REGULAMENT nr. 3 din 23 ianuarie 2008

(1) Procedura de recunoaștere a unei instituții externe de evaluare a creditului este inițiată atunci când Banca Națională a României primește o cerere de recunoaștere.

(2) Cererea de recunoaștere poate fi adresată Băncii Naționale a României de o instituție externă de evaluare a creditului sau de instituția de credit care intenționează să utilizeze ratingurile respectivei instituții externe de evaluare a creditului.

(1) Toate cererile de recunoaștere trebuie să fie însoțite de o documentație completă și transparentă.

(2) Când cererea de recunoaștere a eligibilității unei instituții externe de evaluare a creditului este adresată de instituția de credit care intenționează să utilizeze ratingurile sale, instituția externă de evaluare a creditului trebuie să asigure că toate informațiile relevante și semnificative, necesare recunoașterii sale, au fost furnizate Băncii Naționale a României.

(1) Cererea de recunoaștere trebuie să indice segmentul de piață pe care se solicită recunoașterea și dacă recunoașterea se solicită în vederea furnizării de ratinguri pentru determinarea valorii ponderate la risc a pozițiilor din securitizare.

(2) Cererea de recunoaștere a unei instituții externe de evaluare a creditului se evaluează separat pentru fiecare din segmentele de piață în care se solicită recunoașterea: finanțare publică, entități comerciale (inclusiv instituții, instituții financiare și societăți) și finanțare structurată (inclusiv securitizare).

(1) În cazul în care o instituție externă de evaluare a creditului solicită recunoașterea eligibilității atât în România, cât și în alte state membre, precum și în cazul în care instituții de credit din România și din alte state membre solicită recunoașterea aceleiași instituții externe de evaluare a creditului, o cerere de recunoaștere a respectivei instituții externe de evaluare a creditului este adresată, distinct față de cererile adresate celorlalte autorități competente implicate, și Băncii Naționale a României.

(2) Când cererea de recunoaștere este inițiată de instituția externă de evaluare a creditului, aceasta trebuie să fie însoțită de lista tuturor autorităților competente din statele membre în care instituția externă de evaluare a creditului a solicitat sau intenționează să solicite recunoașterea eligibilității.

(1) În termen de o lună de la primirea cererilor de recunoaștere de către Banca Națională a României și toate autoritățile competente implicate, acestea stabilesc procedura comună pentru analiza cererii respective.

(2) Banca Națională a României informează instituția externă de evaluare a creditului cu privire la modalitatea de desfășurare a procesului de recunoaștere și asupra identității autorității competente coordonatoare, dacă este cazul.

a) asigurarea că instituția externă de evaluare a creditului a furnizat toate informațiile necesare desfășurării procesului comun de evaluare, în cadrul documentației ce însoțește cererea de recunoaștere;

b) asigurarea că toate informațiile necesare pentru desfășurarea procesului comun de evaluare sunt făcute cunoscute tuturor autorităților competente implicate;

c) asigurarea că sunt clar stabilite un program și un plan de lucru pentru desfășurarea procesului comun de evaluare într-un interval de timp rezonabil;

d) colectarea și distribuirea de informații, în funcție de necesități, între instituțiile externe de evaluare a creditului, autoritățile competente implicate și instituțiile de credit, după caz;

e) obținerea acordului autorităților competente implicate asupra cererilor de informații suplimentare;

f) asigurarea că autoritățile competente implicate aderă la planul de lucru convenit și depun toate diligențele pentru furnizarea la termen a raportului de evaluare;

g) asigurarea întocmirii raportului și punerii acestuia la dispoziția tuturor autorităților competente interesate.

(1) După finalizarea procesului comun de evaluare a unei instituții externe de evaluare a creditului, raportul de evaluare este pus la dispoziția tuturor autorităților competente care au primit cereri de recunoaștere a respectivei instituții externe de evaluare a creditului, precum și a autorităților competente la care instituția externă de evaluare a creditului în cauză a indicat că intenționează să solicite recunoașterea.

(2) Raportul comun de evaluare este furnizat, la cerere, și autorităților competente care nu au primit o cerere de recunoaștere a respectivei instituții externe de evaluare a creditului.

(3) În vederea asigurării confidențialității informațiilor furnizate de instituția externă de evaluare a creditului în cadrul documentației care însoțește cererea de recunoaștere, informații pe baza cărora a fost întocmit raportul comun de evaluare, furnizarea acestuia în sensul alin. (2) se face cu acordul prealabil al instituției externe de evaluare a creditului.

(1) Participarea Băncii Naționale a României la procesul comun de evaluare a unei instituții externe de evaluare a creditului nu o împiedică să desfășoare, la rândul său, analize suplimentare pe care le consideră necesare.

(2) Banca Națională a României va lua propria decizie cu privire la eligibilitatea respectivei instituții externe de evaluare a creditului.

(3) Decizia luată de Banca Națională a României, în sensul alin. (2), are în vedere rezultatul procesului comun de evaluare, precum și orice alte informații pe care aceasta le consideră relevante.

(1) O instituție externă de evaluare a creditului - societate-mamă poate solicita Băncii Naționale a României și recunoașterea la nivel de filiale, dacă acestea utilizează în metodologia de atribuire a ratingurilor aceleași practici și proceduri utilizate de societatea-mamă, astfel încât un anumit rating să aibă aceeași semnificație în ceea ce privește bonitatea unei entități evaluate, indiferent de locul/zona geografică în care este furnizat ratingul.

(2) În funcție de nivelul la care se solicită, Banca Națională a României poate alege să evalueze eligibilitatea instituției externe de evaluare a creditului la nivel de grup sau la nivel individual, pentru fiecare filială.

(1) În cazul în care Banca Națională a României acceptă o cerere de recunoaștere la nivel de grup, nu este necesară formularea unei cereri de recunoaștere și pentru fiecare filială în parte.

(2) Dacă practicile, metodologiile și procedurile de evaluare aplicate de unele filiale sunt semnificativ diferite de cele ale grupului, cererea de recunoaștere va fi depusă pentru fiecare astfel de filială în parte.

(3) Cererea de recunoaștere la nivelul grupului nu va include entitățile afiliate sau asocierile în participație ale grupului (joint ventures). Pentru astfel de entități vor fi depuse la Banca Națională a României cereri de recunoaștere separate.

(1) Banca Națională a României poate recunoaște eligibilitatea unei instituții externe de evaluare a creditului în mod direct sau în mod indirect.

(2) În vederea recunoașterii în mod direct a eligibilității unei instituții externe de evaluare a creditului, Banca Națională a României efectuează propria evaluare a conformității cu criteriile de eligibilitate.

(3) Banca Națională a României poate recunoaște în mod indirect eligibilitatea unei instituții externe de evaluare a creditului, pe baza recunoașterii directe realizate de o autoritate competentă din alt stat membru, fără a derula propria evaluare a conformității cu criteriile de eligibilitate.

(4) În vederea recunoașterii indirecte, Banca Națională a României poate solicita informații suplimentare privind reflectarea condițiilor specifice pieței românești în cadrul metodologiei de evaluare a ratingurilor.

(1) Banca Națională a României recunoaște doar în mod direct eligibilitatea unei instituții externe de evaluare a creditului dintr-un stat terț.

(2) Banca Națională a României poate recunoaște în mod indirect eligibilitatea unei instituții externe de evaluare a creditului dintr-un stat terț doar dacă aceasta a fost recunoscută ca eligibilă de cel puțin o autoritate competentă dintr-un alt stat membru.

(1) Documentația minimă necesară în susținerea unei cereri de recunoaștere este cea prevăzută în anexa nr. I, respectiv anexa nr. II, care fac parte integrantă din prezentul regulament, și este prezentată în limba română. Actele cu caracter oficial și cele sub semnătură privată vor fi prezentate în original sau în copie legalizată, după caz. Pentru documentele redactate într-o limbă străină se va prezenta și traducerea legalizată a acestora. Pentru documentele redactate într-o limbă de circulație internațională, Banca Națională a României poate face excepție, de la caz la caz, de la aplicarea cerinței privind traducerea legalizată.

(2) De la caz la caz, dacă consideră necesar, Banca Națională a României poate solicita informații suplimentare față de cele specificate în anexa nr. I.

(3) Banca Națională a României decide cu privire la cererea de recunoaștere a unei instituții externe de evaluare a creditului în termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii și comunică în scris solicitantului hotărârea sa.

(4) În cazul respingerii unei cereri de recunoaștere, Banca Națională a României comunică și motivele care au stat la baza acesteia.

(1) În cadrul unui proces comun de evaluare, documentația minimă necesară în susținerea unei cereri de recunoaștere este, de asemenea, cea prevăzută în anexa nr. I.

(2) Utilizarea documentației prevăzute în anexa nr. I, în cadrul procesului comun de evaluare a eligibilității unei instituții externe de evaluare a creditului, nu împiedică Banca Națională a României să solicite orice informație considerată relevantă pentru luarea unei decizii în acest sens. Comunicarea cu instituția externă de evaluare a creditului ce face obiectul procesului comun de evaluare, inclusiv orice solicitare de informații suplimentare considerate necesare în scopul evaluării, se realizează prin intermediul coordonatorului.

(3) În cadrul unui proces comun de evaluare, documentația este prezentată într-o limbă ce va fi stabilită de comun acord, de la caz la caz, de Banca Națională a României și celelalte autorități competente implicate.

a) obținerea de informații suficiente, care să permită luarea unei decizii fundamentate cu privire la îndeplinirea de către instituția externă de evaluare a creditului a criteriilor de eligibilitate;

b) solicitarea numai a acelor informații care sunt necesare pentru evaluarea eligibilității instituției externe de evaluare a creditului, în scopurile prezentului regulament.

(1) Informațiile cuprinse în documentația care însoțește cererea de recunoaștere trebuie să permită Băncii Naționale a României să evalueze gradul de dispersie*1) (granularitatea) a metodologiei instituției externe de evaluare a creditului, atât din perspectiva claselor de active, cât și din perspectiva segmentelor de piață și zonelor geografice.

(2) Pentru instituțiile externe de evaluare a creditului care își desfășoară activitatea transfrontalier, informațiile prevăzute la alin. (1) sunt utilizate pentru a aprecia măsura în care sunt necesare proceduri separate de recunoaștere pentru diferite clase de active sau zone geografice.

(1) Banca Națională a României publică pe pagina sa de internet lista instituțiilor externe de evaluare a creditului eligibile, iar pentru fiecare dintre acestea publică corespondența ratingurilor cu nivelurile scalei de evaluare a calității creditului, determinată de Banca Națională a României, în conformitate cu prevederile Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard și ale Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare, precum și informații referitoare la modul în care a fost inițiată procedura de recunoaștere, dacă a fost desfășurat un proces comun de evaluare, segmentele de piață pentru care a fost realizată recunoașterea și corespondența utilizată.

(2) Banca Națională a României actualizează periodic aceste informații.

(1) Scopul evaluării de către Banca Națională a României a cererilor de recunoaștere pe baza criteriilor de recunoaștere este acela de a permite identificarea instituțiilor externe de evaluare a creditului care furnizează ratinguri corespunzătoare din punct de vedere al calității, consecvenței și rigurozității, pentru a putea fi utilizate de instituțiile de credit pentru scopurile Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard și ale Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare.

(2) Banca Națională a României verifică dacă instituția externă de evaluare a creditului care face obiectul analizei dispune de politici și proceduri care să asigure că ratingurile sunt furnizate în conformitate cu standardele prevăzute la alin. (1).

(1) Pentru scopurile art. 5 din Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare, Banca Națională a României recunoaște eligibilitatea unei instituții externe de evaluare a creditului numai dacă este încredințată că sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe:

a) instituția externă de evaluare a creditului îndeplinește condițiile și criteriile tehnice prevăzute de Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituții de credit și firme de investiții potrivit abordării standard;

b) instituția externă de evaluare a creditului dispune de experiență relevantă în domeniul securitizării; această cerință poate fi probată prin existența unui grad ridicat de acceptare din partea pieței.

(2) În plus față de cerințele prevăzute la alin. (1), ratingurile furnizate de instituția externă de evaluare a creditului trebuie să se conformeze principiilor de credibilitate și transparență prevăzute la cap. IV din Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare.

(1) Analiza de către Banca Națională a României a eligibilității instituțiilor externe de evaluare a creditului este realizată în condiții de egalitate de tratament.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), Banca Națională a României abordează evaluarea eligibilității instituțiilor externe de evaluare a creditului în funcție de modul de organizare a activității acestora și, de la caz la caz, poate acorda o importanță diferită criteriilor de eligibilitate.

(1) În procesul de evaluare a eligibilității unei instituții externe de evaluare a creditului Banca Națională a României ia în considerare capacitatea acesteia de a furniza ratinguri riguroase bazate pe metode cantitative și pe un istoric a cărui existență trebuie dovedită.

(2) În procesul de evaluare Banca Națională a României ia în considerare și indicatorii credibilității pe piață a instituției externe de evaluare a creditului, prevăzuți la art. 98 din Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard.

(3) Pentru scopurile alin. (2), acceptarea ridicată din partea pieței și prezența pe piață de o perioadă îndelungată pot fi privite ca indicii că piața are o opinie favorabilă cu privire la metodologia utilizată și ratingurile furnizate de o instituție externă de evaluare a creditului. Un grad ridicat de acceptare din partea pieței nu este o condiție necesară pentru recunoașterea eligibilității, ci un factor relevant pentru stabilirea nivelului de detaliu la care se va efectua analiza de către Banca Națională a României.

(4) În aprecierea că o instituție externă de evaluare a creditului se conformează anumitor criterii, Banca Națională a României are în vedere și măsura în care respectiva instituție externă de evaluare a creditului aderă la un cod de conduită conform cu standardele de piață și cu principiile recunoscute la nivel internațional, cum sunt principiile de bază din Codul de conduită pentru agențiile de rating, emis de IOSCO - în condițiile disponibilității în mod public a unui asemenea cod.

(1) Pentru conformarea cu criteriul obiectivității, instituția externă de evaluare a creditului trebuie să demonstreze că metodologia utilizată înglobează factori considerați relevanți la determinarea bonității unei entități.

(2) Pentru îndeplinirea cerinței prevăzute la alin. (1), demonstrația instituției externe de evaluare a creditului trebuie să fie susținută, în cea mai mare măsură, cu date statistice care să ateste faptul că metodologia respectivă a condus în trecut la atribuirea de ratinguri corecte.

(1) De principiu, Banca Națională a României evaluează metodologiile utilizate de instituțiile externe de evaluare a creditului la atribuirea ratingurilor pe fiecare clasă generală de active sau pe segmente de piață - finanțare publică, entități comerciale (instituții, instituții financiare și societăți) și finanțare structurată (inclusiv securitizare).

(2) Banca Națională a României poate evalua și metodologii specifice de atribuire a ratingurilor, cum ar fi atribuirea ratingurilor pentru categoria entităților mici și mijlocii.

(3) La evaluarea metodologiei de atribuire a ratingurilor Banca Națională a României urmărește ca, într-o anumită măsură, factorii principali identificați de respectiva instituție ca fiind semnificativi la determinarea ratingului pentru entitățile dintr-o clasă generală de active sau dintr-un segment de piață să fie aceiași; cu toate acestea, de la caz la caz, fiecărui factor i se poate acorda importanță diferită în procesul de evaluare a entităților dintr-o clasă de active sau dintr-un segment de piață.

a) existența datelor cantitative care să dovedească puterea discriminatorie a metodologiei de atribuire a ratingurilor aplicate de o instituție externă de evaluare a creditului, prin utilizarea tehnicilor statistice, precum studii cu privire la starea de nerambursare și matrice de tranziție a ratingurilor, care demonstrează rigurozitatea și puterea predictivă a ratingurilor în timp și între diferite categorii de active;

b) demonstrarea de către instituția externă de evaluare a creditului că aceasta dispune de proceduri pentru evaluarea factorilor relevanți la stabilirea bonității și pentru asigurarea că acești factori sunt incluși în metodologia de atribuire a ratingurilor; și

c) demonstrarea de către instituția externă de evaluare a creditului că aceasta dispune de proceduri care asigură că metodologia de atribuire a ratingurilor este aplicată consecvent la stabilirea tuturor ratingurilor.

(1) Banca Națională a României se asigură că instituțiile externe de evaluare a creditului își validează metodologiile de atribuire a ratingurilor pe baza experienței anterioare.

(2) Validarea cantitativă trebuie să se facă pornind nu atât de la metodologia de atribuire a ratingurilor, cât de la ratingurile instituției externe de evaluare a creditului rezultate în urma aplicării metodologiei. Instituțiile externe de evaluare a creditului trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că metodele utilizate în contextul validării cantitative confirmă rigurozitatea, puterea discriminatorie și consecvența ratingurilor în timp și pe/între segmente de piață diferite.

(3) În plus, instituțiile externe de evaluare a creditului trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că dispun de proceduri care asigură că erorile sistematice detectate prin procesul de testare ex-post (backtesting) sunt luate în considerare în metodologia de atribuire a ratingurilor și sunt corectate.

a) instituția externă de evaluare a creditului este deținută de un guvern, de asociații ale comercianților sau de un organism politic, interesate să asigure ratinguri favorabile pentru entitățile constituente;

b) instituția externă de evaluare a creditului este deținută de o societate nelistată la bursă, care s-ar putea folosi de poziția sa pentru a-și asigura ratinguri favorabile;

c) poziția financiară a instituției externe de evaluare a creditului depinde de veniturile obținute de la clienții-cheie care ar putea profita de această situație în scopul obținerii de ratinguri favorabile. Prin clienți-cheie se înțelege acei clienți ai unei instituții externe de evaluare a creditului ale căror plăți pentru serviciile de rating furnizate de către instituția externă de evaluare a creditului (veniturile instituției) reprezintă cel puțin 5% din veniturile totale ale instituției externe de evaluare a creditului;

d) instituția externă de evaluare a creditului furnizează și servicii auxiliare entităților cărora le furnizează ratinguri sau între acestea există și alte relații de afaceri, care ar afecta obiectivitatea ratingurilor;

e) un angajat al instituției externe de evaluare a creditului se află pe o poziție de conducere în cadrul unei entități căreia respectiva instituție externă de evaluare a creditului îi atribuie ratinguri;

f) personalul instituției externe de evaluare a creditului se află în relații de afaceri cu entitățile cărora aceasta le acordă ratinguri sau este remunerat de către acestea, existând posibilitatea ca obiectivitatea ratingurilor să fie afectată.

a) au adoptat, monitorizat și aplicat cu succes proceduri interne care să asigure că toate ratingurile sunt acordate într-o manieră consecventă și obiectivă, în special în situații în care pot apărea conflicte de interese care ar putea afecta obiectivitatea;

b) dispun de mecanisme care să identifice conflictele de interese existente sau potențiale și iau măsurile corespunzătoare pentru a le preveni, administra și elimina, astfel încât să nu se pună în pericol furnizarea de ratinguri independente, obiective și de calitate ridicată.

(1) Pentru administrarea potențialelor conflicte de interese și asigurarea că metodologiile de atribuire a ratingurilor sunt independente de influențe politice și economice, instituțiile externe de evaluare a creditului trebuie să își stabilească proceduri interne scrise adecvate, reguli de guvernanță corporatistă, politici cu privire la stabilirea tarifelor, precum și coduri interne de conduită.

(2) Instituțiile externe de evaluare a creditului trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că au adoptat practici și proceduri interne corespunzătoare în sensul alin. (1) și, în special, că:

a) există și sunt aplicate măsuri adecvate pentru a se asigura independența instituțiilor externe de evaluare a creditului față de acționariat și pentru a preveni presiuni sau orice alte constrângeri exterioare - de natură politică sau economică - ce pot afecta obiectivitatea procesului de atribuire a ratingurilor;

b) structura organizatorică a instituțiilor externe de evaluare a creditului separă activitatea de atribuire a ratingurilor - din punct de vedere operațional, juridic și al personalului - de celelalte activități (cum sunt serviciile de consultanță) care ar putea afecta obiectivitatea ratingurilor;

c) referitor la resursele financiare, instituția externă de evaluare a creditului este suficient de solidă și a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura independența față de clienții și emitenții-cheie și pentru a preveni furnizarea unor ratinguri care nu sunt obiective; în acest sens, o importanță deosebită o reprezintă diversificarea surselor de venit;

d) personalul instituției externe de evaluare a creditului are nivelul de pregătire și experiența necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile - spre exemplu, cel puțin o persoană cu atribuții decizionale, implicată în desfășurarea procesului de acordare a ratingurilor, are o experiență de cel puțin 3 ani ca analist într-o activitate de acordare a ratingurilor sau într-o funcție comparabilă (de exemplu, analist financiar într-o instituție de credit); de asemenea, instituția externă de evaluare a creditului trebuie să dispună de resursele de personal necesare în vederea realizării unor analize riguroase și a asigurării contactelor frecvente cu entitățile evaluate, în situația în care aceasta reprezintă o parte necesară a metodologiei sale;

e) structura organizatorică a instituției externe de evaluare a creditului trebuie să cuprindă și o funcție independentă de audit intern; acele instituții externe de evaluare a creditului care nu au obligația de a avea o funcție independentă de audit intern (de exemplu, entitățile necotate) trebuie să aibă o funcție care să aibă același rol și să îndeplinească aceleași atribuții;

f) pentru a contribui la asigurarea independenței metodologiei de atribuire a ratingurilor, instituțiile externe de evaluare a creditului trebuie să aibă în vedere și posibilitatea de a face publice situațiile în care au apărut sau pot apărea conflicte de interese, precum și mecanismele adoptate pentru identificarea, prevenirea, administrarea și eliminarea acestora.

a) detectarea în mod fidel a modificărilor intervenite în condițiile financiare ale entităților care au făcut obiectul evaluării, modificări semnificative, care ar putea conduce la schimbarea ratingului;

b) asigurarea că un rating este revizuit în momentul în care apare această necesitate ca urmare a modificărilor semnificative intervenite.

(1) Testarea ex-post (backtesting) trebuie să se realizeze pentru fiecare segment de piață pentru care instituția externă de evaluare a creditului solicită recunoașterea.

(2) Testarea ex-post (backtesting) reprezintă o validare bazată pe experiența anterioară, ce presupune o analiză a rezultatelor înregistrate în legătură cu entitățile/emisiunile cărora li se atribuie ratingul, în scopul evaluării performanței ratingurilor (de exemplu, puterea discriminatorie).

(3) Instituțiile externe de evaluare a creditului trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României și să certifice că testarea ex-post (backtesting) funcționează de cel puțin un an.

(1) Instituțiile externe de evaluare a creditului trebuie să publice principiile care stau la baza propriei metodologii de atribuire a ratingurilor.

(2) Modul de îndeplinire a cerinței prevăzute la alin. (1) trebuie să se materializeze sub forma unei descrieri complete a metodologiei de atribuire a ratingurilor, prezentată într-o manieră ușor de înțeles de către utilizatorii potențiali.

(1) Banca Națională a României solicită instituțiilor externe de evaluare a creditului care permit accesul gratuit la ratingurile publice furnizate să asigure existența unor liste complete cu ratingurile publice furnizate și să actualizeze listele respective cu fiecare nou rating atribuit sau de fiecare dată când un rating vechi este revizuit.

(2) Banca Națională a României solicită instituțiilor externe de evaluare a creditului care permit doar accesul contra cost la ratingurile publice furnizate de ele să asigure că lista completă cu gama ratingurilor publice furnizate este potențial disponibilă tuturor instituțiilor de credit care plătesc și că aceasta este actualizată cu fiecare nou rating atribuit sau de fiecare dată când un rating vechi este revizuit.

(1) Instituțiile externe de evaluare a creditului vor prezenta Băncii Naționale a României două cuantificări separate ale ratei cumulative de nerambursare: media pe 10 ani a ratei cumulative de nerambursare pe o perioadă de 3 ani, ca indicator al stărilor de nerambursare observate pe termen lung, aferente ratingurilor individuale ale instituției externe de evaluare a creditului, și, în măsura în care sunt disponibile, cele mai recente două rate cumulative de nerambursare pe o perioadă de 3 ani.

(2) Rata cumulativă de nerambursare (CDR) pe o perioadă de 3 ani reprezintă suma tuturor stărilor de nerambursare care au avut loc pe parcursul unei perioade de 3 ani, pentru toate expunerile evaluate care aparțin aceleiași categorii.

a) în cazul în care instituția externă de evaluare a creditului utilizează metodologii similare celor folosite de entitățile internaționale care au fost avute în vedere în procesul de determinare și stabilire a valorilor de referință, Banca Națională a României ajustează propria evaluare cantitativă în funcție de factorii calitativi;

b) în cazul în care instituția externă de evaluare a creditului utilizează metodologii diferite de cele prevăzute la lit. a), aceasta furnizează detalii cu privire la propria metodologie de atribuire a ratingurilor, care să explice semnificația fiecărui rating și nivelul de risc asociat;

c) instituțiile externe de evaluare a creditului recent înființate și instituțiile externe de evaluare a creditului care dispun de un număr mic de înregistrări referitoare la stările de nerambursare trebuie să justifice reprezentativitatea pe termen lung a datelor privind stările de nerambursare utilizate. Factorii calitativi sunt importanți în elaborarea acestei justificări.

a) diferite variabile care sunt folosite la determinarea mediei ponderate a evenimentelor de nerambursare, cum ar fi numărul emisiunilor, valoarea expunerilor care beneficiază de rating sau alte caracteristici;

b) acoperirea geografică: utilizarea de date la nivel regional sau global;

c) proprietățile și caracteristicile de dinamică ale sistemului sau metodologiei de rating.

a) abordarea instituției externe de evaluare a creditului cu privire la achitarea ulterioară a plăților restante (curing) și la ratingurile retrase, precum și modalitatea în care aceste elemente pot afecta analiza instituțiilor externe de evaluare a creditului asupra "performanței" ratingurilor;

b) perioada de timp pe parcursul căreia se estimează performanța ratingului (3 ani versus 5 ani), în unele cazuri, ca urmare a posibilelor diferențe dintre curba distribuției pierderilor pentru titlurile emise pe baza unui portofoliu de active și datoria față de societăți sau orice alt tip de datorie;

c) datele cu privire la ratele de pierdere/recuperare disponibile pentru ratingurile diferitelor instituții externe de evaluare a creditului.

a) criteriile prevăzute de metodologia instituțiilor externe de evaluare a creditului pentru ca unei anumite tranșe a unei tranzacții să îi fie atribuit un anumit rating;

b) relația dintre semnificația ratingurilor pentru securitizare și semnificațiile celorlalte ratinguri;

c) rolul pe care ratingurile furnizate de instituții externe de evaluare a creditului îl au în structurarea și derularea tranzacțiilor și în informarea investitorilor;

d) informațiile din piață cu privire la măsura în care se apreciază că ratingurile publicate de o anumită instituție externă de evaluare a creditului au o semnificație similară cu aceea a ratingurilor celorlaltor instituții externe de evaluare a calității creditului, în calitate de indicator al bonității debitorului.

(1) Pentru a fi eligibile pentru scopurile Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, ratingurile aferente expunerilor sub forma titlurilor de participare deținute în organismele de plasament colectiv trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) ratingul depinde în primul rând de calitatea creditului aferentă activelor suport;

b) în cazul în care alți factori au o influență importantă asupra ratingului, trebuie luate în considerare extinderea și natura acelei influențe, în vederea determinării dacă, în aceste scopuri, evaluarea rămâne un rating și dacă este necesară vreo ajustare a procesului de punere în corespondență.

(2) Pentru scopurile prevăzute la alin. (1) sunt eligibile numai ratingurile pentru titlurile de participare cu venit fix, deținute în organisme de plasament colectiv.