ORDIN nr. 52 din 9 iunie 2010

Articolul 1

Se aprobă Planul pentru eradicarea anemiei infecțioase ecvine pe teritoriul României, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Articolul 3

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor va controla modul de ducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 686/2003 privind aprobarea Planului pentru eradicarea accelerată a anemiei infecțioase ecvine pe teritoriul României, cu modificările și completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 1 octombrie 2003, cu modificările ulterioare.

Articolul 5

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Președintele

Autorității Naționale Sanitare Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor,

Marian Zlotea

București, 9 iunie 2010.

Nr. 52.

Anexa

PLAN

pentru eradicarea anemiei infecțioase ecvine pe teritoriul României

Capitolul I — Introducere ↑ Cuprins

Prezentul plan stabilește conduita prin care serviciile sanitar-veterinare competente teritorial intervin în cazul eliminării unui focar de anemie infecțioasă ecvină, denumită în continuare AIE, măsurile specifice sanitar-veterinare care trebuie aplicate, precum și responsabilitățile de implementare a acestor măsuri.

Principiile care stau la baza acțiunii de eradicare au în vedere: supravegherea exploatațiilor prin examen serologic, identificarea, izolarea și eliminarea ecvinelor seropozitive, utilizarea acelor de unică folosință, sterilizarea și dezinfecția instrumentarului chirurgical sau obstetrical, precum și a celui de uz zootehnic, instituirea de restricții sanitare veterinare în exploatațiile infectate.

De asemenea, stipulează măsurile de eliminare a riscului privind difuzarea anemiei infecțioase ecvine din focarul de boală, precum și pe cele de prevenire a reapariției cazurilor de AIE în teritoriile indemne.

Eradicarea anemiei infecțioase ecvine în România trebuie realizată conform prevederilor prezentului plan, cu asigurarea fondurilor necesare și respectarea recomandărilor de ordin organizatoric și tehnic privind identificarea ecvinelor conform legislației în vigoare, asigurarea trasabilității ecvinelor vii, a produselor și subproduselor derivate și controlul circulației acestora, menționate în prezentul plan.

Capitolul II — Definirea bolii și a termenilor tehnici utilizați ↑ Cuprins

1. AIE este o boală specifică solipedelor, produsă de un lentivirus cu acțiune complexă: imunodepresivă, eritropenică, trombocitopenică și proliferantă asupra elementelor sistemului reticulo-endotelial, caracterizată prin febră remitentă și intermitentă, anemie, cardiopatie și oboseală la efort, diateză hemoragică, slăbirea rezistenței la infecții, care de cele mai multe ori provoacă moartea.

Perioada de incubație variază între 1-3 săptămâni până la 90 de zile, iar infecția se produce dominant pe cale orizontală, în special pe cale hematogenă, prin intermediul insectelor hematofage sau prin folosirea de ace și instrumentar chirurgical care nu au fost dezinfectate și sterilizate.

Boala evoluează sporadic, enzootic, iar în unele zone epizootic, dar forma obișnuită de manifestare este cea cronică, animalele contaminate rămânând purtătoare și eliminatoare de virus pentru mulți ani. După contaminare apar modificări clinice, imunologice, hematologice și morfologice.

Sursa primară de infecție este reprezentată de caii bolnavi, în special anemolatenți, care pot fi purtători și excretori de virus timp de 15-18 ani. Un rol extrem de important în transmiterea bolii revine vectorilor reprezentați de insectele hematofage.

La pierderile economice determinate de tăierea obligatorie a animalelor bolnave și a descendenților acestora se adaugă costul ridicat al acțiunilor de dezinfecție și dezinsecție, precum și măsurile sanitar-veterinare restrictive privind circulația ecvinelor.

2. În sensul prezentului plan, termenii și sintagmele de mai jos se definesc după cum urmează:

a) ecvină - orice animal din familia ecvideelor, inclusiv cal, asin, catâr, bardou, ponei, zebră;

b) adăpost - construcție destinată creșterii animalelor;

c) animal bolnav de AIE - animal din familia ecvideelor, infectat cu virusul AIE, la care se înregistrează seroconversie, asociată sau nu cu modificări hematologice - eritropenie, hemoglobina scăzută, trombocitopenie, creșterea VSH - sau morfopatologice;

d) animal infectat cu virusul AIE - animal la care se declanșează o reacție imună de apărare de tip umoral - seroconversia;

e) animal dintr-o specie sensibilă la AIE - orice ecvină care poate contacta boala în mod natural sau după inocularea experimentală a virusului cauzal;

f) animal receptiv la AIE - animal care prezintă pe suprafața celulelor limfoide receptori antigenici capabili să cupleze virusul AIE;

g) animal suspect de infecție cu virusul AIE - animal dintr-o specie sensibilă, care a intrat în contact cu alte animale suspecte sau bolnave;

h) anemolatent - cal infectat la care boala evoluează asimptomatic, cu accese febrile slabe, dar care rămâne purtător și excretor de virus mai mulți ani;

i) asanare - complex de măsuri tehnice și administrative prin care se acționează în perioada dintre declararea și stingerea unui focar de boală conform legislației în vigoare;

j) asanarea prin depopulare totală - metodă de combatere aplicată în exploatații de ecvine, în care efectivul de animale este sacrificat în totalitate, acțiune urmată de dezinsecție și/sau dezinfecție conform protocolului;

k) asanarea prin extracție - măsura de combatere aplicată în exploatații în care s-au diagnosticat animale pozitive pentru AIE; animalele diagnosticate cu AIE sunt identificate, izolate, marcate, dirijate la abator, cu respectarea protocolului de dezinfecție și dezinsecție; animalele rămase în viață vor putea părăsi exploatația după efectuarea, la un interval de 3 luni, a două teste ID cu rezultate negative;

l) compartiment - una dintre încăperile unui adăpost în care se cresc animale;

m) dezinfecție - procesul de distrugere a microorganismelor patogene prin aplicarea unui produs biocid pe o suprafață curățată în prealabil;

n) dezinsecție - aplicarea procedurilor menite să elimine vectorii potențiali ai agentului infecțios de boală;

o) exploatație indemnă - exploatație de ecvine liberă de AIE;

p) efectiv contaminat cu virusul AIE - exploatație în care s-au diagnosticat ecvine bolnave sau suspecte, supusă măsurilor restrictive sanitar-veterinare;

q) exploatație de ecvine - herghelie, depozit de armăsari, hipodrom, stațiune de montă, fermă specializată de selecție și producție, centru de colectare, târg, exploatație nonprofesională, grădină zoologică, circ;

r) suspiciune - apariția oricărui semn clinic care sugerează o anumită boală la o specie susceptibilă, care, împreună cu un grup de date epidemiologice, permite previzionarea unei boli;

s) focar de AIE - exploatația în care s-a diagnosticat AIE;

t) operație de dezinfecție - acțiune de dezinfecție a unuia sau mai multor obiective, efectuată într-un focar de boală;

u) ELISA - examen serologic pentru diagnosticarea AIE recomandat de Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătate Animală, ultima ediție; probele care au avut rezultat pozitiv la testul ELISA se vor retesta pentru confirmare prin testul Coggins;

v) test Coggins - tehnică de diagnostic serologic: testul de imunodifuziune în gel de agar, conform recomandărilor Manualului de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătate Animală, ultima ediție;

w) trasabilitate - componentă esențială a programului de control și eradicare a AIE, care reprezintă modalitatea de a stabili istoricul bolii, pe baza unui sistem modern de control care cuprinde animalul bolnav și sursa infectării acestuia, animalele sănătoase cu care a venit în contact, vectorii animați și neanimați implicați în transmiterea infecției;

x) regiune indemnă - teritoriul unui județ în care toate exploatațiile de ecvine sunt libere de AIE;

y) regiune contaminată cu AIE - teritoriul unui județ unde sunt diagnosticate cazuri de AIE și unde se aplică măsurile de eradicare a bolii și restricționare a circulației ecvinelor;

z) unitate epidemiologică - un animal sau un grup de animale expuse la acțiunea unui agent patogen, ca urmare a coexistenței într-o exploatație.

Capitolul III — Diagnosticul AIE ↑ Cuprins

1. Modul de prelevare, ambalare, etichetare, transport și păstrare a probelor

Prelevarea, ambalarea, etichetarea, transportul și păstrarea probelor se realizează în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 25/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare și transport al probelor destinate examenelor de laborator în domeniul sănătății animalelor.

2. Metode de diagnostic

Diagnosticul AIE se bazează pe utilizarea unui complex de măsuri care se regăsesc în Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătate Animală, ultima ediție.

Capitolul IV — Trasabilitate ↑ Cuprins

1. Autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor competentă teritorial urmărește:

a) identificarea tuturor posibilităților de contact al animalului suspectat sau infectat cu virusul AIE cu alte animale sănătoase;

b) circuitul subproduselor - piei, păr, sânge etc. - provenite de la animalul suspect sau bolnav, de la materia primă la produsul finit.

Avându-se în vedere mecanismele complexe implicate în transmiterea infecției cu virusul AIE pe orizontală și pe verticală, în aplicarea programului de supraveghere și combatere a bolii se ține seama de:

a) contaminarea prin vecinătate, care presupune prezența agentului etiologic în mediul apropiat - exploatații și efective de animale învecinate - pe o rază de 200 de metri, permițând introducerea lui într-un efectiv indemn, prin insecte hematofage etc.;

b) contaminarea prin introducere de animale din efective și exploatații contaminate prin cumpărare, transfer temporar, donații etc.;

c) contaminarea pe verticală se realizează prin utilizarea în activitatea de reproducție a materialului seminal sau a armăsarilor potențial infectați cu virusul AIE și transmiterea transplacentară a infecției de la mamă la făt.

2. Obiectivele trasabilității

Obiectivele trasabilității sunt următoarele:

a) stabilirea istoricului exploatației, care vizează descrierea profilului, modalitățile de înființare și antecedentele sanitar-veterinare - statusul epidemiologic;

b) identificarea efectivelor: origine, identitate și sisteme de identificare, evoluție, mișcări;

c) identificarea factorilor de risc implicați în transmiterea pe orizontală și pe verticală a bolii.

Capitolul V — Declararea și notificarea oficială a AIE ↑ Cuprins

Anunțarea și declararea oficială a AIE se efectuează în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 77/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notificarea bolilor animalelor, cu modificările ulterioare, și cu prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 79/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notificarea internă și declararea oficială a unor boli transmisibile ale animalelor, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul VI — Combaterea AIE ↑ Cuprins

1. Măsuri care se impun în cazul suspicionării bolii

Orice suspiciune de AIE este anunțată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit responsabil cu supravegherea efectivelor în exploatația respectivă, prin mijloace uzuale de comunicare - telefon, fax, e-mail - la direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București. Dacă o exploatație are unul sau mai multe animale suspecte de infecție sau animale care prezintă semne clinice de boală, autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor competentă teritorial notifică suspiciunea de AIE și recoltează probe pentru stabilirea diagnosticului de laborator.

Imediat ce suspiciunea de infecție a fost notificată, autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor competentă teritorial instituie măsuri de supraveghere sanitară veterinară a efectivului de ecvine în care s-a înregistrat suspiciunea, precum și măsuri de restricție, dispunând:

a) identificarea tuturor ecvinelor în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 504/2008 al Comisiei din 6 iunie 2008 privind punerea în aplicare a directivelor 90/426/CEE și 90/427/CEE ale Consiliului privind metodele de identificare a ecvideelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L149 din 7 iunie 2008, în cazul în care nu sunt identificate;

b) izolarea ecvinelor suspecte de infecție de restul efectivului;

c) efectuarea dezinsecțiilor;

d) interzicerea deplasării ecvinelor în alte locuri decât abatorul;

e) notificarea suspiciunii de AIE la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor;

f) efectuarea anchetei epidemiologice de către medicul veterinar oficial, în care se menționează obligatoriu:

(i) aprecierea duratei de timp de când AIE ar fi putut exista în efectiv, înainte de suspectarea și notificarea oficială - analiza epidemiologică în amonte;

(îi) originea posibilă și identificarea legăturilor cu alte efective suspecte sau contaminate.

Măsurile precizate nu pot fi ridicate până ce suspiciunea de AIE nu este infirmată prin buletin de analiză eliberat de un laborator de diagnostic oficial autorizat, acreditat și agreat.

2. Măsuri aplicate în cazul confirmării bolii

Imediat ce laboratorul de diagnostic oficial confirmă prin buletin de analiză existența AIE la ecvine vii, tăiate sau moarte, exploatația intră în supravegherea direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București. AIE poate fi diagnosticată:

a) în herghelii, depozite de armăsari, stațiuni de montă, hipodromuri, circuri de animale, grădini zoologice;

b) în exploatații nonprofesionale;

c) la ecvine aflate la pășune;

d) la animale aduse în târguri, baze de achiziții, centre de colectare, concursuri, expoziții sau în alte locuri cu aglomerări temporare de animale;

e) în abatoare;

f) în timpul transportului.

3. Măsurile care se impun în focar

Imediat ce boala a fost confirmată și notificată, autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor competentă teritorial pune sub supraveghere sanitară veterinară exploatația în care s-au înregistrat animale bolnave și instituie măsurile de restricție, procedând după cum urmează:

a) efectuează ancheta epidemiologică;

b) declară boala conform Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 79/2008, cu modificările ulterioare, iar animalele diagnosticate pozitiv sunt marcate cu litera A în mărime de 10 cm pe copita membrului anterior stâng;

c) stabilește planul de măsuri sanitar-veterinare privind combaterea și asanarea bolii;

d) identifică toate ecvinele în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 504/2008 , în cazul în care nu sunt identificate;

e) notifică Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor;

f) interzice deplasarea ecvinelor în alte locuri decât abatorul;

g) ucide și distruge ecvinele cu semne clinice de AIE;

h) sacrifică ecvinele diagnosticate pozitiv pentru AIE în maximum 10 zile de la eliberarea buletinului de analiză;

i) supune toate ecvinele cu vârsta de peste 6 luni rămase în exploatație testării serologice individuale prin imunodifuziune în gel de agar, cu asigurarea strictă a trasabilității probei; mișcarea acestora este permisă numai în condițiile în care, după eliminarea animalelor diagnosticate cu AIE, se efectuează două teste la interval de 3 luni, iar rezultatele acestora trebuie să fie negative; în cazul în care au trecut 3 luni de la testare, mișcarea animalelor este permisă numai după efectuarea unui nou test, la care s-au obținut rezultate negative, înainte de mișcare;

j) interzice comercializarea ecvinelor vii provenite din efective contaminate.

Transportul animalelor la abator se realizează numai cu certificat sanitar-veterinar eliberat de autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor competentă teritorial și cu pașaport.

După debarcarea animalelor, mijloacele de transport vor fi dezinfectate.

În cazul femelelor gestante diagnosticate cu AIE se aplică măsuri de restricție până când nou-născutul ajunge la vârsta de 6 luni. Atunci mama se elimină, iar nou-născutul se testează de două ori la interval de 3 luni.

Exploatațiile contaminate devin libere de AIE dacă:

(i) animalul care a reacționat pozitiv părăsește exploatația numai pentru tăiere, sub supravegherea autorităților sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor competente teritorial;

(îi) după eliminarea din efectiv a animalelor pozitive, restul animalelor din exploatație, în vârstă de peste 6 luni, trebuie să prezinte două rezultate negative la testele serologice efectuate la interval de 3 luni;

(iii) s-au efectuat dezinfecția și dezinsecția în cazul exploatațiilor comerciale și dezinsecția în cazul exploatațiilor nonprofesionale.

Capitolul VII — Dezinfecția și dezinsecția în cazul AIE ↑ Cuprins

1. În exploatațiile comerciale

1.1. Asanarea AIE în exploatațiile în care s-a declarat boala se realizează prin două procedee, în funcție de gradul de infecție al exploatației, respectiv prin extracție sau prin depopulare totală.

1.2. În asanarea prin extracție se aplică dezinfecția:

a) de necesitate parțială, pe măsura eliminării ecvinelor, pe locul acestora și încă a două locuri, din stânga și din dreapta acestora, precum și a suprafețelor de grajd aferente acestor locuri;

b) de necesitate generală, după eliminarea ultimului animal bolnav din obiectiv; dezinfecția de necesitate generală vizează toate obiectivele interioare.

1.3. În asanarea prin depopulare totală se aplică dezinfecția de necesitate generală, după eliminarea ultimului animal din unitate, care vizează toate obiectivele interioare și exterioare; pentru fiecare tip de obiectiv se utilizează dezinfectantul adecvat, conform recomandărilor producătorului.

1.4. Dezinsecția de necesitate se realizează în mod obișnuit odată cu dezinfecția, după scoaterea animalelor din obiective (în padocuri, curți, la pășunat sau mutate în obiective supuse măsurilor de dezinfecție) și după efectuarea curățeniei mecanice. Se aplică atât în asanarea prin extracție, cât și în cea prin depopulare totală și se repetă la interval de 10-14 zile.

2. În exploatațiile nonprofesionale

Dezinsecția se efectuează de două ori la interval de 10-14 zile, în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 6/2010 pentru aprobarea cadrului general privind stingerea focarelor de boli la animale.

Capitolul VIII — Stingerea focarului de AIE, notificarea stingerii bolii și ridicarea măsurilor de restricție ↑ Cuprins

Stingerea focarului de AIE se realizează în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 6/2010.

Notificarea stingerii bolii și ridicarea măsurilor de restricție se efectuează în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 77/2005, cu modificările ulterioare, și cu prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 79/2008, cu modificările ulterioare.

Stingerea oficială a bolii și ridicarea măsurilor de restricție se realizează după eliminarea animalelor bolnave, testarea celor rămase în exploatațiile infectate și după efectuarea dezinsecțiilor și/sau dezinfecției conform prevederilor prezentului plan.

Capitolul IX — Măsuri de prevenire a reapariției AIE în teritoriile în care boala a fost eradicată ↑ Cuprins

Pentru prevenirea reapariției cazurilor de AIE în teritoriile indemnizate trebuie respectate următoarele măsuri:

a) identificarea tuturor ecvinelor;

b) controlul circulației ecvinelor;

c) introducerea de ecvine provenite numai din efective indemne de AIE;

d) respectarea perioadei de carantină profilactică pentru ecvinele importate;

e) testarea serologică a ecvinelor aflate în perioada de carantină, conform legislației în vigoare;

f) interzicerea folosirii la montă a armăsarilor care au acționat în stațiuni temporare de montă, dacă nu au fost examinați serologic după reîntoarcerea lor în herghelie din stațiunile temporare de montă;

g) materialul seminal, ovulele/embrionii importați să provină de la animale libere de AIE;

h) respectarea prevederilor programului acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului;

i) prelevarea probelor de sânge să se efectueze cu ace de unică folosință, pentru fiecare animal în parte;

j) instrumentarul folosit în intervenții chirurgicale să fie sterilizat;

k) materialul seminal utilizat la monta artificială să provină de la armăsari sănătoși;

l) acțiunile de vânzare-cumpărare să se efectueze numai dacă ecvinele provin din exploatații libere de AIE în ultimele 3 luni; în cazul în care au trecut 3 luni de la testare, mișcarea animalelor este permisă numai după efectuarea unui nou test, la care s-au obținut rezultate negative, înainte de mișcare.

____________