(1) Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viața trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor obligațiilor asumate prin contractele de asigurare.
Valoarea acestor rezerve tehnice se determina în conformitate cu următoarele principii:
(i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viața se calculează printr-o evaluare actuariala prospectiva suficient de prudenta, luând în considerare toate obligațiile viitoare determinate de condițiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând:
a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de răscumpărare garantate;
b) bonusurile la care asigurații, contractanții sau beneficiarii sunt deja îndreptățiți, fie colectiv, fie individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauza - dobândite, declarate sau alocate;
c) toate opțiunile disponibile pentru asigurați, contractanți sau beneficiari pe baza termenilor contractului;
d) cheltuieli, inclusiv comisioane,
și din care se deduce valoarea primelor viitoare datorate.
(îi) Rezerva de prime se calculează lunar prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și aceasta rezerva sa reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării. Aceasta rezerva se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare.
(iii) Rezerva de daune se constituie și se actualizează lunar, în baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune. Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate și în curs de lichidare pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.
Asiguratorii au obligația de a întocmi și de a menține o evidenta distinctă a daunelor avizate, care să permită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sa controleze în orice moment cuantumul și modalitatea de constituire a rezervei de daune. Dacă indemnizația de asigurare se va plati sub forma de anuitati, rezerva de daune va fi calculată prin metode actuariale.
(iv) Rezerva de beneficii și risturnuri se calculează pentru contractele de asigurări de viața la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obținute din fructificarea rezervei matematice, conform obligațiilor asumate. De asemenea, rezerva de beneficii și risturnuri se constituie pentru contractele de asigurări de viața la care se prevăd reduceri de prima, în cazul reînnoirii acestora, și/sau restituiri de prima, în cazul participării asiguraților la profitul asigurătorilor.
(v) Rezerva matematica se determina la valoarea neta sau prin metoda Zillmer. Orice rezerva matematica negativa va fi raportată și evidențiată ca fiind egala cu zero.
(vi) O rezerva tehnica suplimentară se calculează în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asiguratorului care practica activitatea de asigurări de viața este insuficient pentru a-și îndeplini angajamentele luate față de asigurați în ceea ce privește rata dobânzii.
(vii) La determinarea valorii rezervelor tehnice se permite utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate demonstra ca rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă nu se poate utiliza o metoda prospectiva pentru tipul de contract în cauza.
(viii) O evaluare prudenta nu este o evaluare "conform celei mai bune estimari", dar include o marja adecvată pentru variatia adversa a factorilor cu influența relevanta.
(ix) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie să fie nu doar prudenta în sine, ci și să aibă în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperă rezervele tehnice în cauza.
(x) Rezervele tehnice se calculează separat pentru fiecare contract. Se permite totuși utilizarea de generalizari sau aproximari adecvate, dacă acestea produc aproximativ același rezultat ca și calculele individuale. Principiul calculării separate nu împiedica în niciun fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate.
(xi) Când valoarea de răscumpărare a unui contract de asigurare este garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menținută permanent cel puțin la nivelul valorii garantate.
(xii) Rezerva de daune neavizate se constituie și se ajusteaza cel puțin la încheierea exercițiului financiar, dacă reglementările interne ale asiguratorului nu prevăd altfel, în baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele intamplate, dar neavizate.
(xiii) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimarii daunelor ce vor aparea după închiderea exercițiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depășesc rezerva de prime constituită și, drept urmare, rezerva de prime constituită nu va fi suficienta pentru acoperirea daunelor ce vor aparea în perioadele următoare.
B. Rata dobânzii utilizata se alege cu prudenta, avându-se în vedere următoarele considerente:
(i) în cazul în care contractele de asigurări de viața prevăd o rata garantată a dobânzii, aceasta poate varia în funcție de moneda în care este exprimat contractul, cu condiția sa nu depășească 60% din rata dobânzii pentru obligațiunile emise de statul în a cărui moneda este exprimat contractul. De asemenea, rata garantată a dobânzii va fi maximum 3,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise în lei, și maximum 2,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise în euro;
(îi) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implica faptul ca asiguratorul este obligat sa folosească o rata atât de ridicată;
(iii) prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de contracte de asigurări:
1. asigurări de viața și anuitati care sunt legate de fonduri de investiții;
2. contracte de asigurări cu prima unica pentru o perioadă de până la 8 ani;
3. contracte de asigurări fără participare la beneficii și contracte de anuitati fără valoare de răscumpărare.
În ultimele doua cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este exprimat contractul și activele corespunzătoare deținute în acel moment și, când activele societății sunt evaluate la valoarea lor actuala, randamentul anticipat al viitoarelor active.
Rata dobânzii folosită nu poate depăși randamentul previzionat al activelor, avându-se în vedere și o deducere adecvată.
C. Elementele statistice de evaluare și de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenta, avându-se în vedere obligațiile asumate, tipul de polița și costurile administrative și comisioanele care se estimeaza ca vor fi plătite.
D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investitional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanta atât cu proiectiile viitoare, cat și cu metoda actuala de distribuire a bonusurilor.
E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de gestionare. Totuși, evaluarea generală, implicita sau explicita, trebuie să fie mai mare sau egala cu o estimare prudentiala a viitoarelor cheltuieli relevante.
F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul și va fi de natura să permită recunoașterea repartizării beneficiilor în mod adecvat.
(2) Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viața sunt obligați sa pună la dispoziție publicului, la cerere, principiile și metodele utilizate la calculul rezervelor tehnice, inclusiv al rezervelor pentru beneficii și risturnuri.
(3) Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viața trebuie să își acopere rezervele tehnice brute, în raport cu întreaga lor activitate, cu active congruente, în conformitate cu art. 8. Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
Categorii de active admise sa acopere rezervele tehnice brute
(1) Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viața trebuie să-și acopere rezervele tehnice brute numai cu următoarele categorii de active:
(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele membre;
(îi) titluri emise de autorități ale administrației publice locale;
(iii) obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și de capital, asimilate acestora, tranzacționate pe o piața supravegheată;
(iv) acțiuni și alte participatii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacționate pe o piața supravegheată;
(v) unități în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte fonduri de investiții;
(vi) depozite și conturi curente la instituții de credit;
(vii) terenuri și construcții în proprietatea societăților;
(i) creanțe de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni de asigurare directe și acceptări în reasigurare;
(îi) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare;
(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute.
(i) active corporale, altele decât terenuri și construcții;
(îi) cheltuieli de achiziție reportate;
(iii) disponibilitati în casierie.
(2) În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, se vor respecta următoarele reguli:
(i) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fără includerea cheltuielilor de achiziție;
(îi) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcțiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
(iii) împrumuturile acordate, în condițiile legii, societăților, statului sau organizațiilor internaționale, autorităților locale sau regionale, persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă exista suficiente garanții cu privire la securitatea acestora, bazate pe situația celui împrumutat, ipoteci, garanții bancare, garanții acordate de societăți de asigurare sau alte forme de garanții;
(iv) valoarea creanțelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanțele de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni de asigurare directe și acceptări în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de prima bruta, până la nivelul acestora și numai în măsura în care nu sunt restante de mai mult de 3 luni;
(v) în cazul în care o filiala a asiguratorului administrează parțial sau în totalitate investițiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va ține seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
(vi) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanta cu metoda de calcul al rezervelor matematice;
(vii) terenurile și construcțiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care asiguratorul face dovada proprietății acestora și sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietății va fi transmis odată cu situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2006, urmând ca la fiecare raportare ulterioară asiguratorul sa declare pe propria răspundere dacă au intervenit sau nu modificări în ceea ce privește situația proprietății;
(viii) construcțiile admise sa acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puțin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări distincte încheiate cu un alt asigurator, sau vor fi autoasigurate, cu condiția cedarii riscului în reasigurare, în proporție de cel puțin 70%, unor societăți de reasigurare de pe piața internationala.
Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
A. Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viața poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în acțiuni, obligațiuni și alte instrumente ale pieței de capital tranzacționate pe o piața reglementată și supravegheată, precum și titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte instrumente ale pieței monetare sau de capital, precum și titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare emise de aceeași entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiție;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și disponibilitati la instituții de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute într-o singura instituție de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri și clădiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;
8. 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut, altele decât împrumuturile acordate instituțiilor de credit, societăților de asigurare și societăților de investiții dintr-un stat membru, dar nu mai mult de 5% din rezervele tehnice brute în total împrumuturi.
B. În cazul categoriilor de active admise sa acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la lit. A, pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea acestora asiguratorul va respecta următoarele reguli:
1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate și dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piețe de investiții sau a unei investiții;
2. investițiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc ridicat, fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se afla emitentul, trebuie restrictionate la un nivel prudential;
3. limitarile la anumite categorii de active trebuie să țină seama de tratamentul reasigurarilor în calculul rezervelor tehnice;
4. în cazul în care o filiala a asiguratorului administrează parțial sau în totalitate investițiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va ține seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
5. când activele deținute includ împrumuturi sau obligațiuni emise de anumite instituții de credit, aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va ține seama de activele deținute de respectivele instituții de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituția de credit are sediul central într-un stat membru, este deținută în întregime de respectivul stat membru și/sau de autoritățile locale din statul respectiv și activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autoritățile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau autoritățile locale.
Asigurări de viața și anuitati care sunt legate de fonduri de investiții
(1) Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităților într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viața, de regula divizat în unități, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate cat mai exact posibil de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele în cauza.
(2) Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de alta valoare de referința, altele decât cele menționate la alin. (1), rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate, cat mai exact posibil, de unitățile care trebuie să reprezinte valoarea de referința sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele care prezintă garanția și tranzactionabilitatea adecvate și care corespund, cat mai exact posibil, celor pe care se bazează valoarea de referința specifică.
(3) Prevederile art. 2 și 4 nu se aplică activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menționate la alin. (1) și (2). Prevederile art. 1 vizează rezervele tehnice, mai puțin pe cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiții.
(4) Când beneficiile menționate la alin. (1) și (2) includ o garantare a randamentului investițiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se afla sub incidența prevederilor art. 1-4.
(5) Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la nivelul primelor brute subscrise, dar nealocate contului contractantului.
(1) Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul dintre activele lichide și obligațiile pe termen scurt ale asiguratorului față de asigurați.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat și obligațiunile emise de autoritățile administrației publice locale;
c) disponibilitățile în conturi curente și casierie;
d) valorile mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și supravegheate, în următoarele condiții:
- în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeași entitate;
- în calculul activelor lichide obligațiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
- în calculul activelor lichide acțiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;
e) titlurile de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevăzute la alin. (2) lit. d) și e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligațiile asiguratorului față de asigurați, pe termen scurt, sunt:
- 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces;
- maximum dintre 0,5% din sumele asigurate și 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă riscul de deces și la care este garantată o valoare de răscumpărare;
- 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces și la care este garantată o valoare de răscumpărare;
- rezerva de daune bruta.
(6) Asiguratorii au obligația de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viața de cel puțin 1.
(7) Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele lichide trebuie localizate pe teritoriul acestora.
Moneda în care se vor plati angajamentele asiguratorului va fi determinata în conformitate cu următoarele reguli:
a) acolo unde garanția prevăzută în contract este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plătibile în acea moneda;
b) societățile de asigurare pot deține active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depășească mai mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valuta;
c) în cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro;
d) societățile de asigurare pot sa nu își acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligația acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenta, sa păstreze activele într-o valuta care să nu depășească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute;
e) în cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile în acea moneda sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restrictii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile de asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de congruenta.