NORME din 30 august 2007 (*actualizate*)

(1) Autorizarea în procedură normală pe baza unei cereri înaintate autorității vamale este obligatorie când se solicită:

a) autorizarea regimului de antrepozit vamal;

b) autorizarea regimului de perfecționare activă sau de transformare sub control vamal, când este necesară verificarea condițiilor economice;

c) autorizarea regimului de perfecționare activă în cazul utilizării mărfurilor echivalente;

d) autorizarea regimului de perfecționare pasivă pentru orice operațiune, cu excepția celor referitoare la reparații sau a celor privind mărfuri fără caracter comercial;

e) emiterea unei autorizații unice pentru regimul de antrepozit vamal, perfecționare activă, perfecționare pasivă sau transformare sub control vamal.

(2) Când autoritatea vamală consideră că informațiile ce figurează în cererea de autorizare în procedură normală sunt insuficiente, poate cere solicitantului să comunice date suplimentare.

a) admiterea temporară a mărfurilor, altele decât cele enumerate la art. 556-577 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

b) mărfurile prevăzute la art. 578 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993, care nu îndeplinesc condițiile stabilite prin art. 556-577, atunci când sunt importate cu titlu ocazional și pentru o perioadă care nu depășește 3 luni sau în situații particulare, fără a avea incidență pe plan economic.

(1) Cererea de autorizare se face folosind modelul și normele prevăzute în anexa 67 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993 .

(2) Cererea de autorizare se completează utilizând aplicația "Regimuri vamale economice și destinație finală", aflată pe website-ul Autorității Naționale a Vămilor www.customs.ro, secțiunea "Agenți economici/Utilizarea sistemului informatic vamal". Cererea înregistrată în aplicația informatică se tipărește și se depune, semnată și ștampilată de către solicitant, la direcția regională pentru accize și operațiuni vamale competentă, împreună cu documentele necesare pentru obținerea autorizației.

(1) Autorizarea în procedură simplificată se face prin:

a) declarația vamală făcută în scris sau prin procedee informatice, cu respectarea procedurii normale de vămuire a mărfurilor;

b) carnetul ATA sau CPD;

c) declarația verbală;

d) declarația prin altă acțiune.

(2) Când autoritatea vamală consideră că informațiile ce figurează în cererea de autorizare în procedură simplificată sunt insuficiente, poate cere solicitantului să comunice date suplimentare.

(1) Autorizarea în procedură simplificată nu se aplică în cazul procedurilor simplificate de vămuire prevăzute la art. 76 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992.

(2) În acest caz, declarantul trebuie să depună o cerere de autorizare în procedură normală sau să renunțe, pentru operațiunile vizate, la procedura simplificată de vămuire.

a) de admitere temporară;

b) de perfecționare activă pentru operațiunile pentru care se consideră îndeplinite condițiile economice, cu excepția cazurilor când se recurge la utilizarea mărfurilor echivalente;

c) de transformare sub control vamal, când nu se verifică în prealabil condițiile economice, respectiv în cazurile prevăzute în partea A din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

d) de perfecționare pasivă, când regimul constă în operațiuni de reparare.

(1) În cazul perfecționării pasive, autorizarea regimului poate fi solicitată și prin depunerea declarației de punere în liberă circulație (declarație IM regim 61):

a) în cadrul unei operațiuni de perfecționare pasivă de reparare în sistem de schimb de mărfuri standard și cu import anticipat;

b) când operațiunea de perfecționare privește mărfuri fără caracter comercial.

(2) În cazul perfecționării pasive în sistem de schimb de mărfuri standard, fără import anticipat, autorizarea regimului poate fi solicitată și prin depunerea declarației de punere în liberă circulație, chiar dacă regimul nu a fost autorizat în procedură normală sau simplificată anterior exportului.

(1) Carnetul CPD sau ATA constituie cerere de autorizare în procedură simplificată de autorizare pentru regimul vamal de admitere temporară.

(2) Dispozițiile referitoare la utilizarea carnetului CPD se aplică atât în cazul mijloacelor de transport de folosință comercială, cât și al mijloacelor de transport de folosință privată.

(1) Declararea verbală efectuată potrivit art. 229 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993 constituie cerere de autorizare în procedură simplificată de autorizare pentru regimul de admitere temporară.

(2) Declarația vamală verbală poate constitui o cerere de admitere temporară pentru următoarele operațiuni:

a) admiterea temporară a animalelor pentru transhumanță sau pășunat ori pentru efectuarea unei munci sau a unui transport, precum și a mărfurilor, așa cum sunt definite și impuse condițiile prevăzute la art. 567 lit. a) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

b) admiterea temporară a ambalajelor pline destinate a fi reexportate goale sau pline, dacă poartă însemnele de neșters ale unei persoane stabilite în afara teritoriului comunitar;

c) admiterea temporară a materialelor destinate producerii și transmisiei de reportaje radio sau televizate, precum și a vehiculelor și echipamentelor lor, special adaptate acestui scop, importate temporar de instituții publice sau private stabilite în afara teritoriului vamal comunitar și agreate de autoritatea vamală pentru emiterea autorizației de regim necesare importului materialelor și vehiculelor;

d) admiterea temporară a instrumentelor și aparatelor necesare medicilor pentru a furniza asistența bolnavilor în așteptarea unui transplant de organe în condițiile prevăzute la art. 566 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

e) admiterea temporară a efectelor personale necesare în mod rezonabil pentru voiaj, precum și a mărfurilor de utilizat în cadrul activităților sportive și introduse de către călători, în condițiile art. 563 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

f) admiterea temporară a mijloacelor de transport de folosință comercială sau privată, în condițiile art. 556-561 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

g) admiterea temporară a bunurilor oferite gratuit de către stat navigatorilor și folosite pe un vas angajat în trafic maritim internațional, în conformitate cu art. 564 lit. a) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

h) admiterea temporară a altor categorii de mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de autoritatea vamală.

(3) Procedura simplificată de autorizare prin declarare verbală este condiționată de prezentarea documentului prevăzut la art. 16, în două exemplare. După vizare, un exemplar se restituie declarantului și celălalt se păstrează de autoritatea vamală.

(1) Declararea prin altă acțiune, efectuată conform art. 232 alin. (1) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993, constituie cerere de autorizare în procedură simplificată de autorizare în cazul regimului de admitere temporară.

(2) Regimul de admitere temporară este solicitat prin simpla acțiune de trecere a frontierei teritoriului vamal comunitar, prin folosirea culoarului verde sau "nimic de declarat" ori prin trecerea frontierei fără declarare voluntară în cazul birourilor vamale ce nu folosesc sistemul cu două culoare de control al operațiunilor pentru următoarele mărfuri:

a) efecte personale rezonabile necesare pentru călătorie și mărfuri de utilizat în cadrul manifestărilor sportive, importate de călători conform art. 563 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

b) mijloace de transport de folosință comercială sau privată importate conform art. 556-561 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

c) bunuri oferite gratuit de către stat navigatorilor și folosite pe un vas angajat în trafic maritim internațional, în conformitate cu art. 564 lit. a) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993.

a) numele și adresa solicitantului, declarantului și ale operatorului;

b) tipul operațiunii de perfecționare, de transformare sau de utilizare a mărfurilor;

c) descrierea mărfurilor, a produselor compensatoare sau transformate și a mijloacelor de identificare a acestora;

d) codurile referitoare la condițiile economice, în conformitate cu anexa 70 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

e) rata de randament estimată sau metoda de determinare a acesteia;

f) termenul estimat pentru încheierea regimului;

g) denumirea autorității vamale avută în vedere pentru încheierea regimului;

h) locul de perfecționare, transformare sau utilizare;

i) eventuale formalități de transfer;

j) valoarea și cantitatea mărfurilor, în cazul unei cereri de admitere temporară efectuate printr-o declarație vamală verbală.

(1) Autorizația de utilizare a regimului vamal economic poate fi modificată sau reînnoită prin folosirea formularului prevăzut în anexa 67 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993 .

(2) Prevederile art. 5 alin. (2) se aplică în mod corespunzător cererii de modificare/reînnoire a autorizației.

(1) În cazul în care operațiunile se derulează în raza de competență teritorială a mai multor direcții regionale pentru accize și operațiuni vamale, cererea se depune la direcția în a cărei rază de competență teritorială se află locul unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală și sunt efectuate o parte din operațiuni.

(2) Când locurile unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală nu coincid cu cele în care sunt efectuate operațiuni, datorită organizării interne a solicitantului, cererea se depune la direcția regională pentru accize și operațiuni vamale în a cărei rază de competență se află locul unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală.

(3) În sensul prezentului articol, prin următorii termeni se înțelege:

a) evidențe - ansamblul de date comerciale, fiscale sau orice alte tipuri de evidențe ținute de titular ori în contul său;

b) contabilitate principală - contabilitatea stabilită pentru scopuri vamale, permițând autorității vamale să supravegheze și să monitorizeze regimul.

(1) Când cererea de autorizare implică autorități vamale stabilite în mai multe state membre, se depune o cerere de autorizare unică, întocmită în scris, conform modelului din anexa 67 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993.

(2) Autoritățile vamale menționate la alin. (1) sunt cele în a căror rază de competență se desfășoară operațiuni de transformare, depozitare, utilizare sau perfecționare ori unde are loc plasarea, respectiv încheierea regimului.

(1) Cererea se depune la autoritatea vamală a statului membru în a cărui rază de competență teritorială:

a) se utilizează mărfurile pentru prima dată, în cazul regimului de admitere temporară; sau

b) sunt ținute evidențele ori unde este organizată contabilitatea principală a solicitantului și se desfășoară cel puțin o parte din operațiunile pentru care regimul vamal economic este solicitat; dispozițiile privind condiția ca locul unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală să coincidă cu un loc în care se efectuează operațiuni, prevăzute la art. 19, sunt aplicabile.

(2) În sensul prezentului articol, prin următorii termeni se înțelege:

a) evidențe - ansamblul de date comerciale, fiscale sau orice alte tipuri de evidențe ținute de titular ori în contul său;

b) contabilitate principală - contabilitatea stabilită pentru scopuri vamale, permițând autorității vamale să supravegheze și să monitorizeze regimul.

(2) Prevederile art. 5 alin. (2) se aplică în mod corespunzător cererii de autorizare unică.

(1) Cererea cu efect retroactiv se poate folosi numai în procedură normală de autorizare.

(2) Regimul de antrepozit vamal nu poate face obiectul unei autorizații cu efect retroactiv.

(3) Solicitantul poate cere emiterea unei autorizații cu efect retroactiv, cu valabilitate de la una dintre următoarele date:

a) data depunerii cererii;

b) data expirării autorizației anterioare, dacă se referă la o cerere de reînnoire a autorizației pentru operațiuni și mărfuri de aceeași natură;

c) o dată anterioară, suficientă pentru acoperirea operațiunilor efectuate anterior, dar care să nu depășească un an de la data depunerii cererii.

(4) Data de la care solicitantul dorește ca autorizația să devină valabilă se menționează în rubrica 6a) din cerere.

(5) Facilitatea prevăzută la alin. (3) lit. c) se adresează în principal operatorilor economici care ar fi putut beneficia de un regim vamal economic pentru operațiunile lor, dar care nu au depus o cerere, necunoscând această posibilitate.

(6) Prevederile art. 5 alin. (2) se aplică în mod corespunzător cererii de autorizare cu efect retroactiv.

(1) Plasarea mărfurilor într-un antrepozit vamal privat se poate face și pe baza unei autorizații provizorii când, din motive economice justificate, acceptate de autoritatea vamală, activitatea de depozitare are caracter urgent și nu poate aștepta emiterea propriu-zisă a autorizației.

(2) Acceptarea documentului administrativ unic semnifică autorizarea provizorie de utilizare a regimului de antrepozit vamal, cu condiția ca acesta să cuprindă obligatoriu cel puțin următoarele informații: destinația comercială a mărfurilor depozitate, adresa sau locul/locurile de depozitare, numele și adresa antrepozitarului și valoarea mărfurilor depozitate.

(3) Când cererea se referă la mărfuri periculoase sau mărfuri care necesită reguli speciale de depozitare, cum sunt cele ce impun separarea acestora, autorizația nu poate fi emisă decât după verificarea și agrearea locurilor de depozitare de către autoritatea vamală și de către toate celelalte autorități abilitate.

(2) Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale înregistrează autorizația în aplicația informatică "Regimuri vamale economice și destinație finală".

a) un exemplar este destinat solicitantului;

b) un exemplar este destinat direcției regionale pentru accize și operațiuni vamale emitente, care se păstrează împreună cu cererea și documentele justificative o perioadă de 5 ani calendaristici, începând cu anul următor celui în care a fost emisă autorizația.

(1) Acceptarea documentului administrativ unic în cazul procedurii simplificate de autorizare semnifică autorizarea regimului solicitat; în rubrica 44 din declarație se înscrie mențiunea "Autorizație simplificată".

(2) În cazul regimului de admitere temporară, atunci când cererea este făcută verbal sau printr-o altă acțiune prevăzută la art. 13 și 14, autorizația se consideră acordată prin vizarea documentului menționat la art. 16 sau prin simpla acțiune de trecere a frontierei teritoriului vamal comunitar, prin folosirea culoarului verde sau "nimic de declarat" ori prin trecerea frontierei fără declarare voluntară în cazul birourilor vamale ce nu folosesc sistemul cu două culoare de control, în cazul prevăzut la art. 14.

(3) Autorizațiile în procedură simplificată prevăzute la alin. (1) sunt generate de birourile vamale în aplicația "Regimuri vamale economice și destinație finală", pe baza informațiilor cuprinse în declarațiile vamale și a celor cuprinse în documentul prevăzut la art. 16, în termen de 5 zile de la data emiterii acestora.

(1) Autorizarea regimului este condiționată de aprobarea prealabilă de către biroul vamal de supraveghere a evidenței operative a mărfurilor, cu respectarea prevederilor art. 515 și 516 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993.

(2) Evidența operativă trebuie să permită biroului vamal de supraveghere să identifice mărfurile plasate în regim vamal economic și să urmărească fluxul complet al mărfurilor de la plasare și până la încheierea regimului. Biroul vamal de supraveghere este responsabil cu controlul și supravegherea regimului și centralizează toate informațiile relative la operațiunile desfășurate în baza autorizației.

(3) Biroul vamal de supraveghere este stabilit în autorizația de utilizare a regimului vamal economic și este cel în a cărui rază de competență teritorială se desfășoară operațiunile de perfecționare, transformare, utilizare, depozitare sau de export temporar, după caz.

(4) În cazul în care operațiunile se derulează în raza de competență teritorială a mai multor birouri vamale, biroul vamal de supraveghere este cel în a cărui rază de competență teritorială se desfășoară o parte din operațiuni și unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală. Când locurile unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală nu coincid cu cele în care sunt efectuate operațiuni, datorită organizării interne a solicitantului, biroul vamal de supraveghere este cel în a cărui rază de competență teritorială se află locul unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală.

(5) Birourile vamale de plasare și de încheiere a regimului menționate în autorizație transmit copii ale declarațiilor de plasare și de încheiere către biroul vamal de supraveghere. Biroul vamal de supraveghere poate cere acestor birouri verificări punctuale asupra operațiunilor ale căror rezultate să îi fie comunicate, cum ar fi, de exemplu, controlul evidențelor, verificarea fizică a mărfurilor, inventarierea parțială sau totală a mărfurilor, prelevarea de probe.

(1) Autorizația de utilizare a unui regim vamal solicitat se emite într-un termen de maximum 30 de zile de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informațiilor lipsă sau a celor suplimentare solicitate.

(2) În cazul regimului de antrepozitare vamală, autorizația se emite în termen de maximum 60 de zile de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informațiilor lipsă ori a celor suplimentare solicitate.

(3) Termenele prevăzute la alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul solicitării de emitere a unei autorizații unice.

(1) Autorizația intră în vigoare de la data emiterii sale sau de la o altă dată ulterioară, care este înscrisă în rubrica 6a) din autorizație.

(2) Autorizația cu efect retroactiv se emite numai în procedură normală de autorizare.

(1) Autorizația cu efect retroactiv poate fi emisă de la data depunerii cererii.

(2) În cazul reînnoirii unei autorizații, efectul retroactiv al noii autorizații începe de la data expirării autorizației precedente; efectul retroactiv se produce numai în cazul în care noua autorizație se referă la operațiuni identice și mărfuri de același fel.

(3) Dispozițiile alin. (2) elimină posibilitatea nașterii unei datorii vamale sau aplicarea unui regim tarifar preferențial în cazul perfecționării pasive, când titularul autorizației a continuat să efectueze plasări sub regim după expirarea autorizației inițiale.

(4) În cazul cererilor prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. c) și alin. (5), o autorizație cu efect retroactiv este emisă în următoarele condiții:

a) solicitantul prezintă dovezi referitoare la avantajele economice în cazul în care ar beneficia de autorizația retroactivă de utilizare a regimului economic;

b) cererea nu este considerată ca o tentativă de înșelăciune în încercarea de a evita controlul și identificarea mărfurilor nici la plasarea sub regim și nici la încheierea acestuia;

c) cererea nu face obiectul unei neglijențe; se consideră "neglijență" cazul în care solicitantul a utilizat deja un regim vamal economic și prin urmare avea cunoștință de necesitatea obținerii prealabile a unei autorizații;

d) cererea nu se referă la un termen de valabilitate mai mare decât cel care ar fi fost acordat în mod normal;

e) contabilitatea principală și evidențele ținute de solicitant permit verificarea derulării operațiunilor în cazul mărfurilor pentru care se solicită autorizarea cu efect retroactiv, identificarea mărfurilor plasate sub regim, a mărfurilor sau produselor compensatoare obținute și atestarea faptului că toate condițiile regimului sunt îndeplinite;

f) în cazul mărfurilor sensibile, supuse unei verificări prealabile a îndeplinirii condițiilor economice, s-a verificat faptul că la data începerii operațiunilor de plasare sub regim acestea erau îndeplinite;

g) formalitățile necesare pentru regularizarea situației mărfurilor, legate direct de regim sau nu, cum sunt, spre exemplu, prezentarea mărfurilor sau a produselor compensatoare, aplicarea măsurilor de politică comercială sau de alte formalități decât cele vamale, cum ar fi cele fiscale, au fost îndeplinite.

(1) Autoritatea vamală poate decide să nu solicite invalidarea declarațiilor, din motive de costuri administrative disproporționate, cum ar fi, de exemplu, invalidarea a 100 de declarații.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi luată numai când nu constituie o piedică în efectuarea unui control ulterior și ca autoritatea vamală să se asigure că solicitantul nu mai solicită pentru aceleași operațiuni o nouă autorizație cu efect retroactiv sau avantaje incompatibile cu regimul vamal economic autorizat "a posteriori".

(1) Autorizația are termen de valabilitate nelimitat în cazul în care se referă la regimul de antrepozitare vamală.

(2) În cazul regimurilor de transformare sub control vamal sau perfecționare pasivă, termenul de valabilitate nu poate depăși 3 ani de la data intrării în vigoare a autorizației.

(3) Termenul de valabilitate a autorizației de perfecționare activă este cel prevăzut la alin. (2), cu excepția cazurilor de mai jos, când acesta nu poate depăși:

a) 6 luni, dacă se referă la mărfuri sensibile prevăzute în Partea A din anexa 73 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

b) 3 luni, în cazul laptelui și al produselor lactate menționate în art. 1 din Regulamentul (CEE) nr. 1.255/1999.

(4) În cazuri temeinic justificate, termenul prevăzut la alin. (2) poate fi depășit.

(1) Autoritatea vamală stabilește termenul în cadrul căruia mărfurile sau produsele trebuie să primească o destinație vamală admisă. Acest termen trebuie să țină seama de termenul estimat necesar pentru efectuarea operațiunilor sau utilizarea mărfurilor în cadrul regimului vamal solicitat.

(2) Termenul începe de la plasarea mărfurilor sub regimul vamal și se încheie când mărfurile sau produsele primesc o nouă destinație vamală admisă.

(3) Autoritatea vamală poate acorda prelungirea acestui termen în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizației, după cum urmează:

a) în cazul în care se solicită prelungirea termenului de încheiere pentru declarații vamale depuse pentru mărfurile plasate deja sub regim, acordarea prelungirii intră în sarcina autorității vamale de supraveghere, fără a mai fi necesară menționarea în autorizație a aprobării de prelungire;

b) în cazul în care se solicită prelungirea termenului de încheiere a regimului pentru mărfuri ce urmează a fi plasate sub regim, cererea de prelungire se adresează autorității vamale emitente a autorizației.

(1) Când operațiunile se derulează în raza de competență a mai multor direcții regionale pentru accize și operațiuni vamale, autorizația se emite de cea în a cărei rază de competență se desfășoară o parte din operațiunile de perfecționare, de transformare, de depozitare, de utilizare sau de export temporar și unde sunt ținute evidențele centralizate sau este organizată contabilitatea principală.

(2) Când locurile unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală nu coincid cu cele în care sunt efectuate operațiuni, datorită organizării interne a solicitantului, autorizația se emite de direcția regională pentru accize și operațiuni vamale în a cărei rază de competență se află locul unde sunt ținute evidențele sau este organizată contabilitatea principală.

(1) Când operațiunea implică mai multe state membre, se aplică procedura consultării prevăzută la art. 50-54, iar autoritatea vamală abilitată să emită autorizații este Autoritatea Națională a Vămilor.

(2) Autoritatea Națională a Vămilor înregistrează autorizația în aplicația informatică "Regimuri vamale economice și destinație finală".

(1) În situația în care la decizia privind eliberarea autorizației trebuie să ia în considerare și prevederi speciale de altă natură decât vamală, cum sunt, spre exemplu, cele privind protecția mediului înconjurător, autoritatea vamală solicită acordul autorităților competente respective.

(2) Când acordul tuturor autorităților menționate la alin. (1) nu poate fi întrunit, este cerut avizul Autorității Naționale a Vămilor.

(3) Autoritatea Națională a Vămilor ia decizia finală privind emiterea autorizației; această decizie ține cont de faptul că direcția regională pentru accize și operațiuni vamale emitentă a autorizației este cea în subordinea căreia se află direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale sau biroul vamal, cu rol de supraveghere.

a) reînnoirea unei autorizații unice în aceiași termeni;

b) revocarea unei autorizații;

c) în cazul cererilor de autorizare în procedură simplificată pentru admitere temporară pe baza documentului administrativ unic.

a) la utilizarea carnetelor ATA sau CPD;

b) când autorizația de admitere temporară constă într-o acceptare a unei declarații verbale sau într-o declarație făcută prin orice altă acțiune;

c) când singurul element din cadrul unei autorizații unice de perfecționare activă sau de perfecționare pasivă ce implică mai multe state membre este traficul triunghiular; prin excepție, când se recurge la fișele de informații recapitulative sau la alte documente suplimentare, procedura consultării prealabile este aplicabilă.

(1) Autorizația conține informații privind modalitățile de control și de schimb de informații între statele membre.

(2) Procesul de depozitare, transformare sau utilizare, după caz, este descris în autorizație în mod detaliat.

(1) În cazul cererii de autorizare în procedură normală, poate fi instituită o garanție globală la biroul vamal de supraveghere; aceasta înlocuiește garanțiile ce ar fi trebuit depuse la plasarea sub regim prin alte birouri vamale.

(2) Garanția globală este menționată la rubrica 16 din autorizație, în declarațiile de plasare sub regim sau, în lipsa acestora, în evidențele corespunzătoare regimului.

a) când debitorul sau persoana susceptibilă a deveni debitor este o autoritate a administrației publice [conform art. 189 alin. 4 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992 ];

b) când plasarea sub regim de admitere temporară se efectuează sub acoperirea unei declarații verbale;

c) când plasarea sub regim de admitere temporară se efectuează prin documentul administrativ unic în unul dintre cazurile prevăzute în anexa 77 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993 ;

d) în cazurile în care debitorul obține aprobare de scutire de la obligația garantării datoriei vamale.

(1) În conformitate cu art. 8 și 9 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992, o autorizație de regim economic poate fi:

a) revocată, când titularul autorizației nu respectă obligațiile aferente regimului; în cazul regimului de antrepozitare vamală, autoritatea vamală decide revocarea autorizației în absența desfășurării unei activități economice de depozitare pe o perioadă neîntreruptă de un an calendaristic; revocarea intră în vigoare de la data notificării sale;

b) anulată, când titularul autorizației a comunicat cu bună știință autorității vamale date eronate, în scopul obținerii autorizației.

(2) Autoritatea vamală emitentă a autorizației revocă sau anulează, după caz, autorizația în aplicația informatică "Regimuri vamale economice și destinație finală".

a) codul 01: Mărfuri de import vizate, nemenționate în anexa 73 și cod 30 neaplicabil;

b) codul 10 - când mărfurile comunitare similare cu mărfurile importate pentru a efectua operațiunile de perfecționare în cauză sunt indisponibile; indisponibilitatea se referă la absența totală a producției comunitare, insuficiența cantităților existente sau la imposibilitatea de a pune aceste mărfuri la dispoziție în termenul necesar pentru a efectua operațiunea comercială vizată, când o solicitare în acest sens a fost făcută în timp util;

c) codul 11 - când prețul mărfurilor comunitare similare este mai mare decât cel al mărfurilor provenite din țările terțe; în acest caz, prețul produsului compensator compromite vânzarea sa pe piețele terțe, avându-se în vedere:

d) codul 12 - din motive contractuale; acesta este cazul când mărfurile comunitare similare nu sunt conforme exigențelor exprimate de cumpărătorul produselor compensatoare în țara terță sau când respectarea dispozițiilor legate de apărarea dreptului de proprietate industrială și comercială impune utilizarea mărfurilor care nu există în Uniunea Europeană pentru a fabrica produsul compensator;

e) codul 30 - când perfecționarea se referă la operațiuni pentru care condițiile economice se consideră a fi îndeplinite;

f) codul 31 - când, în conformitate cu art. 11 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 3.448/93 , este vorba de mărfuri de import menționate în partea A din anexa 73 și când solicitantul prezintă un document eliberat de o autoritate competentă care permite plasarea sub regim a acestor mărfuri până la limita unei cantități determinate pe baza bilanțului previzional;

g) codul 99 - când solicitantul estimează că sunt îndeplinite condițiile economice din alte motive care sunt detaliate în cerere.

(1) Pentru regimul de perfecționare pasivă, când elementele cuprinse în cererea de autorizare necesită verificarea prealabilă a condițiilor economice, conform art. 147 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92, această verificare este obligatorie.

(2) Verificarea prealabilă a îndeplinirii condițiilor economice se efectuează în baza unuia dintre criteriile următoare:

a) perfecționarea în afara Comunității să nu fie de natură a afecta grav interesele producătorilor din Comunitate.

b) perfecționarea în Comunitate să nu fie posibilă din punct de vedere economic sau să nu fie realizabilă din motive tehnice ori din cauza obligațiilor contractuale.

a) în cazul regimului de perfecționare activă, când cererea vizează mărfuri de import sensibile din punct de vedere economic, menționate în anexa 73 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993; aceste dispoziții nu sunt aplicabile operațiunilor pentru care condițiile economice sunt considerate a fi îndeplinite conform dispozițiilor art. 73, 75 și 76;

b) în cazul regimului de transformare sub control vamal, când cererea se referă la operațiuni cu mărfuri, altele decât cele cuprinse în partea A din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993. Când operațiunile sunt cuprinse în partea B din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993, verificarea condițiilor economice se face la nivel comunitar, iar când nu sunt cuprinse nici în partea A și nici în partea B a anexei menționate verificarea se face prin modalitățile indicate la art. 81-90 din prezentele norme;

c) în cazul regimului de perfecționare pasivă, când operatorul economic ce exportă temporar mărfurile solicită să beneficieze de regim fără a efectua operațiuni de perfecționare în afara Comunității, conform art. 147. alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92.

a) ce se referă la mărfuri fără caracter comercial;

b) executate în cadrul unui contract de prelucrare; prin contract de prelucrare se înțelege orice perfecționare de mărfuri importate direct sau indirect, puse la dispoziția titularului, realizată conform indicațiilor și în contul unui comitent stabilit într-o țară terță, în general, cu plata doar a cheltuielilor de perfecționare;

c) de reparare, inclusiv recondiționare sau repunere în funcțiune;

d) constând în manipulări uzuale prevăzute în anexa 72 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993;

e) de transformare a grâului dur, încadrat la codul tarifar NC 1001 10 00, pentru producerea pastelor făinoase încadrate la codul tarifar NC 1902 11 00 și 1902 19.

a) referitoare la produsele compensatoare obținute în urma unei perfecționări efectuate în cadrul unei autorizații anterioare, a cărei acordare a făcut obiectul unei verificări a condițiilor economice;

b) ce se referă la mărfuri importate vizate de partea A din anexa 73 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993, când solicitantul prezintă un document care să permită plasarea lor sub regim, într-o cantitate determinată pe baza bilanțului previzionar stabilit conform art. 1 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.448/1993 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole; procedura de emitere și de utilizare a acestui tip de certificat este detaliată în acest regulament.

(1) Condițiile economice sunt considerate îndeplinite în cazul operațiunilor de perfecționare activă cu mărfuri de import a căror valoare per solicitant și per an calendaristic, pentru fiecare cod NC din 8 cifre, nu depășește 500.000 euro sau 150.000 euro pentru mărfurile sensibile care figurează în anexa 73 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993.

(2) Valoarea menționată la alin. (1) este valoarea în vamă a mărfurilor, estimată pe baza elementelor cunoscute și a documentelor prezentate la momentul depunerii cererii.

(3) Când operatorul economic are cunoștință de faptul că valoarea mărfurilor ce urmează să fie plasate sub regim depășește plafonul stabilit la alin. (1), acesta trebuie să depună o cerere de autorizare în procedură normală, iar operațiunile fac obiectul verificării prealabile a condițiilor economice.

(4) Dacă după obținerea unei autorizații operatorul economic încheie un nou contract în decursul anului, care determină depășirea plafonului prevăzut la alin. (1), acesta este obligat să solicite autorizarea regimului printr-o cerere depusă în procedură normală, iar operațiunile fac obiectul verificării prealabile a condițiilor economice.

a) operațiuni de perfecționare activă, în cazul în care condițiile economice au fost considerate îndeplinite, iar:

b) operațiuni de transformare sub control vamal prevăzute în partea A din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993.

c) operațiuni de perfecționare pasivă care nu depind de dispozițiile art. 147 lit. c din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992.

(1) În cazul verificării prealabile a condițiilor economice, autoritățile vamale abilitate cu verificarea cererii se consultă cu celelalte autorități competente.

(2) Autoritatea competentă pentru verificarea prealabilă a îndeplinirii condițiilor economice în cazul produselor agricole clasificate la cap. 1-24 din Nomenclatura combinată este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu adresa în București, bd. Carol I nr. 24, sectorul 3, telefon: 004021 307.23.00, 0040 21 307.23.45, 0040 21 307.85.00.

(3) Autoritatea competentă pentru verificarea prealabilă a îndeplinirii condițiilor economice în cazul produselor industriale este Ministerul Economiei și Finanțelor - Departamentul economic, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 154, sectorul 1, telefon: 021.20.25.234, fax: 021.20.25.239.

(4) Autoritatea vamală transmite celorlalte autorități competente o copie a cererii de autorizare, precum și a documentelor anexate pentru avizare; aceasta cuprinde mențiunea "în cazul în care niciun răspuns nu este primit în termen de 15 zile, se consideră că avizul a fost acordat".

(5) În cazul în care autoritatea competentă consideră că cererea necesită o verificare mai aprofundată a condițiilor economice, cum ar fi, spre exemplu, prezentarea de informații suplimentare de către solicitant, aceasta trebuie să informeze autoritatea vamală. În acest caz, în cadrul termenului de 30 de zile stabilit pentru emiterea autorizației, autoritatea vamală informează operatorul economic asupra motivelor care justifică depășirea termenului și indică un nou termen pe care îl consideră necesar în luarea unei decizii cu privire la cerere, potrivit art. 6 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992.

(6) Dacă, în cazul menționat la alin. (5), până la expirarea termenului menționat niciun răspuns nu este primit din partea autorității competente, cererea se aprobă de autoritatea vamală, prin procedura acordului tacit.

(1) Pentru mărfurile a căror circulație este reglementată de o organizație a pieței agricole comune, mărfurile supuse drepturilor antidumping provizorii ori definitive sau mărfurile supuse drepturilor compensatorii provizorii ori definitive [partea B din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993], verificarea prealabilă a îndeplinirii condițiilor economice în cazul cererilor de autorizare a regimului de transformare sub control vamal se efectuează la nivel comunitar.

(2) Cererile referitoare la mărfurile prevăzute la alin. (1) se transmit la Autoritatea Națională a Vămilor, care le supune analizei Comisiei Europene.

(1) Verificarea condițiilor economice la nivel comunitar se poate face și în alte cazuri decât cele menționate la art. 84, când:

a) autoritățile vamale din statele membre interesate solicită o consultare înainte sau după ce au eliberat o autorizație;

b) autoritatea vamală a unui stat membru interesat formulează, în situații cum sunt, spre exemplu, efectuarea unui control a posteriori, obiecții față de o autorizație emisă;

c) Comisia solicită.

(2) Prevederile art. 81 sunt aplicabile în cazurile menționate la alin. (1) lit. b) și c).

(1) Conform art. 100 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992, solicitantul trebuie să probeze existența unei necesități economice de depozitare efectivă.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), cererea de autorizare trebuie să conțină în rubrica 10 justificarea economică a antrepozitului. De asemenea, cererea cuprinde informații privind durata medie de depozitare, avantajele economice estimate, derularea operațiunilor complexe sau operațiunile punctuale, felul, cantitatea și valoarea mărfurilor ce urmează a fi depozitate, destinația vamală a mărfurilor după depozitare.

(3) Autoritatea vamală căreia i se adresează cererea de emitere a autorizației verifică dacă costurile administrative generate de regim nu sunt disproporționate în raport cu interesul economic exprimat de solicitant, ținând cont de tipul de antrepozit și de procedurile de plasare și/sau de încheiere cerute.

a) funcția principală a antrepozitului este depozitarea mărfurilor;

b) regimul de antrepozitare vamală nu permite efectuarea proceselor industriale de transformare a mărfurilor; aceste procese pot fi realizate în locația antrepozitului, când sunt plasate sub regimurile de perfecționare activă sau transformare sub control vamal;

c) în antrepozit nu este posibilă efectuarea altor operațiuni în afara manipulărilor uzuale sau scoaterilor temporare de mărfuri, când aceste activități au un caracter auxiliar în raport cu funcția esențială de depozitare a mărfurilor necomunitare în vederea acordării unei destinații vamale de încheiere a regimului.

(1) Conform art. 578 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993, acordarea regimului de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import pentru alte cazuri decât cele prevăzute prin regulament se poate face când mărfurile sunt importate în situații speciale, fără incidență pe plan economic.

(2) Incidența pe plan economic este estimată la nivel local, regional sau național, după caz, în funcție de elementele concrete care definesc operațiunea.

(1) Mijloacele de transport necomunitare de folosință comercială pot fi utilizate în trafic intern cu condiția ca dispozițiile în vigoare în domeniul transporturilor să permită aceasta, conform art. 558 alin. (1) lit. c din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), verificarea consecințelor în plan economic este de competența Ministerului Transporturilor, prin structurile sale specializate, în funcție de modul de transport, iar acordarea regimului se face pe baza avizului favorabil al acestui minister. În cazuri justificate, direcțiile regionale sau birourile vamale competente pot aprecia că cererea de acordare a regimului este întemeiată, fără a solicita avizul acestui minister.