturor filelor.

(1) Evidența conținută de Registru este structurată într-o bază de date, gestionată prin intermediul unui sistem informatizat, care să asigure securitatea datelor înregistrate.

(2) Accesul la această bază de date este permis doar utilizatorilor identificați prin intermediul unei parole de acces.

(3) Orice modificare sau adăugare în baza de date este înregistrată automat, indicându-se utilizatorul și data la care aceasta a fost operată.

(4) Pe baza datelor conținute în această evidență se pot întocmi situații și rapoarte care vor fi stocate în forma în care au fost realizate, fără a exista posibilitatea modificării lor ulterioare.

(5) Pentru siguranța și păstrarea datelor conținute în evidență vor fi realizate periodic copii ale datelor pe medii de stocare securizate cu parolă de acces.

(1) Persoanele care, conform fișei postului, au atribuții privind culegerea, evidența și transmiterea informațiilor referitoare la adopții sunt obligate să păstreze confidențialitatea acestor date, sub sancțiunile prevăzute de lege.

(2) Transmiterea datelor privind adopțiile poate fi făcută, în condițiile legii, numai către persoane fizice sau juridice autorizate.