(1) Prezentul titlu reglementează cadrul general și integrator al programelor de învățare pe tot parcursul vieții, organizate în instituțiile de învățământ superior și pentru nivelurile de calificare 5-8.
(2) Învățarea pe tot parcursul vieții reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate de fiecare persoană în orice etapă a vieții în contexte formale, nonformale și informale, având ca rezultat o îmbunătățire sau o actualizare a cunoștințelor, a abilităților și aptitudinilor, a competențelor și a atitudinilor sau participarea în societate dintr-o perspectivă personală, civică, socială sau legată de ocuparea forței de muncă, inclusiv prin asigurarea unor servicii de consiliere și orientare în carieră.
(3) Învățarea pe tot parcursul vieții, în sensul prezentei legi, cuprinde învățământul superior, educația și formarea profesională, educația adulților, activitățile pentru tineret și alte tipuri de învățare din afara contextelor formale de educație și formare.
(4) În învățământul superior, învățarea pe tot parcursul vieții cuprinde:
a) formarea inițială realizată prin programele de studii universitare, organizate pe cele patru cicluri de studii, de nivel 5-8;
b) formarea continuă, prin programele de studii postuniversitare;
c) programe de formare profesională a adulților, de nivel 5;
d) recunoașterea competențelor dobândite în contexte nonformale și informale;
e) servicii de consiliere și orientare în carieră;
f) activități pentru tineret.
(5) Învățarea pe tot parcursul vieții, în învățământul superior, se realizează, de regulă, în contexte formale. Instituțiile de învățământ superior pot realiza activități de învățare pe tot parcursul vieții și în contexte nonformale, în cadrul cărora promovează cooperarea transsectorială și asigură parcursuri de învățare flexibile. Prin cooperare transsectorială se înțelege colaborarea între organisme din sectorul public, astfel cum sunt prevăzute la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, și/sau din sectorul privat cu atribuții în domenii diferite, în vederea soluționării unor provocări comune, astfel încât expertiza, resursele și perspectivele lor să poată fi integrate în soluționarea problemelor complexe.
(6) Educația adulților, ca o componentă a învățării pe tot parcursul vieții, reprezintă orice formă de învățământ nonprofesional, după etapa de educație inițială, indiferent dacă aceasta are un caracter formal, nonformal sau informal.
(7) În învățământul superior, în cadrul învățării pe tot parcursul vieții, se organizează, în condițiile legii, centre de recunoaștere și certificare a competențelor dobândite de tineri și adulți, în contexte nonformale și informale.
(8) Aplicarea altor dispoziții legale din domeniul învățământului superior care fac referire la sintagma „educația permanentă“ din domeniul învățământului superior se va realiza ținând cont de prevederile cu privire la învățarea pe tot parcursul vieții, în conformitate cu alin. (1).
(1) Învățarea realizată în contexte formale are un caracter intențional și se desfășoară într-un cadru organizat, structurat, coerent și prestabilit anterior debutului procesului, dedicat în mod specific învățării. Acesta cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:
a) curriculum și obiective educaționale explicit formulate;
b) derularea învățării într-o instituție de învățământ superior sau în altă organizație furnizoare de educație definită în prezenta lege;
c) înmatricularea cursanților într-o instituție prevăzută la lit. b) care este autorizată să funcționeze provizoriu sau acreditată potrivit legii;
d) evaluarea și certificarea rezultatelor învățării dobândite prin documente oficiale, reglementate potrivit legislației în vigoare.
(2) Învățarea realizată în contexte nonformale are un caracter intențional și se desfășoară în afara sistemului formal de educație și formare, prin intermediul unor activități planificate și în cadrul cărora există o formă de susținere a procesului de învățare, în baza următoarelor caracteristici:
a) se realizează cu participare voluntară;
b) include o formă de suport de curs pentru participanți;
c) se poate desfășura pe baza unui curriculum și a unor obiective educaționale.
(3) Învățarea în context informal poate avea sau nu un caracter intențional și rezultă din activitățile și experiențele zilnice ale unei persoane, nefiind organizată sau structurată în ceea ce privește obiectivele, durata sau sprijinul acordat procesului, fiind dobândite rezultate ale învățării. Acestea pot fi luate în considerare în contextul măsurilor de validare care pot identifica, documenta, evalua și/sau certifica rezultatele învățării unei persoane.
(4) Certificarea rezultatelor învățării și a competențelor dobândite în contexte nonformale și informale se poate realiza de organisme abilitate în acest sens, inclusiv instituții de învățământ superior, conform legii. În cazul acestor tipuri de învățare, certificarea nu se realizează în mod automat.
(1) Învățarea formală se realizează în instituții de învățământ superior/organizații furnizoare de educație, în urma parcurgerii procesului de acreditare conform legii.
(2) Învățarea în contexte nonformale se realizează la locul de muncă, în instituții culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultură, centre de tineret, cluburi sportive și asociații sportive universitare, precum și prin asociații profesionale, culturale, sindicate și organizații neguvernamentale.
(3) Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte informale pot fi instituțiile și organizațiile prevăzute la alin. (1) și (2). Învățarea informală este, de regulă, neintenționată și se realizează în timpul desfășurării activităților curente în familie, la locul de muncă, în comunitate și în rețele sociale, a activităților de voluntariat, sportive ori culturale sau a altora asemenea.
(4) Pentru activitățile sportive din învățământul superior, în subordinea Ministerului Educației funcționează Federația Sportului Școlar și Universitar ca instituție publică, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat.
(5) Federația Sportului Școlar și Universitar participă la elaborarea și contribuie la susținerea strategiei organizării și dezvoltării activităților sportive universitare și asigură cadrul necesar dezvoltării continue, organizării și funcționării performante a sportului universitar la nivelul tuturor elementelor sale de structură și infrastructură.
(6) Organizarea și funcționarea Federației Sportului Școlar și Universitar se aprobă prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației.
(1) Statul garantează și susține, inclusiv financiar, accesul la învățarea pe tot parcursul vieții pentru toți cetățenii care doresc să urmeze astfel de programe.
(2) Statul sprijină, inclusiv financiar, participarea la educație și formare profesională a adulților, respectiv recunoașterea și certificarea rezultatelor învățării și a competențelor dobândite de următoarele categorii:
a) persoanele care au părăsit timpuriu învățământul obligatoriu;
b) tinerii care au părăsit sistemul de educație înainte de a obține o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă de educație sau formare profesională;
c) persoane dezavantajate sau subreprezentate din punct de vedere social sau economic;
d) persoane cu un nivel scăzut de calificare sau care se confruntă cu perioade lungi de inactivitate pe piața muncii, angajați cu risc de șomaj, șomeri și persoane cu vârsta de peste 50 de ani;
e) participanți adulți la formarea profesională;
f) persoane cu nevoi de recunoaștere a competențelor dobândite anterior, inclusiv pentru românii care au locuit sau locuiesc în afara granițelor țării;
h) personalul unităților de învățământ preuniversitar, al instituțiilor de învățământ superior, al instituțiilor de cultură, al autorităților și al instituțiilor publice centrale și locale.
(1) Instituțiile de învățământ superior pot organiza, în baza evaluării externe a calității educației realizate, în condițiile titlului IV, de către ARACIS, programe de formare profesională a adulților, destinate, după caz:
a) tinerilor și adulților care au absolvit cel puțin studiile liceale;
b) tinerilor și adulților absolvenți de studii universitare, de cel puțin nivel 6, cu scopul de a dobândi, consolida sau actualiza competențele deja acumulate. Competențele pot avea caracter multidisciplinar sau transdisciplinar, provenind din diverse domenii științifice.
(2) Programe de formare profesională a adulților pot fi desfășurate și de către furnizori de formare cu respectarea prevederilor legale privind asigurarea calității.
(3) Instituțiile de învățământ superior sunt considerate acreditate, pentru a organiza, în cadrul domeniilor de licență unde au programe de studii universitare acreditate, programe de formare profesională a adulților, de nivel 5.
(4) Programele de formare profesională a adulților pot avea volume reduse de învățare, vizând competențe și/sau rezultate ale învățării corespunzătoare, care se finalizează cu o microcertificare. Acestea au următoarele caracteristici:
a) sunt rezultatul intenționat al unei învățări specifice;
b) pot reprezenta o formă de evaluare, validare și atestare a învățării nonformale și informale, cu respectarea prevederilor legale;
c) vizează măsurarea de cunoștințe și abilități și a gradului de autonomie și responsabilitate, răspunzând unor nevoi ale societății, personale, culturale sau ale pieței muncii;
d) sunt eliberate în baza unei evaluări bazate pe standarde transparente;
e) volumul de muncă specific activităților educaționale aferente acestor programe este descris prin utilizarea Sistemului european de acumulare și transfer al creditelor de studii (ECTS);
f) sunt structurate astfel încât să răspundă nevoilor cursanților, fiind îmbunătățite în mod constant pornind de la evaluarea satisfacției beneficiarilor;
g) pot fi realizate prin colaborarea între instituțiile de învățământ superior sau organizațiile furnizoare de educație și angajatori, parteneri sociali sau alți furnizori de educație, pentru a crește relevanța acestora în raport cu piața forței de muncă.
(5) Microcertificările sunt acordate și pot fi utilizate pornind de la următoarele principii:
a) pot fi utilizate în mod individual și sunt portabile;
b) sunt cumulabile în vederea obținerii unei calificări corespunzătoare;
c) creditele și rezultatele învățării atestate prin microcertificări pot fi recunoscute și echivalate în ciclurile de studii aferente învățământului superior și între domeniile de studii;
d) absolvirea unui program de studii postuniversitare poate fi considerată ca fiind obținerea unei microcertificări.
(6) Prevederile alin. (4) și (5) sunt puse în aplicare în conformitate cu prevederile unui cadru metodologic aprobat prin ordin al ministrului educației, la propunerea ANC și ARACIS.
(7) Creditele de studii și rezultatele învățării dobândite prin microcertificări pot fi recunoscute și echivalate în ciclurile de studii aferente învățământului superior și între domeniile de studii.
(8) În vederea organizării programelor de formare profesională a adulților, instituțiile de învățământ superior acreditate elaborează un regulament propriu de organizare și desfășurare a programelor respective, care include și procedurile de evaluare internă a calității.
(9) Programele de formare profesională a adulților se pot desfășura în forma de învățământ cu frecvență, cu frecvență redusă sau la distanță. Acestea se pot desfășura și în sistem online sau hibrid, indiferent de tip, cu respectarea prevederilor legale privind asigurarea calității.
(10) Programele de formare profesională a adulților, inclusiv microcertificările, se finalizează cu un certificat, care poate fi emis și în format digital și care are următoarele caracteristici:
a) este stocat într-un registru digital național sau european, menit să asigure autenticitatea certificărilor;
b) respectă legislația cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.
(11) Modelele de certificate utilizate, interoperabilitatea registrelor și fluiditatea schimbului de date se realizează de către ANC în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației.
(12) Certificatele de atestare a competențelor profesionale specifice unei ocupații, precum și certificatele de atestare parțială a competențelor profesionale specifice unei ocupații au regimul juridic al actelor de studii. Acestea pot fi emise și în format digital, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(13) Instituțiile de învățământ superior sunt acreditate pentru a organiza, pentru tinerii absolvenți de liceu care nu au diplomă de bacalaureat, programe de formare profesională a adulților, de nivel 5, în vederea pregătirii pentru examenul de bacalaureat. Aceste programe se desfășoară în baza unui regulament aprobat de senatul universitar.