Articolul 260
Conductele subterane din oțel sunt supuse coroziunii externe și interne.
Conductele subterane din oțel sunt supuse coroziunii externe și interne.
Coroziunea internă este provocată de:
a) lichidele de zăcământ ce pot ajunge în conducte;
b) apele de condens;
c) substanțele corozive aflate în compoziția gazelor naturale.
Coroziunea externă este provocată în principal de agresivitatea solului și prezența curenților de dispersie.
Soluțiile de proiectare pentru protecția contra coroziunii externe a conductelor iau în considerare atât protecția pasivă, cât și protecția activă.
La alegerea soluțiilor de proiectare pentru protecție contra coroziunii externe sunt respectate prevederile din prezenta normă tehnică, precum și prevederile altor standarde de specialitate.
(1) Protecția pasivă contra coroziunii externe a conductelor supraterane se realizează prin vopsire.
(2) Vopsirea conductei se execută în 2-3 straturi:
a) un strat de grund; și
b) unul sau două straturi de vopsea de culoare galbenă.
(3) Vopseaua trebuie astfel aleasă încât să reziste la condițiile de mediu în care este amplasată suprateran conducta.
(4) Anterior aplicării stratului de grund suprafața țevii se curăță și se degresează.
(5) Gradul și tipul de curățare minime se stabilesc prin PAC/PT.
(1) Protecția pasivă contra coroziunii externe a conductelor subterane se realizează prin izolarea conductelor.
(2) Tipul sistemului de izolare se alege în funcție de:
a) agresivitatea și structura solului;
b) prezența curenților de dispersie;
c) clasa de locație a conductei;
d) diametrul conductei;
e) condițiile de montaj.
(3) Protecția anticorozivă este în conformitate cu prevederile standardelor specifice.
Stabilirea sistemului de izolare se realizează luând în considerare durata de viață estimată a conductei și cel puțin următoarele caracteristici:
a) aderența la suport;
b) rezistența la impact;
c) rezistivitatea izolației;
d) rigiditatea dielectrică;
e) desprinderea catodică;
f) absorbția apei;
g) rezistența la penetrare.
(1) Solul în care sunt prezenți curenți de dispersie se consideră de agresivitate foarte mare.
(2) Existența curenților de dispersie se determină prin măsurări de potențial asupra altor structuri metalice subterane aflate în apropierea traseului proiectat al conductei.
(3) Este obligatorie introducerea în PAC/PT a diagramelor înregistrate la măsurările de potențial.
Prezența curenților de dispersie se consideră implicită în cazul în care traseul conductei este paralel cu:
a) LEA^18 sub 1 kV^19 la distanță mai mică decât înălțimea celui mai apropiat stâlp;
^18 LEA - linie electrică aeriană.
^19 În Sistemul internațional unitatea de măsură pentru tensiunea electrică este kilovolt - „kV“.
b) căi ferate electrificate în curent continuu sau linii de 20 kV, la distanță mai mică de 30,00 m;
c) LEA cu tensiune mai mare de 20 kV, la distanță mai mică de 200,00 m;
d) linii de tramvai, metrou, la distanță mai mică de 10,00 m.
(1) Drenarea curenților de dispersie este obligatorie și se realizează cu dispozitive sau instalații speciale.
(2) Dispozitivele utilizează pe cât posibil și inducția electromagnetică indusă de liniile electrice pentru protecția catodică a conductelor.
(1) Pentru întocmirea diagramei de rezistivitate a solului este obligatorie măsurarea rezistivității și a pH-ului acestuia la intervale cuprinse între 500,00-1.000,00 m pe traseul conductei.
(2) Prin măsurările prevăzute la alin. (1) se determină cu exactitate zonele de modificare a agresivității solului pentru alegerea tipului de izolație.
(1) În lipsa curenților de dispersie, agresivitatea solului se apreciază în funcție de rezistivitatea și pH-ul acestuia.
(2) Diagrama de apreciere a agresivității solului este prezentată conform prevederilor art. 273.
(1) Pentru agresivitatea solului în funcție de rezistivitatea lui se au în vedere prevederile standardului specific.
(2) Clasele de stres ale solului în funcție de structura lui sunt prezentate în tabelul nr. 10.Tabelul nr. 10
Clasa de stres a soluluiStructura soluluiANisip sau sol ușor în care există izolat pietreBSol cu incluziuni normale de rocă, rocile având mărimi de sub 50 mmCSol cu roci având mărimi de peste 50 mm
Tipurile de izolații exterioare ale conductelor subterane pentru principalele sisteme de izolare utilizate, precum și grosimile minime ale acestora sunt prezentate astfel:
a) izolarea exterioară a conductelor subterane cu benzi adezive aplicate la rece și la cald, tabelul nr. 11;
b) izolarea exterioară a conductelor subterane cu materiale aplicate prin extrudare, tabelul nr. 12.Tabelul nr. 11Tabelul nr. 12
Tipul izolațieiCriterii de alegere a tipului de izolație Grosimea minimă a sistemului de izolare [mm]NormalăSol cu agresivitate mică și medie în clasa de stres A1,60Întărită2,30Foarte întărită^1)Teren foarte greu; zone industriale; sol cu agresivitate foarte mare; sol în clasa de stres C; zone cu curenți de dispersie; subtraversări de râuri; subtraversări de căi de comunicație fără tub de protecție; subtraversări prin foraj orizontal; conducte cu D_n ≥ 600; conducte în clasele 3 și 4 de locație3,00
Sol cu agresivitate mare
Sol în clasa de stres B; teren greu; subtraversări de căi de comunicație în tub de protecție; intersecții cu cabluri sau alte instalații metalice îngropate
^1) La traversările executate prin foraj orizontal, prin PAC/PT, se prevăd măsuri suplimentare de protecție a sistemului de izolare prin protecții mecanice.
Tipul de izolațieCriterii de alegere a tipului de izolațieDiametrul nominal al conductei D_n Grosimea minimă a sistemului de izolare[mm][mm]NormalăSol cu agresivitate mică și medie, cu clasa de stres A< 1001,80100-1502,00250-5002,20500-8002,50> 8003,00Întărită^1)În toate situațiile în care nu se utilizează izolație de tip „normală“ < 1002,50100-1502,70250-5002,90500-8003,20> 8003,70
^1) La traversările executate prin foraj orizontal, prin PAC/PT, se prevăd măsuri suplimentare de protecție a sistemului de izolare prin protecții mecanice.
Prin PAC/PT pot fi prevăzute și alte sisteme de izolare care sunt atestate/agrementate tehnic conform legislației în vigoare.
(1) Izolația conductelor la toate subtraversările de obstacole este cel puțin de tip „întărită“.
(2) Lungimea izolației stabilite depășește cu 2,00 m, de o parte și de alta, lungimea traversării respective.
(1) În cazul traversărilor supraterane, la ieșirea din sol a conductei, pe conductă se aplică izolație de tip cel puțin „întărită“ pe o lungime de 0,50-1,00 m. Înainte de ieșirea din sol izolația de tip cel puțin „întărită“ se aplică pe conductă și în sol până la prima curbă.
(2) Este obligatorie izolarea conductei față de suporturile de sprijin prin utilizarea de materiale electroizolante care să reziste sarcinilor mecanice și condițiilor de mediu din zona în care se află supratraversarea.
(3) Rezistența de izolare electrică a materialului electroizolant folosit este de minimum 2 MΩ la tensiunea de încercare de 500 V c.a.
Este obligatorie izolarea față de sol a robinetelor pentru evitarea punerilor la pământ și a compromiterii protecției catodice aferente conductei pe care acestea sunt montate și este obligatorie testarea continuității izolației aplicate la tensiunea minimă de 15 kV.
Toate tipurile de izolații se aplică numai după curățarea prin sablare, conform prevederilor standardului specific, și degresarea conductei.
Izolarea anticorozivă exterioară a conductelor, inclusiv izolarea în șantier a sudurilor, se realizează conform prevederilor din PAC/PT.
Izolarea anticorozivă corespunzătoare conductelor presupune cel puțin următoarele operații:
a) curățarea țevilor de rugină (care se realizează prin sablare sau cu perii de sârmă), zgură, corpuri străine, grăsimi etc.;
b) uscarea suprafeței exterioare a țevii;
c) aplicarea grundului/materialului adeziv corespunzător;
d) nivelarea în dreptul cordoanelor de sudură sau a altor neregularități;
e) aplicarea izolației anticorozive.
(1) Țevile izolate în fabrică sunt livrate pe șantier însoțite de buletine de încercări ale izolației emise de laboratoare specializate ale producătorului materialului tubular.
(2) Verificarea izolației se realizează atât pentru țevi preizolate, izolate în stația de izolare, cât și izolate pe traseul conductei.
(3) În șantier se verifică următoarele caracteristici ale izolației aplicate:
a) aspectul;
b) grosimea;
c) aderența la țeava-suport din oțel sau între straturi succesive de izolație, la cererea beneficiarului;
d) continuitatea izolației.
(4) Executantul are obligația de a întocmi procesul-verbal de lucrări ascunse, în care consemnează și verificarea calității izolației înainte de lansarea conductei în șanț, precum și pentru izolațiile realizate după lansare.
După punerea în funcțiune a conductei este obligatorie verificarea calității izolației prin metode stabilite în PAC/PT.
(1) Toate conductele subterane din oțel se protejează catodic.
(2) Protecția catodică, prevăzută la alin. (1), se realizează prin:
a) stații de protecție catodică cu surse externe de curent; sau
b) anozi galvanici.
(3) La proiectarea instalațiilor de protecție catodică a conductelor se ține seama de influența reciprocă a altor instalații protejate catodic din vecinătate.
(4) La proiectarea instalației de protecție catodică în zona în care există instalații similare pentru alte utilități este necesar de solicitat acordul operatorului acestor instalații.
(5) Poziția tuturor echipamentelor de protecție catodică este dată în coordonate Stereo 70 prin PT.
(6) După execuția conductei, poziția finală în coordonate Stereo 70 este transmisă beneficiarului.
(1) Proiectarea protecției catodice se realizează astfel încât potențialul conductă-sol, măsurat în orice punct accesibil al conductei, în momentul imediat următor întreruperii surselor de curent continuu, să fie cuprins între -1.200 mV și -850 mV.
(2) Măsurările de potențial conductă-sol se execută cu electrod nepolarizabil Cu^20/CuSO_4^21.
^20 Cu - cupru.
^21 CuSO_4 - sulfat de cupru.
Protecția catodică prin anozi galvanici (zinc, aluminiu, magneziu) se folosește numai în cazurile în care protecția catodică cu sursă externă de curent este nerentabilă din punct de vedere economic.
Protecția catodică și legarea la pământ cu anozi galvanici trebuie să asigure o rezistență de dispersie mai mică de 10 Ω.
(1) La montarea anozilor galvanici se iau în considerare prevederile legale în domeniu.
(2) Anozii de zinc se montează pe conducte de diametru mic și de lungime mică, pentru protecție temporară a conductelor sau pentru tuburi de protecție.
(3) Nu se utilizează simultan pe o conductă pentru protecția catodică și anozi galvanici și stații de protecție catodică cu injecție de curent.
(1) Prin PAC/PT, în funcție de calculele tehnico-economice, sunt prevăzute amplasarea stațiilor de protecție catodică și tipul sursei externe de curent, respectiv redresoare de tip manual sau automat, sau alte surse de tensiune continuă.
(2) Stațiile de protecție catodică se proiectează pe cât posibil cu transmisia datelor la distanță și posibilitatea de setare din dispecerate a parametrilor tehnici.
Este obligatorie legarea la priza de pământare a cabinei stației de protecție catodică și a instalațiilor metalice conexe, valoarea rezistenței de dispersie fiind de maximum 4 Ω.
(1) Priza anodică se dimensionează pentru o durată de funcționare de cel puțin 20 de ani și se amplasează conform PAC/PT.
(2) La amplasare se îndeplinește condiția ca rezistența de dispersie să fie de maximum 1 Ω.
(3) În cazuri bine justificate se pot admite prin PAC/PT valori ale rezistenței de dispersie de până la 3 Ω.
Prin proiectare se prevăd măsuri suplimentare pentru reducerea influenței curenților de dispersie asupra structurilor învecinate.
Prizele de potențial se montează la distanțe cuprinse între 500,00-1.000,00 m de-a lungul traseului conductei, în funcție de condițiile din teren, și la cel mult 1,00 m lateral față de conductă.
(1) Toate porțiunile aeriene ale conductei se protejează contra descărcărilor electrice prin legare la pământ, prin intermediul unor instalații compatibile cu protecția catodică.
(2) În cazul traversărilor aeriene cu lungimi mai mari de 25,00 m se prevăd instalații de protecție de o parte și de alta ale acestora.
(3) Instalația de protecție, prevăzută la alin. (2), se montează între conductă și o priză de pământare.
(4) Rezistența de dispersie maximă a prizei de pământare, prevăzută la alin. (3), este de 10 Ω.
(1) Tuburile de protecție, precum și instalațiile metalice subterane aferente, respectiv țevi, răsuflători, se protejează contra coroziunii prin izolare exterioară și prin anozi galvanici.
(2) Izolația tuburilor de protecție se alege conform prevederilor art. 266.
Dacă traseul conductei intersectează cabluri electrice, cabluri de telecomunicații subterane, prin PAC/PT se prevăd măsuri de protejare prin montarea acestora în tuburi de protecție rezistente, din materiale electroizolante.
(1) Conductele se izolează electric prin montarea unor elemente electroizolante în toate locurile unde o izolație față de sol nu este posibil de realizat, respectiv la limitele incintelor stațiilor de reglare-măsurare, de comprimare, de lansare-primire PIG, tratare etc.
(2) La cuplarea racordurilor sau la interconectări se prevăd îmbinări electroizolante.
(3) Îmbinările electroizolante, prevăzute la alin. (2), se montează subteran sau aerian.
(4) Rezistența minimă a îmbinării electroizolante trebuie să fie de 5 MΩ la 1.000 V c.a.
(1) Pe o distanță de 5,00 m, de o parte și de alta a îmbinării electroizolante subterane, pe conductă se aplică izolație de tip cel puțin „întărită“.
(2) În dreptul fiecărei îmbinări electroizolante subterane se prevede o priză de potențial care să permită măsurări de potențial de o parte și de alta a îmbinării.
(3) În zone cu pericol de explozie se interzice montarea aeriană a îmbinărilor electroizolante.
(4) Pentru protejarea îmbinării electroizolante se prevede un dispozitiv de protecție la supratensiuni montat peste îmbinare.
(5) Dispozitivul prevăzut la alin. (4) se montează în priza de potențial pentru îmbinarea electroizolantă montată subteran și respectiv aerian peste îmbinare la cele montate suprateran.
Conductele se pot proteja contra coroziunii interioare prin acoperirea interioară.
Soluțiile de protejare interioară a conductelor se stabilesc prin PAC/PT, în funcție de:
a) compoziția gazelor naturale;
b) punctul de rouă;
c) durata de funcționare a conductei;
d) creșterea capacității de transport/vehiculare a gazelor naturale etc.
Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).
We use cookies to analyze site traffic. See our Privacy Policy for details.