LEGE nr. 355 din 20 noiembrie 2009

(1) Mobilizarea poate fi parțială sau totală.

(2) Mobilizarea parțială constă în aplicarea succesivă și limitată a măsurilor și a acțiunilor prevăzute la art. 1, în una sau mai multe unități administrativ-teritoriale, precum și pentru anumite elemente ale forțelor destinate apărării. Economia poate fi mobilizată în totalitate, în unitățile administrativ-teritoriale unde s-a declarat această stare. La nivel național, pot fi mobilizați operatorii economici și instituțiile publice din domeniile de activitate necesare susținerii efortului de apărare.

(3) Mobilizarea totală constă în aplicarea măsurilor și acțiunilor prevăzute la art. 1 pe întregul teritoriu al statului.

(1) Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de mobilizare sau a stării de război sau decretul Președintelui României privind declararea stării de mobilizare se publică imediat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cuprinde, după caz:

a) motivele care au impus declararea mobilizării sau a stării de război;

b) tipul mobilizării;

c) unitatea sau unitățile administrativ-teritoriale în care se declară mobilizarea, elementele forțelor destinate apărării, precum și, la nivel național, operatorii economici și instituțiile publice din domeniile de activitate necesare susținerii efortului de apărare;

d) măsurile de primă urgență care urmează a fi luate, precum și nominalizarea documentelor care includ activitatea operatorilor economici și a instituțiilor publice care se mobilizează și urmează a fi puse în aplicare;

e) drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, conform prevederilor constituționale, pe timpul mobilizării sau al stării de război;

f) autoritățile militare și civile desemnate pentru executarea prevederilor hotărârii Parlamentului sau ale decretului Președintelui României și competențele acestora, inclusiv cele transferate de la alte autorități;

g) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

(2) Hotărârea Parlamentului sau decretul Președintelui României, prevăzute la alin. (1), se transmite imediat Guvernului și celorlalte autorități publice cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, care răspund de punerea în aplicare a prevederilor acesteia/acestuia.

a) analizează nevoile de apărare și propune Consiliului Suprem de Apărare a Țării măsurile privind organizarea și înzestrarea forțelor destinate apărării și pregătirii populației;

b) înaintează propuneri Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru declararea mobilizării și demobilizării forțelor destinate apărării;

c) planifică, organizează și desfășoară pe timp de pace pregătirea pentru mobilizare a forțelor destinate apărării, a populației, a persoanelor din conducerea autorităților publice centrale și locale, precum și a operatorilor economici și instituțiilor publice, cu sarcini la mobilizare și război, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin pentru apărarea țării;

d) evaluează pe timp de pace, în cooperare cu Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, activitatea operatorilor economici și a instituțiilor publice cu sarcini și atribuții pentru asigurarea Armatei României, denumită în continuare armata, cu resurse materiale la mobilizare și război;

e) monitorizează activitatea operatorilor economici militarizați pentru satisfacerea cererilor armatei;

f) asigură generarea și regenerarea forțelor armatei, potrivit actelor normative în domeniu.

(1) Conducerea mobilizării forțelor destinate apărării constituie atributul fiecărei instituții cu atribuții în domeniu, pentru structurile subordonate sau coordonate.

(2) Conducerea mobilizării forțelor armatei constituie atributul șefului Statului Major General și se realizează la nivel strategic din Centrul de conducere a mobilizării, constituit la Statul Major General, prin Grupa centrală de conducere a mobilizării.

(1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii, următoarele autorități militare pot emite, pe toată perioada stării de mobilizare sau a stării de război, ordonanțe militare, care sunt obligatorii, conform legii, astfel:

a) ministrul apărării naționale și șeful Statului Major General, pe întregul teritoriu al țării;

b) comandanții militari din județe, numiți de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, pentru județele respective;

c) comandanții de garnizoane, pentru garnizoana respectivă.

(2) Ordonanța militară cuprinde:

a) titlul și numărul;

b) autoritatea emitentă;

c) baza legală a emiterii;

d) perioada de aplicare;

e) regulile și măsurile speciale care se dispun în zona de aplicare a acesteia, precum și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora;

f) autoritatea abilitată să asigure aplicarea și respectarea dispozițiilor acesteia;

g) modul de aducere la cunoștința populației;

h) data, ștampila și semnătura autorității emitente.

(3) Pe timpul stării de război, autoritățile militare prevăzute la alin. (1) pot dispune măsurile speciale conform atribuțiilor și răspunderilor prevăzute la art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004. În plus, acestea mai pot dispune măsuri și stabili mijloace pentru:

a) interzicerea demisiei, pentru persoanele cu sarcini la mobilizare și război;

b) interzicerea accesului în zone sau obiective cu grad de risc ridicat din punct de vedere al siguranței persoanelor, în care au loc acțiuni militare;

c) obligativitatea adăpostirii populației în lucrările permanente sau temporare;

d) suspendarea temporară a autorizațiilor de procurare a armei și/sau a permiselor de armă, precum și suspendarea eliberării acestor documente;

e) interzicerea temporară a utilizării aparatelor de zbor și de navigație pe apă;

f) interzicerea iluminatului și respectarea regulilor de camuflaj.

(4) Autoritățile militare prevăzute la alin. (1) sunt obligate să ia toate măsurile pentru reducerea la minimum a vulnerabilităților asupra personalului, facilităților și materialelor necesare activităților militare față de amenințări și riscuri.

(1) La declararea stării de mobilizare sau a stării de război, unele atribuții ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și ale autorităților administrației publice locale pot trece în competența autorităților militare, așa cum au fost prevăzute în hotărârea Parlamentului ori în decretul Președintelui României privind declararea stării de mobilizare sau a stării de război.

(2) Autoritățile civile ale administrației publice continuă exercitarea atribuțiilor care nu au fost transferate autorităților prevăzute la alin. (1) și au obligația de a îndeplini întocmai prevederile ordonanțelor militare.

a) asigurarea îndeplinirii măsurilor stabilite și a respectării regulilor dispuse, fiecare în domeniul său de activitate;

b) punerea la dispoziția autorităților abilitate a evidenței salariaților cu obligații militare la mobilizare și război;

c) asigurarea îndeplinirii de către operatorii economici, instituțiile publice și persoanele fizice a dispozițiilor și măsurilor privind pregătirea economiei, a teritoriului și a populației pentru apărare;

d) asigurarea îndeplinirii măsurilor pentru efectuarea rechizițiilor de bunuri și a prestărilor de servicii în interes public;

e) asigurarea reparației, conform planurilor existente, a resurselor de materii prime, a produselor industriale, a bunurilor alimentare, a energiei, a transporturilor, a lucrărilor publice și a comunicațiilor;

f) asigurarea punerii în aplicare a măsurilor stabilite pentru raționalizarea consumurilor.

(1) Pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război se utilizează resurse umane, materiale și financiare.

(2) Resursele umane provin din rândul cadrelor militare în activitate, al polițiștilor, al soldaților și al gradaților voluntari, al studenților și al elevilor din instituțiile militare de învățământ care au absolvit anul I, mai puțin cei din colegiile militare liceale, din rândul rezerviștilor, al personalului civil din cadrul autorităților publice care au atribuții la mobilizare și război, precum și din rândul cetățenilor români care au obligații militare sau care pot fi chemați să execute prestări de servicii în interes public, potrivit legii.

(3) Pentru asigurarea resurselor umane pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război se constituie și se instruiește, pe timp de pace, rezerva de mobilizare, care cuprinde rezerva operațională și rezerva generală, așa cum sunt reglementate în Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare. Rezerviștii cuprinși în rezerva de mobilizare participă la exercițiile și antrenamentele de mobilizare, la solicitarea instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale.

(4) Resursele materiale necesare mobilizării forțelor destinate apărării se compun din:

a) rezervele proprii;

b) capacitățile pentru apărare, potrivit legii;

c) rezervele de mobilizare, potrivit legii;

d) producția curentă a operatorilor economici;

e) importuri;

f) alte resurse prevăzute de lege.

(5) Rezervele proprii, prevăzute la alin. (4) lit. a), se constituie de către fiecare instituție cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, potrivit actelor normative specifice, statelor de organizare și normelor de înzestrare la război, și cuprind tehnică militară și materiale, în majoritate, produse greu de aprovizionat sau cu ciclu lung de fabricație, care se asigură din producția internă sau din import.

(6) Constituirea rezervelor proprii de către instituțiile cu atribuții în domeniul apărării și siguranței naționale se realizează pe baza programelor multianuale și a resurselor financiare alocate în acest sens prin bugetele anuale.

(1) Chemarea rezerviștilor la exercițiile și antrenamentele de mobilizare, la mobilizare sau la război se face pe baza ordinelor de chemare, întocmite potrivit modelului stabilit prin hotărâre a Guvernului, cu decontarea cheltuielilor de transport. Decontarea cheltuielilor de transport se realizează pe baza cupoanelor din ordinul de chemare, de către instituțiile cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, potrivit procedurii stabilite prin ordin al conducătorilor acestora.

(2) Pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război, persoanele cu obligații militare din rezerva generală pot fi chemate pentru completarea forțelor destinate apărării sau pentru prestări de servicii în interes public, potrivit legii, cu excepția celor mobilizate la locul de muncă.

(3) Persoanele fără obligații militare pot fi chemate numai pentru prestări de servicii în interes public, potrivit legii.

(4) Personalul operatorilor economici militarizați se supune regimului de control și disciplină militară.

(5) Personalul societăților specializate de pază care execută paza și protecția la obiectivele clasificate de importanță deosebită la mobilizare și război se mobilizează la locul de muncă și se integrează, din punct de vedere operativ, în sistemul de pază al Jandarmeriei Române.

(1) Planificarea, pregătirea și execuția activităților pe timpul stării de mobilizare și al stării de război sunt reglementate prin ordine ale conducătorilor instituțiilor cu atribuții la mobilizare și război.

(2) Pe timpul stării de mobilizare și al stării de război coordonarea unitară a acestor activități se realizează de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

a) solicită structurilor Ministerului Administrației și Internelor și operatorilor economici punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de documentele de mobilizare transmise pe timp de pace;

b) cooperează cu forțele destinate apărării pentru refacerea capacității operaționale;

c) coordonează, îndrumă și verifică activitatea desfășurată pe linia evidenței militare a cetățenilor încorporabili și a rezerviștilor, potrivit legii;

d) colaborează cu structurile Ministerului Administrației și Internelor pentru anunțarea și trimiterea cetățenilor încorporabili la recrutare-încorporare și a rezerviștilor la unitățile din compunerea instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale;

e) colaborează cu structurile teritoriale ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale pentru anunțarea și prezentarea cetățenilor prevăzuți a fi mobilizați la locul de muncă și a celor chemați pentru prestări de servicii în interes public;

f) cooperează cu unitățile militare pentru punerea în aplicare a planului de mobilizare al garnizoanei;

g) contribuie la punerea în aplicare a planului de asistență familială și la rezolvarea problemelor sociale ale personalului mobilizat;

h) asigură, potrivit legii, plata ajutoarelor legale pentru familiile militarilor decedați.

(1) Finanțarea cheltuielilor aferente stării de mobilizare și a stării de război se asigură de la bugetul de stat pentru război, elaborat și aprobat în condițiile legii.

(2) Execuția bugetului de stat pentru război se aprobă de Parlament, pe baza propunerilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

(3) Președintele României poate hotărî punerea în aplicare a execuției bugetului de stat pentru război numai în cazuri excepționale, inclusiv de agresiune armată îndreptată împotriva țării, potrivit prevederilor constituționale.

(4) Cheltuielile se finanțează prin Trezoreria Statului, în limita bugetelor aprobate.

(1) Execuția de casă a bugetelor și operațiunile de încasări și plăți în lei ale structurilor din sistemul de apărare și securitate națională se efectuează prin unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului.

(2) Operațiunile de încasări și plăți în valută se efectuează prin intermediul instituțiilor de credit sau prin unitățile Trezoreriei Statului, după caz.

(1) Demobilizarea poate fi parțială sau totală.

(2) Demobilizarea parțială se poate executa în anumite unități administrativ-teritoriale, în cadrul unor operatori economici și instituții publice din domeniile de activitate care au susținut efortul de apărare, precum și în cadrul unor elemente ale forțelor destinate apărării.

(3) Demobilizarea totală se execută în toate domeniile de activitate, pe întregul teritoriu al statului.

a) trecerea forțelor destinate apărării la încadrarea potrivit prevederilor pentru pace ale statelor de organizare și normelor de înzestrare;

b) emiterea ordinelor de demobilizare a rezerviștilor;

c) completarea rezervelor materiale utilizate la mobilizare și război;

d) demilitarizarea operatorilor economici;

e) încetarea măsurilor pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale;

f) desfășurarea activităților administrativ-financiare pentru soluționarea situației bunurilor rechiziționate, potrivit legii;

g) refacerea capacității operaționale a forțelor destinate apărării.

(1) Refuzul persoanelor legal chemate de a presta servicii în interes public pe durata stării de mobilizare parțială sau totală și a stării de război constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

(2) Acțiunea penală se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului centrului militar.

(1) Următoarele fapte constituie contravenții:

a) îndeplinirea vădit necorespunzătoare și cu rea-credință a prestărilor de servicii în interes public, pe durata stării de mobilizare parțială sau totală ori a stării de război;

b) refuzul operatorilor economici specializați de a transmite populației, imediat și în mod corect, potrivit dispozițiilor art. 9, hotărârea Parlamentului privind declararea stării de mobilizare sau a stării de război ori decretul Președintelui României privind declararea stării de mobilizare;

c) neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor dispuse de autoritățile militare prevăzute la art. 19 alin. (1), în măsura în care aceasta nu constituie infracțiune.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei, pentru persoanele fizice, respectiv cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, pentru persoanele juridice.

(3) Constatarea contravențiilor prevăzute la alin. (1) și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoanele împuternicite de ministrul apărării naționale sau, după caz, de conducătorii instituțiilor publice cu atribuții la mobilizare și război.

(4) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Ministerul Finanțelor Publice, în colaborare cu instituțiile cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, elaborează, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, normele privind finanțarea pe timpul stării de mobilizare și al stării de război, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării.