(1) Consultanții fiscali, membri ai Camerei, pot fi sancționați pentru abateri disciplinare cu:
c) suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe o perioadă de la 3 luni până la un an;
d) excluderea din Cameră și interzicerea dreptului de exercitare a profesiei de consultant fiscal.
(2) Hotărârile de sancționare se publică pe site-ul Camerei.
(3) Acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 3 luni de la constatare, dar nu mai mult de un an de la data săvârșirii faptei.
(4) Răspunderea disciplinară a consultantului fiscal nu exclude răspunderea civilă, penală sau patrimonială a acestuia.
(1) Abaterile disciplinare săvârșite de consultanții fiscali sunt următoarele:
a) comportament necuviincios față de membrii Camerei, față de alți participanți la lucrările Conferinței sau față de organele de conducere și control ale Camerei;
b) exercitarea profesiei în perioada de suspendare;
c) nerespectarea prevederilor codului privind conduita etică și profesională a consultanților fiscali;
d) absențe nejustificate de la cursurile de pregătire și perfecționare profesională;
e) neplata cotizațiilor și a celorlalte obligații bănești pe o perioadă de un an;
f) nerespectarea normelor privind apărarea și păstrarea secretului profesional;
g) încălcarea normelor de lucru și desfășurarea unei activități profesionale în condiții de incompetență, cu prejudicierea reputației profesionale;
h) prestarea de servicii de consultanță fiscală fără contract scris încheiat cu clientul sau pe baza unui contract în care nu au fost înscrise toate elementele cu privire la identitatea consultantului fiscal;
i) nedeclararea sau declararea parțială a veniturilor, în scopul sustragerii de la plata cotizației prevăzute în prezentul regulament;
j) refuzul de a pune la dispoziție organelor de control ale Camerei a documentelor privind activitatea profesională;
k) nedepunerea raportului și a declarației prevăzute la art. 65 alin. (3) din prezentul regulament până la data de 31 martie a anului următor;
l) declarații neconforme cu realitatea, în relațiile cu Camera sau cu terții, în vederea producerii de consecințe juridice, precum și orice alte încălcări ale conduitei etice și profesionale;
m) nedeclararea în termen de 15 zile a situațiilor prevăzute la art. 56 și 57.
(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează cu:
a) mustrare, cele prevăzute la lit. a);
b) avertisment, cele prevăzute la lit. d), k) și m);
c) suspendarea calității de membru al Camerei pe o perioadă de la 6 luni până la un an, cele prevăzute la lit. c), f), h) și l);
d) excluderea din Cameră, cele prevăzute la lit. b), e), g), i) și j).
(3) La stabilirea și aplicarea sancțiunilor disciplinare se va ține seama de gravitatea încălcării și de urmările acesteia, precum și de calitățile profesionale și morale ale celui în cauză. În cazul repetării unei abateri disciplinare, se va aplica sancțiunea imediat următoare ca grad de severitate.
(4) Abaterile disciplinare se constată de Direcția de conduită și disciplină profesională, iar sancțiunile disciplinare se aplică de Consiliul superior și de Comisia de apel, potrivit competențelor.
(5) Actele, contractele și convențiile încheiate de persoane care nu au dreptul de a practica profesia de consultant fiscal, conform ordonanței și prezentului regulament, sunt considerate nule.
(6) În cazul aplicării sancțiunii de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei de consultant fiscal, cel în cauză este obligat să depună sub luare de semnătură carnetul profesional și parafa, în termen de 5 zile de la data aplicării sancțiunii. În situația refuzului, se procedează la radierea din Registrul consultanților fiscali. Aceeași obligație îi revine și în cazul aplicării măsurii de excludere și de interzicere a exercitării profesiei de consultant fiscal.
(7) La expirarea termenului de suspendare se restituie consultantului fiscal carnetul profesional și parafa.
(1) Direcția de conduită și disciplină profesională efectuează cercetări asupra documentației primite, putând să solicite informațiile pe care le consideră necesare, inclusiv registre, dosare sau evidențe, consultantul fiscal fiind obligat să le prezinte.
(2) Direcția de conduită și disciplină profesională se pronunță asupra unei sancțiuni disciplinare, stabilind termene pentru furnizarea de către persoana în cauză a informațiilor necesare, oferindu-i posibilitatea să își exprime punctul de vedere înainte de a lua decizia cu privire la sesizarea Consiliului superior.
(1) În situația în care Direcția de conduită și disciplină profesională consideră că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru atragerea răspunderii disciplinare, persoana reclamată și reclamantul primesc notificări corespunzătoare.
(2) În situația în care Direcția de conduită și disciplină profesională consideră că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru atragerea răspunderii disciplinare, întocmește proiectul de ordin, cu consimțământul persoanei reclamate, respectiv ordin cu consimțământ, și sesizează Consiliul superior în vederea aprobării sancțiunii propuse.
(3) În cazul în care Direcția de conduită și disciplină profesională hotărăște să sesizeze Consiliul superior, trimite acestuia un raport cuprinzând faptele reclamate la adresa consultantului fiscal și o sinteză a probelor care vin în sprijinul reclamației, precum și orice alte informații pe care s-a bazat în susținerea propunerii de sancționare disciplinară.
Consiliul superior comunică în scris persoanei reclamate, în termen de 30 de zile de la primirea sesizării, următoarele:
a) conținutul reclamației primite, locul și data la care va avea loc audierea persoanei respective;
b) elementele care stau la baza reclamației;
c) o sinteză a procedurilor Consiliului superior privind soluționarea reclamației, în forma aprobată de acesta;
d) solicitarea adresată persoanei reclamate de a confirma, în termen de 15 zile de la primirea comunicării, acceptarea totală sau parțială a faptelor puse în sarcina acesteia, intenția de a participa la audiere și de a fi reprezentată sau asistată de avocat ori de un alt specialist. Pentru faptele neacceptate, persoana reclamată poate prezenta probe în apărarea sa.
(1) Audierea se stabilește de Consiliul superior în termen de până la 30 de zile de la data primirii sesizării. În acest scop persoanele sunt citate la Cameră.
(2) Persoana reclamată poate solicita, fie cu ocazia audierii, fie anterior acesteia, prin cerere scrisă adresată Consiliului superior, amânarea audierii pentru o dată ulterioară, în vederea formulării apărării, în caz de boală sau în alte împrejurări temeinic motivate.
(3) În absența nemotivată a persoanei reclamate sau a reprezentantului acesteia, audierea nu mai are loc și se trece la procedura următoare.
(1) După procedura audierii sau în caz de absență nemotivată, Consiliul superior se retrage pentru deliberare.
(2) Consiliul superior deliberează în raport cu fiecare faptă a persoanei reclamate și emite o hotărâre împotriva acesteia, cuprinzând una dintre sancțiunile prevăzute la art. 75 alin. (2).
(3) În cazul în care Consiliul superior a constatat că faptele reclamate au fost neîntemeiate, emite o hotărâre de respingere.
(4) Consiliul superior anunță hotărârea sa în ședință și informează părțile implicate despre dreptul de a ataca hotărârea în fața Comisiei de apel. Hotărârea se comunică în scris părților implicate, în termen de 5 zile de la adoptare.
(5) Hotărârea Consiliului superior devine executorie de la data împlinirii termenului de apel, cu excepția cazului în care, înainte de împlinirea termenului, părțile atacă hotărârea Consiliului superior la Comisia de apel.
(6) Ședințele Consiliului superior sunt publice. Nu sunt publice ședințele în care ar fi adusă atingere imaginii publice a persoanelor implicate, Camerei și terților, precum și în cazurile în care s-ar afecta principiul confidențialității, acestea urmând a fi hotărâte de Consiliul superior, precum și la solicitarea părților.
(1) Comisia de apel notifică ambelor părți data și locul judecării apelului. La judecare, apelantul are dreptul să fie reprezentat sau asistat.
(2) Apelul poate fi judecat în absența apelantului, cu respectarea cerințelor privind trimiterea comunicării scrise. Prezența celeilalte părți este obligatorie.
(3) Comisia de apel poate amâna judecarea apelului pentru o dată ulterioară, în vederea formulării apărării, în caz de boală sau în alte împrejurări temeinic motivate.
(4) Procedura de judecare a apelului este similară cu cea din faza audierii în fața Consiliului superior.
(1) La încheierea judecării apelului, Comisia de apel poate hotărî confirmarea, modificarea sau anularea hotărârii Consiliului superior.
(2) Comisia de apel anunță hotărârea sa în ședință publică. Hotărârea Comisiei de apel se va comunică în scris părților în termen de 15 zile de la pronunțare.
(3) Ședințele Comisiei de apel sunt publice. Nu sunt publice ședințele în care ar fi adusă atingere imaginii publice a persoanelor implicate, Camerei și terților, precum și în cazurile în care s-ar afecta principiul confidențialității, acestea urmând a fi hotărâte de Consiliul superior, precum și la solicitarea părților.
(4) Hotărârile Comisiei de apel privind suspendarea sau excluderea unui membru sunt publicate pe site-ul Camerei.
(5) Hotărârile Comisiei de apel sunt de natură disciplinară și pot fi atacate, în condițiile legii, la instanța competentă. Măsurile sancționatorii luate pot fi contestate, în condițiile legii și direct, la instanțele judecătorești competente.