NORMA Nr. 14.681 din 28 septembrie 1995

(1) Pentru orice suma datorată bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, precum și pentru primele de asigurare prin efectul legii, neplătite la termenele stabilite prin legislația care reglementează venitul respectiv, se datorează majorări de întârziere.

(2) Începând cu data de 1 septembrie 1995, majorările de întârziere sunt în cuantum de 0,12% din suma datorată și neachitata unuia dintre bugetele menționate mai sus sau din primele de asigurare prin efectul legii și se aplică pe fiecare zi de întârziere.

(1) Calculul majorărilor de întârziere începe cu ziua lucrătoare imediat următoare termenului de plată a sumei datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, precum și a primelor de asigurare prin efectul legii și include și ziua în care s-a făcut plata.

(2) Cuantumul majorărilor de întârziere nu poate depăși nivelul sumei datorate și neplătite, pentru care acestea s-au calculat.

(3) Pentru debitele restante din anii precedenti, la care, conform reglementărilor legale existente în acel moment, cuantumul majorărilor de întârziere a depășit nivelul sumei datorate, începând cu 1 septembrie 1995 nu se mai calculează majorări de întârziere în continuare, acestea raminind la nivelul existent la această dată.

(4) Nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere pentru:

a) sumele datorate cu titlu de amenzi contravenționale, prevăzute în reglementările legale privind combaterea evaziunii fiscale și în alte legi speciale;

b) sumele egale cu diferența sau dublul diferenței, de la caz la caz, de impozite, taxe și contribuții, cu care au fost denumite, prin încălcarea dispozițiilor fiscale, impozitele, taxele și contribuțiile datorate statului, stabilite de organele de control, pe care persoana contravenienta trebuie să o verse pe lângă impozitul, taxa sau contribuția neachitata;

c) sumele confiscate de către organele de control de la persoane fizice sau juridice, care reprezintă încasări necuvenite prin practicarea unor prețuri și tarife greșit stabilite;

d) sumele încasate efectiv, prin poprire pe salariu sau pensie, de la persoane fizice, în cazul executării silite a unor debite;

e) sumele reprezentind majorări de întârziere calculate conform reglementărilor legale și nevărsate la termenul stabilit de către organele abilitate ale Ministerului Finanțelor și Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

f) sumele reprezentind impozite, taxe și contribuții pentru care organele competente au acordat, în condițiile legii, aminari și eșalonări la plata acestora.

g) sumele reprezentind rate, cuprinse în acordurile scrise încheiate de contribuabili cu organele fiscale pentru plata impozitului pe profit. Pentru ratele de impozit pe profit ale căror termene prevăzute în acordurile scrise sunt ulterioare datei de 1 septembrie 1995, majorările de întârziere nu se mai datorează.

(5) Se calculează și se datorează majorări de întârziere și pentru sumele reprezentind impozit pe profit, în perioada de soluționare a cererilor de revizuire formulate de către contribuabili la organele fiscale competente, precum și a contestațiilor adresate de către aceștia Ministerului Finanțelor.

(1) Majorările de întârziere au același termen de prescripție, atât la stabilirea cît și la executarea silită, cu cel prevăzut pentru impozitul, taxa, contribuția sau prima de asigurare prin efectul legii, pentru care se calculează.

(2) Dacă legea specială nu prevede expres termenul de prescripție la stabilirea sau executarea silită a impozitului, taxei, contribuției sau primei de asigurare prin efectul legii, majorările de întârziere se pot stabili și executa silit în termen de 5 ani.

(1) Majorările de întârziere reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 34/1995 se aplică de la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 1 septembrie 1995, pentru:

(1) Majorările de întârziere încasate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 34/1995 se înregistrează în execuția bugetară astfel:

(1) Majorările de întârziere pot fi aminate, eșalonate, reduse sau scutite la plata, la cererea contribuabililor, de la caz la caz.

(2) Cererile de înlesniri la plata vor fi depuse de către contribuabili, în funcție de destinația veniturilor pentru care s-au calculat majorări de întârziere, după cum urmează:

(3) Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, consiliile județene și locale, precum și ceilalți ordonatori principali de credite, care administrează fondurile speciale, au competența de a aproba, de la caz la caz, înlesnirile prevăzute la alin. (1).

(4) Ministerul Finanțelor, prin organele sale teritoriale care urmăresc și încasează veniturile aferente bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale, în măsura în care vor fi solicitate, vor verifica și vor analiza, pe baza datelor existente în evidenta fiscală, cererile de înlesniri la plata majorărilor de întârziere transmise de ordonatorii principali de credite ai bugetelor menționate mai sus. Referatul cu concluziile verificării, împreună cu cererea de înlesnire la plata majorărilor de întârziere, vor fi transmise ordonatorului principal de credite competente sa o soluționeze.

(4) Procedurile și competentele de soluționare a cererilor de înlesnire la plata se stabilesc prin: