privind rezervele tehnice pentru asigurările generale, activele admise să le acopere, precum și dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
(1) La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va ține seama de tipul de activitate desfășurată de asigurator, astfel încât să se garanteze siguranța și randamentul investițiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.
(2) Societățile de asigurare trebuie să își acopere rezervele tehnice brute cu active congruente în conformitate cu prevederile art. 5.
(3) Pentru activitățile înregistrate în Uniunea Europeană, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în cadrul Uniunii Europene.
Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:
(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme financiare internaționale, titluri emise de autorități ale administrației publice locale, obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și de capital tranzacționate pe o piața reglementată și supravegheată;
(îi) acțiuni și alte participatii cu randament variabil tranzacționate pe o piața reglementată și supravegheată;
(iii) unități în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și alte fonduri de investiții;
(iv) depozite, conturi curente la instituții de credit și disponibil în casierie;
(v) terenuri, construcții în proprietatea societății;
(i) creanțe de la asigurați și intermediari, rezultând din operațiuni directe și acceptări în reasigurare;
(îi) creanțe de la reasiguratori.
(i) active corporale, altele decât terenuri și construcții, evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
(îi) cheltuieli de achiziție reportate.
În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:
a) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fără includerea datoriilor rezultate din achiziționarea acestora;
b) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcțiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
c) împrumuturile acordate societăților, statului sau organizațiilor internaționale, autorităților locale ori regionale și persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă exista suficiente garanții cu privire la securitatea acestora, bazate pe situația celui împrumutat, ipoteci, garanții bancare, garanții acordate de societăți de asigurare sau alte forme de garanții;
d) valoarea creanțelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanțele deținute la asigurați și la intermediari, care rezultă din operațiile de asigurare și acceptări în reasigurare, pot fi acceptate numai în măsura în care nu au o vechime mai mare de 3 luni;
e) când activele deținute includ o investiție într-o filiala care gestionează toate investițiile asiguratorului care practica activitatea de asigurări generale sau o parte a acestora în numele sau, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare numai activele deținute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
f) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima.
Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
a) Asiguratorul care practica activitatea de asigurări generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în valori mobiliare tranzacționate pe o piața reglementată și supravegheată și titluri de participare la OCPVM, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte instrumente ale pieței monetare sau de capital emise de aceeași entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute în orice teren sau clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiție;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și disponibilitati la instituții de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute în una dintre instituțiile de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri și clădiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;
8. 5% din rezervele tehnice brute în împrumuturi negarantate, 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut negarantat, altele decât împrumuturile acordate instituțiilor de credit, societăților de asigurare și societăților de investiții dintr-un stat membru.
b) Neprecizarea unei limite a investițiilor într-o anumită categorie de active, descrise la lit. a), nu implica faptul ca activele din categoria respectiva ar trebui admise sa acopere fără limita rezervele tehnice brute. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se va asigura, la determinarea și aplicarea prezentelor norme, ca următoarele principii sunt îndeplinite:
1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate și dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piețe de investiții sau a unei investiții;
2. investițiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se afla emitentul, trebuie menținute la un nivel prudential;
3. în calculul rezervelor tehnice, limitele anumitor categorii de active trebuie să țină cont de contractul de reasigurare;
4. când activele deținute includ o investiție într-o filiala care gestionează toate sau doar o parte din investițiile asiguratorului, în numele acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare doar activele deținute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
5. ponderea activelor nonlichide admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie să nu depășească 10% din totalul activelor admise;
6. când activele deținute includ împrumuturi sau obligațiuni emise de anumite instituții de credit, aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va ține seama de activele deținute de respectivele instituții de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituția de credit are sediul central într-un stat membru, este deținută în întregime de respectivul stat membru și/sau de autoritățile locale din statul respectiv și activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autoritățile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau autoritățile locale.
1. Acolo unde garanția prevăzută în contract este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului pot fi plătite în acea moneda.
2. Acolo unde garanția prevăzută în contract nu este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului pot fi plătite în moneda tarii în care este prezent riscul. Totuși, societățile de asigurare pot opta pentru moneda în care sunt încasate primele, dacă exista un cadru adecvat adoptării unei astfel de soluții. Acest lucru este posibil în cazul în care, din momentul intrării în vigoare a contractului, este puțin probabil ca o dăuna să fie plătită în moneda în care este încasată prima și nu în moneda tarii în care este prezent riscul.
3. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate autoriza asiguratorul ca acesta sa ia în considerare, în vederea asigurării riscului, moneda pe care acesta o utilizează, în conformitate cu experienta dobandita, sau, în lipsa experienței, moneda tarii în care asiguratorul își are sediul central, pentru contractele care acoperă riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 și 13 (numai răspunderea civilă a producătorilor), iar pentru contractele care acoperă riscuri cuprinse în alte clase pentru care, în funcție de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o alta moneda decât cea care ar rezultă în urma aplicării procedurilor de mai sus.
4. Acolo unde s-a raportat o dăuna către un asigurator care poate fi plătită într-o anumită moneda, alta decât cea care rezultă din aplicarea procedurilor menționate mai sus, angajamentele asiguratorului vor fi plătite în acea moneda și, în special, în moneda stabilită de instanța judecătorească sau printr-o înțelegere încheiată între asigurator și asigurat.
5. Acolo unde este sesizată o dăuna, exprimată într-o moneda cunoscută dinainte de către asigurator, dar care este diferita de moneda care rezultă din aplicarea procedurilor de mai sus, angajamentele asiguratorului pot fi plătite în acea moneda.
6. Societățile de asigurare pot sa nu își acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligația acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa păstreze activele într-o valuta care să nu depășească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.
7. În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile în acea moneda sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restrictii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile nu sunt obligate să respecte principiul de congruenta.
8. Societățile de asigurare pot deține active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depășească mai mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valuta.
9. În cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro.
Caută.ro