NORME METODOLOGICE din 4 iulie 2007(*republicate*)

(1) Deținătorii de bunuri au obligația să declare bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului organelor de valorificare, în termen de 10 zile de la data primirii documentului care constituie titlu de proprietate a statului asupra acestora, cu excepția bunurilor care nu îndeplinesc condițiile legale de comercializare și a bunurilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din ordonanță.

(2) Abrogat.

(3) Bunurile intrate în proprietatea privată a statului, care nu îndeplinesc condițiile legale de comercializare, cu excepția celor care fac obiectul Legii nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, se distrug pe cheltuiala persoanelor fizice ori juridice de la care au fost confiscate sau care au abandonat bunurile, în cazul în care sunt cunoscute, ori cheltuielile de distrugere vor fi avansate de instituția deținătoare, urmând a fi recuperate de la aceste persoane.

(4) Sumele reprezentând cheltuieli de distrugere se înscriu, pe bază de documente justificative, în procesul-verbal de distrugere, care constituie titlu executoriu pentru aceste sume, în condițiile legii, și urmează regimul creanțelor bugetare prevăzute la art. 220 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(5) În cazul altor categorii de bunuri intrate în proprietatea privată a statului, în afară de cele confiscate sau abandonate de persoane fizice sau juridice cunoscute, cheltuielile de distrugere le suportă deținătorul.

(6) Distrugerea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, care nu îndeplinesc condițiile legale de comercializare, se efectuează în prezența și cu confirmarea prin semnătură a unei comisii de preluare și distrugere formate din câte un reprezentant desemnat de instituția sau autoritatea publică deținătoare, de organul de valorificare și de serviciile publice deconcentrate corespunzătoare ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Mediului.

(1) În termen de 10 zile de la data declarării, deținătorii au obligația de a preda, iar organele de valorificare, după caz, au obligația de a prelua bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, cu excepția bunurilor prevăzute la art. 6 alin. (6) din ordonanță. Predarea bunurilor are loc la organele de valorificare.

(2) Cu excepția situațiilor prevăzute la art. 13 alin. (2) și (3), bunurile prevăzute la art. 6 alin. (6) din ordonanță se predau de către deținători, imediat după intrarea în proprietatea privată a statului, persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate pentru comercializarea acestora către populație și se declară către organul de valorificare, pentru a urmări încasarea contravalorii acestora.

(3) Comisia prevăzută la art. 2 alin. (6) are ca atribuții stabilirea bunurilor care îndeplinesc condițiile de comercializare și distrugerea celor care nu le îndeplinesc. Bunurile care îndeplinesc condițiile de comercializare se predau de deținător organelor de valorificare, pe baza procesului-verbal de predare-primire.

(4) După distrugerea bunurilor comisia de preluare și distrugere încheie un proces-verbal de distrugere, semnat pentru confirmare de membrii acesteia. În cazul distrugerii precursorilor de droguri, procesul-verbal de distrugere se comunică Agenției Naționale Antidrog în termen de 10 zile de la distrugere.

(5) Membrii comisiei de preluare și distrugere prevăzute la art. 2 alin. (6) pot fi și membri ai comisiei de evaluare prevăzute la art. 6 alin. (4) și (4^1) din ordonanță și sunt numiți prin decizie a instituției ori autorității publice deținătoare, prin care se desemnează dintre aceștia și președintele comisiei. Înlocuirea acestora, prin decizie, se face în condiții temeinic motivate.

(6) Membrii comisiei de preluare și distrugere primesc fiecare, în condițiile legii, o indemnizație lunară fixă, stabilită prin ordin al ministrului finanțelor publice, cu condiția întrunirii comisiei cel puțin o dată pe lună. Indemnizația se indexează anual cu indicele de inflație și se acoperă din veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

(1) Deținătorii bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului au obligația să inventarieze bunurile respective, luând în același timp și măsurile de păstrare și de conservare corespunzătoare a acestora.

(2) Până la predarea bunurilor către organele de valorificare, deținătorii acestora le înregistrează în evidența tehnico-operativă.

(3) Deținătorii declară și predau bunurile confiscate în proceduri penale distinct de celelalte bunuri intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

(1) Declararea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se face, pe bază de borderou, la organele de valorificare.

(2) Predarea și preluarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se consemnează într-un proces-verbal de predare-primire. Procesul-verbal de predare-primire și borderoul prevăzut la alin. (1) cuprind datele de identificare a acestora, după caz:

(2^1) Actul prevăzut la alin. (2) lit. j) se predă organului de valorificare în copie conformă cu originalul.

(3) Procesul-verbal de predare-primire se întocmește în două exemplare, dintre care un exemplar rămâne la deținătorul bunurilor, iar celălalt exemplar se predă organului de valorificare.

(4) Bunurile prevăzute la art. 6 alin. (6) și (7) din ordonanță se declară, în termen de 48 de ore de la ridicare, organelor de valorificare. Aceste bunuri se predau de către deținător, de îndată după ridicarea în vederea confiscării, persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate să comercializeze aceste bunuri către populație, în baza procesului-verbal de predare-primire în care se înscrie cantitatea de bunuri predată. Procesul-verbal de predare-primire se înaintează, în termen de 48 de ore, organelor de valorificare, însoțit de o copie de pe nota de intrare-recepție întocmită de persoanele juridice specializate sau de persoanele fizice autorizate să comercializeze aceste bunuri către populație.

(5) Bunurile care provin din donații făcute statului intră, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, în baza unui act autentic întocmit de donator și a acceptului, prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(6) Abrogat.

(7) Pentru bunurile provenind din succesiuni vacante, titlul de proprietate îl constituie certificatul de vacanță succesorală emis de notarul public.

(8) În cazul moștenirilor ce urmează a fi declarate vacante, deschise până la intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în cadrul procedurii succesorale. Reprezentarea acestora în cadrul procedurii succesorale se face prin consilieri juridici. Moștenirile vacante deschise după intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, intră în proprietatea privată a comunelor, orașelor și municipiilor.

(9) Sumele consemnate, potrivit legii, în orice scop, pe numele persoanelor fizice sau juridice, la dispoziția organelor judiciare, pentru care s-a dispus restituirea și nu s-a cerut ridicarea de către cei care le-au depus ori de către cei care erau îndreptățiți să le ridice în termenul de prescripție prevăzut de legislația în vigoare, se virează la bugetul de stat de către persoanele juridice care le au spre consemnare. Organele care au dispus consemnarea sumelor au obligația să le declare organelor de valorificare, în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului legal de prescripție.

(1) Mijloacele de plată în valută liber convertibilă intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se depun de către deținătorii acestora, în termen de 48 de ore de la ridicare, în conturile în valută deschise pe seama organelor de valorificare la băncile comerciale selectate de acestea și se declară organelor de valorificare în cadrul aceluiași termen, împreună cu o copie a actului de confiscare sau intrare în proprietatea privată a statului. Selectarea băncilor se face de către organele de valorificare, în funcție de facilitățile oferite, care vor fi stabilite prin protocol.

(2) Valorificarea mijloacelor de plată în valută liber convertibilă intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se realizează prin virarea de către băncile comerciale, în conturile de disponibilități deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (1), a contravalorii în lei a mijloacelor de plată în valută, în baza ordinului de vânzare de valută emis de organul de valorificare.

(1) Mijloacele de plată în lei intrate în proprietatea privată a statului se depun în conturile de disponibilități deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (1) în termen de 48 de ore de la ridicare.

(2) După depunere, sumele se declară lunar de către deținător la organul de valorificare, pe bază de borderou până pe data de 5 a lunii următoare celei în care s-a făcut depunerea.

(1) Persoana care găsește un bun mobil care nu îi aparține și nu are posibilitatea să îl predea proprietarului este obligată să îl predea în termen de 10 zile unității de poliție pe a cărei rază teritorială a fost găsit bunul respectiv.

(2) Bunurile mobile părăsite în incinta punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat sau în apropierea acestora, precum și cele găsite în apropierea incintei acestora, în zona frontierei de stat, se predau de către persoana care le-a găsit organelor poliției de frontieră, pe bază de proces-verbal de predare-primire, cu excepția celor abandonate la autoritatea vamală.

(3) Procesul-verbal de predare-primire întocmit de organul de poliție competent va cuprinde următoarele elemente:

(4) Procesul-verbal de predare-primire prevăzut la alin. (3) se întocmește și în situația în care organele de poliție se sesizează din oficiu cu privire la existența unui bun mobil părăsit în raza teritorială de competență.

(1) Bunurile mobile prevăzute la art. 8 alin. (1) și (2) se păstrează pe o perioadă de un an, în încăperi special amenajate, în incinta unităților de poliție, luându-se măsuri de păstrare și de conservare corespunzătoare a acestora, până la predarea lor efectivă spre valorificare.

(2) Termenul de un an în care bunurile părăsite trebuie păstrate de către organele de poliție competente curge de la data întocmirii procesului-verbal de predare-primire a acestora.

(3) În situația în care proprietarul sau moștenitorii legali ai acestuia se prezintă la unitatea de poliție competentă înainte de expirarea termenului de un an, aceștia intră în posesia bunului reclamat, pe baza unui proces-verbal de predare-primire în care se vor consemna și împrejurările în care bunul a fost părăsit.

(4) Bunurile mobile abandonate, ai căror proprietari au fost identificați, dar au renunțat, printr-o declarație scrisă pe propria răspundere, la exercitarea dreptului de proprietate asupra acestora, se predau de îndată organelor de valorificare, în vederea valorificării. Fac excepție bunurile mobile abandonate la autoritatea vamală, susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, al căror regim este reglementat prin Legea nr. 344/2005.

(5) Bunurile considerate abandonate în condițiile art. 3 alin. (7) din ordonanță se predau organelor de valorificare competente.

(1) Lichidatorii sau, în cazul societăților radiate fără lichidare, administratorii acestora la data radierii predau bunurile organelor de valorificare, pe bază de proces-verbal de predare-primire, în termen de 10 zile de la data comunicării încheierii de radiere.

(2) Bunurile de natura drepturilor, inclusiv dreptul de creanță, precum și activele necorporale și titlurile de valoare se comunică, de către lichidatori sau, în cazul societăților radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, organelor prevăzute la alin. (1) și se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire toate documentele, în original, care atestă dreptul de proprietate al persoanei juridice radiate asupra acestora, precum și orice alte documente deținute cu privire la acestea, în termenul prevăzut la alin. (1).

(3) Bunurile imobile aflate în situația prevăzută la art. 10 se predau, de către lichidatori sau, în cazul societăților radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, organelor prevăzute la alin. (1), împreună cu documentele care atestă dreptul de proprietate al persoanei juridice radiate asupra acestora, precum și orice alte documente relevante cu privire la acestea, în termenul prevăzut la alin. (1).

(4) Mijloacele de plată în lei aflate în situația prevăzută la art. 10 se depun sau se virează, după caz, de către lichidatori sau, în cazul societăților radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, în conturile de disponibilități deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (1), în termenul prevăzut la alin. (1).

(5) Mijloacele de plată în valută convertibilă aflate în situația prevăzută la art. 10 se depun sau, după caz, se virează de către lichidatori sau, în cazul societăților radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, în conturile în valută deschise pe seama organelor de valorificare la băncile comerciale selectate de acestea, în termenul prevăzut la alin. (1), și se valorifică în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2).

(6) Mijloacele de plată în valută neconvertibilă aflate în situația prevăzută la art. 10 se depun de către lichidatori sau, în cazul societăților radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, în termenul prevăzut la alin. (1), la Banca Națională a României. Mijloacele de plată în valută neconvertibilă cotată de Banca Națională a României se valorifică în conformitate cu prevederile art. 49.

(7) Pentru preluarea bunurilor prevăzute la art. 10 nu este necesară constituirea comisiei de preluare și distrugere.

(1) Lichidatorii sau, în cazul societăților radiate fără lichidare, administratorii acestora la data radierii răspund material individual sau, în cazul societăților cu mai mulți administratori, solidar, pentru bunurile devenite proprietate a statului în condițiile art. 7 din Legea nr. 314/2001, cu modificările și completările ulterioare, care, din vina lor, nu se predau în termen de 10 zile organelor competente prevăzute la art. 11.

(2) Organele de valorificare sau, în cazul în care nu au personalitate juridică, instituțiile cu personalitate juridică din care acestea fac parte reprezintă statul în calitate de proprietar al bunurilor devenite ale statului potrivit art. 7 din Legea nr. 314/2001, cu modificările și completările ulterioare, și sunt abilitate să ia toate măsurile legale necesare pentru a intra în posesia acestor bunuri, dacă acestea nu sunt predate conform art. 11.

(3) Creanțele persoanelor juridice radiate, devenite ale statului în condițiile art. 7 din Legea nr. 314/2001, cu modificările și completările ulterioare, se transmit de către organul de valorificare spre executare silită, împreună cu încheierea judecătorului delegat prin care se dispune radierea persoanei juridice și cu documentele doveditoare cu privire la dreptul de creanță al persoanei juridice radiate.

(4) În cazul bunurilor rămase în patrimoniu după lichidare sau radiere, care nu pot fi recuperate, contravaloarea acestora sau valoarea lor, în cazul mijloacelor de plată în lei, se recuperează de la lichidator sau, după caz, de la administratori.

(1) Ministerul Finanțelor poate transmite sau, după caz, poate propune Guvernului transmiterea cu titlu gratuit a unor bunuri intrate în proprietatea privată a statului unor persoane fizice sau juridice, astfel:

(2) Atribuirea cu titlu gratuit a bunurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, pentru cele care intră în competența Ministerului Finanțelor Publice, sau prin decizie a conducătorului organului de valorificare, dacă acesta are personalitate juridică, ori, în caz contrar, a conducătorului instituției cu personalitate juridică din care face parte organul de valorificare, pentru cele care intră în competența acestora.

(3) Atribuirea cu titlu gratuit beneficiarilor prevăzuți la alin. (1) lit. a)-c), în cazul în care aceștia nu au personalitate juridică, se poate face organelor sau persoanelor juridice în cadrul sau în subordinea cărora își desfășoară activitatea.

(1) Autovehiculele, ambulanțele sanitare cu dotările aferente, ambarcațiunile și motoarele atașabile acestora, care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi atribuite cu titlu gratuit Secretariatului General al Guvernului, cele care nu sunt repartizate de comisia interministerială sau cele refuzate de beneficiari, explicit sau prin netransmiterea în termen de 15 zile a acceptului sau refuzului de a le prelua, se valorifică de către organele de valorificare, astfel:

(1^1) Procedura de valorificare a bunurilor conform prevederilor alin. (1) lit. d) și e) se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(2) Atribuirea cu titlu gratuit în condițiile art. 29 alin. (1) lit. b), c), d) și f) se poate face direct, fără parcurgerea etapelor de valorificare, dar cu respectarea procedurii de evaluare a bunurilor.

(3) Dacă bunurile nu sunt preluate în termen de 60 de zile de la data aprobării atribuirii cu titlu gratuit, vor urma procedura de valorificare sau pot fi atribuite unui alt beneficiar.

(1) Organele de valorificare au următoarele competențe și obligații:

(2) Abrogat.

(1) Bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului și preluate de organele de valorificare, care în intervalul celor 180 de zile au devenit necomercializabile, precum și cele care nu au putut fi valorificate sau atribuite cu titlu gratuit, inclusiv componentele rezultate din dezmembrare, care nu au fost predate unităților de colectare și de valorificare a deșeurilor, se pot distruge sub supravegherea comisiei de distrugere.

(2) De asemenea, pot fi distruse și bunurile pentru care volumul acestora (valoric) nu justifică angajarea cheltuielilor în vederea valorificării.

(3) În cazul bunurilor neunionale intrate în proprietatea privată a statului prin autoritatea vamală, pentru care aceasta comunică taxe la import în sume fixe aplicabile la unitatea de cantitate, dacă prețul stabilit conform art. 15 alin. (1) nu asigură cel puțin plata taxelor de import și a celorlalte cheltuieli de valorificare preconizate, bunurile se distrug.

(4) Comisia de distrugere, numită prin decizie a conducătorului organului de valorificare sau, în cazul în care acesta nu are personalitate juridică, a conducătorului instituției cu personalitate juridică în cadrul căreia funcționează acesta, este formată din 5 membri: 2 reprezentanți ai organului de valorificare, un reprezentant din partea Ministerului Afacerilor Interne, un reprezentant al Ministerului Mediului și un reprezentant al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. Prin decizie se desemnează un președinte al comisiei, dintre reprezentanții organului de valorificare și membri supleanți, reprezentanți ai acelorași instituții.

(5) Abrogat.

(1) Distrugerea bunurilor dovedite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală se efectuează în prezența și cu confirmarea comisiei de preluare și distrugere prevăzute la art. 2 alin. (6).

(2) Convocarea comisiei de preluare și distrugere se face de către deținător.

(1) Comisia de distrugere stabilește, în funcție de natura bunurilor respective, locul unde urmează să fie distruse acestea, putându-se apela și la serviciile unor unități specializate în acest gen de activitate.

(2) După distrugerea bunurilor comisia de distrugere încheie un proces-verbal de distrugere, în 3 exemplare semnate de toți membrii comisiei, precum și de unitatea specializată, după caz.

(3) Abrogat.

(4) Abrogat.

(5) Procesul-verbal de distrugere este avizat de conducătorul organului de valorificare.

(6) În funcție de importanța operațiunii de distrugere se pot efectua înregistrări video fie cu aparatura proprie, fie prin apelarea la serviciile unor persoane fizice sau juridice specializate.

(7) Membrii comisiei de distrugere primesc, fiecare, o indemnizație lunară fixă, stabilită prin ordin al ministrului finanțelor publice, cu condiția întrunirii comisiei cel puțin o dată pe lună. Indemnizația se indexează anual cu indicele de inflație și se acoperă din veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

(8) În situația în care comisia de distrugere se întrunește de mai multe ori pe lună, iar la aceasta participă atât membrul plin, cât și membrul supleant, membrul supleant va primi o indemnizație lunară la nivelul stabilit pentru membrul plin prin ordin al ministrului finanțelor publice, cu condiția motivării absenței membrului plin.

(1) Veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum și veniturile încasate în urma valorificării bunurilor confiscate de către autoritățile administrației publice locale se colectează în conturile de disponibilități deschise la unitățile Trezoreriei Statului stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Prin același ordin se stabilesc instituțiile publice cu codurile de identificare fiscală aferente, coduri care se utilizează la deschiderea conturilor de disponibilități. În cazul încasării contravalorii bunurilor respective în numerar, sumele încasate se depun de către organele de valorificare la casieria unității Trezoreriei Statului în prima zi lucrătoare de la încasare.

(2) Din sumele colectate, organele de valorificare acoperă, pe bază de documente legale, cheltuielile efectuate în vederea valorificării bunurilor, având obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la încasare să vireze disponibilitățile rămase în conturile prevăzute la alin. (1), la subdiviziunile corespunzătoare aferente subcapitolelor de venituri ale bugetului de stat sau ale bugetului local, astfel: 35.01.03 «Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii», 35.01.06 «Încasări din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârșirii infracțiunilor la regimul drogurilor și precursorilor», respectiv 35.02.03 «Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii».

(3) Prin ordinul menționat la alin. (1) se stabilesc și conturile de venituri bugetare, precum și codurile de identificare fiscală cu care se codifică conturile respective.

(4) Prin ordinul menționat la alin. (1) se stabilesc și conturile corespunzătoare de disponibilități deschise la unitățile Trezoreriei Statului pentru gestionarea sumelor reprezentând garanția de participare la licitație care se depune/se virează de către participanții la licitație, instituțiile publice pe numele cărora vor fi deschise aceste conturi, precum și codurile de identificare fiscală cu care se codifică conturile respective.

(1) Pentru cheltuielile efectuate în vederea valorificării bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului după virarea la bugetul de stat a disponibilităților rezultate din valorificare sau pentru care sumele disponibile în conturile deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (1) nu sunt suficiente, se prezintă documente justificative, procedându-se astfel:

(2) Veniturile încasate din valorificarea bunurilor confiscate de către autoritățile administrației publice locale se fac venit la bugetul local, după deducerea cheltuielilor cu valorificarea și a unui comision de 20% din veniturile rămase după deducerea cheltuielilor cu valorificarea. Comisionul se virează la bugetul statului, în contul corespunzător de venituri ale bugetului de stat deschis la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (3), în termen de 5 zile de la încasare.

(3) În situația în care nivelul veniturilor încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului nu asigură acoperirea cheltuielilor necesare în vederea valorificării acestora, diferența va fi acoperită de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice.

(4) În situația în care nivelul veniturilor încasate din valorificarea bunurilor confiscate de către autoritățile administrației publice locale nu asigură acoperirea cheltuielilor necesare în vederea valorificării acestora, diferența este acoperită din veniturile datorate bugetului local.

(1) Diferența de cheltuieli neacoperită din veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se acoperă din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice, respectiv de la capitolul 54.01 "Alte servicii publice generale", subcapitolul 54.01.50 "Alte servicii publice generale".

(2) Cheltuielile de delegare (transport, cazare și indemnizația de delegare) pentru membrii comisiilor de distrugere, preluare și distrugere, evaluare vor fi plătite de instituția care i-a desemnat.

(1) În categoria cheltuielilor prevăzute la art. 36 alin. (2) și la art. 37 și 38 sunt incluse cheltuielile efectuate în vederea valorificării bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, de la preluarea acestora până la valorificarea, atribuirea gratuită sau distrugerea lor, precum cheltuielile privind sortarea, manipularea, transportarea, depozitarea, conservarea, analiza, fotografierea, filmarea, marcarea, etichetarea și expertizarea, inclusiv cele efectuate pentru stabilirea bunurilor care îndeplinesc condițiile de comercializare, restituirea contravalorii bunurilor înapoiate de consumatori ca urmare a constatării unor defecte, conform cadrului legal privind protecția consumatorilor, cheltuielile pentru verificarea stării de funcționare a autovehiculelor, evaluarea, licitațiile, publicitatea, dezmembrarea, distrugerea, cheltuielile cu dotarea cu mijloace auto pentru desfășurarea în condiții optime a activității de valorificare, restituirea sumelor încasate greșit sau fără bază legală, a contravalorii bunurilor intrate greșit sau fără bază legală în proprietatea privată a statului, indemnizațiile membrilor comisiilor prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (3) și (4^1) și art. 8 alin. (2) din ordonanță și cotele de contribuții aferente acestor indemnizații, datorate potrivit legii de angajator, precum și cotele reținute pentru acordarea de premii personalului Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform reglementărilor în vigoare. Cotele reținute conform reglementărilor în vigoare pentru acordarea de premii personalului Agenției Naționale de Administrare Fiscală se aplică asupra sumelor rezultate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, exclusiv TVA și celelalte cheltuieli de valorificare.

(2) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind și cheltuielile efectuate cu valorificarea bunurilor prin magazine proprii, respectiv: cheltuieli cu pregătirea magazinului conform cerințelor legale în vigoare, cheltuieli cu dotarea magazinului, respectiv cu mobilier, casă de marcat, obiecte de inventar, cheltuieli cu întreținerea, paza sau cu sistemele de asigurare a pazei, cu mijloacele de transport ale magazinului, precum și cheltuielile cu salarizarea și școlarizarea personalului care deservește activitatea magazinului.

(3) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind și următoarele categorii de cheltuieli privind valorificarea bunurilor imobile care provin din succesiuni fără moștenitori legali sau testamentari:

(4) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind și cheltuielile ocazionate de deschiderea conturilor în valută, de transformarea în lei a sumelor în valută și de restituirea acestora.

(5) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind și următoarele categorii de cheltuieli ocazionate de valorificarea metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase:

(6) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind și cheltuieli cu procurarea de bunuri pentru aplicarea și buna funcționare a pachetului de programe destinat informatizării activității de valorificare (dotarea serviciilor, birourilor, compartimentelor de valorificare a bunurilor cu echipamente de comunicații, tehnică de calcul și birotică și altele asemenea).

(1) Organele de valorificare restituie bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau contravaloarea acestora, în baza hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile.

(2) În cazul bunurilor trecute în proprietatea statului în baza unei ordonanțe emise de procuror, restituirea se poate face și în baza unei ordonanțe emise de procuror.

(3) În cazul bunurilor valorificate, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul valorii recuperate în urma valorificării.

(4) În cazul bunurilor atribuite cu titlu gratuit, distruse sau al bunurilor care nu se mai află în posesia organului de valorificare și pentru care s-a întocmit documentația în vederea recuperării creanțelor, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul valorii stabilite de comisia de evaluare, în vigoare la data atribuirii cu titlu gratuit sau distrugerii, ori al valorii bunurilor pentru care s-a întocmit documentația pentru recuperarea creanțelor.

(5) Abrogat.

(6) Sumele prevăzute la alin. (3) și (4) pot fi actualizate numai pe bază de hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, care precizează suma de restituit, din care se scad cheltuielile cu valorificarea acestora, cu excepția situației prevăzute la art. 6 alin. (8) din ordonanță.

(7) Restituirea sumelor în valută liber convertibilă confiscate se face de către organele de valorificare, în baza hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile sau a unei ordonanțe emise de procuror, însoțite de o cerere de restituire depusă la organul de valorificare în contul căruia deținătorii au depus sumele care urmează a fi restituite și de certificatul de atestare fiscală din care să rezulte că persoana fizică sau juridică de la care s-a dispus confiscarea nu are obligații bugetare neachitate. Sumele în valută liber convertibilă confiscate se restituie în lei, la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se dispune restituirea sau a ordonanței emise de procuror.

(8) Contravaloarea în lei a sumelor în valută neconvertibilă cotată la Banca Națională a României și depozitată la sucursalele acesteia virată în conturile deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (1) se restituie de către organele de valorificare, pe baza hotărârii judecătorești rămase definitivă, însoțită de cererea de restituire, precum și de certificatul de atestare fiscală din care să rezulte că persoana fizică sau juridică de la care s-a dispus confiscarea nu are obligații bugetare neachitate.

(9) Contravaloarea în lei a mijloacelor de plată în valută neconvertibilă cotată, care fac obiectul restituirii, se calculează la cursul de referință al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se dispune restituirea sau a ordonanței emise de procuror.

(10) Valuta neconvertibilă necotată de Banca Națională a României, depozitată la sucursalele Băncii Naționale a României, care nu a putut fi valorificată de Banca Națională a României, poate fi restituită ca atare.

(11) Restituirea mijloacelor în lei intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se face de către organele de valorificare, în baza hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile sau a unei ordonanțe emise de procuror, însoțite de o cerere de restituire depusă la organul de valorificare în contul căruia deținătorii au depus sumele care urmează a fi restituite și de certificatul de atestare fiscală din care să rezulte că persoana fizică sau juridică de la care s-a dispus confiscarea nu are obligații bugetare neachitate.

(1) Organele de valorificare restituie bunurile sau contravaloarea acestora numai în cazul bunurilor care le-au fost predate de către deținători. În celelalte cazuri, restituirea este de competența deținătorilor.

(2) Restituirea contravalorii în lei a sumelor confiscate în valută liber convertibilă este de competența organelor de valorificare numai în cazul depunerii lor în conturile deschise pe seama acestora și declarării de către deținători conform art. 6 alin. (1). În caz contrar, restituirea sumelor este de competența deținătorilor.

(3) Restituirea mijloacelor de plată în lei este de competența organelor de valorificare numai în cazul depunerii lor în conturile de disponibilități deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (1), și declarării acestora potrivit art. 7. În caz contrar, restituirea sumelor este de competența deținătorilor.

(4) Contravaloarea în lei a bunurilor și a sumelor în valută liber convertibilă/neconvertibilă cotată, precum și mijloacele de plată în lei intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se restituie din conturile deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit prevederilor art. 36 alin. (1).

(5) În cazul în care beneficiarul restituirii înregistrează obligații fiscale restante față de bugetele ale căror creanțe sunt administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, acestea se vor compensa cu suma de restituit, până la concurența celei mai mici sume, conform prevederilor art. 167 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Procedura de restituire se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(6) Diferențele de curs nefavorabile aferente sumelor în valută confiscate restituite, precum și sumele rezultate din actualizarea prin hotărâri judecătorești sau ordonanțe emise de procurori a valorii bunurilor și sumelor confiscate se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice, respectiv de la capitolul 54.01 "Alte servicii publice generale", subcapitolul 54.01.50 "Alte servicii publice generale", în situația neacoperirii acestora din veniturile încasate.

(7) Abrogat.

(1) Deținătorii bunurilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din ordonanță vor proceda la inventarierea acestora și vor lua măsuri de păstrare și de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor specializate ale statului.

(2) Predarea-primirea bunurilor prevăzute la alin. (1) se va face de îndată, în baza unui proces-verbal încheiat în două exemplare, dintre care unul se păstrează de către deținător, iar celălalt se predă organului specializat al statului.

(1) Bunurile, inclusiv fildeșul, documentele sau valorile susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural național sau care prezintă valoare documentară, științifică, artistică sau muzeistică se predau de îndată, cu titlu gratuit, Ministerului Culturii și Identității Naționale, pentru a fi repartizate instituțiilor specializate, potrivit avizului Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.

(2) Cărțile, publicațiile și alte bunuri culturale de această natură, cu excepția celor prevăzute la alin. (1), se predau de îndată, cu titlu gratuit, Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, pentru a fi repartizate bibliotecilor publice.

(1) Documentele și materialele de arhivă se depun de îndată, cu titlu gratuit, la Arhivele Naționale sau la direcțiile județene ori a municipiului București, după caz.

(2) Aprecierea apartenenței documentelor prevăzute la alin. (1) la Fondul Arhivistic Național al României se realizează, în condițiile Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare, de către reprezentanții Arhivelor Naționale, la solicitarea deținătorilor acestor documente.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1), care nu fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, se transmit de Arhivele Naționale unităților de profil.

(4) Predarea documentelor prevăzute la alin. (1) se va realiza în baza unui proces-verbal de predare-primire care va cuprinde:

(5) Procesul-verbal se întocmește în două exemplare, dintre care unul rămâne la deținătorul documentelor, iar celălalt se predă unității din structura Arhivelor Naționale, unde se depun documentele, ambele exemplare fiind semnate, parafate pe toate filele și înregistrate la predător și primitor.

(1) Valorificarea mijloacelor de plată în valută neconvertibilă intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, preluate de Banca Națională a României, se realizează prin virarea contravalorii în lei a acestora, rezultată în urma schimbului valutar, după deducerea cheltuielilor efectuate în vederea valorificării, în conturile deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (1), în termen de 5 zile lucrătoare de la obținerea contravalorii în lei.

(2) În cazul în care mijloacele de plată în valută neconvertibilă, intrate în proprietatea privată a statului, depuse la Banca Națională a României, nu au putut fi valorificate, fie din lipsă de interes în efectuarea schimbului de către băncile comerciale/băncile emitente, fie suma ce ar putea fi obținută în urma valorificării este mai mică decât costurile tranzacției, fie din alte motive care conduc la lipsa de eficacitate a operațiunii, acestea vor fi păstrate, expuse sau distruse de către Banca Națională a României, conform reglementărilor acesteia.

(1) Armele de foc, munițiile, materiile explozive și bunurile cu specific militar intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau imediat, cu titlu gratuit, inspectoratelor de poliție județene și Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, fie pentru completarea dotării unităților Ministerului Administrației și Internelor - prin organele centrale de planificare a înzestrării - sau a instituțiilor publice asigurate gratuit cu arme de foc și muniții de către Ministerul Administrației și Internelor - prin Inspectoratul General al Poliției -, fie, după caz, pentru valorificare, potrivit legii, prin unitățile autorizate să le comercializeze ori pentru casare.

(2) Se predau Ministerului Apărării Naționale numai armele militare și munițiile aferente acestora, materiile explozive și bunurile cu specific militar care fac obiectul înzestrării exclusive a unităților din structura acestui minister.

(3) Materiile explozive care nu fac obiectul atribuirii, cu titlu gratuit, Ministerului Administrației și Internelor sau Ministerului Apărării Naționale se predau operatorilor economici autorizați să desfășoare activități cu astfel de bunuri, în vederea utilizării, valorificării sau distrugerii conform legii.

(4) Armele de vânătoare, de tir, cu gaze nocive, iritante sau de neutralizare, armele de recuzită, munițiile acestora și armele de panoplie, care nu fac obiectul dotării sau casării, se valorifică prin unitățile autorizate să le comercializeze, după evaluare, conform legii.

(5) Evaluarea bunurilor menționate la alin. (4) se efectuează de comisii numite prin dispoziție a inspectorului general al poliției române, a șefului inspectoratului de poliție județean sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, după caz, din care face parte și un reprezentant al direcției generale a finanțelor publice județene sau a municipiului București.

(6) Armele care prezintă valoare istorică, documentară, științifică, artistică sau muzeistică se predau gratuit de către unitățile de poliție care le-au preluat instituțiilor muzeale specializate, potrivit avizului Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.

(7) În cazurile în care organele Ministerului Administrației și Internelor identifică ori sunt sesizate despre existența unor materii explozive, dispozitive cu încărcătură explozivă bombe, mine, grenade, proiectile și altele - sau mijloace de inițiere a acestora, pot solicita sprijinul organelor de specialitate ale Ministerului Apărării Naționale pentru executarea, după caz, a operațiunilor de ridicare, de transport sau de distrugere a acestor materiale, conform dispozițiilor legale.

(8) Obiectele, veșmintele și cărțile de cult se valorifică de instituțiile de cult, conform prevederilor legale în vigoare.

(9) Materialele lemnoase, așa cum sunt definite în Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, confiscate, se valorifică de către unitățile silvice și/sau de structurile silvice private, legal autorizate să funcționeze, în conformitate cu prevederile legale în domeniu.

(1) Sumele obținute ca urmare a valorificării bunurilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din ordonanță sunt virate, în termen de 5 zile de la încasare, ca venit la bugetul de stat sau, după caz, local, după deducerea cheltuielilor efectuate conform prevederilor legale în vigoare în conturile de venituri bugetare corespunzătoare deschise la unitățile Trezoreriei Statului potrivit art. 36 alin. (3).

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) sumele rezultate din valorificarea bunurilor ce intră sub incidența legislației în vigoare privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, care rămân la dispoziția cultelor religioase.

(1) Obiectele din metale și/sau pietre prețioase vor fi evaluate de către comisia de evaluare constituită în baza prevederilor art. 6 alin. (4) din ordonanță.

(2) Reprezentantul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în comisia de evaluare va fi un specialist în metale prețioase sau, după caz, pietre prețioase desemnat de către aceasta, care va întocmi un raport de evaluare a obiectelor din metale și/sau pietre prețioase evaluate, în care se vor prezenta și fotografii ale acestora.

(3) Evaluarea obiectelor din metale și/sau pietre prețioase prevăzute la alin. (1) se va face la unitățile Trezoreriei Statului unde au fost depuse, în funcție de prețurile pieței libere, ținându-se seama de vechimea și prelucrarea acestora, în maximum 21 de zile de la data expertizării lor.

(4) În scopul evaluării, obiectele din metale și/sau pietre prețioase vor fi preluate temporar din tezaurul unităților Trezoreriei Statului, pe bază de proces-verbal de predare-primire a gropurilor, care va fi semnat astfel:

(5) Unitățile Trezoreriei Statului vor asigura spațiile corespunzătoare desfășurării activității de evaluare.

(6) Obiectele din metale și/sau pietre prețioase evaluate se depun la tezaurul Trezoreriei Statului în gropuri sigilate, pe bază de proces-verbal de predare-primire a gropurilor, care se semnează de către comisia de evaluare, pentru predare, și de către comisia constituită la nivelul unităților Trezoreriei Statului, pentru primire.

(7) Sunt supuse valorificării gropurile în integralitatea lor, fără lotizarea conținutului acestora.

(1) Pentru valorificarea obiectelor din metale sau pietre prețioase se utilizează metoda vânzării directe sau licitația publică.

(2) Obiectele din metale și/sau pietre prețioase intrate în proprietatea privată a statului se valorifică prin vânzare către persoanele fizice sau juridice autorizate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor sau către alte persoane fizice care declară pe propria răspundere că efectuează achiziția în scop personal, și nu pentru revânzare.

(3) Valorificarea prin metoda directă se poate face cu plata integrală sau eșalonat, pe o perioadă de maximum 12 luni. În cazul vânzării în rate persoana fizică sau juridică va prezenta o garanție bancară sau scrisoare de garanție bancară reprezentând contravaloarea a 3 rate lunare și va plăti, în momentul ridicării bunurilor, minimum 50% din valoarea acestora. Ratele lunare se actualizează în funcție de dobânda de referință stabilită de Banca Națională a României.

(4) În cazul în care nu se reușește valorificarea bunurilor în urma publicării cel puțin a două anunțuri de vânzare în presă, comisia de evaluare poate proceda la reducerea prețului de vânzare cu cel mult 25%.

(5) În cazul în care după reducerea de preț nu se reușește valorificarea bunurilor în aceleași condiții ca cele prevăzute la alin. (4), comisia de evaluare poate proceda la noi reduceri de preț, cu condiția repetării procedurii prevăzute la alin. (4) înainte de fiecare reducere, până când prețul de vânzare ajunge la 25% din prețul inițial stabilit de comisia de evaluare.

(6) Valorificarea prin licitație publică a obiectelor din metale sau pietre prețioase se face potrivit procedurii stabilite la art. 23 și 24, cu condiția suplimentară ca participanții la licitație să facă dovada calității de persoane fizice sau juridice autorizate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor sau, în cazul persoanelor fizice care nu au această calitate, cu condiția să declare în scris, pe propria răspundere, că intenționează achiziția acestor bunuri pentru uz personal, și nu pentru revânzare.

(1) În cazul bunurilor prevăzute la art. 12 din ordonanță, structura vamală deținătoare va preciza în borderoul privind bunurile trecute în proprietatea statului, prevăzut la art. 5 alin. (1), pe care îl transmite organelor de valorificare, ratele taxelor la import aplicabile bunurilor cuprinse în borderou (procentual), precum și, dacă este cazul, sumele în lei datorate în valoare absolută, pe unitate de cantitate, conform prevederilor legale în domeniu.

(2) În cazul în care legislația în domeniu prevede taxe la import sub forma unor sume fixe în valută, pe unitate de cantitate, structura vamală deținătoare are obligația să calculeze sumele în lei datorate pe unitate de cantitate și să le comunice organelor de valorificare.

(3) Odată cu borderoul, structura vamală deținătoare comunică organului de valorificare conturile deschise la Trezoreria Statului, în care acesta să vireze sumele datorate cu titlu de taxe la import și cota destinată, potrivit legii, constituirii fondului de stimulare a personalului vamal.

(1) În termen de 10 zile de la încasarea contravalorii bunurilor, organele de valorificare calculează sumele datorate cu titlu de taxe de import, aplicând, prin procedeul sutei mărite, rata comunicată de structura vamală deținătoare la valoarea rezultată din valorificarea bunurilor (exclusiv TVA-ul aferent, în cazul organelor de valorificare plătitoare de TVA), și le virează în contul indicat de structura vamală deținătoare.

(2) În cazul în care taxele la import comunicate de structura vamală deținătoare reprezintă o sumă fixă în lei pe unitatea de cantitate, organele de valorificare calculează suma datorată pentru cantitatea valorificată și o virează în contul indicat de structura vamală deținătoare, în cel mult 10 zile de la încasarea contravalorii bunurilor.

(3) În cazul în care taxele la import au o componentă procentuală aplicabilă valorii încasate din valorificarea bunurilor și una în sumă absolută pe unitate de cantitate, se procedează astfel:

(4) În același timp organele de valorificare transmit structurii vamale deținătoare un borderou cuprinzând lista de bunuri valorificate, contravaloarea încasată și taxele la import aferente, precum și numărul și data borderoului cu care structura vamală deținătoare a declarat bunurile.

(5) Valoarea rezultată din valorificarea bunurilor, căreia i se aplică, prin procedeul sutei mărite, rata taxelor la import, nu include taxa pe valoarea adăugată.

(1) Nu se datorează taxe la import pentru bunurile neunionale intrate în proprietatea privată a statului prin structura vamală deținătoare care au fost distruse.

(2) Pentru bunurile neunionale provenind de la structura vamală deținătoare, distruse în prezența comisiei de distrugere prevăzute la art. 33 alin. (4), organul de valorificare transmite structurii vamale deținătoare un exemplar al procesului-verbal de distrugere.