privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurări generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum și coeficientul de lichiditate
(1) La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va ține seama de tipul de activitate desfășurată de asigurator, astfel încât să se asigure randamentul, siguranța și tranzactionabilitatea investițiilor, societatea de asigurare asigurând dispersia activelor respective.
(2) Societățile de asigurare trebuie să își acopere rezervele tehnice brute cu active congruente în conformitate cu prevederile art. 6.
(3) Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:
(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele membre;
(îi) titluri emise de autorități ale administrației publice locale;
(iii) obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și de capital, asimilate acestora, tranzacționate pe o piața supravegheată;
(iv) acțiuni și alte participatii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacționate pe o piața supravegheată;
(v) unități în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte fonduri de investiții;
(vi) depozite și conturi curente la instituții de credit;
(vii) terenuri, construcții în proprietatea societăților;
(i) creanțe de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni de asigurare directe și acceptări în reasigurare;
(îi) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare;
(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute.
(i) active corporale, altele decât terenuri și construcții;
(îi) cheltuieli de achiziție reportate;
(iii) disponibilitati în casierie.
În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:
a) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fără includerea cheltuielilor de achiziție;
b) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcțiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
c) împrumuturile acordate, în condițiile legii, societăților, statului sau organizațiilor internaționale, autorităților locale ori regionale și persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă exista suficiente garanții cu privire la securitatea acestora, bazate pe situația celui împrumutat, ipoteci, garanții bancare, garanții acordate de societăți de asigurare sau alte forme de garanții;
d) valoarea creanțelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanțele de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni de asigurare directe și acceptări în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de prima brute, până la nivelul acestora și numai în măsura în care nu sunt restante de mai mult de 3 luni;
e) în cazul în care o filiala a asiguratorului administrează parțial sau în totalitate investițiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 1-4 se va ține seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
f) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima;
g) terenurile și construcțiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care asiguratorul face dovada proprietății acestora și sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietății va fi transmis odată cu situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2006, urmând ca la fiecare raportare ulterioară asiguratorul sa declare pe propria răspundere dacă au intervenit sau nu modificări în ceea ce privește situația proprietății;
h) construcțiile admise sa acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puțin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări distincte încheiate cu un alt asigurator, sau vor fi autoasigurate cu condiția cedarii riscului în reasigurare, în proporție de cel puțin 70%, unor societăți de reasigurare de pe piața internationala.
Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
(1) Asiguratorul care practica activitatea de asigurări generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în acțiuni, obligațiuni și alte instrumente ale pieței de capital tranzacționate pe o piața reglementată și supravegheată, precum și titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte instrumente ale pieței monetare sau de capital, precum și titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare emise de aceeași entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiție;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și disponibilitati la instituții de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute într-o singura instituție de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri și clădiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;
8. 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut, altele decât împrumuturile acordate instituțiilor de credit, societăților de asigurare și societăților de investiții dintr-un stat membru, dar nu mai mult de 5% din rezervele tehnice brute în total împrumuturi.
(2) În cazul categoriilor de active admise sa acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la alin. (1), pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea acestora asiguratorul va respecta următoarele reguli:
1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate și dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piețe de investiții sau a unei investiții;
2. investițiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se afla emitentul, trebuie restrictionate la un nivel prudential;
3. limitarile la anumite categorii de active trebuie să țină seama de tratamentul reasigurarilor în calculul rezervelor tehnice;
4. în cazul în care o filiala a asiguratorului administrează parțial sau în totalitate investițiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va ține seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
5. când activele deținute includ împrumuturi sau obligațiuni emise de anumite instituții de credit, aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va ține seama de activele deținute de respectivele instituții de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituția de credit are sediul central într-un stat membru, este deținută în întregime de respectivul stat membru și/sau de autoritățile locale din statul respectiv și activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autoritățile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau autoritățile locale.
Coeficientul de lichiditate
(1) Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul dintre activele lichide și obligațiile pe termen scurt ale asiguratorului față de asigurați.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat și obligațiunile emise de autoritățile administrației publice locale;
c) disponibilitățile în conturi curente și casierie;
d) valorile mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și supravegheate, în următoarele condiții:
- în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeași entitate;
- în calculul activelor lichide obligațiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
- în calculul activelor lichide acțiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;
e) titlurile de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevăzute la alin. (2) lit. d) și e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligațiile asiguratorului față de asigurați, pe termen scurt, sunt reprezentate de rezerva de daune bruta.
(6) Asiguratorii au obligația de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurări generale de cel puțin 1.
(7) Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele lichide trebuie localizate pe teritoriul acestora.
(1) Acolo unde garanția prevăzută în contract este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plătibile în acea moneda.
(2) Acolo unde garanția prevăzută în contract nu este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plătibile în moneda tarii în care este prezent riscul. Totuși, societățile de asigurare pot opta pentru moneda în care sunt încasate primele, dacă exista un cadru adecvat adoptării unei astfel de soluții. Acest lucru este posibil în cazul în care, din momentul intrării în vigoare a contractului, este puțin probabil ca o dăuna să fie plătită în moneda în care este încasată prima și nu în moneda tarii în care este prezent riscul.
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate autoriza asiguratorul ca acesta sa ia în considerare, în vederea asigurării riscului, moneda pe care acesta o utilizează, în conformitate cu experienta dobandita, sau, în lipsa experienței, moneda tarii în care asiguratorul își are sediul central, pentru contractele care acoperă riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 și 13 (numai răspunderea civilă a producătorilor), iar pentru contractele care acoperă riscuri cuprinse în alte clase pentru care, în funcție de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o alta moneda decât cea care ar rezultă în urma aplicării procedurilor de mai sus.
(4) Acolo unde s-a raportat o dăuna către un asigurator care poate fi plătită într-o anumită moneda, alta decât cea care rezultă din aplicarea procedurilor menționate mai sus, angajamentele asiguratorului vor fi plătite în acea moneda și, în special, în moneda stabilită de instanța judecătorească sau printr-o înțelegere încheiată între asigurator și asigurat.
(5) Acolo unde este sesizată o dăuna, exprimată într-o moneda cunoscută dinainte de către asigurator, dar care este diferita de moneda care rezultă din aplicarea procedurilor de mai sus, angajamentele asiguratorului pot fi plătite în acea moneda.
(6) Societățile de asigurare pot sa nu își acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligația acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa păstreze activele într-o valuta care să nu depășească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.
(7) În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile în acea moneda sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restrictii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile de asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de congruenta.
(8) Societățile de asigurare pot deține active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depășească mai mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valuta.
(9) În cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro.