NORMA SANITARĂ VETERINARA din 30 septembrie 2004

(1) Prezenta norma sanitară veterinara se referă la miscarile de animale de companie din speciile prevăzute în anexa nr. 1 efectuate între România și statele membre ale Uniunii Europene și la miscarile din tari terțe în România.

(2) Prezenta norma sanitară veterinara se aplică fără a se aduce atingere legislației comunitare specifice privind protecția speciilor din fauna și flora sălbatică, prin reglementarea comerțului cu acestea.

(3) Prezenta norma sanitară veterinara nu afectează prevederile bazate pe alte consideratii decât cele care se referă la cerințe de sănătate animala și care sunt destinate sa restrictioneze miscarea anumitor specii sau rase de animale de companie.

(1) Pe durata unei perioade de tranzitie de 2 ani, începând de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei norme sanitare veterinare, animalele din speciile prevăzute la părțile A și B ale anexei nr. 1 vor fi considerate ca identificate atunci când poarta:

a) fie un tatuaj clar și lizibil;

b) fie un sistem electronic de identificare (transponder).

(2) Oricare ar fi forma de identificare a animalelor de companie, trebuie să fie indicate detalii privind identificarea numelui și adresa proprietarului de animale.

(3) După perioada de tranzitie, se va accepta ca mijloc de identificare a animalului numai metoda la care se referă alin. (1) lit. b). În cazul menționat la alin. (1) lit. b), atunci când transponderul nu este în conformitate cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizica responsabilă pentru animalul de companie, desemnată de proprietarul acestuia, trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului în momentul oricărei inspecții.

(1) În cazul miscarii animalelor de companie din speciile prevăzute la părțile A și B ale anexei nr. 1 între România și statele membre ale Uniunii Europene, acestea trebuie, fără a prejudicia cerințele stabilite la art. 6:

a) să fie identificate în conformitate cu art. 4; și

b) să fie însoțite de un pasaport întocmit de un medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara centrala care certifica, după caz, vaccinarea sau revaccinarea antirabica valida, în conformitate cu recomandările laboratorului producător, efectuată animalului în cauza, cu un vaccin inactivat ce conține cel puțin o unitate antigenica inactivanta pe doza (standard WHO).

(2) Autoritatea veterinara centrala a României poate autoriza miscarea de animale de companie nevaccinate și care au vârsta sub 3 luni, ce aparțin speciilor menționate de părțile A și B ale anexei nr. 1, dacă acestea sunt însoțite de un pasaport adecvat și au rămas în locul în care au fost fatate și fără a avea contact cu animale sălbatice ce ar fi putut să fie expuse la infectie sau sunt însoțite de mama acestora, de care sunt încă dependente.

(1) Pentru o perioadă de tranzitie de 2 ani, începând de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei norme sanitare veterinare, intrarea animalelor de companie prevăzute în Partea A a anexei nr. 1, originare din România, pe teritoriul Irlandei, Maltei, Suediei și Marii Britanii este supusă următoarelor cerințe, cumulativ:

a) acestea trebuie să fie identificate în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. b), în afară de cazul în care țara de destinație recunoaște identificarea utilizata în România, în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. a); și

b) acestea trebuie să fie însoțite de un pasaport emis de un medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara centrala a României care certifica, în plus față de condițiile stabilite la art. 5 alin. (1) lit. b), o titrare a anticorpilor de neutralizare față de virusul rabic cel puțin egala cu 0,5 UI/ml, efectuată într-un laborator autorizat, pe o proba de ser sanguin prelevata în cadrul unei perioade stabilite prin reguli naționale în vigoare. Aceasta titrare de anticorpi nu trebuie să fie repetată pentru un animal care în perioada următoare titrarii a fost revaccinat cu regularitate, la intervalele stabilite la art. 5 alin. (1) și fără o pauza în protocolul de vaccinare recomandat de laboratorul producător.

(2) Cu excepția cazului în care autoritatea veterinara centrala a României acorda o derogare pentru cazuri specifice, animalele de companie mai ținere de 3 luni din speciile prevăzute în Partea A a anexei nr. 1 nu pot fi destinate miscarii către un stat membru al Uniunii Europene înainte ca acestea să aibă vârsta solicitată pentru vaccinare, iar atunci când este prevăzut de reguli, acestea trebuie să fie supuse unui test pentru a se determina titrul de anticorpi.

(1) Miscarea de animale de companie din speciile prevăzute în Partea C a anexei nr. 1 între România și statele membre ale Uniunii Europene sau dintr-un teritoriu prevăzut în secțiunea a 2-a a Părții B a anexei nr. 2 nu va fi supusă nici unei cerințe cu privire la rabie. Dacă este necesar, pot fi elaborate cerințe specifice ce includ o limitare posibila cu privire la numărul de animale importate din aceste tari sau teritorii și un model de certificat pentru a însoți asemenea animale, întocmit în conformitate cu procedurile naționale, cu privire la alte boli asemănătoare.

(2) Prevederile art. 5-7 se aplică numai după aderarea României la Uniunea Europeană.

(1) În momentul miscarii animalelor de companie din speciile menționate în părțile A și B ale anexei nr. 1 din tari terțe în România, acestea trebuie:

a) atunci când provin dintr-o țara terta menționată în secțiunea a 2-a a Părții B și în Partea C a anexei nr. 2, sa îndeplinească cerințele stabilite la art. 5 alin.(1);

b) atunci când provin dintr-o alta țara terta:

c) atunci când un animal de companie din speciile menționate în părțile A și B ale anexei nr. 1 este destinat unui stat membru al Uniunii Europene menționat în Partea A a anexei nr. 2, fie imediat, fie după tranzitul prin unul dintre teritoriile menționate în Partea B a anexei nr. 2, acesta va fi supus unei perioade de carantina, în afară de cazul în care acesta îndeplinește cerințele stabilite la art. 6.

(2) Animalele de companie trebuie să fie însoțite de un certificat emis de un medic veterinar oficial sau, la reintrare, de un pasaport care certifica conformitatea cu prevederile alin. (1).

(3) Fără a încalcă prevederile de mai sus:

a) sunt supuse regulilor stabilite la cap. II animalele de companie care provin din teritoriile prevăzute în secțiunea a 2-a a Părții B a anexei nr. 2, pentru care s-a stabilit, în baza procedurii naționale, ca asemenea teritorii aplica reguli cel puțin echivalente cu regulile comunitare aplicate și de România, asa cum sunt prevăzute de prezentul capitol;

b) în conformitate cu procedura naționala și în condiții ce trebuie bine determinate, poate fi autorizata intrarea în România de animale de companie din speciile prevăzute în Partea A a anexei nr. 1, nevaccinate, în vârsta de sub 3 luni, originare din țările terțe menționate în părțile B și C ale anexei nr. 2, atunci când situația rabiei în țara terta respectiva justifica aceasta înlesnire.

(4) Măsuri pentru implementarea prezentului articol și mai ales pentru elaborarea modelului de certificat trebuie adoptate ulterior, în conformitate cu procedura naționala.

a) este obligatorie notificarea autorităților veterinare și administrative privind suspiciunea de rabie;

b) a fost pus în practica un sistem eficient de monitorizare a rabiei de cel puțin 2 ani;

c) structura și organizarea serviciilor veterinare sunt suficiente pentru a garanta validitatea certificatului;

d) au fost implementate toate măsurile de reglementare pentru prevenirea și controlul rabiei, incluzând reguli pentru activități de import;

e) sunt în vigoare reglementări cu privire la comercializarea de vaccinuri antirabice (lista cu vaccinuri și laboratoare autorizate).

a) controlului documentelor și identității , efectuat de autoritățile veterinare competente ale României de la punctele de intrare a călătorilor pe teritoriul României și la punctele de ieșire de pe teritoriul României către teritoriul comunitar, dacă sunt 5 animale de companie sau mai puține;

b) cerințelor și controalelor stabilite de Norma sanitară veterinara privind stabilirea condițiilor de sănătate a animalelor, ce reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene și importul din țările terțe de animale, material seminal, ovule și embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislația specifică, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 159/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 20 septembrie 2002, dacă sunt mai mult de 5 animale de companie.

(1) În momentul fiecărei deplasări, proprietarul sau persoana fizica responsabilă pentru animalul de companie trebuie să fie capabil să prezinte autorităților veterinare responsabile de controalele menționate un pasaport sau certificatul prevăzut la art. 8 alin. (2) care să ateste ca animalul întrunește cerințele stabilite pentru asemenea deplasare.

(2) În particular, în cazul la care se referă art. 4 alin. (1) lit. b), atunci când transponderul nu corespunde cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizica responsabilă pentru animalul de companie trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului, în momentul oricărei inspecții.

(3) Atunci când asemenea controale releva ca animalul nu întrunește cerințele stabilite de prezenta norma sanitară veterinara, autoritățile veterinare competente trebuie să decidă, prin consultare cu medicul veterinar oficial:

a) returnarea animalului către țara de origine a acestuia;

b) izolarea animalului sub control veterinar oficial, pentru timpul necesar ca acesta sa întrunească cerințele de sănătate, pe cheltuiala proprietarului sau a persoanei fizice responsabile pentru animalul de companie; sau

c) ca o ultima alternativa, sa eutanasieze animalul fără compensații financiare, atunci când nu poate fi luată în considerare returnarea sau izolarea acestuia în carantina.

(1) Pentru miscarea de animale din speciile menționate de părțile A și B ale anexei nr. 1, pot fi stabilite, în conformitate cu procedura naționala, cerințe de natura tehnica, altele decât cele stabilite prin prezenta norma sanitară veterinara.

(2) Modelul de pasaport ce trebuie să însoțească animalele de companie din speciile prevăzute în părțile A și B ale anexei nr. 1 și care sunt destinate miscarii în alte tari trebuie să fie întocmit în conformitate cu procedura naționala.

(1) Autoritatea veterinara centrala a României poate pune în aplicare acte normative, reglementări și prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta norma sanitară veterinara, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene și Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanta, în vederea evaluării conformitatii transpunerii legislative, și va stabili măsurile necesare pentru implementarea corecta și la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta prevederile alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara și la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României Partea I. Procedura privind realizarea referirii menționate rămâne în responsabilitatea autorității veterinare centrale a României.

(3) Autoritatea veterinara centrala a României va lua măsurile necesare și va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru sancționarea încălcării legislației veterinare și pentru siguranța alimentelor ce constituie infracțiuni.

(4) Prezenta norma sanitară veterinara constituie transpunerea oficială a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului 998/2003/CE .