Capitolul XIV — Protecția conductelor

(1) Protecția pasivă contra coroziunii externe a conductelor supraterane se realizează prin vopsire.

(2) Vopsirea conductei se execută în 2-3 straturi:

(3) Vopseaua trebuie astfel aleasă încât să reziste la condițiile de mediu în care este amplasată suprateran conducta.

(4) Anterior aplicării stratului de grund suprafața țevii se curăță și se degresează.

(5) Gradul și tipul de curățare minime se stabilesc prin PAC/PT.

(1) Protecția pasivă contra coroziunii externe a conductelor subterane se realizează prin izolarea conductelor.

(2) Tipul sistemului de izolare se alege în funcție de:

(3) Protecția anticorozivă este în conformitate cu prevederile standardelor specifice.

(1) Solul în care sunt prezenți curenți de dispersie se consideră de agresivitate foarte mare.

(2) Existența curenților de dispersie se determină prin măsurări de potențial asupra altor structuri metalice subterane aflate în apropierea traseului proiectat al conductei.

(3) Este obligatorie introducerea în PAC/PT a diagramelor înregistrate la măsurările de potențial.

(1) Drenarea curenților de dispersie este obligatorie și se realizează cu dispozitive sau instalații speciale.

(2) Dispozitivele utilizează pe cât posibil și inducția electromagnetică indusă de liniile electrice pentru protecția catodică a conductelor.

(1) Pentru întocmirea diagramei de rezistivitate a solului este obligatorie măsurarea rezistivității și a pH-ului acestuia la intervale cuprinse între 500,00-1.000,00 m pe traseul conductei.

(2) Prin măsurările prevăzute la alin. (1) se determină cu exactitate zonele de modificare a agresivității solului pentru alegerea tipului de izolație.

(1) În lipsa curenților de dispersie, agresivitatea solului se apreciază în funcție de rezistivitatea și pH-ul acestuia.

(2) Diagrama de apreciere a agresivității solului este prezentată conform prevederilor art. 273.

(1) Pentru agresivitatea solului în funcție de rezistivitatea lui se au în vedere prevederile standardului specific.

(2) Clasele de stres ale solului în funcție de structura lui sunt prezentate în tabelul nr. 10.Tabelul nr. 10

(1) Izolația conductelor la toate subtraversările de obstacole este cel puțin de tip „întărită“.

(2) Lungimea izolației stabilite depășește cu 2,00 m, de o parte și de alta, lungimea traversării respective.

(1) În cazul traversărilor supraterane, la ieșirea din sol a conductei, pe conductă se aplică izolație de tip cel puțin „întărită“ pe o lungime de 0,50-1,00 m. Înainte de ieșirea din sol izolația de tip cel puțin „întărită“ se aplică pe conductă și în sol până la prima curbă.

(2) Este obligatorie izolarea conductei față de suporturile de sprijin prin utilizarea de materiale electroizolante care să reziste sarcinilor mecanice și condițiilor de mediu din zona în care se află supratraversarea.

(3) Rezistența de izolare electrică a materialului electroizolant folosit este de minimum 2 MΩ la tensiunea de încercare de 500 V c.a.

(1) Țevile izolate în fabrică sunt livrate pe șantier însoțite de buletine de încercări ale izolației emise de laboratoare specializate ale producătorului materialului tubular.

(2) Verificarea izolației se realizează atât pentru țevi preizolate, izolate în stația de izolare, cât și izolate pe traseul conductei.

(3) În șantier se verifică următoarele caracteristici ale izolației aplicate:

(4) Executantul are obligația de a întocmi procesul-verbal de lucrări ascunse, în care consemnează și verificarea calității izolației înainte de lansarea conductei în șanț, precum și pentru izolațiile realizate după lansare.

(1) Toate conductele subterane din oțel se protejează catodic.

(2) Protecția catodică, prevăzută la alin. (1), se realizează prin:

(3) La proiectarea instalațiilor de protecție catodică a conductelor se ține seama de influența reciprocă a altor instalații protejate catodic din vecinătate.

(4) La proiectarea instalației de protecție catodică în zona în care există instalații similare pentru alte utilități este necesar de solicitat acordul operatorului acestor instalații.

(5) Poziția tuturor echipamentelor de protecție catodică este dată în coordonate Stereo 70 prin PT.

(6) După execuția conductei, poziția finală în coordonate Stereo 70 este transmisă beneficiarului.

(1) Proiectarea protecției catodice se realizează astfel încât potențialul conductă-sol, măsurat în orice punct accesibil al conductei, în momentul imediat următor întreruperii surselor de curent continuu, să fie cuprins între -1.200 mV și -850 mV.

(2) Măsurările de potențial conductă-sol se execută cu electrod nepolarizabil Cu^20/CuSO_4^21.

(1) La montarea anozilor galvanici se iau în considerare prevederile legale în domeniu.

(2) Anozii de zinc se montează pe conducte de diametru mic și de lungime mică, pentru protecție temporară a conductelor sau pentru tuburi de protecție.

(3) Nu se utilizează simultan pe o conductă pentru protecția catodică și anozi galvanici și stații de protecție catodică cu injecție de curent.

(1) Prin PAC/PT, în funcție de calculele tehnico-economice, sunt prevăzute amplasarea stațiilor de protecție catodică și tipul sursei externe de curent, respectiv redresoare de tip manual sau automat, sau alte surse de tensiune continuă.

(2) Stațiile de protecție catodică se proiectează pe cât posibil cu transmisia datelor la distanță și posibilitatea de setare din dispecerate a parametrilor tehnici.

(1) Priza anodică se dimensionează pentru o durată de funcționare de cel puțin 20 de ani și se amplasează conform PAC/PT.

(2) La amplasare se îndeplinește condiția ca rezistența de dispersie să fie de maximum 1 Ω.

(3) În cazuri bine justificate se pot admite prin PAC/PT valori ale rezistenței de dispersie de până la 3 Ω.

(1) Toate porțiunile aeriene ale conductei se protejează contra descărcărilor electrice prin legare la pământ, prin intermediul unor instalații compatibile cu protecția catodică.

(2) În cazul traversărilor aeriene cu lungimi mai mari de 25,00 m se prevăd instalații de protecție de o parte și de alta ale acestora.

(3) Instalația de protecție, prevăzută la alin. (2), se montează între conductă și o priză de pământare.

(4) Rezistența de dispersie maximă a prizei de pământare, prevăzută la alin. (3), este de 10 Ω.

(1) Tuburile de protecție, precum și instalațiile metalice subterane aferente, respectiv țevi, răsuflători, se protejează contra coroziunii prin izolare exterioară și prin anozi galvanici.

(2) Izolația tuburilor de protecție se alege conform prevederilor art. 266.

(1) Conductele se izolează electric prin montarea unor elemente electroizolante în toate locurile unde o izolație față de sol nu este posibil de realizat, respectiv la limitele incintelor stațiilor de reglare-măsurare, de comprimare, de lansare-primire PIG, tratare etc.

(2) La cuplarea racordurilor sau la interconectări se prevăd îmbinări electroizolante.

(3) Îmbinările electroizolante, prevăzute la alin. (2), se montează subteran sau aerian.

(4) Rezistența minimă a îmbinării electroizolante trebuie să fie de 5 MΩ la 1.000 V c.a.

(1) Pe o distanță de 5,00 m, de o parte și de alta a îmbinării electroizolante subterane, pe conductă se aplică izolație de tip cel puțin „întărită“.

(2) În dreptul fiecărei îmbinări electroizolante subterane se prevede o priză de potențial care să permită măsurări de potențial de o parte și de alta a îmbinării.

(3) În zone cu pericol de explozie se interzice montarea aeriană a îmbinărilor electroizolante.

(4) Pentru protejarea îmbinării electroizolante se prevede un dispozitiv de protecție la supratensiuni montat peste îmbinare.

(5) Dispozitivul prevăzut la alin. (4) se montează în priza de potențial pentru îmbinarea electroizolantă montată subteran și respectiv aerian peste îmbinare la cele montate suprateran.