HOTĂRÂRE nr. 510 din 2 iunie 2010

a) radiații optice - toate radiațiile electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă între 100 nm și 1 mm;

b) laser (amplificarea luminii printr-o emisie stimulată de radiații) - orice dispozitiv realizat pentru a produce sau amplifica radiații electromagnetice cu lungimea de undă corespunzătoare radiațiilor optice, în special prin procedeul de emisie stimulată controlată;

c) radiații laser - radiațiile optice care provin de la un laser;

d) radiații incoerente - toate radiațiile optice, altele decât radiațiile laser;

e) valori-limită de expunere - limitele de expunere la radiațiile optice care sunt bazate direct pe efecte dovedite asupra sănătății și pe considerații biologice; respectarea acestor limite va asigura protecția lucrătorilor expuși la surse artificiale de radiații optice împotriva oricărui efect nociv cunoscut asupra sănătății lor;

f) iluminare energetică (E) sau densitate de putere - puterea radiată incidentă pe unitate de suprafață pe o suprafață, exprimată în watt pe metru pătrat (W m^-2);

g) expunere energetică (H) - integrală iluminării energetice în raport cu timpul, exprimată în joule pe metru pătrat (J m^-2);

h) luminanță energetică (L) - fluxul energetic sau puterea pe unitate de unghi solid și pe unitate de suprafață, exprimat/exprimată în wați pe metru pătrat pe steradian (W m^-2 sr^-1);

i) nivel - combinația de iluminare energetică, expunere energetică și luminanță energetică la care este expus lucrătorul.

a) radiații ultraviolete - radiațiile optice cu lungimea de undă cuprinsă între 100 nm și 400 nm; spectrul ultraviolet este divizat în radiații UVA (315-400 nm), UVB (280-315 nm) și UVC (100-280 nm);

b) radiații vizibile - radiațiile optice cu lungimea de undă cuprinsă între 380 nm și 780 nm;

c) radiații infraroșii - radiațiile optice cu lungimea de undă cuprinsă între 780 nm și 1 mm; spectrul infraroșu este divizat în radiații IRA (780-1.400 nm), IRB (1.400-3.000 nm) și IRC (3.000 nm - 1 mm).

(1) Pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) și la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, angajatorul evaluează, în cazul lucrătorilor expuși la surse artificiale de radiații optice, și, dacă este necesar, măsoară și/sau calculează nivelurile de radiații optice la care pot fi expuși lucrătorii, în scopul de a putea defini și pune în aplicare măsurile necesare pentru a reduce expunerea la nivelurile limitelor aplicabile.

(2) Metodologia utilizată la evaluare, măsurare și/sau calcularea nivelurilor de radiații optice este în conformitate cu următoarele standarde sau recomandări:

a) pentru radiațiile laser, standardele Comisie Electrotehnice Internaționale (CEI);

b) pentru radiațiile incoerente, recomandările Comisiei Internaționale de Iluminat (CIE) și ale Comitetului European de Standardizare (CEN).

(3) În cazul în care se constată situații de expunere care nu sunt reglementate de aceste standarde și recomandări, evaluarea, măsurarea și/sau calcularea se efectuează potrivit recomandărilor stabilite științific la nivel național sau internațional.

(4) În cele două situații de expunere, evaluarea poate lua în considerare datele furnizate de către producătorii echipamentelor, atunci când acestea din urmă fac obiectul unor reglementări comunitare specifice.

(1) Evaluarea, măsurarea și/sau calcularea prevăzute la art. 9 se planifică și se efectuează de către serviciile sau persoanele competente la intervale corespunzătoare, luând în considerare, în special, dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 319/2006 privind persoanele sau serviciile competente necesare, precum și consultarea și participarea lucrătorilor.

(2) Datele obținute din evaluarea, inclusiv măsurarea și/sau calcularea nivelului de expunere prevăzut la alin. (1) se păstrează într-o formă care să permită consultarea acestora la o dată ulterioară.

a) nivelul, domeniul lungimilor de undă și durata expunerii la surse artificiale de radiație optică;

b) valorile-limită de expunere prevăzute la art. 7 și 8;

c) orice impact asupra securității și sănătății lucrătorilor care aparțin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;

d) orice impact eventual asupra securității și sănătății lucrătorilor rezultat din interacțiuni, la locul de muncă, între radiații optice și substanțe chimice fotosensibile;

e) orice impact indirect, precum pierderea temporară a vederii, o explozie sau un incendiu;

f) existența unor echipamente de schimb, proiectate pentru a reduce nivelul de expunere la radiații optice artificiale;

g) informații corespunzătoare obținute în urma supravegherii sănătății, inclusiv informații publicate, în măsura posibilităților;

h) expunerea la mai multe surse de radiații optice artificiale;

i) clasificarea unui laser potrivit standardului relevant al CEI și, în ceea ce privește sursele artificiale care pot provoca leziuni similare celor provocate de laserele din clasa 3B sau 4, orice clasificare similară;

j) informații furnizate de producătorii surselor de radiații optice și ai echipamentelor de muncă, asociate potrivit reglementărilor comunitare specifice.

(1) Evaluarea riscurilor poate să conțină justificarea angajatorului în situația în care, conform naturii și amplorii riscului legat de expunerea la radiații optice artificiale, nu mai este necesară o evaluare ulterioară detaliată a riscului.

(2) Evaluarea riscului va fi actualizată periodic, în special dacă există modificări semnificative sau dacă rezultatele supravegherii medicale reclamă această evaluare.

(1) Atunci când evaluarea riscului, efectuată potrivit prevederilor art. 9, pentru lucrătorii expuși la surse artificiale de radiații optice, indică cea mai mică posibilitate de depășire a valorilor-limită de expunere, angajatorul trebuie să elaboreze și să aplice un plan de măsuri tehnice și/sau organizatorice destinate prevenirii expunerii peste valorile-limită.

(2) Planul prevăzut la alin. (1) trebuie să ia în considerare în special următoarele elemente:

a) alte metode de lucru care reduc riscul generat de radiațiile optice;

b) alegerea unor echipamente de muncă ce emit mai puține radiații optice, luându-se în considerare activitatea de efectuat;

c) măsuri tehnice care urmăresc reducerea emisiei de radiații optice, inclusiv, atunci când este necesar, utilizarea unor mecanisme de închidere de ecranare sau a unor mecanisme similare de protecție a sănătății;

d) programe corespunzătoare de întreținere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă/posturilor de lucru și a sistemelor de la locul de muncă;

e) proiectarea și amenajarea locurilor de muncă;

f) limitarea duratei și nivelului expunerii;

g) punerea la dispoziție de echipamente individuale de protecție corespunzătoare;

h) instrucțiuni furnizate de producătorul echipamentelor, atunci când acestea fac obiectul unor reglementări comunitare specifice.

a) reducerea expunerii la un nivel mai mic decât valorile-limită de expunere;

b) identificarea cauzelor care au dus la depășirea valorilor-limită de expunere;

c) adaptarea în consecință a măsurilor de protecție și prevenire, potrivit prevederilor art. 15 alin. (1), în scopul de a preveni o nouă expunere a lucrătorilor la nivele care depășesc valorile-limită de expunere.

a) identificate, iar accesul la acestea trebuie limitat, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și când există riscul depășirii valorilor-limită de expunere;

b) delimitate prin intermediul semnalizării corespunzătoare potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă.

a) măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri;

b) valorile-limită de expunere și riscurile potențiale asociate;

c) rezultatele evaluării, măsurării și/sau calculării nivelurilor de expunere la radiațiile optice artificiale, efectuate potrivit prevederilor secțiunii 1, însoțite de o explicație a semnificației acestora și a riscurilor potențiale;

d) modul de depistare și semnalare a efectelor nocive ale expunerii asupra sănătății;

e) condițiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătății;

f) practicile profesionale sigure care reduc la minimum riscurile generate de expunere;

g) utilizarea adecvată a echipamentelor individuale de protecție corespunzătoare.

(1) Supravegherea sănătății lucrătorilor prevăzută la art. 21 trebuie efectuată de medicii de medicina muncii, în condițiile legii.

(2) Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca medicul de medicina muncii să aibă acces la rezultatele evaluării riscului prevăzute la secțiunea 1, în situația în care aceste rezultate pot fi utile supravegherii sănătății.

(1) Angajatorul trebuie să asigure pentru fiecare lucrător care face obiectul supravegherii, potrivit prevederilor art. 21, întocmirea și actualizarea dosarului medical individual și a fișei de aptitudine, precum și păstrarea într-o formă care să permită consultarea ulterioară, cu respectarea dreptului la confidențialitatea informațiilor.

(2) Dosarul medical prevăzut la alin. (1) conține un rezumat al rezultatelor supravegherii sănătății efectuate, iar fișa de aptitudine confirmă sau infirmă la perioade de timp stabilite aptitudinea în muncă pentru profesia/funcția și locul de muncă respectiv.

(3) Angajatorul are obligația de a lua măsurile corespunzătoare astfel încât, după o cerere prealabilă:

a) să permită fiecărui lucrător accesul la propriul dosar medical și la fișa de aptitudine;

b) să pună la dispoziția autorității competente pentru supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor o copie a dosarului medical și a fișei de aptitudine respective, cu respectarea dreptului la confidențialitatea informațiilor.

a) evaluarea riscurilor indică faptul că lucrătorul a fost expus la nivele de radiații optice artificiale care depășesc valorile-limită de expunere;

b) se constată, în urma supravegherii sănătății, că un lucrător suferă de o boală identificabilă sau prezintă efecte dăunătoare sănătății acestuia, iar medicul de medicina muncii consideră că această boală sau aceste efecte sunt cauzate de expunerea la radiații optice artificiale la locul de muncă.

a) să se asigure că medicul de medicina muncii îl informează pe lucrător cu privire la rezultatele proprii ale supravegherii sănătății și îi furnizează informații și sfaturi privind orice măsură de supraveghere a sănătății căreia ar trebui să i se supună la sfârșitul expunerii;

b) să se asigure că este informat cu privire la elementele semnificative care rezultă din supravegherea sănătății lucrătorilor, cu respectarea confidențialității;

c) să revizuiască evaluarea riscurilor realizată în temeiul secțiunii 1;

d) să revizuiască măsurile pe care le adoptă în temeiul secțiunii a 2-a pentru a elimina sau reduce riscurile;

e) să ia în considerare avizul medicului de medicina muncii sau al autorității competente cu supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor, atunci când pune în aplicare orice măsură necesară pentru a elimina sau reduce riscul potrivit prevederilor secțiunii a 2-a;

f) să organizeze supravegherea medicală continuă și să asigure reexaminarea stării de sănătate a oricărui alt lucrător care a suferit o expunere asemănătoare; în asemenea cazuri, medicul de medicina muncii sau autoritatea competentă poate propune ca persoanele expuse să fie supuse unui examen medical.