(1) Autonomia universitară este garantată prin Constituția României, republicată, și se exercită cu condiția asumării răspunderii publice și în limitele legislației naționale în vigoare. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituțiile de învățământ superior se organizează și funcționează independent de orice ingerințe ideologice, politice sau religioase.
(2) Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, precum și gestionarea resurselor financiare, materiale și umane, cu respectarea legislației în vigoare.
(3) Statul încurajează și sprijină, prin pârghii financiare, diversificarea misiunilor instituțiilor de învățământ superior, în funcție de orientările proprii stabilite prin planurile strategice multianuale de dezvoltare instituțională, corelate cu nevoile societății.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile de învățământ superior de stat sunt autorizate, prin prezenta lege, să redistribuie creditele bugetare din soldul la finanțarea de bază, sumele rămase neconsumate și reportate din anii precedenți pentru obiective de investiții noi, sumele rămase necheltuite din investiții finalizate, pentru finanțarea obiectivelor de investiții noi, a obiectivelor de investiții în continuare, a altor cheltuieli de natura investițiilor, a activelor financiare, a rambursării împrumuturilor/ creditelor contractate pentru investiții și a cheltuielilor încadrate la titlul „Alte cheltuieli“. Sumele rămase în sold, pentru facilități de transport pentru studenți, subvenții pentru cămine-cantine și sumele pentru bursele studenților neridicate/nerepartizate pot fi utilizate în anii următori pentru acordarea de burse pentru studenți, precum și alte cheltuieli de natura investițiilor pentru infrastructura de cămine, cantine, pentru susținerea activităților centrelor pentru consiliere și orientare în carieră.
(la 16-07-2026, Alineatul (4) , Articolul 11 , Capitolul III , Titlul I a fost modificat de Punctul 2. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 133 din 13 iulie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 13 iulie 2026 )
(5) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în carta universitară, aprobată de senatul universitar și avizată de Ministerul Educației, pentru conformitate cu legislația în vigoare.
(6) În instituțiile de învățământ superior este asigurată libertatea academică. Aceasta implică dreptul tuturor membrilor comunității universitare de a se exprima liber, atât în mediul universitar, cât și în afara acestuia, în raport cu activitatea didactică, de cercetare sau de creație intelectuală, precum și cu orice alte activități vizând instituția de învățământ superior în cadrul căreia activează, conform legii. În aceeași măsură, libertatea academică înseamnă libertatea de a învăța, preda și cerceta, fiecare dintre acestea presupunând libertatea de a gândi, de a pune sub semnul întrebării și de a împărtăși idei, în interiorul și în afara instituției de învățământ superior.
(7) Studenților le este asigurat dreptul la liberă alegere a programelor de studii și disciplinelor, în conformitate cu normele legale în vigoare și cu planurile de învățământ.
(8) Structurile și funcțiile de conducere ale instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale, atribuțiile, modul de constituire, precum și alte aspecte privind statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor și cu aprobarea senatului universitar.
(9) Instituțiile de învățământ superior își adaptează periodic oferta educațională la cerințele pieței muncii.
(1) Spațiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, stațiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor și clinicilor universitare, farmaciilor universitare umane și veterinare, ambulatoriilor de specialitate, bibliotecilor, unităților de microproducție, bazelor și complexelor cultural-sportive, caselor de cultură ale studenților, bazelor de odihnă și tratament, studiourilor/posturilor de radio-TV, sălilor de spectacole, concerte și de cinema, studiourilor de cinematografie și de înregistrări, atelierelor de fotografie și caselor de creație, precum și din alte spații dedicate proceselor de educație, formare profesională și cercetare științifică și dotările aferente, folosite de instituția de învățământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptățită să le utilizeze. Este considerat spațiu universitar și mediul online, constând în platformele sau grupurile utilizate pentru activitățile didactice și extracurriculare și de cercetare organizate în cadrul instituției de învățământ superior.
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) spațiile și dotările aferente care aparțin Ministerului Sănătății, ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, în care se desfășoară învățământul medical superior, spațiile care aparțin cultelor în care se desfășoară învățământul confesional, spațiile care aparțin Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, în care se desfășoară învățământ de specialitate, și casele de cultură ale studenților și Complexul Cultural Sportiv Studențesc „Tei“, în care se desfășoară activități specifice.
(3) Spațiul universitar este inviolabil. Accesul în spațiul universitar este permis numai în condițiile stabilite prin lege și prin carta universitară.
(4) Instituțiile de învățământ superior asigură, în spațiul universitar, inclusiv în căminele studențești, acces gratuit la internet wireless pentru toți membrii comunității universitare. Caracteristicile tehnice ale rețelei de internet trebuie să permită accesul la activități didactice online, la conferințe în format audio-video, precum și la orice altă activitate specifică procesului educațional.
(5) Instituțiile de învățământ superior asigură accesul studenților și profesorilor la cel puțin o bază de date științifică.
(1) Comunitatea universitară este constituită din studenți, studenți-doctoranzi, cursanți, personal didactic și de cercetare, personal didactic și de cercetare auxiliar și personal administrativ.
(2) Din comunitatea universitară fac parte și persoane cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunității universitare, prin hotărâre a senatului universitar.
(3) Membrii comunității universitare au drepturile și îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare și prin carta universitară.
(1) Carta universitară prezintă opțiunile majore ale comunității universitare și se aplică în tot spațiul universitar.
(2) Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puțin la:
a) modalitățile de desemnare și eliberare din funcție a persoanelor care ocupă funcții de conducere sau care fac parte din structurile de conducere ale instituției de învățământ superior, în conformitate cu legislația în vigoare;
b) Codul de etică și deontologie universitară;
c) modul în care se realizează gestiunea și protecția resurselor instituției de învățământ superior;
d) condițiile în care se constituie fondurile proprii și stabilirea destinației acestora și a condițiilor în care sunt utilizate;
e) condițiile în care se pot încheia contracte cu instituțiile publice și cu alți operatori economici, în vederea organizării unor programe de cercetare fundamentală și aplicativă sau a creșterii nivelului de calificare a specialiștilor cu studii universitare;
f) condițiile în care instituția de învățământ superior se poate asocia cu alte instituții de învățământ superior sau cu alte organizații pentru îndeplinirea misiunii sale;
g) modalitățile în care se pot construi, deține și folosi elementele aferente bazei materiale a instituției de învățământ superior, necesare educației și cercetării științifice;
h) modalitățile în care se derulează acțiunile de cooperare internațională ale instituției de învățământ superior, încheierea de contracte și participarea la organizațiile europene și internaționale;
i) modalitățile de colaborare dintre structurile de conducere ale instituțiilor de învățământ superior și sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic și administrativ și organizațiile studențești legal constituite;
j) modalitatea în care instituția de învățământ superior își îndeplinește rolul de bază din perspectiva educației la care poate adăuga, după caz, componenta de cercetare sau cercetare avansată;
k) orice alte aspecte considerate relevante de senatul universitar și care corespund legislației în vigoare.
(3) Carta universitară se elaborează și se adoptă de către senatul universitar, numai după dezbaterea în comunitatea universitară.
(4) Carta universitară nu poate conține prevederi contrare legislației în vigoare, acestea fiind nule de drept.
(5) Carta universitară se adoptă numai după acordarea de către Ministerul Educației a avizului de legalitate asupra acesteia. Rezoluția privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educației în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării instituției de învățământ superior.
(6) În cazul în care termenul prevăzut la alin. (5) nu este respectat, carta universitară se consideră avizată potrivit procedurii aprobării tacite.
(1) Instituțiile de învățământ superior pot înființa, singure sau prin asociere, după caz, societăți comerciale, fundații, asociații, unități de învățământ preuniversitar, consorții pentru învățământ dual, spitale universitare, farmacii universitare, unități medicale ambulatorii, inclusiv stomatologice, și cabinete de specialitate, inclusiv stomatologice, cu aprobarea senatului universitar, conform prevederilor legale. Condiția ca acestea să se înființeze este aceea ca ele să contribuie la creșterea performanțelor instituției și să nu influențeze negativ în niciun fel activitățile de învățământ și cercetare. Obiectul de activitate al societăților, asociațiilor și/sau fundațiilor trebuie să fie conex misiunii instituției de învățământ superior.
(2) Instituția de învățământ superior poate înființa, inclusiv în cadrul unor proiecte, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, structuri de cercetare sau de spectacole distincte sub raportul bugetului de venituri și cheltuieli, care au autonomie și statute proprii, aprobate de senatul universitar.
(3) Instituțiile de învățământ superior pot constitui consorții, inclusiv cu organizații de cercetare, dezvoltare și inovare și cu instituțiile/unitățile de spectacole, în baza unui contract de parteneriat, încheiat în forma autentică în care sunt stabilite drepturile și obligațiile fiecăreia dintre părți, conform legislației în vigoare.
(4) În cazul realizării unor investiții comune în cadrul unui consorțiu universitar, contractele de parteneriat prevăd, pentru fiecare partener, cel puțin: contribuția la realizarea investiției, drepturile de folosință, împărțirea timpului de acces, cota-parte din acoperirea cheltuielilor pentru întreținerea și funcționarea obiectivului, cota-parte din eventualele venituri care se obțin din utilizarea investiției. Bunurile comune rezultate din activitățile desfășurate în cadrul consorțiului universitar se află în indiviziune pe întreaga perioadă a existenței consorțiului universitar, cu excepția bunurilor proprietate publică pentru care se aplică regimul juridic prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
(5) Instituțiile de învățământ superior pot prelua, în coordonare ori prin fuziune, potrivit prevederilor Legii nr. 25/2023 privind integrarea voluntară a organizațiilor de cercetare, dezvoltare și inovare din România în Spațiul European de Cercetare, precum și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, organizații de cercetare, dezvoltare și inovare, precum și instituții organizatoare de spectacole, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, acestea devenind ordonatori terțiari de credite.
(6) La constituirea societăților comerciale, a fundațiilor sau a asociațiilor, instituția de învățământ superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete de invenție și alte drepturi de proprietate intelectuală. Instituția de învățământ superior poate acorda prin contract dreptul de administrare și folosință asupra bunurilor societăților comerciale sau asociațiilor, în care are calitatea de asociat sau acționar, ori fundațiilor, în care are calitatea de fondator, cu aprobarea senatului universitar. Dreptul de folosință și de administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poate constitui aport al instituției de învățământ superior la capitalul social al unei societăți comerciale, fundații sau asociații.
(1) Instituțiile de învățământ superior de stat, respectiv particulare și confesionale, pot înființa, prin hotărârea senatului universitar, în urma evaluării externe, conform prevederilor legale privind asigurarea calității în învățământul preuniversitar, unități de învățământ preuniversitar de stat, respectiv particulare și confesionale, după cum urmează:
a) pentru învățământul antepreșcolar și preșcolar, unități fără personalitate juridică, în structura instituțiilor de învățământ superior;
b) pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, unități cu personalitate juridică, în subordinea instituțiilor de învățământ superior;
c) pentru învățământul postliceal, colegii terțiare nonuniversitare, fără personalitate juridică, în structura instituțiilor de învățământ superior.
(2) Prin excepție de la prevederile Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, unitățile de învățământ preuniversitar, înființate de instituțiile de învățământ superior, sunt unități de învățământ de stat, finanțate din bugetul de stat prin contractele instituționale încheiate de instituțiile de învățământ superior cu Ministerul Educației, la nivelul standardelor de cost specifice pentru învățământul preuniversitar, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(3) Cifra de școlarizare și mecanismul de finanțare pentru învățământul postliceal, organizat la nivelul colegiilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat, se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(4) Unitățile de învățământ preuniversitar înființate în structura instituțiilor de învățământ superior de stat sunt componente organizatorice, fără personalitate juridică, care se includ, de drept, în rețeaua școlară de la nivelul învățământului preuniversitar, pe baza deciziei rectorului și a ordinului ministrului educației de autorizare de funcționare provizorie/acreditare, comunicate autorităților administrației publice locale și direcției județene de învățământ preuniversitar ori a municipiului București.
(4^1) Prin contractul complementar de finanțare se alocă din bugetul Ministerului Educației fondurile aferente pentru plata finanțării de bază, pe baza costurilor standard stabilite de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, și a burselor pentru elevii înmatriculați în unitățile de învățământ preuniversitar din structura și/sau subordinea instituțiilor de învățământ superior de stat, în condițiile legii.
(5) Instituțiile de învățământ superior care înființează componente organizatorice, de tipul unităților de învățământ preuniversitar, au următoarele drepturi:
a) de a participa la asigurarea finanțării cheltuielilor aferente procesului de organizare, funcționare și de învățământ;
b) de a asigura angajarea de personal didactic și administrativ, instituția de învățământ superior având calitatea de angajator;
c) de a propune Ministerului Educației cifre de școlarizare aferente unităților de învățământ preuniversitar din structura acestora, în vederea includerii în hotărârea Guvernului de aprobare a cifrelor de școlarizare;
d) de a întocmi și elibera acte de studii, conform prevederilor legale;
e) de a acorda un spor pentru personalul didactic și administrativ, care desfășoară activități de învățământ preuniversitar, cu încadrarea în bugetul aprobat.
(6) Senatele instituțiilor de învățământ superior aprobă regulamente proprii de organizare și de funcționare pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, înființate în structura acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(7) Prin derogare de la prevederile legale privind asigurarea calității educației, după acreditare, unitățile de învățământ preuniversitar înființate în structura instituțiilor de învățământ superior, sub formă de componente organizatorice, nu dobândesc personalitate juridică.
(8) Instituțiile de învățământ superior care au în subordine unități de învățământ preuniversitar, cu personalitate juridică, au următoarele drepturi:
a) de a participa la asigurarea finanțării cheltuielilor aferente procesului de organizare, funcționare și de învățământ;
b) de a acorda un spor pentru personalul didactic și administrativ care desfășoară activități de învățământ preuniversitar, cu încadrarea în bugetul aprobat;
c) de a propune Ministerului Educației cifre de școlarizare aferente unităților de învățământ preuniversitar din coordonarea acestora, în vederea includerii în hotărârea Guvernului de aprobare a cifrelor de școlarizare.
(9) Cifra de școlarizare pentru învățământul postliceal organizat de către instituții de învățământ superior de stat, cu finanțare integrală asigurată de către solicitanți, persoane fizice sau juridice, după caz, se aprobă prin hotărâri ale senatelor universitare și se comunică Ministerului Educației.
(1) Rectorul instituției de învățământ superior are obligația să prezinte anual, cel târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un raport privind starea instituției de învățământ superior. Raportul este dezbătut în senat și este făcut public pe site-ul instituției de învățământ superior și este transmis tuturor părților interesate. Acest raport include cel puțin:
a) situația financiară a instituției de învățământ superior, pe surse de finanțare și tipuri de cheltuieli;
b) situația fiecărui program de studii;
c) situația personalului instituției de învățământ superior;
d) rezultatele activităților de cercetare;
e) situația asigurării calității activităților din cadrul instituției de învățământ superior;
f) situația respectării eticii și deontologiei universitare și a eticii activităților de cercetare;
g) situația posturilor vacante;
h) situația inserției profesionale a absolvenților din promoțiile precedente;
i) analiza implementării planului operațional anual pentru anul calendaristic precedent.
(2) Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice și constituie o condiție pentru accesul la finanțările din bugetul public.