HOTĂRÂREA nr. 20 din 16 martie 2025

1. Pe rol se află soluționarea contestației formulate de B.A.C. împotriva Deciziei nr. 26D din 15 martie 2025 privind înregistrarea candidaturii domnului Terheș Cristian-Vasile și a semnului electoral la alegerile pentru Președintele României din anul 2025.

2. Contestația a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.102 din 16 martie 2025 și formează obiectul Dosarului nr. 1.030F/2025. Documentele de candidatură a domnului Terheș Cristian-Vasile la alegerile pentru Președintele României din anul 2025 și Decizia nr. 26D din 15 martie 2025 privind înregistrarea candidaturii domnului Terheș Cristian-Vasile și a semnului electoral la alegerile pentru Președintele României din anul 2025 au fost transmise de Biroul Electoral Central cu Adresa nr. 342C/BEC/P.R./2025 din 15 martie 2025, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.089 din 15 martie 2025.

3. În motivarea contestației, se susține, în esență, că domnul Terheș Cristian-Vasile a încălcat dispozițiile constituționale cuprinse în art. 37 alin. (1) referitor la dreptul de a fi ales și în art. 82 alin. (2) privind depunerea jurământului de către Președintele României, precum și dispozițiile Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României.

4. Se apreciază că domnul Terheș Cristian-Vasile nu a depus niciun document oficial care să ateste renunțarea la cetățenia americană, existând astfel un risc real ca acesta să evite depunerea jurământului de credință față de România, pentru a nu pierde cetățenia Statelor Unite ale Americii. Invocă precedente internaționale ale unor foști președinți de stat care au renunțat la cetățenia americană înainte de a candida.

5. Totodată, apreciază că există suspiciuni rezonabile că domiciliul real al domnului Terheș Cristian-Vasile nu se află în România, ci în Statele Unite ale Americii, ceea ce ar putea constitui un impediment legal pentru validarea candidaturii sale.

6. Se mai apreciază că există discrepanțe semnificative între numărul de semnături depuse și numărul voturilor obținute, ceea ce ridică suspiciuni majore cu privire la autenticitatea semnăturilor depuse. Mai mult, se apreciază că nu există dovezi care să ateste faptul că procesul de strângere a semnăturilor a fost realizat într-un mod transparent și public, aspect de natură a vicia validitatea acestora.

7. Curtea Constituțională a informat public candidatul, precum și orice persoană interesată, prin afișarea pe site-ul instituției, cu privire la contestația formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 26D din 15 martie 2025 privind înregistrarea candidaturii domnului Terheș Cristian-Vasile și a semnului electoral la alegerile pentru Președintele României din anul 2025 și cu privire la faptul că dosarul se va soluționa, pe baza sesizării și a celorlalte documente depuse, până în ziua termenului stabilit pentru analizarea contestației.

8. În temeiul dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, contestațiile se soluționează fără înștiințarea părților, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosare.

9. Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, arată că, în raport cu legislația română, deținerea cetățeniei altui stat nu creează o incompatibilitate cu candidatura la funcția de Președinte al României. Se mai arată că susținerile privind lipsa domiciliului în România nu sunt dovedite, iar pretinsele discrepanțe dintre numărul de semnături atașate prezentei candidaturi, pe de o parte, și numărul de voturi obținute la alegerile din anul 2019 nu fac obiectul prezentei cauze.

10. Potrivit dispozițiilor art. 146 lit. f) din Constituție, ale art. 37 și 38 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, precum și celor ale art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională este competentă să soluționeze contestația formulată împotriva Deciziei nr. 26D din 15 martie 2025 privind înregistrarea candidaturii domnului Terheș Cristian-Vasile și a semnului electoral la alegerile pentru Președintele României din anul 2025.

11. Curtea a statuat în jurisprudența sa că persoanele care candidează pentru funcția de Președinte al României trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de Constituție și de Legea nr. 370/2004.

12. Examinând contestația, cu privire la primul aspect criticat, și anume că domnul Terheș Cristian-Vasile ar deține și cetățenia Statelor Unite ale Americii, Curtea reține că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că „Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 37 din Constituția României, republicată, pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de două ori, ca Președinte al României“, art. 37 alin. (1) din Constituție statuând că „Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3)“.

13. În același timp, Curtea reține că, potrivit art. 27 din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, propunerile de candidatură cuprind, pe lângă prenumele și numele, locul și data nașterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupația și profesia candidatului, și precizarea că, în cazul candidatului la funcția de Președinte al României, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a candida. Propunerea de candidatură este însoțită de declarația de acceptare a candidaturii scrisă, semnată și datată de candidat, cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a candida, printre care și cea privind cetățenia română, astfel cum rezultă din art. 16 alin. (3) teza întâi din Constituție, potrivit căruia „Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară“.

14. Curtea constată că textul art. 16 alin. (3) teza întâi din Constituție exclude condiționarea dreptului constituțional de a fi ales de deținerea exclusivă a cetățeniei române. O atare condiționare era prevăzută în forma anterioară a normei, în vigoare înainte de revizuirea Legii fundamentale din 2003, când art. 16 alin. (3) avea următorul conținut: „Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țară“. Ca urmare a abrogării sintagmei „numai“, potrivit alin. (1) al art. 37 din Constituție, cetățenii cu drept de vot trebuie să întrunească două condiții de natură constituțională pentru a beneficia de dreptul de a fi aleși, și anume: pe de o parte, trebuie să dețină cetățenia română și să aibă domiciliul în țară și, pe de altă parte, să nu le fie interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Constituție. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile art. 37 din Constituție permit persoanelor care dețin pe lângă cetățenia română și alte cetățenii să candideze pentru funcția de Președinte al României (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curții Constituționale nr. 13 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 25 septembrie 2019, paragrafele 14-16).

15. În ceea ce privește susținerile privind autenticitatea semnăturilor depuse și validitatea procesului de strângere a semnăturilor, Curtea reține că, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Candidaturile propuse de partidele și de alianțele politice, precum și candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susținute de cel puțin 200.000 de alegători. Un alegător poate susține mai mulți candidați“. Potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) din aceeași lege, „Propunerile se fac în scris și vor fi primite numai dacă: (...) c) sunt însoțite de declarația de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată și datată de candidat, de declarația de avere, declarația de interese, de o declarație pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, precum și de lista susținătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători.“

16. Referitor la modul de întocmire și conținutul listei de susținători, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că „Lista susținătorilor este un act public, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 [n.a. în prezent art. 326] din Codul penal. Lista sau listele susținătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, prenumele și numele candidatului, precum și prenumele și numele, data nașterii, adresa, denumirea, seria și numărul actului de identitate și semnătura alegătorilor care susțin candidatura. În finalul listei persoana care a întocmit-o este obligată să facă o declarație pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturilor susținătorilor. Modelul listei susținătorilor și al declarației pe propria răspundere sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.“ Potrivit anexei menționate în textul de lege citat, lista de susținători cuprinde următoarele rubrici: prenume, nume, data nașterii, adresa, act de identitate (denumire, serie, număr) și semnătura. Cât privește semnătura, legea menționează că „lista este act public și se află sub incidența art. 292 [n.a. în prezent art. 326] din Codul penal“. În anexă se stabilește și modelul declarației pe propria răspundere care atestă că „toate datele și semnăturile cuprinse în (...) listă (...) corespund realității“.

17. Față de dispozițiile legale citate, Curtea constată că modul de întocmire a listelor de susținători, care constituie un act public, este clar reglementat de legiuitor, iar elementele pe care acestea trebuie să le cuprindă permit verificarea și stabilirea identității alegătorilor care susțin candidatura. Cât privește semnătura, ca element obligatoriu al listelor de susținători, legiuitorul a stabilit în mod expres că se află sub incidența normelor din Codul penal care reglementează infracțiunea de fals în declarații. În acest sens, persoana care a întocmit lista trebuie să declare pe propria răspundere că datele cuprinse în lista de susținători corespund realității, atestând astfel veridicitatea semnăturilor susținătorilor, sub sancțiunea prevăzută de art. 326 din Codul penal potrivit căruia „Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.“ Ca urmare, aprecierea eventualelor vicii ale semnăturilor depuse sau ale procesului de strângere a semnăturilor trebuie realizată cu stricta respectare a cadrului legal de referință citat, respectiv prin verificarea listelor sub aspectul existenței tuturor elementelor prevăzute de lege. Ținând seama de termenele scurte aplicabile în procedura electorală, această verificare se putea face eventual prin sondaj, într-o primă etapă, pentru a fundamenta luarea, în continuare, a altor măsuri legale.

18. Câtă vreme legiuitorul a stabilit cerința semnăturii ca element al listelor de susținători sub incidența dispozițiilor din Codul penal pentru infracțiunea de fals în declarații, răsturnarea prezumției de veridicitate a acestor semnături se poate face numai prin constatarea falsului, în condițiile prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Hotărârea nr. 4 din 22 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 24 septembrie 2019, paragrafele 9-11).

19. În ceea ce privește invocarea unor suspiciuni rezonabile că domiciliul real al domnului Terheș Cristian-Vasile nu se află în România, ci în Statele Unite ale Americii, Curtea reține că, potrivit art. 27 alin. (1) și art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală, iar dovada adresei de domiciliu se poate face cu o serie de acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ, certificarea existenței unui imobil cu destinație de locuință și faptul că solicitantul locuiește efectiv la adresa declarată ori certificările înscrise în Registrul agricol cu privire la imobilul cu destinația de locuință. Or, examinând documentele de candidatură a domnului Terheș Cristian-Vasile la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, Curtea reține că acesta din urmă are domiciliul în România, potrivit copiei actului de identitate depuse la dosarul de candidatură.

20. Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituție, al art. 11 alin. (1) lit. B.a), al art. 37 și 38 din Legea nr. 47/1992, precum și al art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004, cu unanimitate de voturi,