Având în vedere că transpunerea și implementarea Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2002/87/CE din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și societăților de servicii de investiții financiare dintr-un conglomerat financiar și modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE , 79/267/CEE, 92/49/CEE , 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE și a directivelor Parlamentului European și ale Consiliului 98/78/CE și 2000/12/CE (Directiva 2002/87/CE ) în legislația națională trebuie realizate până la finele anului 2006, termen stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderării, astfel încât să poată fi realizată și procedura de prenotificare la Comisia Europeană a întregului cadru legislativ adoptat,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.
Prezenta ordonanță de urgență stabilește regulile de supraveghere suplimentară a entităților reglementate, persoane juridice române, autorizate conform regulilor sectoriale aplicabile și care fac parte dintr-un conglomerat financiar, în scopul asigurării stabilității financiare și al protecției deponenților, asiguraților și investitorilor.
(1) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. instituție de credit - o instituție de credit în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului;
Notă Articolul 98, Titlul VIII din LEGEA nr. 236 din 19 iulie 2022 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 22 iulie 2022 prevede: Articolul 98 Orice referire la sintagma „instituție de credit“ sau „instituții de credit“, cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , se consideră a fi făcută la sintagma „instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare“ sau „instituții de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare“, cu excepția referirilor cuprinse în: a) titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ; b) art. 1 , 2 , 4 , 4^1 , art. 7 alin. (1) și (1^1) , art. 54 și 176 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ; c) titlul II^1 al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 .
2. societate de asigurare - o societate de asigurare în sensul Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și o societate de asigurare dintr-un stat terț, care ar necesita o autorizație în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, dacă ar avea sediul social pe teritoriul României;
3. societate de servicii de investiții financiare - o societate de servicii de investiții financiare în sensul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare;
4. firma de investiții - o firmă de investiții în sensul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, autorizată într-un stat membru să presteze servicii de investiții financiare de natura celor prevăzute de Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și o firmă de investiții dintr-un stat terț care ar necesita o autorizație în calitate de societate de servicii de investiții financiare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă ar avea sediul social pe teritoriul României, care este autorizată într-un stat terț și care este supusă unor reguli prudențiale considerate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cel puțin la fel de stricte ca cele prevăzute de legislația aplicabilă societăților de servicii de investiții financiare;
Notă Articolul 98, Titlul VIII din LEGEA nr. 236 din 19 iulie 2022 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 22 iulie 2022 prevede: Articolul 98 Orice referire la sintagma „instituție de credit“ sau „instituții de credit“, cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , se consideră a fi făcută la sintagma „instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare“ sau „instituții de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare“, cu excepția referirilor cuprinse în: a) titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ; b) art. 1 , 2 , 4 , 4^1 , art. 7 alin. (1) și (1^1) , art. 54 și 176 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ; c) titlul II^1 al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 .
5. entitate reglementată - o instituție de credit, o societate de asigurare, o societate de reasigurare, o societate de servicii de investiții financiare, o firmă de investiții, o societate de administrare a investițiilor sau un administrator de fonduri de investiții alternative, autorizată/autorizat în România sau într-un alt stat membru;
(la 28-10-2013, Pct. 5 al alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
6. societate de administrare a investițiilor - o societate de administrare a investițiilor în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, precum și o societate de administrare a investițiilor dintr-un stat terț, care ar necesita o autorizație în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012, dacă ar avea sediul social pe teritoriul României;
(la 28-10-2013, Pct. 6 al alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
6^1. administrator de fonduri de investiții alternative - un administrator al unui fond de investiții alternative în sensul art. 4 alin. (1) lit. (b), (l) și (ab) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 și (UE) nr. 1.095/2010 sau un administrator al unui fond de investiții alternative al cărui sediu social se află într-un stat terț și care ar necesita o autorizație în conformitate cu prevederile directivei respective dacă ar avea sediul social pe teritoriul României;
(la 28-10-2013, Pct. 6^1 al alin. (1) al art. 2 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
7. societate de reasigurare - o societate de reasigurare în sensul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare;
8. norme sectoriale - legislația națională și legislația europeană direct aplicabilă referitoare la supravegherea prudențială a entităților reglementate, în special legislația națională care transpune directivele 2009/138/CE, 2013/36/UE, 2014/65/UE și (UE) 2019/2.034 ale Parlamentului European și ale Consiliului, respectiv regulamentele (UE) nr. 575/2013 și (UE) 2019/2.033 ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(la 01-08-2022, Punctul 8. din Alineatul (1) , Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Articolul 90, Titlul VII din LEGEA nr. 236 din 19 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 22 iulie 2022 )
9. sector financiar - un sector format din una sau mai multe dintre următoarele entități:
a) o instituție de credit, o instituție financiară sau o societate prestatoare de servicii auxiliare, în sensul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006. Aceste entități reprezintă sectorul bancar;
Notă Articolul 98, Titlul VIII din LEGEA nr. 236 din 19 iulie 2022 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 22 iulie 2022 prevede: Articolul 98 Orice referire la sintagma „instituție de credit“ sau „instituții de credit“, cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , se consideră a fi făcută la sintagma „instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare“ sau „instituții de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare“, cu excepția referirilor cuprinse în: a) titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ; b) art. 1 , 2 , 4 , 4^1 , art. 7 alin. (1) și (1^1) , art. 54 și 176 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ; c) titlul II^1 al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 .
b) o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate holding de asigurare, în sensul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare. Aceste entități reprezintă sectorul asigurărilor;
c) o societate de servicii de investiții financiare sau o firmă de investiții. Aceste entități reprezintă sectorul serviciilor de investiții;
(la 28-10-2013, Lit. c) a pct. 9 al alin. (1) al art. 2 a fost modificată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
d) abrogată;
(la 28-10-2013, Lit. d) a pct. 9 al alin. (1) al art. 2 a fost abrogată de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
10. societate-mamă - o entitate care se află în una dintre următoarele situații:
a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate, denumită filială;
b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale altei entități, denumită filială, și este în același timp acționar/asociat sau membru al acelei entități;
c) are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra unei entități, denumită filială, al cărei acționar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate ori a unor prevederi din actul constitutiv al entității, în cazul în care legislația aplicabilă filialei îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;
d) este acționar/asociat sau membru al unei entități și majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale acelei filiale, aflați în funcție în exercițiul financiar în curs, în exercitiul financiar anterior și până la data la care sunt întocmite situațiile financiare consolidate, au fost numți numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; această prevedere nu se aplică în cazul în care o altă entitate are față de acea filială drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c);
e) este acționar/asociat sau membru al unei entități și controlează singură, în baza unui acord încheiat cu alți acționari/asociați sau membri ai acelei entități, denumită filială, majoritatea drepturilor de vot în acea filială;
f) are dreptul de a exercita sau, în opinia autorităților competente, exercită în fapt o influență dominantă ori un control asupra altei entități, denumită filială;
g) societatea-mamă împreună cu o altă entitate, denumită filială, sunt conduse pe o bază unică de către societatea-mamă;
11. filiala - o entitate aflată în relație cu o societate-mamă, în una dintre situațiile prevăzute la pct. 10; toate filialele unei filiale trebuie, de asemenea, să fie considerate filiale ale societății-mamă;
12. participație - drepturi în capitalul altor entități, reprezentate sau nu de titluri care, prin crearea unei legături durabile cu acele entități, sunt destinate să contribuie la activitatea entității ori deținerea directă sau indirectă de cel puțîn 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei entități;
13. grup - un grup de entități, format dintr-o societate-mamă, filialele sale și entitățile în care societatea-mamă sau filialele sale dețîn o participație, precum și un grup de entități legate între ele printr-o relație, alta decât cea dintre o societate-mamă și o filială, respectiv o relație în următorul sens:
a) o entitate și una sau mai multe entități sunt conduse pe o bază unică, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate ori a prevederilor din statutul sau actul constitutiv al acelor entități;
b) organele de administrare, de conducere sau de supraveghere ale uneia sau mai multor entități sunt formate din aceleași persoane reprezentând majoritatea, aflate în funcție în cursul exercițiului financiar și până la întocmirea situațiilor financiare consolidate.
Orice subgrup al unui grup se consideră a fi un grup pentru scopurile prezentei ordonanțe de urgență;
(la 28-10-2013, Pct. 13 al alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
13^1. control - relația dintre o societate-mamă și o filială, în toate cazurile prevăzute la pct. 10, sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o entitate;
(la 28-10-2013, Pct. 13^1 al alin. (1) al art. 2 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
14. legături strânse - o situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele printr-o relație de control sau participație. O situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una și aceeași persoană printr-o relație de control este de asemenea privită ca reprezentând o legătură strânsă între astfel de persoane;
(la 28-10-2013, Pct. 14 al alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
15. conglomerat financiar - un grup sau subgrup în care o entitate reglementată este liderul grupului sau subgrupului sau în care cel puțîn una dintre filialele din grup sau subgrup este o entitate reglementată și care îndeplinește următoarele condiții:
a) în cazul în care o entitate reglementată este liderul grupului sau subgrupului:
(i) aceasta este o societate-mamă a unei entități din sectorul financiar, o entitate care deține o participație într-o entitate din sectorul financiar sau o entitate legată cu o entitate din sectorul financiar printr-o relație în sensul pct. 13 lit. a) și b);
(ii) cel puțîn una dintre entitățile din grup sau subgrup este din sectorul asigurărilor și cel puțîn una este din sectorul bancar sau al serviciilor de investiții; și
(iii) activitățile consolidate sau agregate ale entităților din grup sau subgrup desfășurate în sectorul asigurărilor și cele ale entităților care își desfășoară activitatea în sectorul bancar și al serviciilor de investiții sunt semnificative în sensul prevederilor art. 3 alin. (2) sau ale art. 4; sau
b) în cazul în care nicio entitate reglementată nu este liderul grupului sau subgrupului:
(i) activitățile grupului sau subgrupului se desfășoară în principal în sectorul financiar în sensul prevederilor art. 3 alin. (1);
(ii) cel puțîn una dintre entitățile din grup sau subgrup este din sectorul asigurărilor și cel puțîn una este din sectorul bancar sau al serviciilor de investiții; și
(la 28-10-2013, Pct. 15 al alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
16. societate financiară holding mixtă - o societate-mamă, alta decât o entitate reglementată, care împreună cu filialele sale, din care cel puțin una este o entitate reglementată, și împreună cu alte entități constituie un conglomerat financiar;
17. autorități competente - autoritățile din România sau dintr-un alt stat membru, care sunt împuternicite prin lege ori alte reglementări să supravegheze instituțiile de credit, societățile de asigurare, societățile de reasigurare, societățile de servicii de investiții financiare, firmele de investiții, societățile de administrare a investițiilor sau administratorii de fonduri de investiții alternative, fie la nivel individual, fie la nivelul grupului;
(la 28-10-2013, Pct. 17 al alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
18. autorități competente relevante:
a) autoritățile competente din România sau dintr-un alt stat membru, responsabile cu supravegherea sectorială la nivel consolidat a oricăreia dintre entitățile reglementate dintr-un conglomerat financiar, în special a societăților-mamă la nivel de sector;
(la 28-10-2013, Lit. a) a pct. 18 al alin. (1) al art. 2 a fost modificată de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
b) coordonatorul desemnat în conformitate cu prevederile art. 26, dacă este diferit de autoritățile prevăzute la lit. a);
c) alte autorități competente implicate, dacă autoritățile prevăzute la lit. a) și b) apreciază ca fiind necesar. Până la adoptarea de către Comisie a standardelor tehnice de reglementare referitoare la procedurile și criteriile specifice de determinare a «autorităților competente relevante», această apreciere ia în considerare în special cota de piață deținută de entitățile reglementate ale conglomeratului în alte state membre, în special dacă aceasta depășește 5%, precum și importanța în cadrul conglomeratului a oricărei entități reglementate stabilite într-un alt stat membru.
(la 28-10-2013, Lit. c) a pct. 18 al alin. (1) al art. 2 a fost modificată de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
19. tranzactii intragrup - toate tranzacțiile în care entitățile reglementate din cadrul unui conglomerat financiar se bazează fie direct, fie indirect pe alte entități din același grup sau pe orice persoană fizică sau juridică legată de entitățile din acel grup prin "legături strânse", pentru îndeplinirea unei obligații, contractuale ori nu, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
20. riscul de concentrare - toate expunerile la risc care implică o pierdere potențială suficient de mare pentru a înrăutăți solvabilitatea sau poziția financiară în general a entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar și care sunt cauzate de riscul de contrapartidă/riscul de credit, riscul de investiții, riscul de asigurare, riscul de piață, alte riscuri sau o combinație ori o interacțiune a acestor riscuri;
(la 28-10-2013, Pct. 20 al alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
21. stat membru - un stat membru al Uniunii Europene, precum și un stat aparținând Spațiului Economic European;
22. Comitetul Conglomeratelor Financiare - organul instituit la nivelul Uniunii Europene, potrivit prevederilor Directivei 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și a societăților de servicii de investiții financiare dintr-un conglomerat financiar și privind modificarea directivelor 73/239/CEE , 79/267/CEE, 92/49/CEE , 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului, având drept competențe asistarea Comisiei Europene în adoptarea modificărilor cu caracter tehnic ale prevederilor directivei, precum și formularea principiilor generale de evaluare a echivalenței supravegherii suplimentare exercitate de autoritățile competente dintr-un stat terț, potrivit prevederilor art. 51;
23. stat terț - un stat, altul decât un stat membru în sensul pct. 21.
(2) Abrogat.
(la 28-10-2013, Alin. (2) al art. 2 a fost abrogat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(1) Activitățile unui grup se desfășoară în principal în sectorul financiar, dacă raportul dintre totalul activului bilanțier al entităților reglementate și al celor nereglementate din sectorul financiar, din cadrul grupului, și totalul activului bilanțier al grupului în ansamblul său depășește 40%.
(la 28-10-2013, Alin. (1) al art. 3 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(2) Activitățile din diferite sectoare financiare sunt semnificative dacă, pentru fiecare sector financiar, media aritmetică între raportul dintre totalul activului bilanțier al acelui sector financiar și totalul activului bilanțier al entităților din sectorul financiar din cadrul grupului și raportul dintre cerințele de solvabilitate ale aceluiași sector financiar și totalul cerințelor de solvabilitate ale entităților din sectorul financiar din cadrul grupului depășește 10%.
(la 28-10-2013, Alin. (2) al art. 3 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(3) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, sectorul financiar cel mai puțîn important dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu cea mai mică medie aritmetică, iar sectorul financiar cel mai important dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu cea mai mare medie aritmetică. Pentru calculul mediei aritmetice și pentru determinarea sectorului financiar cel mai puțin important și a celui mai important, sectorul bancar și sectorul serviciilor de investiții financiare sunt considerate împreună.
(4) Societățile de administrare a investițiilor se adaugă la sectorul de care aparțîn în cadrul grupului. Dacă nu aparțîn exclusiv de un singur sector din cadrul grupului, atunci se vor lua în considerare în cadrul celui mai puțîn important sector financiar.
(la 28-10-2013, Alin. (4) al art. 3 a fost introdus de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(5) Administratorii de fonduri de investiții alternative se adaugă la sectorul de care aparțîn în cadrul grupului. Dacă nu aparțîn exclusiv de un singur sector din cadrul grupului, atunci se vor lua în considerare în cadrul celui mai puțîn important sector financiar.
(la 28-10-2013, Alin. (5) al art. 3 a fost introdus de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(1) Activitățile intersectoriale se prezumă, de asemenea, a fi semnificative, dacă totalul activului bilanțier al sectorului financiar cel mai puțîn important din grup depășește echivalentul în lei a 6 miliarde euro.
(2) În cazul în care grupul nu atinge pragul prevăzut la art. 3 alin. (2), autoritățile competente relevante pot decide, de comun acord, să nu considere grupul un conglomerat financiar și să nu aplice prevederile referitoare la riscul de concentrare, tranzacțiile intragrup sau la mecanismele de control intern și la procesele de administrare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare ori că aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesară sau nu ar fi corespunzătoare ori ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(3) În cazul în care grupul atinge pragul prevăzut la art. 3 alin. (2), dar sectorul financiar cel mai puțîn important din grup nu depășește echivalentul în lei a 6 miliarde euro, autoritățile competente relevante pot decide, de comun acord, să nu considere grupul un conglomerat financiar și să nu aplice prevederile referitoare la riscul de concentrare, tranzacțiile intragrup sau la mecanismele de control intern și la procesele de administrare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare ori că aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesară sau nu ar fi corespunzătoare ori ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(4) Deciziile luate în conformitate cu prezentul articol sunt notificate celorlalte autorități competente implicate și sunt făcute publice, mai puțîn în situații excepționale.
(la 28-10-2013, Art. 4 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. Totodată potrivit art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013 sintagma "concentrarea riscurilor" a fost înlocuită cu sintagma "riscul de concentrare". )
(1) Pentru aplicarea prevederilor art. 3 și 4, autoritățile competente relevante pot, de comun acord:
a) să excludă o entitate din calculul rapoartelor, în cazurile menționate la art. 17, cu excepția cazului în care entitatea s-a mutat dintr-un stat membru într-un stat terț și există dovezi care atestă faptul că entitatea și-a schimbat sediul pentru a eluda reglementările;
(la 28-10-2013, Lit. a) a alin. (1) al art. 5 a fost modificată de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
b) sa ia în considerare respectarea pragurilor prevăzute la art. 3 pentru 3 ani consecutivi, astfel încât să se evite schimbările bruste de regim, și să nu ia în considerare această respectare a pragurilor dacă există schimbări semnificative în structura grupului.
c) să excludă una sau mai multe participații deținute în sectorul mai puțîn important, dacă aceste participații sunt hotărâtoare pentru identificarea unui conglomerat financiar și împreună prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele de supraveghere suplimentară.
(la 28-10-2013, Lit. c) a alin. (1) al art. 5 a fost introdusă de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(2) În cazul în care un conglomerat financiar a fost identificat în conformitate cu prevederile art. 3 și 4, deciziile prevăzute la alin. (1) sunt luate pe baza unei propuneri făcute de coordonatorul acelui conglomerat financiar.
Pentru aplicarea prevederilor art. 3, autoritățile competente relevante pot, în cazuri excepționale și de comun acord, să înlocuiască criteriul bazat pe totalul activului bilanțier cu unul sau mai mulți dintre următorii parametri ori să adauge unul sau mai mulți dintre aceștia, respectiv structura veniturilor, activitățile din afara bilanțului, activele totale aflate în administrare, dacă apreciază că aceștia prezintă o relevanță deosebită pentru scopurile supravegherii suplimentare în baza prezentei ordonanțe de urgență.
(la 28-10-2013, Art. 6 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(1) În cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 3, dacă rapoartele prevăzute în cadrul acelui articol scad sub 40% și, respectiv, sub 10%, un raport inferior fixat la 35% și, respectiv, la 8% se aplică pentru următorii 3 ani, pentru evitarea schimbărilor bruște de regim.
(2) În mod similar, în cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 4, dacă totalul activului bilanțier al sectorului financiar cel mai puțin important din grup scade sub echivalentul în lei a 6 miliarde euro, un prag inferior, fixat la echivalentul în lei a 5 miliarde euro, se aplică pentru următorii 3 ani, pentru evitarea schimbărilor bruște de regim.
(3) Pe perioada prevăzută în prezentul articol coordonatorul poate, cu acordul celorlalte autorități relevante, să decidă că rapoartele inferioare sau suma mai mică prevăzute în prezentul articol vor înceta să se aplice.
(1) Calculele prevăzute în cadrul prezentei secțiuni privind bilanțul trebuie să se efectueze pe baza totalului activului bilanțier agregat al entităților din grup, potrivit situațiilor financiare anuale ale acestora. În vederea efectuării acestui calcul, entitățile în care se deține o participație trebuie să fie luate în considerare până la concurența sumei din totalul activului bilanțier al acestora, corespunzătoare cotei de participare proporționale agregate, deținută de grup. Cu toate acestea, în cazul în care există situații financiare consolidate, acestea sunt utilizate în locul situațiilor financiare agregate.
(2) Cerințele de solvabilitate prevăzute la art. 3 alin. (2) și la art. 4 trebuie să fie calculate în conformitate cu prevederile regulilor sectoriale aplicabile.
(3) Autoritățile competente reevaluează, anual, derogările de la aplicarea supravegherii suplimentare și revizuiesc indicatorii cantitativi prevăzuți în cadrul art. 3 și 4, precum și evaluările de risc efectuate pentru grupurile financiare.
(la 28-10-2013, Alin. (3) al art. 8 a fost introdus de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(1) Autoritățile competente din România care au autorizat entitățile reglementate identifică, pe baza prevederilor art. 2-8 și ale art. 10-14, orice grup care intră în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare. În acest scop:
a) autoritățile competente din România care au autorizat entități reglementate din cadrul grupului trebuie să coopereze strâns, inclusiv cu autorități competente din alte state membre;
b) dacă o autoritate competentă din România apreciază că o entitate reglementată autorizată de către acea autoritate competentă este membră a unui grup care poate fi un conglomerat financiar, ce nu a fost încă identificat, respectiva autoritate competentă trebuie să comunice opinia sa celorlalte autorități competente implicate și Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, instituit prin art. 54 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei nr. 2009/78/CE a Comisiei, respectiv din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei și din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei, denumit în continuare Comitet comun.
(2) Coordonatorul desemnat în conformitate cu prevederile art. 26 informează societatea-mamă lider de grup sau, în absența societății-mamă, entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului bilanțier din cel mai important sector financiar din grup că grupul a fost identificat ca un conglomerat financiar, precum și asupra desemnării coordonatorului. De asemenea, coordonatorul informează autoritățile competente care au autorizat entitățile reglementate din grup și autoritățile competente ale statului membru în care societatea financiară holding mixtă își are sediul central, precum și Comitetul comun.
(la 28-10-2013, Art. 9 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(1) Fără a se aduce atingere prevederilor privind supravegherea conținute în regulile sectoriale, supravegherea suplimentară a entităților reglementate prevăzute la art. 1 se exercită în măsura și după modalitățile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.
(2) Urmatoarele entități reglementate sunt supuse supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar, în conformitate cu prevederile art. 15-45:
a) orice entitate reglementată, care este liderul unui conglomerat financiar;
b) orice entitate reglementată, a cărei societate-mamă este o societate financiară holding mixtă cu sediul central într-un stat membru;
c) orice entitate reglementată, legată de o altă entitate din sectorul financiar printr-o relație în sensul prevederilor art. 2 pct. 13.
(1) Orice subgrup al unui grup, care îndeplinește criteriile pentru a fi conglomerat financiar, este supus supravegherii suplimentare.
(2) Coordonatorul desemnat pentru un anumit subgrup care este conglomerat financiar poate decide exceptarea acestuia de la regimul supravegherii suplimentare, fără a se aduce atingere obiectivelor de stabilitate financiară.
Orice entitate reglementată care nu este supusă supravegherii suplimentare, în conformitate cu art. 10 alin. (2), a cărei societate-mamă este o entitate reglementată sau o societate financiară holding mixtă, cu sediul central într-un stat terț, este supusă supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar, în măsura și după modalitățile prevăzute la art. 51 și 52.
(1) Dacă persoane dețin participații sau legături de capital în una ori mai multe entități reglementate sau exercită o influență semnificativă asupra unor astfel de entități, fără a deține o participație ori fără a avea legături de capital, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 10 alin. (2) și la art. 12, autoritățile competente relevante determină de comun acord, având în vedere obiectivele supravegherii suplimentare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, dacă și în ce măsura trebuie exercitată supravegherea suplimentară a entităților reglementate, ca și cum ar constitui un conglomerat financiar.
(2) În vederea aplicării unei astfel de supravegheri suplimentare, cel puțîn una dintre entități trebuie să fie o entitate reglementată în sensul prevederilor art. 1 și trebuie să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 2 pct. 15 lit. a) subpct. (îi) sau lit. b) subpct. (îi) și art. 2 pct. 15 lit. a) subpct. (iii) sau lit. b) subpct. (iii).
(la 28-10-2013, Alin. (2) al art. 13 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(3) În vederea aplicării primului alineat rețelelor cooperatiste de credit, autoritățile competente trebuie să ia în considerare angajamentul financiar public al acestor grupuri față de alte entități financiare.
Fără a se aduce atingere prevederilor art. 36 și 37, exercitarea supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar nu implică în niciun fel obligația pentru autoritățile competente de a exercita un rol de supraveghere pe baza individuală a societăților financiare holding mixte, a entităților reglementate dintr-un stat terț aparținând unui conglomerat financiar sau a entităților nereglementate dintr-un conglomerat financiar.
2.1. Adecvarea capitalului
(1) Fără a se aduce atingere regulilor sectoriale, supravegherea suplimentară a adecvării capitalului entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercită în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență și în reglementarile date în aplicarea acesteia.
(2) Entitățile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie să se asigure că, la nivelul conglomeratului financiar, sunt disponibile în permanență fonduri proprii, cel puțin la nivelul cerințelor de adecvare a capitalului, calculate în conformitate cu una dintre metodele enumerate la art. 16 alin. (2) și cu principiile tehnice, prevăzute în reglementările date în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Entitatile reglementate trebuie să dispună de politici corespunzătoare de adecvare a capitalului la nivelul conglomeratului financiar.
(4) Cerințele prevăzute la alin. (2) și (3) fac obiectul supravegherii exercitate de către coordonator în conformitate cu prevederile cap. IV.
(5) Coordonatorul trebuie să se asigure că efectuarea calculului prevăzut la alin. (2) se face cel puțin o dată pe an, dacă prin reglementări nu se prevede o frecvență mai mare, fie de către entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar, fie, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă sau de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorități competente relevante și cu entitățile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.
(6) Rezultatele calculului și datele relevante pentru calcul sunt transmise coordonatorului de către entitatea reglementată în sensul prevederilor art. 1, care este liderul conglomeratului financiar sau, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă ori de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar, identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorități competente relevante și cu entitățile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.
(1) În vederea calculării cerințelor de adecvare a capitalului prevăzute la art. 15 alin. (2), urmatoarele entități sunt incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, în măsura și după modalitățile definite în reglementările date în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență:
a) o instituție de credit, o instituție financiară sau o societate prestatoare de servicii auxiliare;
(la 28-10-2013, Lit. a) a alin. (1) al art. 16 a fost modificată de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
b) o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate holding de asigurare;
(la 28-10-2013, Lit. b) a alin. (1) al art. 16 a fost modificată de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
c) o societate de servicii de investiții financiare sau o firmă de investiții;
(la 28-10-2013, Lit. c) a alin. (1) al art. 16 a fost modificată de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
d) societăți financiare holding mixte.
(2) Cerințele suplimentare de adecvare a capitalului se calculează prin aplicarea, în conformitate cu decizia coordonatorului, luată după consultarea cu celelalte autorități competente relevante și cu entitățile reglementate din conglomeratul financiar, a uneia dintre următoarele metode: metoda consolidării contabile sau metoda deducerii și agregării.
(la 28-10-2013, Alin. (2) al art. 16 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(3) În termen de 2 ani de la adoptarea de către Comisie a standardelor tehnice de implementare referitoare la asigurarea de condiții uniforme pentru aplicarea metodelor de calcul prevăzute la alin. (2), autoritățile competente vor lua măsuri pentru implementarea unor formulare de raportare cu conținut uniform și vor determina frecvența și datele pentru raportarea calculelor menționate în cadrul art. 15.
(la 28-10-2013, Alin. (3) al art. 16 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(1) Coordonatorul poate decide să nu includa o anumită entitate în calculul cerințelor suplimentare de adecvare a capitalului, în următoarele cazuri:
a) dacă entitatea este situată într-un stat terț unde există impedimente de natură juridică pentru transferul informațiilor necesare, fără a se aduce atingere regulilor sectoriale privind obligația autorităților competente de a refuza autorizația atunci când exercitarea efectivă a funcțiilor de supraveghere ale acestora este împiedicată;
b) dacă entitatea prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele de supraveghere suplimentară a entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar;
c) dacă includerea unei entități ar fi necorespunzatoare sau ar produce confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(2) Dacă mai multe entități urmează să fie excluse potrivit alin. (1) lit. b), cu toate acestea ele trebuie să fie incluse atunci când împreună prezintă un interes ce nu poate fi neglijat în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(3) În cazul menționat la alin. (1) lit. c), cu excepția cazurilor de urgență, coordonatorul consultă celelalte autorități competente relevante înaintea luării unei decizii.
(4) Dacă în unul dintre cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) coordonatorul nu include o entitate reglementată în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, autoritățile competente însărcinate cu supravegherea acelei entități pot cere entității care este liderul conglomeratului financiar informații care pot facilita supravegherea de către acestea a entității reglementate, chiar dacă respectiva entitate nu este situată în aceeași jurisdicție cu entitatea care este liderul conglomeratului financiar.
2.2. Riscul de concentrare și tranzactiile intragrup
(la 28-10-2013, Titlul secțiunii 2.2 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
(1) Fără a se aduce atingere regulilor sectoriale, supravegherea suplimentara a riscului de concentrare și a tranzactiilor intragrup în cazul entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercită în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență și în reglementarile date în aplicarea acesteia.
(la 28-10-2013, Alin. (1) al art. 18 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
(2) Entitatile reglementate sau societățile financiare holding mixte, după caz, trebuie să raporteze periodic coordonatorului, potrivit reglementarilor, orice risc semnificativ de concentrare la nivelul conglomeratului financiar, precum și toate tranzactiile intragrup semnificative ale entitatilor reglementate din cadrul unui conglomerat financiar, în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență și în reglementarile date în aplicarea acesteia.
(la 28-10-2013, Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
(3) Dacă nu se stabileste altfel de către coordonator, o tranzacție intragrup se prezumă a fi semnificativa dacă valoarea acesteia depășește cel puțin 5% din valoarea totală a cerințelor de adecvare a capitalului la nivelul unui conglomerat financiar.
(4) Informațiile necesare sunt transmise coordonatorului de către entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau, atunci când conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă ori de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorități competente relevante și cu entitățile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.
Riscurile de concentrare și tranzactiile intragrup sunt supuse supravegherii exercitate de coordonator, care va urmări în mod deosebit riscul eventual de contaminare în cadrul conglomeratului financiar, riscul de conflict de interese, riscul de eludare a regulilor sectoriale, precum și nivelul sau volumul riscurilor.
(la 28-10-2013, Art. 19 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
(1) Autoritățile competente pot stabili, prin reglementari date în aplicarea prezentei ordonante de urgenta, limite cantitative, precum și orice alte măsuri de supraveghere care să permită atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentara, cu privire la orice risc al concentrărilor la nivelul conglomeratului financiar.
(la 28-10-2013, Alin. (1) al art. 20 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
(2) Autoritățile competente pot stabili, prin reglementări date în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, limite cantitative și cerințe calitative, precum și orice alte măsuri de supraveghere care să permită atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentară, cu privire la tranzacțiile intragrup ale entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar.
În cazul în care un conglomerat financiar are drept lider o societate financiară holding mixta, regulile sectoriale privind riscul de concentrare, dacă acestea exista, respectiv cele privind tranzactiile intragrup ale sectorului financiar cel mai important din conglomeratul financiar, se aplică sectorului financiar în ansamblul sau, inclusiv societatii financiare holding mixte.
(la 28-10-2013, Art. 21 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
Coordonatorul poate aplica la nivelul conglomeratului financiar prevederile sectoriale referitoare la tranzactiile intragrup și la riscul de concentrare, în special pentru a evita eludarea regulilor sectoriale.
(la 28-10-2013, Art. 22 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
Coordonatorul va informa Comitetul Conglomeratelor Financiare asupra principiilor de supraveghere aplicate referitoare la riscul de concentrare și tranzactiile intragrup.
(la 28-10-2013, Art. 23 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
2.3. Mecanisme de control intern și procese de administrare a riscurilor
(1) Entitățile reglementate trebuie să se asigure ca la nivelul conglomeratului financiar există procese adecvate de administrare a riscurilor și mecanisme de control intern corespunzătoare, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase.
(2) Procesele de administrare a riscurilor includ:
a) principii de administrare și de conducere sănătoase, cu aprobarea și revizuirea periodică a strategiilor și politicilor de către organele de administrare și de conducere competente la nivelul conglomeratului financiar, în ceea ce privește toate riscurile asumate de acestea;
b) politici corespunzătoare de adecvare a capitalului în vederea anticipării impactului strategiei lor asupra profilului de risc și asupra cerințelor de capital, așa cum au fost stabilite în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor date în aplicarea acesteia;
c) proceduri adecvate care să asigure că sistemele lor de monitorizare a riscurilor sunt integrate corespunzător în modul lor de organizare și ca sunt luate toate măsurile pentru a se asigura ca sistemele implementate în toate entitățile incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare sunt coerente, astfel încât riscurile să poată fi masurate, monitorizate și controlate la nivelul conglo-meratului financiar.
d) mecanisme care să permită elaborarea și dezvoltarea, după caz, de mecanisme și planuri de redresare și soluționare a unor situații de criză. Aceste mecanisme trebuie actualizate periodic.
(la 29-10-2012, Lit. d) a alin. (2) al art. 24 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 183 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 octombrie 2012. )
(3) Mecanismele de control intern cuprind:
a) mecanisme corespunzătoare în ceea ce priveste adecvarea capitalului, pentru a identifica și măsura toate riscurile semnificative și pentru a determina un nivel al fondurilor proprii corespunzător riscurilor asumate;
b) proceduri de raportare și proceduri contabile riguroase pentru a identifica, măsura, monitoriza și controla tranzactiile intragrup și riscul de concentrare.
(la 28-10-2013, Lit. b) a alin. (3) al art. 24 a fost modificată de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
(4) În toate entitățile incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, potrivit prevederilor secțiunii 1 a cap. III, trebuie să existe mecanisme adecvate de control intern pentru furnizarea oricăror date și informații care ar fi relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.
(5) Procesele și mecanismele prevăzute la alin. (1)-(4) fac obiectul supravegherii exercitate de coordonator.
(6) Entitățile reglementate transmit autorității competente, cu o frecvență de 6 luni, detalii la nivelul conglomeratului financiar cu privire la structura juridică, de guvernanță și organizatorică, inclusiv a tuturor entităților reglementate, a filialelor nereglementate și a sucursalelor semnificative.
(la 28-10-2013, Alin. (6) al art. 24 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(7) Entitățile reglementate publică, la nivelul conglomeratului financiar, anual, fie integral, fie prin referințe la informații echivalente, descrierea structurii lor juridice, de guvernanță și organizatorice.
(la 28-10-2013, Alin. (7) al art. 24 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
Autoritățile competente armonizează practicile de supraveghere suplimentară a mecanismelor de control intern și a proceselor de administrare a riscurilor prevăzute la art. 24 din prezenta ordonanță de urgență cu cele aferente procesului de verificare realizat în baza art. 166 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 248 din Directiva nr. 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformată).
(la 28-10-2013, Art. 24^1 a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
Articolul 98, Titlul VIII din LEGEA nr. 236 din 19 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 22 iulie 2022 prevede:
1.1. Criterii pentru desemnarea coordonatorului
(1) În vederea asigurării unei supravegheri suplimentare corespunzătoare a entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar, un coordonator unic, responsabil de coordonarea și exercitarea supravegherii suplimentare, este desemnat dintre autoritățile competente ale statelor membre implicate, inclusiv cele ale statului membru în care se află sediul central al societății financiare holding mixte.
(2) Identitatea coordonatorului este făcută publică pe website-ul Comitetului comun.
(la 29-10-2012, Alin. (2) al art. 25 a fost introdus de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 183 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 octombrie 2012. )
(1) Desemnarea coordonatorului se bazează pe criteriile prevăzute la următoarele alineate.
(2) În cazul în care un conglomerat financiar are drept lider o entitate reglementată, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat acea entitate reglementată, potrivit regulilor sectoriale aplicabile.
(3) În cazul în care un conglomerat financiar nu are drept lider o entitate reglementată, coordonator este autoritatea competentă identificată în conformitate cu următoarele principii:
a) în cazul în care societatea-mamă a unei entități reglementate este o societate financiară holding mixtă, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat acea entitate reglementată potrivit regulilor sectoriale aplicabile;
b) în cazul în care cel puțîn două entități reglementate cu sediul social în state membre au ca societate-mamă aceeași societate financiară holding mixtă și una dintre aceste entități a fost autorizată în statul membru în care se află sediul central al societății financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentă a entității reglementate autorizate în acel stat membru;
(la 28-10-2013, Lit. b) a alin. (3) al art. 26 a fost modificată de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
c) în cazul în care mai multe entități reglementate, care desfășoară activitate în sectoare financiare diferite, au fost autorizate în statul membru în care se află sediul central al societății financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentă a entității reglementate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar cel mai important;
d) în cazul în care conglomeratul financiar are drept lider mai multe societăți financiare holding mixte cu sediul central în diferite state membre și există o entitate reglementată în fiecare dintre aceste state, coordonator este autoritatea competentă a entității reglementate cu cel mai mare total al activului bilanțier, dacă aceste entități își desfășoară activitatea în același sector financiar sau autoritatea competentă a entității reglementate din sectorul financiar cel mai importat;
e) în cazul în care cel puțîn două entități reglementate cu sediul social în state membre au ca societate-mamă aceeași societate financiară holding mixtă și niciuna dintre aceste entități nu a fost autorizată în statul membru în care se află sediul central al societății financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului bilanțier din sectorul financiar cel mai important;
(la 28-10-2013, Lit. e) a alin. (3) al art. 26 a fost modificată de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
f) în cazul în care conglomeratul financiar este un grup fără o societate-mamă în calitate de lider sau în orice alt caz, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului bilanțier din sectorul financiar cel mai important.
(4) În anumite cazuri, autoritățile competente relevante pot, de comun acord, să nu aplice criteriile prevăzute la alin. (2) și (3), dacă aplicarea lor ar fi inadecvată, având în vedere structura conglomeratului și importanța relativă a activităților acestuia în diferite țări, și să desemneze o autoritate competentă diferită în calitate de coordonator. În aceste cazuri, înaintea luării deciziei, autoritățile competente acordă conglomeratului posibilitatea de a-și exprima opinia asupra deciziei respective.
1.2. Atribuțiile coordonatorului
(1) Atribuțiile coordonatorului cu privire la supravegherea suplimentara sunt următoarele:
a) coordonarea colectării și difuzării informațiilor relevante sau esențiale în condițiile desfășurării normale a activității, precum și în situații de urgență, inclusiv difuzarea de informații care prezintă importanță pentru exercitarea atribuției de supraveghere a autorității competente în baza regulilor sectoriale;
b) supravegherea și evaluarea situației financiare a unui conglomerat financiar;
c) evaluarea aplicarii regulilor privind adecvarea capitalului, riscul de concentrare și tranzactiile intragrup, prevăzute la art. 15-23, precum și în reglementarile date în aplicarea prezentei ordonante de urgenta;
(la 28-10-2013, Lit. c) a alin. (1) al art. 27 a fost modificată de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
d) evaluarea structurii, organizării și a mecanismelor de control intern ale conglomeratului financiar, prevăzute la art. 24;
e) planificarea și coordonarea activităților de supraveghere atât în condițiile desfășurării normale a activității, cat și în situații de urgență, în colaborare cu autoritățile competente relevante implicate;
e^1) organizarea în mod periodic de simulări de criză adecvate la nivelul conglomeratului financiar și transmiterea rezultatelor acestora către Comitetul comun; în acest scop autoritățile competente relevante vor coopera în mod strâns cu coordonatorul;
(la 28-10-2013, Lit. e^1) a alin. (1) al art. 27 a fost introdusă de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
f) alte atribuții, măsuri și decizii stabilite coordonatorului prin prezenta ordonanță de urgență sau care decurg din aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
(2) În situația în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate competentă din România, acesta îndeplinește atribuțiile prevăzute la alin. (1) și față de entitățile dintr-un alt stat membru.
(3) În situația în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat membru, acesta poate îndeplini, față de entitățile din România, atribuțiile prevăzute la alin. (1).
(4) În vederea facilitării supravegherii suplimentare și pentru a fi fundamentată pe o bază juridică extinsă, coordonatorul și celelalte autorități competente relevante și, dacă este cazul, alte autorități competente implicate încheie acorduri de coordonare. Prin aceste acorduri de coordonare se pot încredința atribuții suplimentare coordonatorului și se pot specifică procedurile pentru luarea deciziilor în cadrul supravegherii suplimentare, de către autoritățile competente relevante, astfel cum se prevede în art. 3-9, 13, 15-17, 30, 48 și 51, precum și procedurile pentru cooperarea cu alte autorități competente.
(5) Fără a se aduce atingere posibilității de delegare a competențelor și a responsabilităților specifice de supraveghere, prevăzută de regulile sectoriale, prezența unui coordonator însărcinat cu atribuții specifice privind supravegherea suplimentară a entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar nu afectează atribuțiile și responsabilitățile autorităților competente, prevăzute prin regulile sectoriale.
(6) Cooperarea solicitată potrivit prezentului capitol și exercitarea atribuțiilor prevăzute în cadrul prezentului articol și a art. 28-32 și, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional și a legislației Uniunii Europene, atunci când este necesar, coordonarea și cooperarea corespunzătoare cu autoritățile competente din state terțe se realizează în cadrul colegiilor de supraveghetori stabilite potrivit prevederilor art. 185^1-185^5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau ale art. 248 alin. (2) din Directiva nr. 2009/138/CE .
(la 28-10-2013, Alin. (6) al art. 27 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(7) Acordurile de coordonare prevăzute la alin. (4) vor fi reflectate separat în cadrul acordurilor de cooperare scrise încheiate în baza art. 184 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a art. 248 din Directiva nr. 2009/138/CE .
(la 28-10-2013, Alin. (7) al art. 27 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
(8) Coordonatorul, în calitate de președinte al unui colegiu de supraveghetori, înființat în temeiul art. 185^1-185^5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau al art. 248 din Directiva nr. 2009/138/CE , decide care dintre autoritățile competente implicate participă la o reuniune sau la orice altă activitate a colegiului respectiv.
(la 28-10-2013, Alin. (8) al art. 27 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
Notă Articolul 98, Titlul VIII din LEGEA nr. 236 din 19 iulie 2022 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 22 iulie 2022 prevede: Articolul 98 Orice referire la sintagma „instituție de credit“ sau „instituții de credit“, cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , se consideră a fi făcută la sintagma „instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare“ sau „instituții de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare“, cu excepția referirilor cuprinse în: a) titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ; b) art. 1 , 2 , 4 , 4^1 , art. 7 alin. (1) și (1^1) , art. 54 și 176 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ; c) titlul II^1 al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 .
Notă Articolul 98, Titlul VIII din LEGEA nr. 236 din 19 iulie 2022 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 22 iulie 2022 prevede:
2.1. Schimbul de informații
(1) Fără a se aduce atingere responsabilităților specifice stabilite potrivit regulilor sectoriale, autoritățile competente responsabile de supravegherea entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar și autoritatea competentă desemnată drept coordonator al acelui conglomerat financiar cooperează între ele în mod strans, furnizându-și reciproc orice informații esențiale sau relevante pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere, potrivit regulilor sectoriale și prezentei ordonanțe de urgență. În acest sens, autoritățile competente și coordonatorul comunică, la cerere, orice informație relevantă și, din oficiu, orice informație esențială.
(2) Autoritățile competente din România realizează schimbul de informații cu autorități competente din alte state membre pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere suplimentară.
(3) Cooperarea trebuie să asigure cel puțin colectarea și schimbul de informații cu privire la următoarele elemente esențiale:
a) identificarea structurii juridice, de guvernanță și organizatorice a grupului, inclusiv a tuturor entităților reglementate, a filialelor nereglementate și a sucursalelor semnificative care aparțîn unui conglomerat financiar, a dețînătorilor de participații calificate la nivelul societății-mamă a grupului, precum și a autorităților competente responsabile cu supravegherea entităților reglementate din cadrul grupului;
(la 28-10-2013, Lit. a) a alin. (3) al art. 28 a fost modificată de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
b) strategiile conglomeratului financiar;
c) situația financiară a conglomeratului financiar, în special în ceea ce priveste adecvarea capitalului, tranzactiile intragrup, riscul de concentrare și profitabilitatea;
(la 28-10-2013, Lit. c) a alin. (3) al art. 28 a fost modificată de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
d) principalii actionari și persoanele care exercită responsabilității de administrare și/sau conducere a conglomeratului financiar;
(la 11-06-2007, Litera d) a alin. (3) al art. 28 a fost modificată de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
e) organizarea, administrarea riscurilor și sistemele de control intern la nivelul conglomeratului financiar;
f) procedurile pentru colectarea informațiilor de la entitățile dintr-un conglomerat financiar și pentru verificarea acelor informații;
g) dificultățile întâmpinate de entitățile reglementate sau de alte entități ale conglomeratului financiar, care pot afecta în mod serios entitățile reglementate;
h) principalele sancțiuni și măsurile excepționale luate de autoritățile competente în conformitate cu regulile sectoriale sau cu prezenta ordonanță de urgență.
În măsura în care sunt necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor specifice, autoritățile competente pot să schimbe informații de natura celor prevăzute la art. 28 alin. (3), cu privire la entitățile reglementate dintr-un conglomerat financiar, potrivit prevederilor din regulile sectoriale, cu următoarele autorități: bănci centrale ale statelor membre, Sistemul European al Băncilor Centrale, Banca Centrală Europeană și Comitetul european pentru risc sistemic, potrivit prevederilor art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic.
(la 29-10-2012, Art. 29 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 183 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 octombrie 2012. )
(1) Fără a se aduce atingere responsabilităților lor specifice, stabilite în baza regulilor sectoriale, înaintea luării unei decizii, atunci când deciziile sunt importante pentru atribuțiile de supraveghere ale celorlalte autorități competente, autoritățile competente implicate se consultă reciproc în ceea ce privește următoarele elemente:
a) modificari ale structurii actionariatului, ale structurii organizatorice sau ale structurii de administrare și conducere ale entitatilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, care necesita aprobarea sau autorizarea autorităților competente;
(la 11-06-2007, Litera a) a alin. (1) al art. 30 a fost modificată de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
b) principalele sancțiuni sau măsurile excepționale luate de autoritățile competente.
(2) O autoritate competentă poate decide să nu consulte celelalte autorități în cazuri de urgență sau când o astfel de consultare ar putea compromite eficiența deciziilor. În acest caz, autoritatea competentă informează fără întarziere asupra deciziilor luate de celelalte autorități competente.
(1) Coordonatorul poate cere autorităților competente ale statului membru în care o societate-mamă are sediul central și care nu exercită ele însele supravegherea suplimentară, în conformitate cu prevederile art. 25 și 26, să solicite societății-mamă orice informații care ar fi relevante pentru exercitarea atribuțiilor de coordonare ale acestuia, prevăzute la art. 27, și să transmită acele informații coordonatorului.
(2) Atunci când informațiile prevăzute la art. 33 alin. (2) au fost deja comunicate unei autorități competente în conformitate cu regulile sectoriale, autoritățile competente responsabile de exercitarea supravegherii suplimentare se pot adresa acestei autorități pentru a obține informațiile respective.
(3) În cazul în care coordonatorului îi sunt necesare informații care au fost deja date altei autorități competente în conformitate cu regulile sectoriale, coordonatorul trebuie să contacteze această autoritate, în măsura în care este posibil, pentru a preveni raportarea dublă către diferite autorități implicate în supraveghere.
(1) Colectarea sau deținerea de informații cu privire la o entitate din cadrul unui conglomerat financiar, care nu este o entitate reglementată, nu implică în niciun fel ca autoritățile competente trebuie să aibă atribuții de supraveghere ale acestor entități la nivel individual.
(2) Informațiile primite în cadrul supravegherii suplimentare și în special orice schimb de informații dintre autoritățile competente și dintre acestea și alte autorități, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, sunt supuse prevederilor privind secretul profesional și comunicarea informațiilor confidențiale din regulile sectoriale.
2.2. Accesul la informații
(1) Persoanele juridice, care sunt supuse supravegherii suplimentare, fie că sunt sau nu entități reglementate, trebuie să-și comunice reciproc orice informații relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.
(2) Autoritățile competente responsabile cu exercitarea supravegherii suplimentare au acces la orice informație care ar fi relevantă pentru scopurile supravegherii suplimentare, atunci când iau contact, direct sau indirect, cu entitățile dintr-un conglomerat financiar, fie că sunt sau nu entități reglementate.
(3) Orice entitate din România, reglementată sau nereglementată, inclusă în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare furnizează informații la cererea coordonatorului, inclusiv în situația în care acesta este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, precum și, dacă este necesar, autorităților europene de supraveghere, potrivit prevederilor art. 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, respectiv din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, prin intermediul Comitetului comun.
(la 29-10-2012, Alin. (3) al art. 33 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din LEGEA nr. 183 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 octombrie 2012. )
2.3. Verificarea informațiilor
În aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, pentru verificarea, în cazuri determinate, a informațiilor referitoare la o entitate, reglementată sau nereglementată, care este parte a unui conglomerat financiar și care este situată într-un alt stat membru, autoritățile competente din România cooperează cu autoritățile competente ale acelui stat membru pentru efectuarea verificării.
(1) Autoritățile competente dintr-un alt stat membru care doresc, în cazuri determinate, să verifice informațiile referitoare la o entitate din România, reglementată sau nereglementată, care este parte a unui conglomerat financiar, solicită autorităților competente din România efectuarea verificării.
(2) Autoritățile care primesc o astfel de cerere trebuie ca, în limitele competențelor lor, să efectueze verificarea fie ele însele, fie permițând unui auditor sau expert să o efectueze, fie permițând autorității care a formulat cererea să o efectueze ea însăși.
(3) Atunci când nu face ea însăși verificarea, autoritatea competentă care a formulat cererea poate, dacă dorește, să participe la verificare.
(la 29-10-2012, Secțiunea a 2^1-a a fost introdusă de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 183 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 octombrie 2012. )
(1) Autoritățile competente cooperează cu Comitetul comun în îndeplinirea obiectivelor supravegherii suplimentare, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, Regulamentului (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 și Regulamentului (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010.
(2) Autoritățile competente furnizează fără întârziere Comitetului comun toate informațiile necesare îndeplinirii atribuțiilor acestuia, în conformitate cu art. 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, respectiv din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010.
(3) Coordonatorul furnizează Comitetului comun informațiile prevăzute la art. 24 alin. (4), (6) și (7) și art. 28 alin. (3) lit. a).
Alin. (3) al art. 35^1 a fost introdus de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013.
Art. 35^1 a fost introdus de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 183 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 octombrie 2012.
(1) Administrarea și/sau conducerea activității unei societăți financiare holding mixte, persoana juridica română, trebuie să fie asigurată de doua persoane.
(2) Persoanele cărora le sunt încredințate responsabilității de administrare și/sau conducere, în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să aibă reputatie adecvata și experienta suficienta pentru exercitarea responsabilitatilor încredințate.
(3) Societățile financiare holding mixte trebuie să notifice coordonatorului numirea în functie a persoanelor prevăzute la alin. (2), inclusiv în situația în care coordonatorul este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, în condițiile stabilite prin reglementari.
(4) Coordonatorul urmareste în permanenta indeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (2), dispunand masurile sau sanctiunile care se impun în caz de nerespectare a acestora, prevăzute la art. 43, respectiv la art. 44.
(la 11-06-2007, Art. 36 a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
(1) Societățile financiare holding mixte, persoane juridice române, trebuie să organizeze și să conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicată, și ale reglementărilor contabile specifice date în aplicarea acesteia și să întocmească situații financiare anuale care să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată la nivel de grup.
(2) Abrogat.
(la 11-06-2007, Alin. (2) al art. 37 a fost abrogat de pct. 4 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
Societățile financiare holding mixte sunt obligate să prezinte coordonatorului situațiile financiare consolidate, precum și alte date și informații solicitate de coordonator pentru scopurile supravegherii suplimentare, la termenele și în forma stabilite prin reglementări.
(1) Situațiile financiare anuale consolidate ale societăților financiare holding mixte trebuie să fie auditate de auditori financiari aprobați de coordonator. Coordonatorul poate respinge numirea unui auditor dacă apreciază că acesta nu dispune de experiența și independența adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice.
(2) În scopul auditării situațiilor financiare, fiecare societate financiară holding mixta încheie contracte cu auditori financiari, persoane juridice, care, potrivit legislației în domeniu, pot desfășura activitate de audit financiar în România.
(3) Societățile financiare holding mixte au obligația sa înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite auditorului financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează auditul financiar, conform cerințelor coordonatorului.
(1) Coordonatorul are acces la orice documente întocmite de auditorii financiari în cadrul activității de audit.
(2) Coordonatorul împreună cu celelalte autorități competente relevante și auditorii financiari ai societatii financiare holding mixte se intalnesc periodic, pentru a discuta aspecte de interes comun în ceea ce priveste activitatea conglomeratului financiar. La aceste intalniri pot fi invitate și persoanele care exercită responsabilității de administrare și/sau conducere a societatii financiare holding mixte și, respectiv, a entitatilor reglementate din conglomeratul financiar.
(la 11-06-2007, Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
(1) Auditorul financiar al unei societăți financiare holding mixte trebuie să informeze coordonatorul de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale, a luat cunoștință despre orice fapt sau decizie în legătură cu societatea financiară holding mixtă ori cu o entitate reglementată din cadrul conglomeratului financiar, care:
a) reprezinta o încălcare semnificativă a prezentei ordonanțe de urgență și/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia;
b) este de natură să afecteze activitatea conglomeratului financiar;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
(2) La solicitarea coordonatorului, auditorul financiar al societății financiare holding mixte are obligația să furnizeze orice detalii, clarificări și explicații referitoare la datele cuprinse în situațiile financiare consolidate ale societății financiare holding mixte.
(3) Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul financiar a obligației de a informa coordonatorul, conform alin. (1) și (2), nu constituie o încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și nu poate atrage răspunderea acestuia.
Coordonatorul poate retrage aprobarea acordată unui auditor financiar, în situația în care acesta nu își îndeplinește în mod corespunzător atribuțiile prevăzute de lege sau nu respectă cerințele de conduită etică și profesională specifice.
În cazul în care entitatile reglementate dintr-un conglomerat financiar respecta cerințele referitoare la adecvarea capitalului, riscul de concentrare, tranzactiile intragrup și, respectiv, la mecanismele de control intern și procesele de administrare a riscurilor, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și în reglementarile date în aplicarea acesteia, dar, cu toate acestea, solvabilitatea risca să fie periclitata sau tranzactiile intragrup ori riscurile de concentrare conduc la o deteriorare a pozitiei financiare a entitatilor reglementate, coordonatorul poate lua, în ceea ce priveste societatea financiară holding mixta, urmatoarele măsuri:
(la 28-10-2013, Partea introductivă a art. 43 a fost modificată de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
a) incheierea unui acord cu administratorii sau, după caz, cu membrii directoratului societatii financiare holding mixte, care să cuprindă un program de măsuri de remediere;
(la 11-06-2007, Litera a) a art. 43 a fost modificată de pct. 6 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
b) solicitarea de informații auditorului financiar;
c) dispunerea înlocuirii auditorului financiar.
(1) În cazul în care entitatile reglementate sau o societate financiară holding mixta dintr-un conglomerat financiar nu se conformeaza cerințelor referitoare la adecvarea capitalului, riscul de concentrare, tranzactiile intragrup și, respectiv, la mecanismele de control intern și procesele de administrare a riscurilor, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și în reglementarile date în aplicarea acesteia, nu respecta condițiile speciale impuse ori angajamentele asumate cu privire la supravegherea suplimentara sau nu respecta oricare dintre masurile impuse potrivit prevederilor art. 43, coordonatorul poate aplica, în ceea ce priveste societatea financiară holding mixta, urmatoarele sancțiuni:
(la 28-10-2013, Alin. (1) al art. 44 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013, prin înlocuirea unei sintagme. )
a) avertisment scris;
b) suspendarea din functie pe o perioadă determinata a uneia sau a mai multor persoane care exercită responsabilității de administrare și/sau conducere a societatii;
(la 11-06-2007, Litera b) a alin. (1) al art. 44 a fost modificată de pct. 7 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
c) amendă aplicată societății financiare holding mixte, ale cărei limite, limita minimă și cea maximă, sunt reprezentate de valorile cele mai mari care rezultă din aplicarea procentelor de 0,05% și 1% atât la cifra de afaceri, realizată în cursul exercițiului financiar anterior, de către entitatea reglementată din sectorul asigurărilor, filială a societății financiare holding mixte, care a realizat cifra de afaceri cea mai ridicată, cât și la capitalul inițial minim reglementat al entității reglementate din sectorul bancar și al serviciilor de investiții, filială a societății financiare holding mixte; dacă acest sector cuprinde mai multe filiale care sunt entități reglementate, cuantumul amenzii se determină prin raportare la capitalul minim al entității reglementate care atinge nivelul de capital minim cel mai ridicat;
d) amenda aplicată persoanelor care exercită responsabilității de administrare și/sau conducere a societatii, între 1-6 remuneratii nete, conform nivelului acestora în luna precedenta datei la care s-a constatat fapta;
(la 11-06-2007, Litera d) a alin. (1) al art. 44 a fost modificată de pct. 7 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
e) dispunerea inlocuirii, de către societatea financiară holding mixta, a persoanei/persoanelor care exercită responsabilității de administrare și/sau conducere a societatii.
(la 11-06-2007, Litera e) a alin. (1) al art. 44 a fost modificată de pct. 7 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
(2) Pe perioada suspendării din funcție, dispusă de coordonator în baza alin. (1) lit. b), se va asigura de către societatea financiară holding mixta desemnarea persoanei/persoanelor care să exercite interimar responsabilității de administrare și/sau conducere, cu respectarea prevederilor art. 36 alin. (2).
(la 11-06-2007, Alin. (2) al art. 44 a fost modificat de pct. 8 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
(3) Cuantumul amenzii trebuie să fie raportat la gravitatea faptei săvârșite. Amenzile încasate se fac venit la bugetul statului de jurisdicția căreia aparține coordonatorul.
(4) Sanctiunile prevăzute la alin. (1) lit. b), d) și e) se aplică persoanelor vinovate de executarea în mod necorespunzator a responsabilitatilor de administrare și/sau conducere.
(la 11-06-2007, Alin. (4) al art. 44 a fost introdus de pct. 9 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
Coordonatorul comunică autorităților competente constatările efectuate potrivit prevederilor art. 43 și 44.
Pentru scopurile supravegherii suplimentare, autoritățile competente pot aplica entităților reglementate aflate sub supravegherea lor oricare dintre măsurile sau sancțiunile prevăzute de regulile sectoriale, care se aplică în mod corespunzător.
(1) În situația în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat membru, acesta poate aplica sancțiuni și față de societățile financiare holding mixte, persoane juridice române.
(2) În situația în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate competentă din România, acesta poate aplica sancțiuni și față de o societate financiară holding mixtă dintr-un alt stat membru.
Coordonatorul și celelalte autorități competente vor încheia acorduri de coordonare, dacă este necesar, în sensul corelării acțiunilor de supraveghere, pentru scopurile aplicării prevederilor art. 43-47.
Dacă o entitate reglementată se folosește de apartenența sa la un conglomerat financiar pentru a se sustrage, total sau parțial, de la aplicarea regulilor sectoriale, autoritățile competente pot aplica entităților reglementate aflate sub supravegherea lor oricare dintre măsurile ori sancțiunile prevăzute de regulile sectoriale corespunzătoare.
(1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 44 se face de către personalul imputernicit în acest sens de coordonator, care exercită atribuții de supraveghere a respectarii dispozițiilor prezentei ordonante de urgenta.
(2) Actele cu privire la o societate financiară holding mixta, prin care sunt aplicate măsuri sau sancțiuni potrivit dispozițiilor art. 43 și 44, se emit de către coordonator. Prevederile legale sectoriale referitoare la emiterea actelor de aplicare a masurilor sau sanctiunilor cu privire la entitatile reglementate se aplică în mod corespunzător.
(la 11-06-2007, Articolul 50 a fost modificat de pct. 10 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
(1) Aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 44 se prescrie în termen de un an de la data constatarii faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data savarsirii faptei.
(2) Aplicarea sanctiunilor nu inlatura raspunderea materiala, civila sau penala, după caz.
(la 11-06-2007, Art. 50^1 a fost introdus de pct. 11 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
(1) Actele prin care se aplică măsuri sau sancțiuni de către coordonator, potrivit dispozițiilor art. 43 și 44, pot fi contestate la organul de conducere al coordonatorului, în termen de 15 zile de la comunicare. Coordonatorul se pronunță prin hotărâre motivata, în termen de 30 de zile de la data sesizarii.
(2) Hotărârea coordonatorului poate fi atacata la Înaltă Curte de Casatie și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Până la adoptarea unei hotărâri de către coordonator, potrivit alin. (1), sau până la pronuntarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către instanța judecătorească, potrivit alin. (2), executarea actelor emise de coordonator nu se suspenda.
(la 11-06-2007, Art. 50^2 a fost introdus de pct. 11 al articolului unic din LEGEA nr. 152 din 1 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 8 iunie 2007. )
(1) Fără a se aduce atingere regulilor sectoriale, în cazul prevăzut la art. 12, autoritățile competente din România verifică, potrivit prevederilor alin. (2), dacă entitățile reglementate, a căror societate-mamă are sediul central într-un stat terț, sunt supuse supravegherii exercitate de autoritatea competentă a acelui stat, care este echivalentă cu aceea prevăzută prin prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Verificarea se efectuează la cererea societății-mamă ori a oricărei entități reglementate autorizate în România sau într-un stat membru ori din oficiu, de către autoritatea competentă din România care ar fi coordonator, dacă s-ar aplica criteriile prevăzute la art. 26 alin. (1). Acea autoritate competentă se consultă cu celelalte autorități competente relevante și întreprinde toate eforturile necesare pentru a respecta orice ghiduri aplicabile, elaborate prin grija Comitetului comun, potrivit prevederilor art. 16 și 56 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, respectiv din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010.
(3) Dacă o autoritate competentă nu este de acord cu decizia luată de o altă autoritate competentă, referitoare la echivalența supravegherii suplimentare exercitate de autoritatea competentă dintr-un stat terț, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, respectiv din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010.
(la 29-10-2012, Art. 51 a fost modificat de pct. 7 al art. unic din LEGEA nr. 183 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 octombrie 2012. )
(1) În absența supravegherii echivalente prevăzute la art. 51, autoritățile competente relevante desemnează un coordonator și aplică, prin analogie, entităților reglementate dispozițiile referitoare la supravegherea suplimentară a entităților reglementate prevăzute la art. 10 alin. (2) sau autoritățile competente pot aplica una dintre metodele prevăzute la alin. (2).
(2) Autoritățile competente pot aplica alte metode care să asigure o supraveghere suplimentară corespunzătoare a entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar. Aceste metode trebuie să fie agreate de coordonator, după consultarea cu celelalte autorități competente relevante. Autoritățile competente pot solicita în special înființarea unei societăți financiare holding mixte care are sediul central într-un stat membru și pot să aplice prezenta ordonanță de urgență entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar care are drept lider acea societate financiară holding mixtă. Metodele trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii suplimentare stabilite în prezenta ordonanță de urgență și trebuie să fie notificate celorlalte autorități competente implicate și Comisiei Europene.
Pentru scopurile supravegherii suplimentare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, autoritățile competente pot iniția incheierea de acorduri privind mijloacele de exercitare a supravegherii suplimentare a entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar, cu autoritățile competente din unul sau mai multe state terțe.
Abrogat.
(la 28-10-2013, Art. 54 a fost abrogat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 272 din 21 octombrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 octombrie 2013. )
Banca Națională a României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor emite reglementări comune în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prezenta ordonanță de urgență transpune în legislatia națională cap. I și II, cu excepția paragrafului 4 al art. 6, precum și cap. V și VI, cu excepția paragrafului 1 lit. a) și a paragrafului 2 ale art. 30, din Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2002/87/CE din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și a societăților de servicii de investiții financiare dintr-un conglomerat financiar, precum și modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE , 79/267/CEE, 92/49/CEE , 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE și a directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 035 din 11 februarie 2003.
PRIM-MINISTRU CALIN POPESCU-TARICEANU Contrasemnează: Ministrul finanțelor publice, Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu Ministrul integrării europene, Anca Daniela Boagiu
București, 6 decembrie 2006.
Nr. 98.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.