Capitolul III — Reguli privind contabilitatea financiară Active

(1) Definiție: activele fixe necorporale sunt active fără substanță fizică, care se utilizează pe o perioadă mai mare de un an.

(2) Contabilitatea sintetică a activelor fixe necorporale se ține pe categorii, iar contabilitatea analitică pe feluri de active fixe necorporale.

(3) Conținut: activele fixe necorporale cuprind:

(1) Momentul înregistrării: activele fixe necorporale se înregistrează în momentul transferului dreptului de proprietate dacă sunt achiziționate cu titlu oneros sau în momentul întocmirii documentelor dacă sunt construite sau produse de unitatea militară, respectiv primite cu titlu gratuit.

(2) Un activ fix necorporal se prezintă în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare (ajustări permanente denumite și amortizări, și/sau ajustări pentru depreciere, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe necorporale).

(1) Evaluarea: activele fixe necorporale sunt evaluate la:

(2) Valoarea justă a activelor fixe necorporale se determină pe baza raportului întocmit de specialiștii din cadrul unității militare și aprobat de ordonatorul de credite sau pe baza rapoartelor de evaluare efectuate de evaluatorii autorizați, conform reglementărilor legale în vigoare.

(3) Situațiile în care se pot contracta servicii de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

(4) Activele fixe necorporale sunt supuse amortizării, ajustărilor pentru depreciere și reevaluării, conform prevederilor legale aplicabile la nivel național.

(1) Amortizarea: reprezintă valoarea contabilă a activului fix necorporal ce trebuie înregistrată în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utilă;

(2) Unitățile militare amortizează activele fixe necorporale utilizând metoda amortizării liniare.

(3) Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare dării în folosință sau punerii în funcțiune a activului, după caz.

(4) Amortizarea anuală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe necorporale.

(5) Cota de amortizare se determină ca raport între 100 și durata normală de utilizare prevăzută de legislația în vigoare.

(6) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează într-o perioadă de cel mult 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite, cu excepția celor care nu se supun amortizării potrivit legii.

(7) Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, achiziționate sau dobândite pe alte căi, se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către instituțiile publice care le dețin.

(8) Înregistrările de reprezentații teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi nu se amortizează.

(9) Programele informatice create de unitățile militare, achiziționate sau dobândite pe alte căi se amortizează în funcție de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăși o perioadă de 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite, cu excepția altor active fixe necorporale care nu se supun amortizării potrivit legii.

(10) În cazul în care valoarea contabilă a activelor fixe necorporale scoase din funcțiune, nu se recuperează integral, pe calea amortizării, valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuielile unității militare, integral, la momentul scoaterii din funcțiune.

(11) Activele fixe necorporale care se transferă între unitățile militare se scot din evidența contabilă a unității militare predătoare pe baza Avizului de însoțire a mărfii, la care se anexează extras din Situația amortizării din ultima lună, în care sunt înscrise obligatoriu următoarele date: valoarea bunului, durata amortizării, valoarea amortizată, valoarea și durata amortizării rămasă de amortizat și se introduc în evidența contabilă a unității militare primitoare prin înregistrarea datelor din Situația amortizării, respectiv valoarea de intrare, amortizarea anexată la Avizul de însoțire a mărfii.

(1) Definiție: sunt considerate active fixe corporale obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

(2) Contabilitatea sintetică a activelor fixe corporale se ține pe categorii, iar contabilitatea analitică pe fiecare obiect de evidență, prin care se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcție distinctă.

(3) Activele fixe corporale se înregistrează în analitic pe gestiuni și pe locuri de folosință pe baza clasificării în vigoare pentru agenții economici și instituțiile publice.

(1) Contabilitatea terenurilor se ține separat pentru terenuri și amenajări la terenuri.

(2) Terenurile și clădirile sunt active separabile și se înregistrează în contabilitate distinct, chiar atunci când sunt achiziționate împreună. Creșterea valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii de înregistrare a clădirii.

(3) Contabilitatea analitică a terenurilor se organizează pe următoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele.

(1) Evaluare: activele fixe corporale se evaluează la:

(2) Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiștii din cadrul ministerului și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de către evaluatori autorizați, conform reglementărilor legale în vigoare.

(3) În unitățile militare, activele fixe sunt supuse amortizării, ajustărilor pentru depreciere și reevaluării, conform prevederilor legale, iar activele fixe specifice Ministerului Apărării Naționale, potrivit normelor elaborate de structurile cu atribuții de reglementare din Ministerul Apărării Naționale.

(4) Situațiile în care se pot contracta servicii de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

(1) Amortizarea reprezintă valoarea contabilă a activului fix corporal ce trebuie înregistrată în cheltuielile unității militare, în mod sistematic, pe parcursul duratei de viață utile a acestuia.

(2) Unitățile militare calculează amortizarea activelor fixe utilizând metoda amortizării liniare.

(3) Amortizarea se calculează și înregistrează în contabilitate la finalul fiecărei luni pe baza situației centralizatoare, începând cu luna următoare dării în folosință sau punerii în funcțiune, după caz, a activului.

(4) Amortizarea anuală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe corporale.

(5) Cota de amortizare se determină ca raport între 100 și durata normală de utilizare prevăzută în Catalogul privind duratele normale de utilizare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(6) Activele fixe corporale aflate în patrimoniu se amortizează pe o durată normală de funcționare stabilită prin norme interne, durată care rămâne neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestora.

(7) Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în concesiune sau în folosință gratuită, se calculează de către instituțiile publice care le au în patrimoniu.

(8) În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe corporale scoase din funcțiune, valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuielile instituțiilor publice, integral, la momentul scoaterii din funcțiune.

(9) Terenurile nu sunt supuse amortizării.

(10) Amenajările la terenuri cuprind lucrări cum ar fi: racordarea la sistemul de alimentare cu energie electrică, lucrările de acces, împrejmuirile și altele asemenea.

(11) Amenajările la terenuri se amortizează pe o durată de 10 ani, cu excepția celor pentru care legea prevede că nu se supun amortizării.

(1) Activele fixe corporale amortizate integral care aparțin domeniului privat al statului, precum și cele care aparțin proprietății private a instituțiilor publice și care au o valoare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului se trec la categoria materialelor de natura obiectelor de inventar.

(2) Nu se trec în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar activele fixe corporale care nu au însușiri comune materialelor de natura obiectelor de inventar, cum ar fi: construcții, amenajări la terenuri, mijloace de transport (autovehicule, autospeciale, autoutilitare, remorci și semiremorci), alte vehicule motorizate, nave, aeronave, tehnică de luptă, armament, animale și plantații.

(3) Activele fixe corporale care se transferă între unități militare se scot din evidența contabilă a unității militare predătoare pe baza Avizului de însoțire a mărfii, la care se anexează Fișa mijlocului fix în care se înscriu de către contabil, pe lângă datele pe care le conține aceasta și următoarele date: valoarea actualizată de înregistrare în contabilitate, durata amortizată, valoarea amortizată, valoarea și durata rămasă de amortizat, data ultimei reevaluări. Activele fixe primite se introduc în evidența contabilă a unității militare primitoare cu datele transmise de unitatea militară predătoare, prin preluarea acestora din Fișa mijlocului fix anexată Avizului de însoțire a mărfii ce cuprind: valoarea actualizată a bunului (cont 2xx), amortizarea cumulată (cont 28x), valoarea neamortizată ( cont 1xx, cont 7xx) și diferențele din contul de reevaluare (cont 105 + sau - ).

(4) Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix, după achiziționare, punerea în funcțiune sau primirea acestuia cu titlu gratuit, care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.

(5) Cheltuielile ulterioare majorează costul activului fix atunci când au ca efect îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial (modernizări) sau mărirea duratei de viață utile (reparații capitale) și conduc la obținerea de beneficii economice viitoare.

(1) Definiție: un activ financiar este orice activ care reprezintă: depozite, un instrument de capitaluri proprii al unei alte entități, un drept contractual.

(2) Conținut: activele financiare cuprind:

(1) Momentul înregistrării: activele financiare de natura titlurilor de participare și a altor titluri imobilizate se înregistrează la momentul dobândirii acestora, în condițiile prevăzute de lege.

(2) Împrumuturile acordate pe termen lung se înregistrează în momentul constatării dreptului de creanță respectiv.

(1) Stocurile sunt active circulante:

(2) În cadrul stocurilor se cuprind materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, materialele rezervă de stat și de mobilizare, ambalajele rezervă de stat și de mobilizare, materialele date în prelucrare în instituție, producția în curs de execuție, bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, stocurile aflate la terți, animalele și păsările, mărfurile, ambalajele.

(3) Sunt incluse de asemenea, stocurile de materii prime strategice și alte stocuri cu o importanță deosebită pentru economia națională.

(4) La categoria alte stocuri intră și munițiile și furniturile pentru apărare națională, ordine publică și securitate națională.

(1) Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunurile cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de durata lor de folosință sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora, astfel:

(2) Materialele de natura obiectelor de inventar trebuie să îndeplinească în mod independent o funcție distinctă și reprezintă categoria intermediară de bunuri materiale care sunt inferioare activelor fixe și superioare materialelor. Materialele de natura obiectelor de inventar nu se consumă complet în momentul utilizării lor.

(3) Durata de folosință a materialelor de natura obiectelor de inventar și a altor materiale din dotarea Ministerului Apărării Naționale, care nu se consumă efectiv în momentul distribuției din depozit/magazie, este stabilită prin norme și reprezintă intervalul de timp exprimat în ani de la darea în folosință până la data la care acestea pot fi declasate.

(1) Evaluarea la momentul înregistrării: bunurile de natura stocurilor sunt considerate ca fiind achiziționate de către instituții din momentul în care acestea devin proprietare ale bunurilor sau atunci când furnizarea acestor bunuri este terminată.

(2) Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc în momentul consumului acestora. Excepție fac materialele de natura obiectelor de inventar, al căror cost se recunoaște în momentul scoaterii din folosință.

(1) Evaluarea la ieșirea din gestiune: la ieșirea din gestiune, bunurile materiale de natura stocurilor se evaluează și se înregistrează în contabilitate prin aplicarea metodei "costului mediu ponderat (CMP)".

(2) Metoda "costului mediu ponderat (CMP)" presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a conturilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media se calculează după fiecare recepție.

(3) Costul mediu ponderat (CMP) se calculează după formula:

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în unitățile sanitare din rețeaua proprie a Ministerului Apărării Naționale, în unitățile militare care derulează proiecte/programe de cercetare sau utilizează fonduri europene, precum și în alte situații temeinic justificate, bunurile materiale pot fi evaluate la ieșirea din gestiune prin aplicarea metodei "primul intrat - primul ieșit (FIFO)". În acest caz prețul unitar al fiecărui produs se înscrie în fișa de magazie. Utilizarea altei metode de evaluare, decât cea a "costului mediu ponderat (CMP)", prevăzută de legislația în vigoare, se poate face, motivat, la solicitarea ierarhică a ordonatorilor de credite interesați cu avizul Direcției generale financiar-contabile.

(1) Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor.

(2) În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

(3) Prin valoare realizabilă netă se înțelege prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării.

(1) Metoda de evidență a stocurilor: contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric prin folosirea inventarului permanent cu înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire, pentru a permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric.

(2) Metoda cantitativ-valorică se folosește pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor și ambalajelor, constând în ținerea evidenței cantitative pe feluri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni și ținerea evidenței cantitativ-valorice în contabilitate.

(3) Verificarea exactității înregistrărilor din evidență de la locurile de depozitare și din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile operate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic din contabilitate.

(1) Scăderea din gestiune a stocurilor constatate lipsă și a pagubelor se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, pentru pagubele provocate de militari și personalul civil, cu vinovăție și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale, aceștia răspund material pentru fapte ce nu constituie infracțiuni.

(2) Bunurile și alte valori constatate lipsă în cadrul unității militare se scad din gestiunea unde sunt înregistrate pe baza documentului prin care s-a constatat lipsa, conform principiului potrivit căruia, "la data ieșirii din instituție sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare" și se înregistrează concomitent în sarcina persoanei/persoanelor care se fac vinovate de producerea pagubei sau a persoanelor care le-au avut în gestiune/administrare/folosință/utilizare până la data emiterii deciziei instanței/titlului executoriu.

(3) În cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune, bunurile lipsă se impută persoanelor vinovate la valoarea lor de înlocuire.

(4) Valoarea de înlocuire pentru situațiile de la alin. (2) este cea stabilită prin Instrucțiunile de aplicare în Ministerul Apărării Naționale a Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.64/2024.

(5) În baza titlurilor executorii provenite din deciziile instanțelor sau angajamentelor de plată, se regularizează evidența contabilă (pentru cazul în care instanța de judecată stabilește paguba în sarcina altor persoane decât a celor care au gestionat bunurile și în sarcina cărora au fost înregistrate lipsurile în contabilitate) și se stabilește graficul de recuperare a creanțelor, în limitele prevăzute de Codul de procedură civilă și a ordinii de efectuare a reținerilor prevăzută de Codul muncii.

(6) Sumele recuperate din pagube, primesc destinația legală, respectiv, pentru valoarea de înregistrare în contabilitate, sumele se restituie în condițiile legii bugetelor din care au fost acordate și se evidențiază în execuție la titlul de cheltuieli bugetare 85 "Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent" cu semnul minus, iar suma reprezentând diferența dintre valoarea de înlocuire și valoarea contabilă se virează în conturi de venituri bugetare ale bugetului de stat.

(7) În cazul bunurilor constatate lipsă, pentru care se angajează răspundere materială, valoarea de înlocuire se stabilește potrivit Instrucțiunilor de aplicare în Ministerul Apărării Naționale a Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.64/2024.

(8) Declasarea și casarea unor bunuri materiale, se efectuează potrivit normelor specifice existente la nivelul Ministerului Apărării Naționale.

(1) Literatura militară și mediile de stocare a datelor și informațiilor clasificate au regimul documentelor cu caracter clasificat, se păstrează la compartimentul de documente clasificate și sunt supuse procedurilor specifice, raportat la nivelul de clasificare atribuit informațiilor conținute.

(2) Scăderea din contabilitate a literaturii militare și a mediilor de stocare a datelor și informațiilor clasificate se efectuează odată cu înregistrarea în evidențele specifice protecției informațiilor clasificate.

(3) Distribuirea între unități militare a literaturii militare și a mediilor de stocare a datelor și informațiilor clasificate se face pe bază de adresă de însoțire, urmând regimul documentelor clasificate.

(1) Unitățile militare indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, efectuează operațiunile de încasări și plăți prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora își au sediul și unde au deschise conturile de venituri, cheltuieli și disponibilități, în condiții de siguranță.

(2) Este interzis instituțiilor publice de a efectua operațiunile de mai sus prin băncile comerciale, cu excepția situațiilor prevăzute de lege.

(3) Grupa Casa, conturi la trezorerii și instituții de credit, include:

(1) Ordonatorii de credite din Ministerul Apărării Naționale pot angaja și utiliza fonduri publice prin utilizarea acreditivelor sau prin efectuarea de plăți în avans pentru achizițiile de active nefinanciare, bunuri materiale, servicii sau/și lucrări destinate realizării sau asigurării suportului logistic aferent echipamentelor militare ale Ministerului Apărării Naționale, precum și cele destinate executării misiunilor specifice, pentru care perioada de realizare depășește anul bugetar în care a fost realizat angajamentul legal sau pentru care furnizorii nu doresc să livreze produsele în situația în care plata nu se realizează prin utilizarea unor astfel de instrumente.

(2) Ordonanțarea și transferarea fondurilor în acreditive de către ordonatorii de credite care realizează achiziții conform alin. (1) se desfășoară conform prevederilor documentelor de angajare prin transfer/transferuri succesive în conturi deschise la instituții de credit sau la trezorerii, în lei sau în valută, în favoarea furnizorilor, conform prevederilor legale.

(3) Lichidarea sumelor angajate, ordonanțate și plătite conform art. 69 alin. (2) se realizează pe baza proceselor-verbale de recepție provizorie sau a proceselor-verbale de punere în funcțiune, precum și a auditurilor tehnice și acceptanțelor, atunci când acestea sunt necesare.

(1) Proiectele pentru accesarea fondurilor externe se întocmesc de către structurile specializate din armată și se aprobă de structurile naționale de certificare și plată.

(2) Odată cu aprobarea proiectelor, se rezervă în buget creditele de angajament și creditele bugetare necesare derulării proiectelor la titlurile de cheltuieli aferente programelor cu finanțare rambursabilă sau nerambursabilă, respectiv la capitolele și subcapitolele corespunzătoare de cheltuieli, potrivit destinației acestora.

(3) Execuția bugetelor/sumelor alocate și înregistrarea în contabilitate a operațiunilor se face conform regulilor stabilite pentru fondurile alocate de la bugetul de stat.

(1) Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanțului și a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul instituției. Ca exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanță ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanță (de exemplu, o despăgubire), în care este implicată instituția și al cărui rezultat este incert.

(2) Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neașteptate, care pot genera intrări de beneficii economice în instituție. Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanțiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariția unor intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situațiile financiare, pentru că ele nu sunt certe, iar recunoașterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.

(3) În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent și trebuie procedat la recunoașterea lui în bilanț.

(4) Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situațiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul și venitul corespunzător vor fi recunoscute în situațiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă este doar probabilă o creștere a beneficiilor economice, instituția publică va prezenta în notele explicative activul contingent.

(1) O datorie contingentă este:

(2) O instituție nu va recunoaște în bilanț o datorie contingentă, aceasta fiind prezentă în notele explicative.

(3) Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieșirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaște, după caz, o datorie sau un provizion în situațiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepția cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.

(4) Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că: