Articolul 194
(1) Pentru a realiza pe traseul conductei schimbările de direcție, ramificațiile și modificările de secțiune se folosesc curbe și fitinguri (teuri, cruci și reducții), obținute din diverse tipuri de semifabricate, confecționate din mărci de oțeluri asemănătoare cu cele utilizate pentru țevile care compun conducta.
(2) Curbele și fitingurile trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
a) trebuie obținute prin aplicarea unei proceduri de fabricare calificate;
b) capacitatea de a rezista la presiunea internă trebuie să fie egală sau mai mare decât cea a țevii pe care se montează;
c) precizia dimensiunilor și formei trebuie să asigure, la sudarea cap la cap a curbelor și fitingurilor (între ele sau cu țevile conductei), încadrarea abaterilor de aliniere în domeniul admisibil, cu limitele A_af-t = ± min[0,1s_n;3 mm];
d) caracteristicile de sudabilitate și comportare la sudare trebuie să fie asemănătoare celor prescrise țevilor de oțel ale conductei.
(3) Curbele prevăzute a fi folosite pentru schimbările de direcție pe traseul conductei sau în instalațiile acesteia pot fi:
a) curbe îndoite la rece;
b) curbe îndoite la cald;
c) coturi.
(4) În situații bine justificate, respectiv la grosimi de perete mai mari decât cele prevăzute în standarde, se admit și curbe din segmente de țeavă.
(5) Curbele prevăzute la alin. (4) sunt permise cu respectarea următoarelor condiții:
a) nu se acceptă folosirea lor în sisteme care funcționează la eforturi mai mari de 40% din limita de curgere a materialului țevii;
b) în sistemele care funcționează între 10% și 40% din limita de curgere a materialului țevii, unghiul de deviere al fiecărui segment este de maximum 12 1/2 grade, iar distanța minimă dintre segmente măsurată pe axa curbei nu este mai mică decât diametrul țevii, restricție ce conduce la formula R > 5 x D_n;
c) sudura circulară dintre segmente este supusă integral controlului cu radiații penetrante.