NORME din 12 decembrie 2023

(1) Pentru activitatea proprie, corespunzător naturii și dimensiunii activității desfășurate, firmele de audit au obligația de a desemna una sau mai multe persoane, din cadrul firmei, care au responsabilități în aplicarea legislației în domeniul combaterii și prevenirii spălării banilor, cu precizarea naturii și limitelor responsabilităților încredințate, cu aprobarea conducerii entității. Documentele întocmite în acest sens se păstrează la sediul firmei de audit.

(2) Persoanelor desemnate trebuie să li se asigure acces direct și în timp util la datele și informațiile relevante, deținute de firmele de audit, necesare îndeplinirii obligațiilor prevăzute de Legea nr. 129/2019.

(3) Persoanele desemnate se numesc de către reprezentanții legali ai firmei de audit:

(4) Firmele de audit vor preciza în mod distinct, pentru fiecare persoană desemnată, responsabilitățile încredințate pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 129/2019, în cadrul intern.

(5) În procesul de selecție a persoanelor desemnate, firmele de audit au în vedere persoane potrivite și competente, luând în considerare, cel puțin:

(6) Firmele de audit au obligația de a înregistra și păstra în evidențele proprii toate documentele în format letric cu semnăturile olografe ale reprezentanților acestora sau în format electronic, înregistrate în cadrul entității, prin care sunt selectate și testate persoanele desemnate, pe care le pun la dispoziția autorităților cu atribuții de control, la cererea acestora.

(1) Firmele de audit sunt obligate să instituie proceduri corespunzătoare privind raportarea, la nivel intern, a încălcărilor de orice natură a reglementărilor legale în domeniu, de către angajați sau persoanele aflate într-o poziție similară, printr-un canal specific, independent și anonim.

(2) Firmele de audit sunt obligate să ia de îndată toate măsurile necesare pentru a asigura protecția din punct de vedere juridic a angajaților și a reprezentanților lor, care raportează, fie la nivel intern, fie către Oficiu, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, față de expunerea la amenințări, la represalii sau la acțiuni ostile, în special la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă, inclusiv să asigure confidențialitatea cu privire la identitatea acestora.

(3) Aspectele semnalate conform alin. (1) nu constituie încălcări ale unei obligații de confidențialitate sau secret profesional, inclusiv în cazul în care nu se confirmă, și nu atrag răspunderea disciplinară în acest sens.

(1) Firmele de audit au obligația de a crea mecanisme de protejare a persoanelor desemnate, inclusiv prin acordarea dreptului de a se adresa în nume propriu pentru a semnala autorităților statului încălcări de orice natură ale Legii nr. 129/2019 în cadrul firmei de audit, caz în care identitatea le va fi protejată în mod corespunzător.

(2) Mecanismele de protejare a persoanelor desemnate trebuie să includă, după caz, cel puțin:

(1) În funcție de natura și volumul activității desfășurate, precum și de particularitățile relațiilor de afaceri, clienților și misiunilor prestate, auditorii financiari și firmele de audit stabilesc politici și norme interne, mecanisme proprii de control intern și proceduri interne de administrare a riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului, aplicabile atât în activitatea proprie, cât și în relația cu clienții, care includ cel puțin următoarele:

(2) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a înregistra și păstra în evidențele proprii, în format letric sau în format electronic, documentele prevăzute la alin. (1), pe care le pun la dispoziția autorităților de control, la cererea acestora.

(3) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a aproba și monitoriza aplicarea normelor, procedurilor, mecanismelor și politicilor prevăzute la alin. (1) și de a le revizui cel puțin o dată pe an sau de câte ori se impune. În cazul firmelor de audit, aprobarea, monitorizarea și revizuirea acestor norme, proceduri, mecanisme și politici se realizează la nivelul conducerii de rang superior.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a asigura o funcție de audit independent în scopul testării normelor, procedurilor, mecanismelor și politicilor prevăzute la art. 8 alin. (1), atunci când, în ultimul exercițiu financiar încheiat, depășesc cel puțin două dintre următoarele criterii:

(2) CAFR recomandă asigurarea funcției de audit independent prevăzută la alin. (1) printr-o formă care să respecte cerințele Codului de etică și ale Standardelor de independență, cu evitarea oricăror conflicte de interese sau incompatibilități.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a identifica și evalua riscurile activității desfășurate referitoare la expunerea la spălarea banilor și la finanțarea terorismului, luând în considerare factorii de risc, inclusiv cei referitori la clienți, țări sau zone geografice, produse, servicii, tranzacții sau canale de distribuție.

(2) Evaluarea riscurilor reprezintă procesul global prin care auditorii financiari și firmele de audit identifică factorii de risc specifici, individualizează situațiile concrete de risc aferente fiecărui factor și cuantifică gradul de risc aferent fiecărui client.

(3) Evaluarea riscurilor se realizează de către toți auditorii financiari și firmele de audit pentru protejarea eficientă a acestora și stă la baza politicilor și procedurilor proprii de management al riscului, precum și la determinarea setului de măsuri de cunoaștere a clientelei ce sunt aplicabile fiecărui client.

(4) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația să aplice măsurile standard de cunoaștere a clientelei tuturor clienților, iar prin excepție, proporțional cu gradul de risc asociat fiecărui client, aplică măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei pentru clienții evaluați la un grad de risc redus sau măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei pentru clienții evaluați la un grad de risc ridicat.

(5) Scopul evaluării riscurilor este de a permite auditorului financiar și firmei de audit să determine, într-o manieră adecvată, setul de măsuri obligatorii de cunoaștere a clientelei care trebuie aplicate atât în timpul procedurii de identificare a unui client sau a unui beneficiar real, cât și în timpul relației de afaceri, atât pentru clienții noi, cât și pentru cei existenți.

(6) Responsabilitatea elaborării, documentării și actualizării periodice a procedurilor de administrare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului revine auditorului financiar sau persoanei din conducerea de rang superior din cadrul firmei de audit, cu atribuții de control intern, de comunicare și management de conformitate.

(1) În relația cu clienții, în cadrul procesului de analiză a riscurilor, auditorii financiari și firmele de audit iau în considerare cel puțin elementele și factorii prevăzuți la art. 11 alin. (6), art. 16 alin. (2) și la art. 17 alin. (14) din Legea nr. 129/2019.

(2) Auditorii financiari și firmele de audit folosesc factori de risc obiectivi și adecvați în funcție de activitatea desfășurată, a căror evaluare poate fi, spre exemplificare: „redus“, „standard“ sau „sporit“, înregistrată, în general, în documentul de acceptare a clientului de audit.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a înregistra și păstra în evidențele proprii, în format letric sau electronic, toate documentele prin care sunt îndeplinite obligații cu privire la evaluarea riscurilor, pe care le pun la dispoziția autorităților cu atribuții de control, la cererea acestora, conform termenelor legale.

(2) Evaluările de risc efectuate de auditorii financiari și firmele de audit, pe baza unei matrici de risc specific, în cadrul misiunilor de audit stau la baza procedurilor și politicilor proprii de administrare a riscurilor, precum și la determinarea setului de măsuri de cunoaștere a clientelei ce sunt aplicabile fiecărui client.

(3) La cererea autorităților cu atribuții de control, auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a demonstra că tipul măsurilor de cunoaștere a clienților aplicat acestora este adecvat riscurilor identificate.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit aplică măsurile standard, simplificate sau suplimentare de cunoaștere a clientelei într-un mod adecvat riscului aferent, în baza sistemului propriu de evaluare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, conform normelor interne de cunoaștere a clientelei.

(2) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația verificării identității clientului și a beneficiarului real înainte de stabilirea unei relații de afaceri sau de desfășurarea unei tranzacții ocazionale, iar persoanele juridice înregistrate în România au obligația furnizării informațiilor despre beneficiarul real la solicitarea entităților raportoare, conform art. 19 alin. (3) din Legea nr. 129/2019.

(3) Auditorii financiari și firmele de audit verifică dacă o persoană care pretinde că acționează în numele clientului este autorizată în acest sens, caz în care identifică și verifică identitatea persoanei respective.

(4) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a obține o dovadă a înregistrării beneficiarului real sau informații din registrele centrale ale beneficiarilor reali ori de câte ori încep o nouă relație de afaceri cu persoane care sunt supuse obligației înregistrării informațiilor privind beneficiarul real. În vederea îndeplinirii cerințelor legale pentru aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei referitoare la beneficiarul real, auditorii financiari și firmele de audit nu se vor baza exclusiv pe informațiile din registrul central, ci, în cadrul unei abordări bazate pe risc, pot utiliza orientările oferite entităților raportoare de Ghidul de identificare a beneficiarilor reali elaborat de către Oficiu.

(5) Auditorii financiari și firmele de audit țin evidența documentată a măsurilor luate în vederea identificării beneficiarilor reali în conformitate cu prevederile legii și ale prezentelor norme sectoriale.

(6) Auditorii financiari și firmele de audit trebuie să elaboreze proceduri de evaluare a riscurilor, inclusiv pentru a stabili dacă fie un client, fie beneficiarul real al unui client este o persoană expusă public.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația să aplice măsurile standard de cunoaștere a clientelei, care să permită:

(2) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei în următoarele situații:

(1) Pentru aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei, auditorii financiari și firmele de audit vor obține de la fiecare client, inclusiv pentru beneficiarul real, datele prevăzute de următoarele documente:

(2) În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată și o traducere în limba română a documentelor prevăzute la alin. (1) lit. b), legalizată în condițiile legii.

(3) Auditorii financiari și firmele de audit aplică măsurile de cunoaștere a clientelei tuturor clienților noi, precum și clienților existenți, în funcție de risc sau atunci când circumstanțele relevante privind clientul se modifică.

(4) Atunci când auditorii financiari și firmele de audit nu sunt în măsură să aplice măsurile de cunoaștere a clientelei, aceștia nu trebuie să inițieze ori să continue relația de afaceri sau să efectueze tranzacția ocazională și trebuie să întocmească un raport de tranzacție suspectă în legătură cu clientul respectiv, ori de câte ori există motive de suspiciune, care va fi transmis Oficiului.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit pot aplica măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei exclusiv pentru clienții încadrați la un grad de risc scăzut, stabilit de către auditorii financiari, conform art. 12 alin. (2).

(2) Încadrarea într-un grad de risc scăzut se realizează prin evaluarea globală a tuturor factorilor de risc identificați, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1), și luând în considerare cel puțin următorii factori caracteristici:

(3) Măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei, pe care entitățile reglementate le pot aplica, în funcție de risc, constau, cu titlu exemplificativ, în:

(4) Înainte de a aplica măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei, auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a se asigura că relația de afaceri prezintă un grad de risc scăzut de spălare de bani, determinat cel puțin pe baza factorilor de la alin. (2), și că:

(5) Auditorii financiari și firmele de audit efectuează, în toate cazurile, monitorizarea adecvată, documentată și formalizată a relațiilor de afaceri pentru a permite depistarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei, măsurile suplimentare de cunoaștere a clientelei în toate situațiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, inclusiv în următoarele situații:

(2) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a examina contextul și scopul tuturor tranzacțiilor care îndeplinesc cel puțin una din următoarele condiții:

(3) Auditorii financiari și firmele de audit trebuie să monitorizeze tranzacțiile de valoare mare sau neobișnuită, în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacții sau activități sunt suspecte.

(4) Măsurile suplimentare de cunoaștere a clientelei, pe care auditorii financiari și firmele de audit le pot aplica, în funcție de risc, constau, cu titlu exemplificativ, în:

(5) În cazul relațiilor de afaceri cu persoane expuse public sau care au ca beneficiar real persoane expuse public, auditorii financiari și firmele de audit aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei, următoarele măsuri:

(6) La evaluarea riscurilor de spălare de bani și de finanțare a terorismului se vor lua în considerare și următorii factori caracteristici situațiilor cu risc potențial mărit:

(7) În cazul relațiilor de afaceri sau tranzacțiilor care implică țări terțe cu grad înalt de risc identificate de Comisia Europeană drept țări terțe cu grad înalt de risc, auditorii financiari și firmele de audit aplică următoarele măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei:

(1) În relația cu clienții, auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a transmite un raport pentru tranzacții suspecte, exclusiv Oficiului, dacă auditorul sau persoana desemnată suspectează sau are motive rezonabile să suspecteze că:

(2) În cadrul aplicării măsurilor de identificare a beneficiarilor reali ai clienților, după consultarea registrelor centrale ale beneficiarilor reali, auditorii financiari și firmele de audit informează autoritățile care gestionează aceste registre cu privire la orice neconcordanță între informațiile disponibile în registrele centrale privind beneficiarii reali și informațiile privind beneficiarii reali pe care le dețin.

(3) În situația în care auditorii financiari și firmele de audit suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze anumite tranzacții, operațiuni sau activități al căror obiect îl constituie bunuri ce provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu finanțarea terorismului și implică persoane cu privire la care există o neconcordanță conform alin. (2), transmit un raport pentru tranzacții suspecte exclusiv Oficiului.

(4) Auditorii financiari și firmele de audit transmit un raport de tranzacții suspecte și în situația prevăzută la art. 17 alin. (4).

(5) Auditorii financiari și firmele de audit vor lua toate măsurile prevăzute în Standardele internaționale de audit pentru identificarea tranzacțiilor suspecte, în desfășurarea activității lor, indiferent de riscul identificat aferent clientelei, de pragul tranzacțiilor sau de modalitatea de realizare a acestora.

(6) Persoana desemnată din cadrul firmei de audit are obligația transmiterii unui raport de tranzacții suspecte, în situațiile prevăzute la alin. (1), (3) și (4).

(1) Pentru activitatea proprie, auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a raporta către Oficiu tranzacțiile proprii cu sume în numerar, în lei sau valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, inclusiv operațiunile care au o legătură între ele, în termen de 3 zile lucrătoare de la momentul efectuării tranzacțiilor (raport care nu prezintă indicii de suspiciune).

(2) În cazul operațiunilor care au o legătură între ele, raportul se transmite Oficiului în termen de 3 zile lucrătoare de la efectuarea ultimei operațiuni, prin care se atinge sau se depășește limita minimă de raportare.

(3) Auditorii financiari și firmele de audit transmit Oficiului un raport privind operațiunile cu numerar menționate la alin. (1) și (2), efectuate conform activității desfășurate prin casieria proprie, indiferent de justificările economice.

(1) Rapoartele prevăzute la art. 20 și 21 se transmit Oficiului prin respectarea regulilor privind raportarea, prevăzute la art. 6, 8, 9 și art. 11 alin. (9) din Legea nr. 129/2019 și la art. 19-21 din anexa la Ordinul nr. 37/2021.

(2) Rapoartele de tranzacții suspecte se transmit exclusiv Oficiului de către auditorii financiari și firmele de audit, acestora revenindu-le și obligația de a notifica conducerea Camerei cu privire la transmiterea rapoartelor de tranzacții suspecte, fără a anexa raportul propriu-zis sau alte detalii confidențiale.

(3) Rapoartele prevăzute la art. 20 și 21 se transmit Oficiului de către auditorii financiari și firmele de audit numai:

(1) Firmele de audit și auditorii financiari au obligația de a asigura instruirea corespunzătoare a angajaților cu privire la dispozițiile Legii nr. 129/2019, precum și cu privire la cerințele relevante privind protecția datelor cu caracter personal și de a realiza un proces de verificare a angajaților, prevăzut în normele interne.

(2) Normele, procedurile, mecanismele și politicile prevăzute la art. 7 alin. (1) vor fi aduse la cunoștința angajaților și aplicate efectiv în activitatea desfășurată de auditorii financiari și firmele de audit.

(3) Firmele de audit și auditorii financiari au obligația de a asigura, cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori se impune, instruirea corespunzătoare a angajaților în baza politicilor interne emise în acest sens și, în funcție de riscurile la care sunt expuse, de dimensiunea și natura activității desfășurate, firmele de audit și auditorii financiari vor include în procesul de instruire participarea la programe speciale de formare permanentă, având ca scop recunoașterea de către angajați a operațiunilor care pot avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului.

(4) Procesul de verificare și instruire corespunzătoare a angajaților se realizează cel puțin prin:

(5) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a înregistra și păstra în evidențele proprii toate documentele, în format letric sau electronic, prin care sunt îndeplinite obligațiile cu privire la instruire și au obligația de a le pune la dispoziția autorităților cu atribuții de control, la cererea acestora.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a stabili, prin normele interne, măsuri de păstrare a evidențelor și a tuturor documentelor rezultate în urma aplicării prevederilor Legii nr. 129/2019, precum și modul de acces la acestea.

(2) Documentele și informațiile obținute de la clienții de audit sunt păstrate în scopul prevenirii, depistării și investigării cazurilor de spălare de bani sau de finanțare a terorismului pe toată perioada desfășurării relației de afaceri și ulterior, pentru o perioadă de 5 ani de la încetarea acestei relații.

(3) Auditorii financiari și firmele de audit, atunci când aplică măsurile de cunoaștere a clientelei, au obligația de a păstra în format letric sau în format electronic, într-o formă admisă în procedurile judiciare, toate înregistrările obținute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, ale monitorizărilor și verificărilor efectuate, inclusiv, dacă sunt disponibile, ale informațiilor obținute prin mijloacele de identificare electronică, servicii de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE sau orice alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de către Autoritatea pentru Digitalizarea României, necesare pentru respectarea cerințelor de cunoaștere privind clientela, pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale.

(4) Auditorii financiari și firmele de audit păstrează documente justificative și evidențe ale tranzacțiilor, constând în fișe de cont sau corespondență comercială, necesare pentru identificarea tranzacțiilor, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, cum ar fi solicitările pentru a stabili istoricul și scopul tranzacțiilor complexe, neobișnuit de mari. Aceste documente pot fi originale sau copii admise în procedurile judiciare și trebuie păstrate pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale.

(5) La solicitarea scrisă a autorităților competente în domeniul prevenirii, depistării și investigării cazurilor de spălare de bani și de finanțare a terorismului, auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a extinde perioada de păstrare a documentelor, fără ca această prelungire să depășească 5 ani.

(6) La expirarea perioadei de păstrare, auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a șterge datele cu caracter personal din arhivele proprii, cu excepția situațiilor în care alte dispoziții legale impun păstrarea în continuare a datelor.

(7) Datele cu caracter personal sunt prelucrate de auditorii financiari și firmele de audit pe baza Legii nr. 129/2019 și cu respectarea legislației în vigoare privind prelucrarea datelor cu caracter personal doar în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului și nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu acest scop. Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cum ar fi cele comerciale.

(8) Auditorii financiari și firmele de audit furnizează clienților noi cel puțin informațiile prevăzute la art. 22 alin. (2) și (3) din Legea nr. 129/2019, atunci când prelucrează date cu caracter personal în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului.

(1) Auditorii financiari și firmele de audit sunt obligați să comunice direct Oficiului datele și informațiile solicitate necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului, în termenele stabilite prin Legea nr. 129/2019.

(2) Auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a pune la dispoziția reprezentanților cu atribuții de control ai Oficiului, în vederea realizării atribuțiilor specifice, datele și informațiile solicitate de aceștia, în format letric sau electronic, inclusiv în fotocopie.

(3) În cazul solicitărilor de informații efectuate de Oficiu sau alte autorități competente, prin care se verifică dacă auditorii financiari și firmele de audit au sau au avut o relație de afaceri cu anumite persoane, aceștia au obligația de a elabora proceduri care să le permită să răspundă complet și rapid direct reprezentanților Oficiului sau autorităților competente, prin canale sigure, care să garanteze confidențialitatea deplină a cererilor de informații.

(4) Obligația de confidențialitate, legislația sau prevederile privind secretul profesional nu pot fi invocate pentru a restricționa capacitatea auditorilor financiari și firmelor de audit de a raporta către Oficiu, conform legii.

(1) Este interzisă folosirea în scop personal de către salariații, precum și de către colaboratorii firmelor de audit a informațiilor confidențiale primite în temeiul Legii nr. 129/2019, atât în timpul activității de audit, cât și după încetarea acesteia. În cazul salariaților, această obligație trebuie adusă la cunoștința acestora, menționată în fișa postului, în procedurile interne, precum și în contractele de angajare. În cazul colaboratorilor, această obligație trebuie prevăzută în contractele încheiate între aceștia și auditorii financiari și firmele de audit.

(2) Auditorii financiari, organele de conducere, de administrare și de control ale firmelor de audit, directorii și angajații acestora au obligația de a nu transmite, în afara condițiilor prevăzute de lege, informațiile deținute în legătură cu spălarea banilor și finanțarea terorismului și de a nu divulga clienților sau terților faptul că informațiile sunt în curs de transmitere, au fost sau vor fi transmise în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 129/2019 sau că este în curs sau ar putea fi efectuată o analiză privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului.

(3) Constituie infracțiune, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, încălcarea de către auditorii financiari, directorii și angajații, organele de conducere, administrare și de control ale firmelor de audit a obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2).

(4) Nu se consideră o încălcare a obligațiilor prevăzute la alin. (2) fapta auditorilor financiari care, în conformitate cu prevederile statutare, încearcă să descurajeze un client să desfășoare activități ilicite.

(1) Camera și Oficiul supraveghează și controlează auditorii financiari și firmele de audit cu privire la modul de aplicare a prevederilor Legii nr. 129/2019 și ale OUG nr. 202/2008. Conform prevederilor Legii nr. 129/2019 și ale HG nr. 603/2011, Oficiul constată fapte contravenționale și aplică sancțiuni contravenționale și poate, după caz, să solicite Camerei, în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Legea nr. 129/2019, motivat, aplicarea sancțiunilor complementare.

(2) În limita atribuțiilor ce îi revin potrivit Legii nr. 129/2019, Camera efectuează, în cadrul acțiunilor de monitorizare a activității auditorilor financiari și firmelor de audit, și controale privind respectarea cerințelor de conformitate cu prevederile Legii nr. 129/2019 și poate aplica măsuri sancționatorii specifice profesiei.

(3) Cu ocazia inspecțiilor, auditorii financiari și firmele de audit au obligația de a pune la dispoziția echipei de inspectori a CAFR toate documentele necesare pentru dovedirea conformității cu reglementările în domeniul combaterii și prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului.

(4) Activitatea de supraveghere și control a CAFR nu se substituie activității de control din partea Oficiului sau a altor autorități de reglementare în domeniu.