Capitolul II — Reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul falimentului S.S.I.F.

(1) În sensul prezentului capitol, termenii și expresiile au următoarele semnificații:

(2) În sensul prezentului capitol, termenii S.S.I.F. și firmă de investiții au înțelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1) Tribunalul competent potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, este singura autoritate care poate să decidă cu privire la aplicarea măsurii de reorganizare cu privire la o S.S.I.F., inclusiv la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre.

(2) Hotărârea tribunalului competent pronunțată potrivit alin. (1) se aplică fără alte formalități și produce efecte în întreaga Uniune Europeană din momentul în care aceasta produce efecte în România.

(3) Aplicarea măsurilor de reorganizare potrivit alin. (1) este guvernată de legea română.

(4) Tribunalul competent va informa de îndată, prin intermediul A.S.F., autoritățile competente din statele membre gazdă asupra deciziei de a aplica măsuri de reorganizare, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situația în care nu este posibilă informarea înainte de pronunțarea hotărârii, aceasta va fi făcută imediat după aceea.

(5) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.

(1) În cazul pronunțării unei hotărâri potrivit prevederilor art. 204 alin. (1) de aplicare a măsurii de reorganizare cu privire la o S.S.I.F. sau la o sucursală a acesteia, care poate afecta drepturile terților din statul membru gazdă, judecătorul-sindic va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea respectivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Uniunii Europene, precum și în două ziare de circulație națională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă.

(2) Extrasul din hotărârea prevăzută la alin. (1) trebuie să specifice, în limba oficială a fiecărui stat membru gazdă, sau, după caz, în limbile oficiale ale acestuia, în special obiectul și temeiul legal ale deciziei luate, termenul de exercitare a căilor de contestare, indicând cu precizie și claritate data expirării acestui termen și instanța de judecată la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia.

(3) Neîndeplinirea formalităților de publicare prevăzute la alin. (1) și (2) nu impietează asupra aplicării măsurilor de reorganizare, inclusiv în ceea ce privește producerea de efecte față de creditori.

(1) După deschiderea procedurii reorganizării unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre, administratorul judiciar îi va informa de îndată și în mod individual pe creditorii cunoscuți care au reședința obișnuită, domiciliul ori sediul social în celelalte state membre.

(2) Informarea, sub forma unei notificări scrise, trebuie să se refere, în special, la termenele-limită, sancțiunile prevăzute pentru nerespectarea acestor termene și cerințele legale pentru luarea în considerare a creanțelor, instanța competentă care trebuie să înregistreze cererile de admitere a acestora sau observații în legătură cu aceste creanțe, precum și cu celelalte măsuri ori proceduri prevăzute. Notificarea va indica și dacă creanțele preferențiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferință sunt sau nu sunt supuse verificării.

(3) Informațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se furnizează în limba română. În acest scop se utilizează formulare care vor avea, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, titlul Invitație de declarare a unei creanțe. Termene care trebuie respectate, respectiv titlul Invitație de prezentare a observațiilor cu privire la o creanță. Termene care trebuie respectate.

(1) Orice creditor al S.S.I.F. debitoare, având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autoritățile publice, are dreptul să își declare creanțele sau să formuleze observații scrise în legătură cu creanțele sale asupra S.S.I.F., care vor fi adresate lichidatorului judiciar. Declarația de creanțe sau, după caz, observațiile formulate pot fi înaintate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie să poarte mențiunea în limba română: Cerere de admitere a creanțelor/Declarație de creanțe sau, după caz, Observații privind creanțele.

(2) Creanțele creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în același mod și vor avea același rang de prioritate ca și creanțele de aceeași natură ale creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.

(3) Creditorii care își exercită dreptul prevăzut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atestă creanțele lor, dacă există, și vor indica natura creanței, data la care aceasta a luat naștere și valoarea acesteia, dacă există cauze de preferință și alte asemenea drepturi în legătură cu creanțele respective și care sunt bunurile asupra cărora au fost constituite astfel de drepturi de preferință.

(4) La solicitarea lichidatorului judiciar, creditorii trebuie să furnizeze și traducerea în limba română a Declarației de creanțe sau, după caz, a Observațiilor privind creanțele și a documentelor prezentate.

(1) În cazul în care o firmă de investiții dintr-un stat terț mai are deschise sucursale cel puțin într-un alt stat membru, tribunalul competent, prin intermediul A.S.F., informează de îndată autoritățile competente din celelalte state membre gazdă în care își desfășoară activitatea asupra aplicării măsurii reorganizării în privința sucursalei din România, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situația în care nu este posibilă informarea înainte de pronunțarea hotărârii, aceasta se realizează imediat după aceea.

(2) Autoritățile administrative sau judiciare prevăzute la alin. (1) depun toate eforturile să își coordoneze acțiunile.

(1) Tribunalul competent potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, este singura autoritate care poate să decidă deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F., inclusiv asupra sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre.

(2) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, pronunțată potrivit alin. (1), este recunoscută, fără alte formalități, pe teritoriul tuturor celorlalte state membre și produce efecte în aceste state membre de la data de la care produce efecte pe teritoriul României.

(3) Tribunalul competent va informa de îndată, prin intermediul A.S.F., autoritatea competentă a statului membru gazdă cu privire la decizia de deschidere a procedurii falimentului împotriva unei S.S.I.F., inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situația în care nu este posibilă informarea înainte de pronunțarea hotărârii, aceasta va fi făcută imediat după aceea.

(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.

(1) Deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F. și la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce privește regimul și aplicarea procedurii falimentului, inclusiv cu privire la:

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în privința regulilor legislației naționale privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor frauduloase încheiate în dauna creditorilor în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedește că actul, ca întreg, este guvernat de legea altui stat membru și că legea respectivă nu permite nicio modalitate de contestare a actului în speță.

(3) În cazul în care o măsură de reorganizare decisă de o autoritate judiciară prevede norme privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor înainte de adoptarea măsurii, prevederile art. 204 alin. (2) și (3) nu se aplică în cazurile prevăzute la alin. (2).

(1) Organele statutare desemnate de S.S.I.F. conform actului constitutiv al acesteia pot renunța la autorizație, hotărând lichidarea acesteia.

(2) Lichidarea la inițiativa organului statutar este permisă numai în cazul în care S.S.I.F. nu se află în vreuna dintre situațiile de insolvență prevăzute de lege pentru declanșarea falimentului.

(3) S.S.I.F. va comunica A.S.F. hotărârea organului statutar al acesteia privind dizolvarea și lichidarea entității autorizate, însoțită cel puțin de un plan de lichidare a activului și de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanțelor.

(4) Pe baza evaluării planului de lichidare, A.S.F. aprobă dizolvarea și lichidarea S.S.I.F., dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), confirmând, în acest sens, încetarea valabilității autorizației.

(5) Lichidarea S.S.I.F. la inițiativa organului statutar al acesteia nu împiedică adoptarea unei măsuri de reorganizare sau declanșarea procedurii falimentului.

(1) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre are drept consecință retragerea de către A.S.F. a autorizației de funcționare a S.S.I.F. debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunțării hotărârii.

(2) Lichidatorul judiciar va publica hotărârea judecătorului-sindic în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum și în cel puțin două ziare de circulație națională. Odată cu publicarea va comunica hotărârea autorității competente.

(3) Retragerea autorizației de funcționare a unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre nu împiedică lichidatorul judiciar sau orice altă persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfășoare unele dintre operațiunile S.S.I.F. debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operațiuni se vor putea desfășura numai cu avizul prealabil al A.S.F.

(1) După deschiderea procedurii falimentului unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre, lichidatorul judiciar îi va informa de îndată și în mod individual pe creditorii cunoscuți care au reședința obișnuită, domiciliul ori sediul social în celelalte state membre.

(2) Informarea, sub forma unei notificări scrise, trebuie să se refere, în special, la termenele-limită, sancțiunile prevăzute pentru nerespectarea acestor termene și cerințele legale pentru luarea în considerare a creanțelor, instanța competentă care trebuie să înregistreze cererile de admitere a acestora sau observații în legătură cu aceste creanțe, precum și cu celelalte măsuri ori proceduri prevăzute. Notificarea va indica și dacă creanțele preferențiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferință sunt sau nu sunt supuse verificării.

(3) Informațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se furnizează în limba română. În acest scop se utilizează formulare care vor avea, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, titlul Invitație de declarare a unei creanțe. Termene care trebuie respectate, respectiv titlul Invitație de prezentare a observațiilor cu privire la o creanță. Termene care trebuie respectate.

(1) Persoana care execută o obligație pe teritoriul României în beneficiul unei firme de investiții fără personalitate juridică supuse procedurii de insolvență deschise într-un alt stat membru, în loc să o execute în beneficiul lichidatorului judiciar desemnat în cadrul acelei proceduri, este liberată dacă nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii.

(2) Persoana care execută obligația respectivă anterior îndeplinirii pe teritoriul României a măsurilor de publicitate similare cu cele prevăzute la art. 214 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii de insolvență; executarea obligației ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prezumă, până la proba contrarie, că persoana a avut cunoștință de deschiderea procedurii.

(1) Orice creditor al S.S.I.F. debitoare, având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autoritățile publice, are dreptul să își declare creanțele sau să formuleze observații scrise în legătură cu creanțele sale asupra S.S.I.F., care vor fi adresate lichidatorului judiciar. Declarația de creanțe sau, după caz, observațiile formulate pot fi înaintate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie să poarte mențiunea în limba română: Cerere de admitere a creanțelor/Declarație de creanțe sau, după caz, Observații privind creanțele.

(2) Creanțele creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în același mod și vor avea același rang de prioritate ca și creanțele de aceeași natură ale creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.

(3) Creditorii care își exercită dreptul prevăzut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atestă creanțele lor, dacă există, și vor indica natura creanței, data la care aceasta a luat naștere și valoarea acesteia, dacă există cauze de preferință și alte asemenea drepturi în legătură cu creanțele respective și care sunt bunurile asupra cărora au fost constituite astfel de drepturi de preferință.

(4) La solicitarea lichidatorului judiciar, creditorii trebuie să furnizeze și traducerea în limba română a Cererii de admitere a creanțelor/Declarației de creanțe sau, după caz, a Observațiilor privind creanțele și a documentelor prezentate.

(1) Tribunalul competent, potrivit legii române, informează de îndată, prin intermediul A.S.F., autoritățile competente din statele membre gazdă asupra hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea această procedură, dacă hotărârea a fost dispusă cu privire la o sucursală din România a unei firme de investiții având sediul stabilit în alt stat decât un stat membru, care are deschise sucursale pe teritoriul altor state membre.

(2) Informarea se va face înainte de pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii sau, dacă acest lucru nu este posibil, imediat după acest moment și va menționa și faptul că autorizația de funcționare a sucursalei din România a fost retrasă.

(3) Autoritățile administrative sau judiciare prevăzute la alin. (1) depun toate eforturile să își coordoneze acțiunile.

(4) Lichidatorii eventuali se străduiesc să își coordoneze acțiunile.

(1) Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F. și la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terțelor părți asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile sau imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea S.S.I.F., care, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre.

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se referă în special la:

(3) Dreptul înregistrat într-un registru public și opozabil terților, în temeiul căruia poate fi obținut un drept real în sensul alin. (1), este considerat un drept real.

(4) Prevederile alin. (1) nu împiedică acțiunile în anulare, în constatare a nulității sau a inopozabilității, prevăzute la art. 211 alin. (1) lit. l).

(1) Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului, în situația în care S.S.I.F. este parte într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, în calitate de cumpărător, nu afectează dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauză prin care acesta și-a rezervat dreptul de proprietate până la un anumit termen sau până la îndeplinirea unei condiții, dacă, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru.

(2) Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului, în cazul în care S.S.I.F. este parte într-un contract de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, nu poate constitui motiv pentru anularea sau desființarea contractului și nu afectează drepturile cumpărătorului, dacă data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare este ulterioară livrării bunului și dacă, la acea dată, bunul era situat pe teritoriul altui stat membru.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu împiedică exercitarea de acțiuni în constatarea sau declararea nulității ori în constatarea inopozabilității actelor juridice, potrivit legii române.

(1) Punerea în aplicare a unor măsuri de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului nu afectează drepturile creditorilor de a invoca compensarea legală, în cazul în care legea aplicabilă contractului permite o asemenea compensare.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedică exercitarea de acțiuni în constatarea sau declararea nulității ori în constatarea inopozabilității actelor juridice, potrivit legii române.

(1) Administratorul sau lichidatorul judiciar poate acționa pe teritoriul statelor membre gazdă în baza unei copii certificate de pe decizia A.S.F. sau în baza unui certificat emis de aceasta, însoțite eventual de o traducere în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale respectivelor state membre gazdă, fără a fi necesară legalizarea sau îndeplinirea unei alte formalități.

(2) Administratorul sau lichidatorul judiciar este abilitat să exercite pe teritoriul statelor membre gazdă toate competențele care îi revin potrivit legii române. Acesta poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau, după caz, să îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistență creditorilor S.S.I.F. din statul membru gazdă pe parcursul măsurii de reorganizare sau al procedurii falimentului.

(3) În exercitarea competențelor sale, administratorul sau lichidatorul judiciar trebuie să respecte legislația statului membru pe teritoriul căruia acționează, în special în ceea ce privește procedurile de lichidare a bunurilor și furnizarea de informații angajaților S.S.I.F. din statul membru respectiv. Administratorul special nu are dreptul de a utiliza forța și nici dreptul de a soluționa litigii ori dispute.

(1) Judecătorul-sindic are dreptul de a solicita înregistrarea în registrul imobiliar, în registrul comerțului și în orice alt registru public ținut în celelalte state membre a hotărârii de adoptare a unei măsuri de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului față de o S.S.I.F.

(2) Judecătorul-sindic va lua măsurile necesare pentru a asigura înregistrarea ori de câte ori aceasta este obligatorie, conform legii statului membru respectiv.

(3) Cheltuielile de înregistrare vor fi considerate cheltuieli ale procedurii.

(1) În situația în care asupra unei firme de investiții dintr-un stat membru, care desfășoară activitate pe teritoriul României, au fost dispuse măsuri de reorganizare sau a fost deschisă procedura falimentului, acestea se vor aplica fără alte formalități pe teritoriul României și vor produce efecte în condițiile și de la data prevăzute în legislația statului membru respectiv.

(2) Măsurile de reorganizare sau procedura falimentului se vor aplica potrivit legislației statului membru de origine și ținând seama de prevederile art. 211.

(3) La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, A.S.F. va informa de îndată despre decizia de aplicare a unei măsuri de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(1) Oficiul Național al Registrului Comerțului la care sucursala de pe teritoriul României a unei firme de investiții prevăzute la art. 232 alin. (1) este înregistrată are obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare cu privire la decizia privind măsurile de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului, în urma comunicării primite în acest sens de la autoritățile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine ori de la administratorul sau lichidatorul judiciar.

(2) Administratorul, după caz, lichidatorul, împuternicit să pună în aplicare măsurile dispuse de autoritatea administrativă sau judiciară din statul membru de origine, este competent să acționeze pe teritoriul României, în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de respectiva autoritate, însoțite de o traducere în limba română.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) dețin pe teritoriul României toate competențele care le revin potrivit legislației din statul membru de origine. Aceste persoane pot să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistență creditorilor pe parcursul aplicării măsurilor în cauză.

(4) În exercitarea competențelor pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să respecte legislația română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor și la furnizarea de informații angajaților din România ai firmei de investiții în cauză. Competențele nu pot include utilizarea forței sau dreptul de a soluționa litigii ori dispute.