Articolul 1
Prezenta norma sanitară veterinara stabilește standarde minime pentru protecția viteilor destinați creșterii și ingrasarii.
ce stabilește standarde minime pentru protecția viteilor
Prezenta norma sanitară veterinara stabilește standarde minime pentru protecția viteilor destinați creșterii și ingrasarii.
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare, termenii de mai jos au următoarele semnificatii:
a) vitel - un animal din specia bovine până la vârsta de 6 luni;
b) autoritate competentă - autoritatea competentă astfel cum este definită la art. 2 pct. 6 din Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii și produse de origine animala, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislația naționala Directiva Consiliului 90/425/CEE .
(1) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României, reprezentată de Direcția generală sanitară veterinara din structura Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, trebuie să se asigure ca, începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, toate exploatatiile sunt conforme cel puțin cu următoarele cerințe:
a) viteii nu trebuie ținuți în boxe individuale după vârsta de 8 săptămâni, cu excepția cazului în care un medic veterinar certifica faptul ca sănătatea sau comportamentul vitelului necesita ca acesta să fie izolat pentru a fi supus tratamentului. Lățimea oricărei boxe individuale pentru un vitel trebuie să fie cel puțin egala cu înălțimea vitelului la greaban, masurata în poziție patrupeda, iar lungimea acesteia trebuie să fie cel puțin egala cu lungimea corpului vitelului, masurata de la vârful nasului până la marginea caudala a tuberozitatii ischiatice, înmulțită cu 1,1. Boxele individuale pentru viței, exceptându-le pe cele pentru izolarea animalelor bolnave, trebuie să aibă pereți perforati care să permită viteilor să aibă contacte vizuale și tactile;
b) pentru viteii crescuti în grupuri, spațiul liber alocat și disponibil pentru fiecare vitel trebuie să fie de cel puțin 1,5 mp pentru fiecare vitel cu o greutate vie de până la 150 kg, de cel puțin 1,7 mp pentru fiecare vitel cu greutatea vie între 150 kg și 220 kg și de cel puțin 1,8 mp pentru fiecare vitel cu greutatea vie de 220 kg și peste.
(2) Totuși, prevederile alin. (1) lit. b) nu se aplică:
a) exploatațiilor cu mai puțin de 6 viței;
b) viteilor ținuți alături de mame în vederea alaptarii.
(3) Durata de utilizare a instalațiilor construite înainte de intrarea în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare și care nu întrunesc prevederile alin. (1) trebuie să fie stabilită de autoritatea competentă în lumina rezultatelor inspecțiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) și nu trebuie prelungită în nici un caz după data aderării României la Uniunea Europeană.
Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să se asigure, prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și, respectiv, a municipiului București, ca, în fapt, condițiile pentru creșterea viteilor sunt în conformitate cu prevederile anexei la prezenta norma sanitară veterinara.
Prevederile anexei la prezenta norma sanitară veterinara pot fi modificate și completate aplicându-se cerințele Uniunii Europene, pentru a se tine cont de progresul științific.
(1) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca sunt efectuate inspecții sub responsabilitatea acesteia, pentru a se verifica dacă sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare și ale anexei la aceasta. Aceste inspecții ce pot fi efectuate și cu ocazia controalelor realizate în alte scopuri trebuie să acopere anual un număr reprezentativ din punct de vedere statistic de sisteme diferite de creștere a animalelor, utilizate în România.
(2) De la data aderării României la Uniunea Europeană, la fiecare 2 ani, înainte de ultima zi lucrătoare a lunii aprilie, autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să informeze Comisia Europeană despre rezultatele inspecțiilor efectuate în cursul celor 2 ani precedenti, în conformitate cu prezentul articol, incluzând numărul de inspecții efectuate în raport cu numărul de exploatații din teritoriul național.
Pentru a fi importate în România animalele care provin din tari ce nu sunt membre ale Uniunii Europene trebuie să fie însoțite de un certificat emis de autoritatea competentă a tarii exportatoare, care să ateste faptul ca acestea au beneficiat de un tratament cel puțin echivalent cu cel administrat animalelor din România, asa cum este prevăzut de prezenta norma sanitară veterinara.
(1) a) Experții veterinari ai Comisiei Europene pot, în cooperare cu reprezentanții Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, să efectueze inspecții la fața locului în România, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea aplicării uniforme a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Persoanele care efectuează astfel de inspecții trebuie să implementeze măsurile speciale de igiena personală necesare pentru a exclude orice risc de transmitere a bolii.
b) Experții responsabili pentru aceste inspecții trebuie să fie desemnați de Comisia Europeană, la propunerile statelor membre.
c) Inspecțiile trebuie să fie efectuate în numele Comunității Europene, care suporta cheltuielile ocazionate de vizita experților veterinari comunitari.
d) Frecventa și procedura acestor inspecții trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura comunitara.
e) Când pe teritoriul României se efectuează o astfel de inspecție, trebuie să se acorde experților Comisiei Europene și ai statelor membre ale Uniunii Europene toată asistența necesară în îndeplinirea obligațiilor acestora.
f) Reprezentanții Comisiei Europene și ai statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să informeze Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor despre rezultatele acestor inspecții.
g) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să ia orice măsuri care se pot dovedi necesare, pentru a tine seama de rezultatele acestor inspecții.
h) Dacă Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor nu ia aceste măsuri, Comisia Europeană poate, după ce situația a fost examinata în cadrul Comitetului Veterinar Permanent, sa recurgă la prevederile care îi dau dreptul sa suspende temporar sau definitiv importul de viței din exploatatia respectiva.
i) Dacă deficientele nu sunt inlaturate în termenul prevăzut, Comisia Europeană poate elimina România de pe lista țărilor terțe din care este autorizat oficial importul de viței. Comisia Europeană trebuie să notifice României măsurile luate și motivele aplicării acestora.
j) Prevederi generale pentru implementarea prezentului articol, în special în ceea ce privește frecventa și modalitățile de efectuare a inspecțiilor la care se referă lit. a), trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura comunitara.
(2) a) Experții veterinari ai Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ca autoritate competentă a României, pot, în cooperare cu reprezentanți ai autorității competente din țara terta vizata, să efectueze inspecții la fața locului în acea țara terta, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea aplicării uniforme a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
b) Experții responsabili pentru aceste inspecții trebuie să fie numiți de Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor la propunerile directorilor generali ai acesteia.
c) Inspecțiile trebuie să fie efectuate în numele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care suporta cheltuielile ocazionate de vizita experților veterinari români.
d) Frecventa și procedura acestor inspecții trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura naționala emisă de Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor.
e) Țara terta vizata, pe teritoriul căreia se efectuează o astfel de inspecție, trebuie să acorde experților Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor toată asistența necesară în îndeplinirea obligațiilor acestora.
f) Reprezentanții Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să informeze autoritatea competentă a tarii terțe vizate despre rezultatele acestor inspecții.
g) Autoritatea competența a tarii terțe vizate trebuie să ia orice măsuri ce se pot dovedi necesare, pentru a tine seama de rezultatele acestor inspecții.
h) Dacă autoritatea competentă a tarii terțe vizate nu ia aceste măsuri, Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor recurge la prevederile ce îi dau dreptul sa suspende temporar sau definitiv importul de viței din exploatatia respectiva.
i) Dacă deficientele nu sunt inlaturate în termenul prevăzut, Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor elimina acea țara terta de pe lista țărilor terțe din care este autorizat oficial importul de viței în România. Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să notifice autorității competente a acelei tari terțe măsurile luate și motivele aplicării acestora.
j) Prevederi generale pentru implementarea prezentului articol, în special în ceea ce privește frecventa și modalitățile de efectuare a inspecțiilor la care se referă lit. a), trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura naționala.
(1) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor pune în aplicare acte normative, reglementări și prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta norma sanitară veterinara, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene și al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanta, în vederea evaluării conformitatii transpunerii legislative, și va stabili măsurile necesare pentru implementarea corecta și la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României poate să mențină sau să aplice în teritoriul propriu prevederi mai stricte pentru protecția viteilor decât cele stabilite în prezenta norma sanitară veterinara. Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană despre orice astfel de măsuri.
(3) Atunci când Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor acționează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara. Procedura privind realizarea referirii menționate rămâne în responsabilitatea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
(4) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor va lua măsurile necesare și va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, iar în caz de infracțiuni, sesizează organele de cercetare penală.
(5) Prezenta norma sanitară veterinara constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului 91/629/CEE , astfel cum a fost amendata ultima data prin Regulamentul Consiliului 806/2003/CE .
Anexa face parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.
────────
la norma sanitară veterinara
──────────────────────────────
CONDIȚIILE PENTRU CREȘTEREA VITEILOR
1. Materialele utilizate pentru construcția adaposturilor pentru cazarea viteilor și, în special, a boxelor și a echipamentului cu care aceștia intră în contact, trebuie să nu fie dăunătoare și să permită curățenia mecanică, precum și dezinfectia temeinica.
2. Până la elaborarea unor reguli comunitare în acest sens, ce trebuie să fie transpuse în legislația naționala, circuitele electrice și echipamentul trebuie să fie instalate în conformitate cu normele naționale în vigoare, pentru a se preveni socurile electrice.
3. Izolarea, încălzirea și ventilatia adaposturilor trebuie să asigure ca circulația aerului, nivelul impuritatilor, temperatura, umiditatea relativă a aerului și concentratiile de gaze sunt menținute în limite ce nu sunt dăunătoare viteilor.
4. Toate echipamentele automate sau mecanice, indispensabile pentru sănătatea și bunăstarea viteilor, trebuie să fie inspectate cel puțin o dată pe zi. Atunci când se constata defectiuni, acestea trebuie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare în vederea protejării sănătății și bunastarii viteilor până la remedierea defectiunii, în special prin utilizarea metodelor alternative de furajare și de menținere a condițiilor de mediu în limite normale.
5. Atunci când se utilizează un sistem de ventilație artificiala, trebuie prevăzute un sistem de rezerva corespunzător care să poată asigura o reinnoire a aerului suficienta pentru a păstra sănătatea și bunăstarea viteilor în eventualitatea unei avarii și un sistem de alarma care să atenționeze ingrijitorul în caz de aparitie a defectiunilor. Sistemul de alarma trebuie să fie testat periodic.
6. Viteii nu trebuie să fie ținuți în permanenta în intuneric. Pentru a răspunde nevoilor lor fiziologice și etologice, trebuie elaborate prevederi care să permită, pentru diferite condiții de climat, un iluminat artificial sau natural corespunzător. În cazul iluminatului artificial, acesta trebuie să funcționeze pentru o perioadă cel puțin echivalenta cu perioada de lumina naturala disponibilă în mod normal între orele 9,00 și 17,00. Trebuie sa existe, de asemenea, surse adecvate de iluminat, fixe sau mobile, suficient de puternice pentru a permite o inspectare a viteilor în orice moment.
7. Toți viteii ținuți în adaposturi trebuie să fie inspectati de către proprietar sau de către persoana responsabilă de animale cel puțin de doua ori pe zi. Viteii ținuți în aer liber trebuie să fie inspectati cel puțin o dată pe zi. Orice vitel suspect de imbolnavire sau rănit trebuie să fie tratat corespunzător fără întârziere, iar consultatia de către medicul veterinar trebuie să fie efectuată cat mai repede posibil pentru fiecare vitel care nu răspunde la îngrijirea data de îngrijitor. Atunci când este necesar, viteii bolnavi sau răniți trebuie să fie izolati în spații adecvate, cu asternut uscat și confortabil.
8. Adăposturile pentru viței trebuie să fie construite în asa fel încât să permită fiecărui vitel sa stea culcat, să se odihneasca, sa stea în poziție patrupeda și să se lângă fără dificultate.
9. Viteii nu trebuie să fie legați, cu excepția celor cazati în grupuri, care pot fi legați pentru perioade de cel mult o ora pentru hranire cu lapte sau administrare de substituenti de lapte. Atunci când se folosește legarea viteilor, aceasta nu trebuie să le producă raniri. Viteii trebuie inspectati cu regularitate, iar mijlocul de legare trebuie ajustat pentru a le asigura confortul. Fiecare mijloc de legare trebuie să fie confectionat în asa fel încât sa elimine riscul de strangulare sau ranire și să permită vitelului să se miste, conform prevederilor pct. 8.
10. Clădirile, boxele, echipamentul și ustensilele folosite pentru viței trebuie să fie curatate temeinic și dezinfectate, pentru a se preveni infectiile incrucisate sau dezvoltarea organismelor purtătoare de boala. Fecalele, urina și hrana neconsumata sau împrăștiată trebuie să fie indepartate ori de câte ori este necesar, pentru a se diminua mirosul și pentru a nu atrage muste sau rozatoare.
11. Pardoseala trebuie să fie neteda, dar nealunecoasa, astfel încât să se prevină ranirea viteilor, și trebuie proiectata astfel încât sa nu provoace raniri sau suferințe viteilor culcati ori în poziție patrupeda. Pardoseala trebuie să fie adecvată pentru mărimea și greutatea viteilor și sa formeze o suprafața rigida, plana și stabilă. Zona de culcus trebuie să fie confortabila, curata și drenata corespunzător și sa nu afecteze viteii în mod nefavorabil. Tuturor viteilor mai mici de doua săptămâni trebuie să li se asigure un asternut corespunzător.
12. Tuturor viteilor trebuie să li se asigure o alimentație corespunzătoare vârstei, greutatii, cerințelor fiziologice și comportamentale ale acestora, pentru asigurarea unei stări de sănătate și bunastare corespunzătoare. În acest scop hrana viteilor trebuie să conțină o cantitate suficienta de fier, pentru a se asigura un nivel mediu sanguin de hemoglobina de cel puțin 4,5 mmol/l, și o ratie zilnica minima de furaje fibroase pentru fiecare vitel de peste doua săptămâni, cantitatea crescand de la 50 la 250 g/zi pentru viteii cu vârsta între 8 și 20 de săptămâni. Viteilor nu trebuie să li se pună botnite.
13. Toți viteii trebuie să fie hraniti cel puțin de doua ori pe zi. Atunci când viteii sunt cazati în grupuri și nu sunt furajati ad libidum sau cu un sistem de furajare automat, fiecare vitel trebuie să aibă acces la hrana în același timp cu ceilalți din grupul respectiv.
14. Toți viteii mai mari de doua săptămâni trebuie să aibă acces liber la o cantitate suficienta de apa proaspăta sau să fie capabili să-și satisfacă nevoile consumului de fluide prin utilizarea altor lichide. În condiții de căldură excesiva sau pentru viteii care sunt bolnavi, apa proaspăta de baut trebuie să le fie asigurata în permanenta.
15. Echipamentele de furajare și adapare trebuie să fie proiectate, construite, instalate și întreținute astfel încât să se limiteze pe cat posibil contaminarea hranei și a apei destinate viteilor.
16. Fiecare vitel trebuie să primească colostru de bovine cat mai curând posibil după fatare și, în orice caz, în primele 6 ore de viața.
_____________
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.