LEGE nr. 307 din 13 noiembrie 2007

LEGE Parlamentul
Sursa oficială
Vezi pe legislatie.just.ro
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 794 din 22 noiembrie 2007
Intrat în vigoare
25.11.2007
Forma consolidată din
25.11.2007

pentru acceptarea Protocolului privind resturile explozive de război (Protocolul V), adoptat la Geneva la 28 noiembrie 2003, adițional la Convenția privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, semnată de România la New York la 8 aprilie 1982

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul UNIC

Se acceptă Protocolul privind resturile explozive de război (Protocolul V), adoptat la Geneva la 28 noiembrie 2003, adițional la Convenția privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, semnată de România la New York la 8 aprilie 1982, ratificată prin Legea nr. 40/1995.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PREȘEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

București, 13 noiembrie 2007.

Nr. 307.

PROTOCOL

privind resturile explozive de război*)

───────

Notă *) Traducere.

Înaltele părți contractante,

recunoscând gravele probleme umanitare postconflict cauzate de resturile explozive de război,

conștiente de necesitatea de a încheia un protocol asupra măsurilor generale de remediere postconflict cu scopul de a reduce riscurile generate de resturile explozive de război și a efectelor acestora,

dorind să aibă în vedere măsuri generale de prevenire, prin aplicarea voluntară a celor mai bune practici, specificate în anexa tehnică, pentru a îmbunătăți fiabilitatea munițiilor și a minimiza astfel apariția resturilor explozive de război,

au convenit următoarele:

Articolul 1

Prevederi generale și scopul aplicării

1. În conformitate cu Carta Națiunilor Unite și cu regulile de drept internațional din domeniul conflictelor armate aplicabil lor, înaltele părți contractante au convenit să se conformeze obligațiilor specificate în acest protocol, atât individual, cât și în cooperare cu alte înalte părți contractante, pentru a minimiza riscurile generate de resturile explozive de război și efectele acestora în situațiile postconflict.

2. Acest protocol se aplică în cazul resturilor explozive de război ce se găsesc în zona de uscat, incluzând apele interne, a înaltelor părți contractante.

3. Acest protocol se aplică situațiilor rezultate din conflictele la care se face referire în art. 1 paragrafele 1-6 ale Convenției privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare (Convenție), așa cum a fost amendată la 21 decembrie 2001.

4. Art. 3, 4, 5 și 8 se aplică în cazul resturilor explozive de război, altele decât cele existente, așa cum sunt ele definite în art. 2 paragraful 5.

Articolul 2

Definiții

În cadrul prezentului protocol,

1. muniție explozivă înseamnă muniții convenționale ce conțin exploziv, excluzând minele, minele-capcană și alte dispozitive, așa cum acestea sunt definite în Protocolul II la Convenție, în forma amendată la 3 mai 1996;

2. muniție neexplodată înseamnă muniție explozivă care a fost amorsată, căreia i-a fost montat focosul, a fost armată sau pregătită în alt mod pentru utilizare într-un conflict armat. Aceasta a fost trasă, largată, lansată sau proiectată și ar fi trebuit să explodeze, dar nu a funcționat;

3. muniție explozivă abandonată înseamnă muniție explozivă care nu a fost utilizată pe timpul unui conflict armat și care a fost părăsită sau aruncată de către o parte la un conflict armat și care nu mai este sub controlul părții care a părăsit-o sau a aruncat-o. Muniția explozivă abandonată poate sau nu să fi fost amorsată, să îi fi fost montat focosul, să fi fost armată sau altfel pregătită pentru utilizare;

4. resturi explozive de război înseamnă muniție neexplodată și muniție abandonată;

5. resturi explozive de război existente înseamnă muniție neexplodată și abandonată care a existat înainte de intrarea în vigoare a acestui protocol pentru înalta parte contractantă pe teritoriul căreia acestea există.

Articolul 3

Asanarea, înlăturarea sau distrugerea resturilor explozive de război

1. Fiecare înaltă parte contractantă și parte la un conflict armat vor purta responsabilitățile precizate în acest articol cu privire la toate resturile explozive de război ce se găsesc pe teritoriul aflat sub controlul lor. În cazurile în care un utilizator de muniție explozivă care a devenit rest exploziv de război nu exercită controlul asupra teritoriului, utilizatorul, după încheierea ostilităților, va asigura, printre altele, asistență tehnică, financiară, materială sau pe linia resurselor umane, bilateral sau printr-o a treia parte agreată de ambele părți, incluzând între altele sistemul Națiunilor Unite sau alte organizații relevante, pentru a facilita marcarea și asanarea, înlăturarea sau distrugerea unor astfel de resturi explozive de război.

2. După încetarea ostilităților active și cât de curând fezabil, fiecare înaltă parte contractantă și parte la un conflict armat vor marca și vor asana, vor înlătura sau vor distruge resturile explozive de război din zonele afectate aflate sub controlul lor. Zonelor afectate de resturi explozive de război care sunt evaluate, în conformitate cu paragraful 3, ca generatoare de risc umanitar grav li se va acorda un statut prioritar pentru asanare, înlăturare sau distrugere.

3. După încheierea ostilităților active și cât de curând fezabil, fiecare înaltă parte contractantă și parte la un conflict armat vor lua următoarele măsuri în zonele afectate aflate sub controlul lor, pentru a reduce riscurile generate de resturile explozive de război:

a) vor identifica și vor evalua amenințarea generată de resturile explozive de război;

b) vor evalua și vor stabili prioritățile în privința nevoilor și posibilităților de realizare practică a marcării și asanării, înlăturării și distrugerii;

c) vor marca și vor asana, vor înlătura sau vor distruge resturile explozive de război;

d) vor lua măsuri pentru mobilizarea resurselor pentru a duce la bun sfârșit aceste activități.

4. În conducerea activităților anterior menționate înaltele părți contractante și părțile la un conflict armat vor ține cont de standardele internaționale, incluzând Standardele internaționale de acțiune împotriva minelor.

5. Înaltele părți contractante vor coopera, acolo unde este cazul, atât între ele, cât și cu alte state, organizații internaționale și regionale relevante și organizații nonguvernamentale pentru asigurarea, printre altele, a resurselor tehnice, financiare, materiale și umane, inclusiv, în condiții corespunzătoare, pentru preluarea operațiilor reunite necesare pentru a îndeplini prevederile acestui articol.

Articolul 4

Înregistrarea, păstrarea și transmiterea informației

1. Înaltele părți contractante și părțile la un conflict armat vor înregistra și vor reține informația asupra utilizării sau abandonării muniției explozive, în cea mai mare măsură posibilă și atât cât este practic realizabil, pentru a facilita realizarea rapidă a marcării și asanării, a înlăturării sau distrugerii resturilor explozive de război, a educației în privința riscului și a furnizării informației relevante părții sub controlul căreia se află teritoriul și populației civile din acea zonă.

2. Înaltele părți contractante și părțile la un conflict armat care au utilizat sau abandonat muniție explozivă care ar fi putut să devină resturi explozive de război, fără întârziere după încetarea ostilităților active și atât cât este realizabil practic, având în vedere interesele de securitate ale acestor părți, vor face disponibile astfel de informații către partea sau părțile ce controlează zona afectată, bilateral sau printr-o a treia parte reciproc acceptată, incluzând între altele Națiunile Unite sau, la cerere, către alte organizații relevante cu care partea care furnizează informațiile este satisfăcută și care preiau sau vor prelua educația în privința riscului și marcarea și asanarea, înlăturarea sau distrugerea resturilor explozive de război în zona afectată.

3. La înregistrarea, păstrarea și transmiterea unor astfel de informații, înaltele părți contractante vor avea în vedere partea 1 a anexei tehnice.

Articolul 5

Alte precauții pentru protecția populației civile, a indivizilor civili și a obiectivelor civile împotriva riscurilor și efectelor generate de resturile explozive de război

Înaltele părți contractante și părțile la un conflict armat vor lua toate măsurile de precauție, pe teritoriul afectat de resturi explozive de război aflat sub controlul lor, pentru a proteja populația civilă, indivizii civili și obiectivele civile de riscurile și efectele generate de resturile explozive de război. Măsurile de precauție fezabile sunt acele măsuri de precauție care sunt practic realizabile sau practic posibile, având în vedere toate circumstanțele de moment, incluzând considerațiile de natură umanitară și militară. Aceste măsuri de precauție pot include avertizări, educația populației civile în privința riscului, marcarea, împrejmuirea și monitorizarea teritoriului afectat de resturi explozive de război, așa cum este precizat în partea 2 a anexei tehnice.

Articolul 6

Prevederi pentru protecția misiunilor și organizațiilor umanitare împotriva efectelor resturilor explozive de război

1. Fiecare înaltă parte contractantă și parte la un conflict:

a) vor proteja împotriva efectelor resturilor explozive de război, în limita fezabilului, misiunile și organizațiile umanitare care operează sau urmează să opereze, cu consimțământul înaltei părți contractante sau al părții la un conflict armat în zona aflată sub controlul acesteia;

b) vor furniza, la cererea unei astfel de misiuni sau organizații umanitare, în măsura în care este fezabil, informație asupra locației tuturor resturilor explozive de război de care are cunoștință pe teritoriul unde misiunea sau organizația internațională solicitantă va opera sau operează.

2. Prevederile acestui articol nu vor prejudicia prevederile dreptului internațional umanitar în vigoare sau ale altor instrumente internaționale aplicabile ori decizii ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, care asigură un nivel de protecție mai înalt.

Articolul 7

Asistența cu privire la resturile explozive de război existente

1. Fiecare înaltă parte contractantă are dreptul de a cere și de a primi asistență, unde este cazul, din partea altor înalte părți contractante, a statelor care nu sunt părți și a organizațiilor și instituțiilor internaționale relevante, în rezolvarea problemelor ridicate de resturile explozive de război existente.

2. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o facă, va acorda asistență pentru rezolvarea problemelor ridicate de resturile explozive de război existente, în funcție de necesități și în măsura posibilităților. La acordarea asistenței, înaltele părți contractante vor ține, de asemenea, cont de obiectivele umanitare ale acestui protocol și de standardele internaționale, incluzând Standardele internaționale de acțiune împotriva minelor.

Articolul 8

Cooperare și asistență

1. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o facă, va asigura asistență pentru marcarea și asanarea, înlăturarea și distrugerea resturilor explozive de război și pentru educația populației civile și activități conexe, printre altele prin sistemul Națiunilor Unite, prin alte organizații internaționale, regionale sau organizații ori instituții naționale relevante, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, societățile naționale ale Crucii Roșii sau Semilunii Roșii și federația internațională a acestora, organizații internaționale sau pe baze bilaterale.

2. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o facă, va asigura asistență pentru îngrijirea, reabilitarea și reintegrarea socioeconomică a victimelor resturilor explozive de război. Astfel de asistență poate fi asigurată, printre altele, prin sistemul Națiunilor Unite, prin instituții sau organizații internaționale regionale sau naționale, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, societățile naționale ale Crucii Roșii sau Semilunii Roșii și federația internațională a acestora, organizații internaționale sau pe baze bilaterale.

3. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o facă, va contribui la fondurile mutuale din sistemul Națiunilor Unite, precum și la alte fonduri mutuale relevante, pentru a facilita furnizarea de asistență sub egida acestui protocol.

4. Fiecare înaltă parte contractantă va avea dreptul să participe la cel mai intens posibil schimb de echipamente, materiale și informație științifică și tehnologică, altele decât tehnologia legată de armament, necesare pentru implementarea acestui protocol. Înaltele părți contractante se angajează să faciliteze astfel de schimburi în conformitate cu legislația lor națională și să nu impună restricții exagerate asupra furnizării echipamentelor pentru asanare și asupra informațiilor tehnologice cu scop umanitar legate de acestea.

5. Fiecare înaltă parte contractantă se angajează să furnizeze informații la bazele de date relevante stabilite în sistemul Națiunilor Unite, în special informații privind diversele mijloace și tehnologii de asanare a resturilor explozive de război, liste de experți, agenții de experți sau puncte naționale de contact pe problema asanării resturilor explozive de război și, pe bază de voluntariat, informații tehnice asupra tipurilor relevante de muniție explozivă.

6. Înaltele părți contractante pot înainta cereri de asistență susținute de informații relevante către Națiunile Unite, către alte organisme corespunzătoare sau către alte state. Aceste cereri pot fi înaintate secretarului general al Națiunilor Unite, care le va transmite către toate înaltele părți contractante și către organizațiile internaționale și nonguvernamentale relevante.

7. În cazul unor cereri adresate Națiunilor Unite, secretarul general al Națiunilor Unite, în cadrul resurselor de care dispune, poate întreprinde cele necesare pentru evaluarea situației și, în cooperare cu înalta parte contractantă solicitantă și cu alte înalte părți contractante cu responsabilități conform celor enunțate în art. 3, recomandă acordarea de asistență corespunzătoare. Secretarul general al Națiunilor Unite poate, de asemenea, să raporteze înaltelor părți contractante asupra oricărei astfel de evaluări, precum și asupra tipului și dimensiunii asistenței necesare, incluzând posibilele contribuții de la fondurile cu destinație specială create în cadrul Națiunilor Unite.

Articolul 9

Măsuri preventive generale

1. Având în vedere diferitele situații și capacități, fiecare înaltă parte contractantă este încurajată să ia măsuri generale de prevenire orientate către minimizarea apariției resturilor explozive de război, incluzându-le, dar fără a se limita la ele, pe cele la care se face referire în partea a 3-a a anexei tehnice.

2. Fiecare înaltă parte contractantă poate, pe bază de voluntariat, să schimbe informații cu privire la eforturile pentru a promova și a stabili cele mai bune practici cu privire la paragraful 1.

Articolul 10

Consultări ale înaltelor părți contractante

1. Înaltele părți contractante se angajează să se consulte între ele și să coopereze în toate problemele legate de aplicarea acestui protocol. În acest scop, o conferință a înaltelor părți contractante va fi organizată după cum a stabilit majoritatea, dar nu mai puțin de 18 înalte părți contractante.

2. Activitatea conferințelor înaltelor părți contractante va include:

a) revizuirea statutului și a aplicării acestui protocol;

b) luarea în considerare a aspectelor cu privire la implementarea națională a protocolului, incluzând raportarea națională sau actualizarea pe bază anuală;

c) pregătirea pentru conferințele de revizuire.

3. Costurile conferințelor înaltelor părți contractante vor fi suportate de înaltele părți contractante și statele care nu sunt părți, ce participă la conferință, în conformitate cu scala de evaluare a Națiunilor Unite ajustată corespunzător.

Articolul 11

Respectarea prevederilor protocolului

1. Fiecare înaltă parte contractantă va cere ca forțele armate și agențiile sau departamentele sale relevante să emită instrucțiuni și proceduri de operare și ca personalul acestora să primească o pregătire în conformitate cu prevederile relevante ale acestui protocol.

2. Înaltele părți contractante se angajează să se consulte și să coopereze bilateral, prin secretarul general al Națiunilor Unite sau prin alte proceduri internaționale corespunzătoare, pentru a rezolva orice problemă care poate să apară cu privire la interpretarea sau aplicarea prevederilor acestui protocol.

Anexa TEHNICĂ

Această anexă tehnică include cele mai bune practici propuse pentru atingerea obiectivelor conținute în art. 4, 5 și 9 ale acestui protocol. Această anexă va fi implementată de către înaltele părți contractante pe bază de voluntariat.

1. Înregistrarea, stocarea și furnizarea de informații cu privire la muniția neexplodată (UXO) și muniția explozivă abandonată (AXO)

a) Înregistrarea informației: în ceea ce privește muniția explozivă care poate să fi devenit UXO, un stat trebuie să facă toate eforturile spre a înregistra următoarele informații, pe cât de precis posibil:

(i) locația zonelor asupra cărora s-a tras cu muniție explozivă;

(îi) numărul aproximativ de muniție explozivă utilizată în zonele de la pct. (i);

(iii) tipul și natura muniției explozive utilizate în zonele de la pct. (i);

(iv) locația generală a UXO cunoscute și probabile.

Acolo unde un stat a fost obligat să abandoneze muniție explozivă în decursul operațiilor, se vor face toate eforturile spre a lăsa AXO într-o stare sigură și în condiții de securitate și se va înregistra informația asupra acestor muniții după cum urmează:

(v) locația AXO;

(vi) cantitatea aproximativă de AXO la fiecare loc în parte;

(vii) tipurile de AXO la fiecare loc specific.

b) Stocarea informației: acolo unde un stat a înregistrat informația în conformitate cu paragraful a), aceasta va fi stocată într-o astfel de manieră încât să permită extragerea și disponibilizarea ei în conformitate cu paragraful c).

c) Disponibilizarea informației: informația înregistrată și stocată de către un stat în conformitate cu paragrafele a) și b) trebuie, luând în considerare interesele de securitate și alte obligații ale statelor ce o furnizează, să fie făcută disponibilă în conformitate cu următoarele prevederi:

(i) Conținut:

Asupra UXO informația făcută disponibilă trebuie să conțină detalii despre:

1. locația generală a UXO cunoscute și probabile;

2. tipurile și numărul aproximativ de muniție explozivă utilizată în zonele asupra cărora s-a tras;

3. metodele de identificare a muniției explozive, incluzând culoarea, dimensiunea, forma și alte marcaje relevante;

4. metoda pentru distrugerea sigură a muniției explozive.

Asupra AXO informația făcută disponibilă trebuie să conțină detalii despre:

5. locația AXO;

6. numărul aproximativ de AXO la fiecare loc specific;

7. tipurile de AXO la fiecare loc specific;

8. metoda de identificare AXO, incluzând culoarea, dimensiunea și forma;

9. informația asupra tipurilor și metodelor de ambalare pentru AXO;

10. starea de pregătire pentru utilizare;

11. locația și natura minelor-capcană cunoscute a fi prezente în zona AXO.

(îi) Primitorul:

Informația trebuie să fie făcută disponibilă către partea sau părțile ce controlează teritoriul afectat și către acele persoane sau instituții cu care statul ce o face disponibilă este de acord și care sunt sau vor fi implicate în asanarea UXO sau AXO în zona afectată, în educarea populației civile asupra riscurilor generate de UXO și AXO.

(iii) Mecanismul:

Un stat trebuie, acolo unde este fezabil, să facă uz de acele mecanisme stabilite internațional sau local pentru disponibilizarea informației, cum ar fi UNMAS, IMSMA și alte agenții-expert, după cum sunt considerate corespunzătoare de statul ce face disponibilă informația.

(iv) Repere de timp:

Informația trebuie făcută disponibilă cât de repede posibil, luându-se în considerare aspecte ca operațiile militare în curs și operațiile umanitare din zona afectată, disponibilitatea și credibilitatea informației, precum și aspectele relevante privind securitatea.

2. Avertizări, educație în privința riscului, marcare, împrejmuire și monitorizare

Termeni-cheie

a) Avertizările constau în furnizarea punctuală de informație de atenționare către populația civilă, cu scopul de a minimiza riscurile cauzate de resturile explozive de război în teritoriile afectate.

b) Educația populației civile în privința riscului trebuie să se constituie în programe de educare în privința riscului menite a facilita schimbul de informații între comunitățile afectate, autoritățile guvernamentale și organizațiile umanitare, astfel încât comunitățile afectate să fie informate asupra amenințărilor din partea resturilor explozive de război. Programele de educație în privința riscului sunt în general activități pe termen lung.

Elemente de cea mai bună practică în privința avertizărilor și educației în privința riscului

c) Toate programele de avertizare și educație în privința riscului trebuie, acolo unde este posibil, să ia în considerare standardele naționale sau internaționale, incluzând Standardele internaționale de acțiune împotriva minelor.

d) Avertizările și educația în privința riscului trebuie să fie asigurate pentru populația civilă afectată, care include civilii care trăiesc în interiorul sau în jurul zonelor ce conțin resturi explozive de război, și pentru civilii care tranzitează aceste zone.

e) Avertizările trebuie asigurate, cât mai repede posibil, în funcție de contextul și de informația avută la dispoziție. Un program de educație în privința riscului trebuie să înlocuiască un program de avertizare în cel mai scurt timp posibil. Avertizările și educația în privința riscului trebuie asigurate întotdeauna pentru comunitățile afectate, în cel mai scurt timp posibil.

f) Părțile la un conflict trebuie să angajeze terțe părți, cum ar fi organizații internaționale sau organizații nonguvernamentale, atunci când ele nu dispun de resursele și instruirea necesare furnizării unei educații eficiente în privința riscului.

g) Părțile la un conflict trebuie, dacă este posibil, să asigure resurse suplimentare pentru avertizări și educație în privința riscului. Astfel de elemente pot include: furnizarea de sprijin logistic, producerea de materiale pentru educație în privința riscului, sprijin financiar și furnizarea de informație cartografică generală.

Marcarea, împrejmuirea și monitorizarea unei zone afectate de resturi explozive de război

h) Atunci când este posibil, în orice moment pe parcursul unui conflict și după aceea, acolo unde există resturi explozive de război, părțile la un conflict, în cel mai scurt timp și în măsura cea mai mare posibilă, trebuie să asigure ca zonele ce conțin resturi explozive de război să fie marcate, împrejmuite și monitorizate astfel încât să se asigure excluderea eficientă a civililor, în conformitate cu următoarele prevederi.

i) În marcarea zonelor suspecte a fi periculoase trebuie utilizate semne de avertizare bazate pe metode de marcare recunoscute de comunitățile afectate. Semnele și alte marcatoare pentru împrejmuirea zonelor periculoase trebuie, în limita posibilului, să fie vizibile, lizibile, durabile și rezistente la efectele mediului înconjurător și trebuie să identifice în mod clar care parte a perimetrului marcat este în interiorul zonei afectate de resturi explozive de război și care parte este considerată ca fiind sigură.

j) O structură corespunzătoare trebuie să fie stabilită ca purtătoare a responsabilității pentru monitorizarea și întreținerea marcajelor temporare și permanente, integrat cu programele naționale și locale de educație în privința riscului.

3. Măsuri de prevenire generale

Statele care produc sau procură muniție explozivă trebuie, în cea mai mare măsură posibilă și în limita convenabilului, să facă tot posibilul să asigure că următoarele măsuri sunt implementate și respectate pe timpul duratei de viață a muniției explozive.

a) Managementul fabricării munițiilor

(i) Procesul de producție trebuie proiectat astfel încât să se asigure munițiilor cea mai mare siguranță în funcționare.

(îi) Procesul de producție trebuie să fie subiect al unor măsuri de control al calității certificate.

(iii) Pe timpul producției de muniție explozivă trebuie aplicate standarde de asigurare a calității certificate, internațional recunoscute.

(iv) Testarea de acceptanță trebuie să fie efectuată prin trageri de testare reale într-o anumită gamă de condiții sau prin alte proceduri validate.

(v) La tranzacțiile sau transferurile de muniție explozivă trebuie solicitate standarde de înalt nivel în ceea ce privește siguranța în funcționare.

b) Managementul munițiilor

În scopul asigurării celui mai bun nivel posibil de siguranță în funcționarea pe termen lung a muniției explozive, statele sunt încurajate să aplice norme de cea mai bună practică și proceduri de operare cu privire la stocarea, transportul, stocarea în teren și manipularea acestora, în conformitate cu următoarele recomandări.

(i) Muniția explozivă, acolo unde este necesar, trebuie să fie stocată în facilități sigure sau în containere corespunzătoare care protejează muniția explozivă și componentele sale în atmosferă controlată, dacă este cazul.

(îi) Un stat trebuie să transporte muniția explozivă către și din facilitățile de producție, depozitare sau în teren de o manieră care să minimizeze afectarea acesteia.

(iii) Acolo unde este necesar vor fi utilizate de către state containere corespunzătoare și medii controlate atunci când transportă muniție explozivă.

(iv) Riscul de explozii în depozite trebuie minimizat prin utilizarea de aranjamente corespunzătoare ale stocurilor.

(v) Statele trebuie să aplice proceduri de localizare, urmărire și testare a muniției explozive, care trebuie să includă informații asupra datei de fabricație a fiecărui număr, lot sau grup de fabricație și informații despre în ce loc și în ce condiții muniția explozivă a fost stocată și la ce factori de mediu a fost expusă.

(vi) Periodic, stocurile de muniție explozivă trebuie să fie supuse, acolo unde este cazul, unor teste prin trageri reale, pentru a se asigura că acestea funcționează corespunzător.

(vii) Subansamblurile de muniție explozivă trebuie, acolo unde este cazul, să fie supuse testărilor de laborator, pentru a se asigura că muniția funcționează corespunzător.

(viii) Acolo unde este necesar trebuie întreprinse acțiuni corespunzătoare, incluzând ajustarea timpului de viață estimat al munițiilor, ca o consecință a informației obținute din procedurile de analiză, urmărire și testare, pentru a menține siguranța în funcționare a muniției explozive stocate.

c) Instruire

Instruirea corespunzătoare a întregului personal implicat în manipularea, transportul și utilizarea muniției explozive este un factor important în eforturile de a asigura operarea sigură conform cu cele estimate. Statele trebuie de aceea să adopte și să întrețină programe de instruire corespunzătoare pentru a se asigura că personalul este instruit corect cu privire la munițiile cu care acesta are de a face.

d) Transferul

Un stat care planifică să transfere muniția explozivă către alt stat care nu a posedat anterior acel tip de muniție explozivă trebuie să facă toate eforturile spre a se asigura că statul primitor are capacitatea de a stoca, întreține și utiliza corect acea muniție explozivă.

e) Producția viitoare

Un stat trebuie să examineze căile și mijloacele de a îmbunătăți siguranța în funcționare a muniției explozive pe care intenționează să o producă sau să o procure, cu obiectivul de a se atinge cea mai mare siguranță în funcționare posibilă.

------

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.