REGULAMENTUL INTERIOR AL CONGRESELOR*) din 5 octombrie 2004

Dispoziții generale

Prezentul regulament interior, denumit în continuare "Regulament", este stabilit prin aplicarea actelor Uniunii și le este subordonat. În caz de divergențe între una dintre dispozițiile sale și o dispoziție a actelor, aceasta din urmă are autoritate.

Delegații

1. Prin termenul "delegație" se înțelege persoana sau ansamblul de persoane desemnat de un stat membru pentru a participa la Congres. Delegația se compune dintr-un șef de delegație și, dacă este cazul, dintr-un adjunct al șefului de delegație, din unul sau mai mulți delegați și, eventual, din unul sau mai mulți funcționari atașați (inclusiv experți, secretari etc.).

2. Șefii de delegație, adjuncții lor, precum și delegații sunt reprezentanți ai statelor membre conform art. 14.2 din Constituție, dacă ei au puteri care să răspundă condițiilor fixate în cadrul art. 3 din prezentul regulament.

3. Funcționarii atașați sunt admiși la ședințe și au dreptul de a participa la deliberări, dar nu au, în principiu, drept de vot. Totuși, ei pot să fie autorizați de către șeful lor de delegație să voteze în numele țării lor în ședințele comisiilor. Asemenea autorizații trebuie să fie înaintate în scris președintelui Comisiei interesate înainte de începerea ședinței.

Puterile delegațiilor

1. Împuternicirile delegaților trebuie să fie semnate de șeful statului, de șeful guvernului sau de Ministerul Afacerilor Externe din țara interesată. Ele trebuie să fie redactate în forma corectă. Împuternicirile delegațiilor abilitate să semneze actele (plenipotențiarii) trebuie să indice puterea acestei semnături (semnătura sub rezerva ratificării sau aprobării, semnătură "ad referendum", semnătura definitivă). În absența unei astfel de precizări, semnătura este considerată ca supusă ratificării sau aprobării. Împuternicirile care autorizează semnarea actelor în mod implicit trebuie să cuprindă dreptul de a decide și dreptul de vot. Delegații cărora autoritățile competente le-au încredințat depline puteri fără să precizeze nivelul acestor puteri sunt autorizați să delibereze, să voteze și să semneze acte numai dacă din textul prin care se acordă împuternicirile nu rezultă contrariul.

2. Împuternicirile trebuie să fie depuse încă de la deschiderea Congresului pe lângă autoritatea desemnată în acest scop.

3. Delegații care nu au Împuterniciri sau care și-au depus împuternicirile lor pot, dacă guvernul lor a anunțat guvernul țării gazdă, să ia parte la deliberări și să voteze în momentul în care încep să participe la lucrările Congresului. Același lucru va fi valabil și pentru cei ale căror Împuterniciri prezintă nereguli. Acești delegați nu vor mai fi autorizați să voteze începând din momentul în care Congresul a aprobat ultimul raport al Comisiei de verificare a puterilor, care constată că Împuternicirile lor sunt greșite sau prezintă nereguli, atât timp cât situația nu este regularizată (ultimul raport trebuie să fie aprobat de Congres înainte de alegeri, altele decât cea a președintelui Congresului, și înainte de aprobarea proiectelor cu privire la acte).

4. Împuternicirile unui stat membru care este reprezentat la Congres de către delegația unui alt stat membru (procură) va prezenta aceeași formă cu cele menționate în paragraful 1.

5. Împuternicirile și procurile adresate prin telegramă nu sunt admise. În schimb, vor fi acceptate telegramele care răspund unei cereri de informare cu privire la o problemă ce ține de împuterniciri.

6. Delegația care, după ce și-a depus puterile, este împiedicată să asiste la una sau mai multe ședințe are dreptul să fie reprezentată de către delegația unei alte țări, cu condiția să îl informeze în scris pe președintele reuniunii. Totuși, o delegație poate reprezenta doar o singură țară, alta decât a sa.

7. Delegații statelor membre care nu sunt parte la acord pot lua parte, fără drept de vot, la deliberările Congresului referitoare la acel acord.

Ordinea de aranjare

1. La ședințele Congresului și comisiilor, delegațiile sunt aranjate în ordinea alfabetică franceză a statelor membre reprezentate.

2. Președintele Consiliului de administrație trage la sorți, la momentul oportun, numele statului care va ocupa primul loc în fața tribunei prezidențiale cu ocazia ședințelor Congresului și comisiilor.

Observatorii de drept

1. Reprezentanții Organizației Națiunilor Unite sunt admiși în calitate de observator la lucrările Congresului.

2. Uniunile restrânse sunt admise în calitate de observator la ședințele Congresului și în cadrul comisiilor sale.

3. Liga Statelor Arabe și Uniunea Africană (UA) sunt admise ca observatori la ședințele Congresului și în cadrul comisiilor sale.

4. Membrii Comitetului consultativ vor fi admiși ca observatori la ședințele Congresului și în cadrul comisiilor sale.

5. Observatorii menționați la paragrafele 1-4 nu vor putea vota, dar pot lua cuvântul cu permisiunea președintelui reuniunii.

6. În situații excepționale, dreptul observatorilor menționați la paragraful 4 de a participa la anumite reuniuni sau părți din cadrul reuniunilor poate fi limitat dacă este necesar să se păstreze confidențialitatea cu privire la subiectul reuniunii. Aceștia vor fi informați în acest sens în cel mai scurt timp posibil. Această restricție poate fi decisă de la caz la caz de oricare organ interesat sau de președintele acestuia. Aceste decizii vor fi examinate de Biroul Congresului, care este abilitat să confirme sau să infirme aceste decizii printr-un vot cu majoritate simplă.

Invitați

1. Reprezentanții agențiilor specializate ale Națiunilor Unite și organizațiile interguvernamentale vor fi desemnate de Consiliul de administrație să ia parte la anumite întâlniri ale Congresului și comisiilor sale atunci când sunt discutate puncte de interes pentru acestea.

2. Reprezentanții oricărui organism internațional, ai oricărei asociații ori unități sau orice persoană calificată, desemnați de Consiliul de administrație, vor fi admiși la anumite întruniri ale Congresului sau ale comisiilor sale.

3. Invitații la care se referă paragrafele 1 și 2 nu vor putea vota, dar vor putea lua cuvântul cu permisiunea președintelui reuniunii.

Decanul Congresului

1. Administrația poștală a țării gazdă a Congresului va sugera desemnarea decanului Congresului în acord cu Biroul Internațional. Consiliul de administrație va aproba această numire în timpul necesar.

2. La deschiderea primei ședințe plenare a fiecărui Congres, decanul va prezida Congresul până când acesta își alege președintele. El va exercita funcțiile care îi sunt atribuite de prezentul regulament.

Președinții și vicepreședinții Congresului și ai comisiilor

1. În prima sa adunare plenară, Congresul va alege, la propunerea decanului, președintele Congresului, apoi va aproba, la propunerea Consiliului de administrație, desemnarea statelor membre care își vor asuma vicepreședinția Congresului, precum și președinția și vicepreședinția comisiilor. Aceste funcții sunt atribuite ținându-se seama, pe cât este posibil, de repartiția geografică echitabilă a statelor membre.

2. Președinții deschid și închid ședințele pe care le prezidează, conduc discuțiile, dau cuvântul oratorilor, supun la vot propunerile și anunță ce majoritate este necesară pentru adoptarea lor, proclamă deciziile și, sub rezerva aprobării Congresului, dau eventual o interpretare acestor decizii.

3. Președinții vor veghea la respectarea prezentului regulament și la menținerea ordinii în cursul ședințelor.

4. Orice delegație poate să facă apel, în fața Congresului sau a Comisiei, împotriva unei decizii luate de către președintele acestora, pe baza unei dispoziții din Regulament sau a unei interpretări din cadrul acestuia; decizia președintelui va rămâne, totuși, valabilă doar dacă ea nu este anulată de majoritatea membrilor prezenți care votează.

5. Dacă un stat membru însărcinat cu președinția nu mai este în măsură să își asume această funcție, unul dintre vicepreședinți va fi desemnat de Congres sau de Comisie să îl înlocuiască.

Biroul Congresului

1. Biroul este organul central însărcinat să conducă lucrările Congresului. El este compus din președintele și vicepreședinții Congresului, precum și din președinții comisiilor. El se reunește periodic pentru a examina derularea lucrărilor Congresului și a comisiilor acestuia și pentru a formula recomandări care să favorizeze această desfășurare. El îl ajută pe președinte să elaboreze ordinea de zi a fiecărei ședințe plenare și să coordoneze lucrările comisiilor. El face recomandări referitoare la închiderea Congresului.

2. Secretarul general al Congresului și secretarul general adjunct menționați la art. 12.1 asistă la reuniunile Biroului.

Membrii comisiilor

1. Statele membre reprezentate în Congres sunt de drept membre al comisiilor însărcinate cu examinarea propunerilor referitoare la Constituție, Regulamentul general și Convenție.

2. Statele membre reprezentate în Congres care fac parte din unul sau mai multe acorduri facultative sunt de drept membre ale Comisiei și/sau comisiilor însărcinate cu revizuirea acestor acorduri. Dreptul de vot al membrilor acestei sau acestor comisii este limitat la acordul ori acordurile la care sunt parte.

3. Delegațiile care nu sunt membre ale comisiilor care se ocupă cu acordurile au posibilitatea să asiste la ședințele acestor comisii și să ia parte la deliberări fără drept de vot.

Grupele de lucru

Congresul și fiecare comisie pot constitui grupe de lucru pentru studiul problemelor speciale.

Secretariatul Congresului și al comisiilor

1. Directorul general și directorul general adjunct al Biroului Internațional îndeplinesc funcțiile de secretar general și de secretar general adjunct în cadrul Congresului.

2. Secretarul general și secretarul general adjunct asistă la ședințele Congresului și Biroului Congresului, luând parte la deliberări fără drept de vot. De asemenea, ei pot, în aceleași condiții, să asiste la ședințele comisiilor sau să fie reprezentați în cadrul lor de către un funcționar (oficial) superior al Biroului Internațional.

3. Lucrările secretariatului Congresului, Biroului Congresului și comisiilor sunt asigurate de personalul Biroului Internațional, în colaborare cu administrația poștală a țării gazdă.

4. Funcționarii superiori ai Biroului Internațional îndeplinesc funcțiile de secretar al Congresului, al Biroului Congresului și al comisiilor. Ei îl asistă pe președinte în timpul ședințelor și sunt responsabili cu redactarea rapoartelor.

5. Secretarii Congresului și comisiilor sunt asistați de secretari adjuncți.

Limbile de deliberare

1. Sub rezerva dispozițiilor prevăzute la paragraful 2, limbile franceză, engleză, spaniolă și rusă sunt admise pentru deliberări, prin intermediul unui sistem de interpretare simultană sau consecutivă.

2. Deliberările Comisiei de redactare se desfășoară în limba franceză.

3. Sunt autorizate și celelalte limbi pentru deliberările indicate în paragraful 1. Limba țării gazdă are drept de prioritate în această privință. Delegațiile care utilizează alte limbi asigură interpretarea simultană în una dintre limbile menționate la paragraful 1, fie prin sistemul de interpretare simultană, când pot fi aduse modificări de ordin tehnic, fie prin interpreți particulari.

4. Cheltuielile de instalare și de întreținere a echipamentului tehnic sunt în sarcina Uniunii.

5. Cheltuielile serviciilor de interpretare sunt repartizate între statele membre care utilizează aceeași limbă, proporțional cu contribuția lor la cheltuielile Uniunii.

Limbile de redactare a documentelor Congresului

1. Documentele elaborate în timpul Congresului, inclusiv proiectele de hotărâri supuse aprobării Congresului, sunt publicate în limba franceză de secretariatul Congresului.

2. În acest scop, documentele care provin de la delegațiile statelor membre trebuie să fie prezentate în limba franceză, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de traducere atașate secretariatului Congresului.

3. Aceste servicii, organizate pe cheltuiala lor de către grupurile lingvistice constituite conform dispozițiilor corespunzătoare din Regulamentul general, pot, de asemenea, să traducă documente ale Congresului în limbile lor respective.

Propuneri

1. Toate problemele aduse în fața Congresului fac obiectul unor propuneri.

2. Toate propunerile publicate de Biroul Internațional înainte de deschiderea Congresului sunt considerate ca supuse Congresului.

3. Cu două luni înainte de deschiderea Congresului, nici o propunere nu va fi luată în considerație, în afara celor care sunt supuse amendamentelor propunerilor anterioare.

4. Se consideră amendament orice propunere de modificare care, fără să modifice fondul propunerii, comportă o suprimare, o adăugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei părți a acestei propuneri. Nici o propunere de modificare nu va fi considerată ca amendament dacă ea este incompatibilă cu sensul sau intenția propunerii originale. În cazuri îndoielnice, tranșarea problemei revine Congresului sau Comisiei.

5. Amendamentele prezentate în Congres, referitoare la propuneri deja făcute, trebuie să fie înaintate în scris, în limba franceză, la secretariat, înainte de ora 12,00 a zilei anterioare în raport cu ziua aleasă pentru deliberarea lor, pentru a fi distribuite în aceeași zi delegaților. Acest termen nu se aplică amendamentelor ce rezultă direct din discuțiile în cadrul Congresului sau în Comisie. În acest ultim caz, dacă se solicită, autorul amendamentului trebuie să prezinte textul în scris în limba franceză sau, în caz de dificultate, în orice limbă aleasă pentru dezbateri. Președintele interesat va citi sau va prezenta spre citire textul.

6. Procedura prevăzută la paragraful 5 se aplică și în prezentarea propunerilor care nu vizează modificarea textului actelor (proiecte de rezoluție, de recomandări, legăminte etc.).

7. Orice propunere sau amendament trebuie să primească forma definitivă a textului care va fi introdus în actele Uniunii, sub rezerva revizuirii de către Comisia de redactare.

Examinarea propunerilor în Congres și în comisii

1. Propunerile de ordin redacțional (al căror număr este urmat de litera R) sunt atribuite Comisiei de redactare fie direct, dacă din partea Biroului Internațional nu există nici o îndoială privind natura lor (o listă a lor este stabilită de Biroul Internațional în atenția Comisiei de redactare), fie dacă, conform avizului Biroului Internațional, există îndoieli privind natura lor, după ce celelalte comisii au confirmat natura lor pur redacțională (o listă a lor este redactată în atenția comisiilor interesate). Totuși, dacă asemenea propuneri sunt legate de alte propuneri de fond ce trebuie evaluate de Congres sau de alte comisii, Comisia de redactare nu le studiază decât după ce Congresul sau celelalte comisii s-au pronunțat față de propunerile de fond corespunzătoare. Propunerile al căror număr nu este urmat de litera R dar care, după părerea Biroului Internațional, sunt propuneri de ordin redacțional sunt repartizate direct comisiilor care se ocupă de propunerile de fond corespunzătoare. Aceste comisii decid încă de la începerea lucrărilor care dintre aceste propuneri vor fi atribuite direct Comisiei de redactare. O listă a acestor propuneri este redactată de Biroul Internațional în atenția comisiilor în cauză.

2. Dacă aceeași problemă face obiectul mai multor propuneri, președintele hotărăște ordinea lor pentru a fi discutate, începând, în principiu, cu propunerea care se abate cel mai mult de la textul de bază și care comportă cea mai profundă schimbare față de status quo.

3. Dacă o propunere poate fi subdivizată în mai multe părți, fiecare dintre ele poate, cu acordul autorului propunerii sau al adunării, să fie examinată și supusă separat votului.

4. Orice propunere retrasă din cadrul Congresului sau în Comisie de autorul său poate fi reluată de către delegația altui stat membru. De asemenea, dacă un amendament la o propunere este acceptat de către autorul acesteia, o altă delegație poate relua propunerea originală neamendată.

5. Orice amendament la o propunere, acceptat de către delegația care prezintă această propunere, este imediat încorporat în textul propunerii. Dacă autorul propunerii originale nu acceptă un amendament, președintele hotărăște dacă trebuie să se voteze mai întâi asupra amendamentului ori asupra propunerii, plecând de la redactarea care se abate cel mai mult de la sensul sau intenția textului de bază și care produce schimbarea cea mai profundă față de status quo.

6. Procedura descrisă în paragraful 5 se aplică și atunci când sunt prezentate mai multe amendamente pentru aceeași propunere.

7. Președintele Congresului și președinții comisiilor trimit Comisiei de redactare, după fiecare ședință, textul scris al propunerilor, amendamentelor sau hotărârilor adoptate.

Deliberări

1. Delegații nu pot lua cuvântul decât după ce au fost autorizați de președintele reuniunii. El le recomandă să vorbească lent și distinct. Președintele trebuie să acorde delegațiilor posibilitatea de a-și exprima liber și în totalitate părerea lor asupra subiectului în discuție, atât timp cât exprimarea este compatibilă cu derularea normală a deliberărilor.

2. În afara unei decizii contrare luate de majoritatea membrilor prezenți și votanți, discursurile nu pot să depășească 5 minute. Președintele este autorizat să întrerupă orice persoană care ia cuvântul și care depășește timpul acordat luării de cuvânt. De asemenea, el poate să invite delegatul să nu se îndepărteze de la subiect.

3. În cursul unei dezbateri, președintele poate, cu acordul majorității membrilor prezenți și votanți, să declare închisă lista oratorilor după ce i-a dat citire. Când lista este terminată, el declară dezbaterile închise, sub rezerva de a acorda autorului propunerii în discuție, chiar după închiderea listei, dreptul de a răspunde oricărui discurs pronunțat.

4. De asemenea, președintele poate, cu acordul majorității membrilor prezenți și votanți, să limiteze numărul de intervenții al uneia din cadrul aceleiași delegații asupra unei propuneri sau unui grup de propuneri determinat, acordând totuși posibilitatea autorului propunerii de a o prezenta și de a interveni ulterior, dacă solicită, pentru a aduce elemente noi ca răspuns la intervențiile altor delegații, în așa fel încât să poată avea ultimul cuvânt dacă solicită acest lucru.

5. Cu acordul majorității membrilor prezenți și votanți, președintele poate limita numărul intervențiilor asupra unei propuneri sau a unui grup de propuneri determinat; această limitare nu poate fi mai mică de 5 pentru și împotriva propunerii în discuție.

Moțiuni de ordine și moțiuni de procedură

1. În cursul discuției oricărei probleme și chiar, dacă este cazul, după încheierea votului, o delegație poate să înainteze o moțiune de ordine pentru a cere:

- lămuriri asupra derulării dezbaterilor;

- respectarea Regulamentului interior;

- modificarea ordinii sugerate de președinte pentru discutarea propunerilor.

Moțiunea de ordine are prioritate asupra tuturor problemelor, inclusiv a moțiunilor de procedură menționate în paragraful 3.

2. Președintele face imediat precizările dorite sau ia decizia pe care o consideră necesară cu privire la moțiunea de ordine. În caz de obiecții, hotărârea președintelui este imediat supusă votului.

3. În plus, în cursul discutării unei probleme, o delegație poate introduce o moțiune de procedură având ca obiect propunerea pentru:

Moțiunile de procedură au prioritate, în ordinea stabilită mai sus, asupra tuturor celorlalte propuneri, în afara moțiunilor de ordine menționate în paragraful 1.

4. Moțiunile referitoare la suspendarea sau ridicarea ședinței nu sunt discutate, fiind supuse imediat la vot.

5. Când o delegație propune amânarea sau închiderea dezbaterilor asupra unei probleme în discuție, cuvântul este acordat doar pentru două persoane care se opun amânării sau închiderii dezbaterii, după care moțiunea este supusă la vot.

6. Delegația care prezintă o moțiune de ordine sau de procedură nu poate, în intervenția sa, să trateze fondul problemei în discuție. Autorul unei moțiuni de procedură poate să o retragă înainte ca ea să fie supusă la vot și orice moțiune asemănătoare, amendată sau nu, care este retrasă poate fi reluată de către o altă delegație.

Cvorum

1. Sub rezerva paragrafelor 2 și 3, cvorumul necesar pentru deschiderea ședințelor și pentru votare este constituit din jumătate din numărul statelor membre reprezentate în Congres și care au drept de vot.

2. În momentul votării modificării Constituției și a Regulamentului general, cvorumul necesar este constituit din două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot.

3. În ceea ce privește acordurile, cvorumul necesar pentru deschiderea ședințelor și pentru votare este constituit din jumătate din numărul statelor membre reprezentate în Congres, care sunt parte la acord și care au drept de vot.

4. Delegațiile prezente, care nu participă la un vot determinat sau care declară că nu vor să participe la el, nu sunt considerate ca absente în vederea determinării cvorumului solicitat în cadrul paragrafelor 1, 2 și 3.

Principiul și procedura de vot

1. Problemele care nu pot fi reglate de comun acord sunt tranșate prin vot.

2. Votul se desfășoară prin sistemul tradițional sau prin intermediul dispozitivului electronic de votare. În principiu, votul se desfășoară prin intermediul dispozitivului electronic, atunci când acesta este la dispoziția adunării. Totuși, pentru votul secret, recurgerea la sistemul tradițional poate avea loc dacă cererea prezentată în acest sens de către o delegație este sprijinită de majoritatea delegațiilor prezente și cu drept de vot.

3. Pentru sistemul tradițional, procedura de votare este următoarea:

4. Prin intermediul dispozitivului electronic, procedura de votare este următoarea:

5. Oricare ar fi sistemul utilizat, votarea prin scrutin secret are prioritate asupra oricărei alte proceduri de votare.

6. Când începe votarea, nici o delegație nu poate să o întrerupă, decât dacă este vorba de o moțiune de ordine referitoare la modalitatea conform căreia se efectuează votarea.

7. După votare, președintele poate autoriza delegațiile să își explice votul.

Condiții de aprobare a propunerilor

1. Pentru a fi adoptate, propunerile referitoare la modificarea actelor trebuie să fie aprobate:

2. Problemele de procedură care nu pot fi rezolvate de comun acord sunt hotărâte de majoritatea statelor membre prezente care au drept de vot. Același lucru este valabil și pentru deciziile care nu privesc modificarea actelor, cu condiția ca în Congres majoritatea statelor membre prezente și cu drept de vot să nu decidă altfel.

3. Sub rezerva dispozițiilor prevăzute în paragraful 5, prin "State membre prezente și cu drept de vot" trebuie să se înțeleagă statele membre cu drept de vot care votează "pentru" sau "împotrivă", abținerile nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majorității, la fel și buletinele albe sau nule în caz de vot prin scrutin secret.

4. În caz de egalitate de sufragii, propunerea este considerată respinsă.

5. Când numărul de abțineri și de buletine albe sau nule depășește jumătate din numărul sufragiilor exprimate (pentru, împotrivă, abțineri), examinarea problemei este amânată pentru o ședință ulterioară în cursul căreia abținerile, precum și buletinele albe sau nule nu vor mai fi luate în considerare.

Alegerea membrilor Consiliului de administrație și ai Consiliului de Exploatare Poștală

Pentru departajarea țărilor care au obținut același număr de voturi în alegerea membrilor Consiliului de administrație și ai Consiliului de Exploatare Poștală, președintele procedează prin tragere la sorți.

Alegerea directorului general și a directorului general adjunct ai Biroului Internațional

1. Alegerea directorului general și a directorului general adjunct ai Biroului Internațional au loc prin scrutin secret, succesiv, în una sau mai multe ședințe ținute în aceeași zi. Este ales candidatul care obține majoritatea sufragiilor exprimate de către statele membre prezente și cu drept de vot. Se organizează atâtea scrutine câte sunt necesare pentru ca un candidat să obțină această majoritate.

2. Sunt considerate "state membre prezente și cu drept de vot" cele care votează pentru unul dintre candidații anunțați în mod regulamentar, abținerile și buletinele necompletate sau nule nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majorității.

3. Dacă numărul de abțineri și de buletine necompletate sau nule și cele anulate depășește jumătate din numărul de sufragii exprimate conform dispozițiilor paragrafului 2, alegerea este amânată pentru o ședință ulterioară, în cursul căreia abținerile și buletinele necompletate sau nule și cele anulate nu mai sunt luate în considerare.

4. Candidatul care la un tur de scrutin a obținut cele mai puține voturi este eliminat.

5. În caz de egalitate de voturi se realizează un scrutin suplimentar ori un al doilea scrutin suplimentar, pentru a departaja candidații, votarea executându-se doar pentru acești candidați. Dacă rezultatul nu este concludent, se decide prin tragere la sorți, de către președinte.

Rapoarte

1. Rapoartele ședințelor plenare ale Congresului reproduc demersul ședințelor, prezintă pe scurt intervențiile, menționează propunerile și rezultatul deliberărilor.

2. Deliberările ședințelor comisiilor fac obiectul rapoartelor adresate Congresului.

Ca regulă generală, grupurile de lucru redactează un raport în atenția organelor care le-au creat.

3. Totuși, fiecare delegat are dreptul să solicite introducerea analitică sau în extenso cu privire la rapoartele oricărei declarații făcute de el, cu condiția să depună textul în limba franceză sau engleză, la secretariat, în cel târziu două ore de la sfârșitul ședinței.

4. Din momentul în care au fost distribuite proiectele de rapoarte, delegații dispun de un termen de 24 de ore pentru a prezenta observațiile lor secretariatului care, eventual, este intermediar între persoana interesată și președintele ședinței respective.

5. În general și sub rezerva dispozițiilor paragrafului 4, la începutul fiecărei ședințe a Congresului, președintele supune aprobării raportul ședinței precedente. Același lucru este valabil și pentru rapoartele comisiilor. Rapoartele ultimelor ședințe care nu ar putea fi aprobate în cadrul Congresului sau în comisie sunt aprobate de președinții respectivi ai acestor reuniuni. Biroul Internațional va ține seama și de eventualele observații pe care delegații statelor membre le comunică în termen de patruzeci de zile de la trimiterea respectivelor rapoarte.

6. Biroul Internațional este autorizat să rectifice în rapoartele ședințelor Congresului și comisiilor erorile materiale care nu au putut fi evidențiate cu ocazia aprobării lor conform dispozițiilor paragrafului 5.

Apelul împotriva deciziilor adoptate de comisii și de Congres

1. Orice delegație poate formula un apel împotriva deciziei referitoare la propuneri (acte, rezoluții etc.) care au fost aprobate sau respinse în cadrul comisiei. Notificarea cu privire la apel va fi înmânată în scris președintelui Congresului, în 48 de ore de la încheierea ședinței comisiei în care propunerea a fost aprobată sau respinsă. Apelul va fi discutat în următoarea ședință plenară.

2. Atunci când o propunere a fost adoptată sau respinsă de Congres, aceasta poate fi reexaminată de către același congres numai dacă apelul este sprijinit de cel puțin 10 delegații. Acest apel trebuie acceptat cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenți și votanți cu drept de vot. Această posibilitate va fi limitată la acele propuneri înaintate direct în ședințele plenare, înțelegându-se faptul că o singură întrebare nu poate conduce la mai mult de un apel.

Aprobarea de către Congres a proiectelor de hotărâri (acte, rezoluții etc.)

1. În general, fiecare proiect de acte prezentat de către Comisia de redactare este examinat articol cu articol. Președintele poate, cu acordul majorității, să folosească o procedură mai rapidă, de exemplu capitol cu capitol. Fiecare act va putea fi considerat ca adoptat numai după un vot de ansamblu favorabil. Articolul 21.1 este aplicabil acestui vot.

2. Biroul Internațional este autorizat să rectifice în actele definitive erorile materiale care nu au putut fi evidențiate cu ocazia examinării proiectelor de acte, numerotarea articolelor și a paragrafelor, precum și referințele.

3. Proiectele de decizii, altele decât cele care modifică actele, prezentate de către Comisia de redactare, sunt în general examinate în mod global. Dispozițiile paragrafului 2 sunt aplicabile și proiectelor acestor decizii.

Atribuirea de studii Consiliului de administrație și Consiliului de Exploatare Poștală

La recomandarea biroului său, Congresul atribuie studii Consiliului de administrație și Consiliului de Exploatare Poștală, conform alcătuirii și competențelor respective ale acestor două organe, așa cum sunt ele descrise în art. 102 și 104 din Regulamentul general.

Rezervele actelor

1. Rezervele trebuie să fie prezentate secretariatului sub forma unei propuneri scrise în una dintre limbile de lucru ale Biroului Internațional (propuneri privind protocolul final), în cel mai scurt timp posibil după adoptarea propunerii privind articolul la care se referă rezerva.

2. Pentru ca propunerile privind rezervele să poată fi distribuite tuturor statelor membre înaintea adoptării protocolului final de către Congres, Secretariatul Congresului va fixa un termen limită pentru prezentarea rezervelor și îl va aduce la cunoștință statelor membre.

3. Rezervele la actele Uniunii, prezentate după acest termen limită fixat de secretariat, nu vor fi luate în considerare nici de secretariat, nici de Congres.

Semnarea actelor

Actele aprobate definitiv de către Congres sunt supuse semnării plenipotențiarilor.

Modificarea regulamentului

1. Fiecare congres poate modifica Regulamentul interior. Pentru a fi supuse deliberărilor, propunerile de modificare a prezentului regulament, cu condiția ca ele să nu fie prezentate de către un organ al UPU abilitat să introducă propuneri, trebuie să fie sprijinite în Congres de cel puțin 10 delegații.

2. Pentru a fi adoptate, propunerile de modificare a prezentului regulament trebuie să fie aprobate de cel puțin două treimi din numărul statelor membre reprezentate în Congres și care au drept de vot.

__________