Articolul I
Regulamentul nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare a activităților acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 23 septembrie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) Prevederile privind administrarea riscului de lichiditate din cap. III - Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și din cap. IV - Simulări de criză se aplică în mod corespunzător și sucursalelor instituțiilor de credit din state membre."
2. La articolul 155, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(4) Strategiile, politicile, procesele și sistemele prevăzute la alin. (2) trebuie să corespundă complexității, profilului de risc, obiectului de activitate al instituției de credit și toleranței la risc stabilite de structura de conducere și trebuie să reflecte importanța instituției de credit în fiecare stat membru în care desfășoară activitate. Instituțiile de credit trebuie să comunice toleranța la risc tuturor liniilor de activitate relevante."
3. La articolul 156, alineatele (1), (2) și (6) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"Art. 156. - (1) O instituție de credit trebuie să dispună de un proces solid pentru identificarea, măsurarea, administrarea și monitorizarea pozițiilor de lichiditate. Acest proces trebuie să includă un cadru robust pentru proiectarea fluxurilor de numerar provenite din active, datorii și elemente din afara bilanțului, inclusiv datorii contingente, precum și a fluxurilor de numerar aferente capacității de contrabalansare, pe un set de orizonturi de timp adecvate, atât în condiții normale, cât și în condiții de criză. Proiectarea fluxurilor de numerar trebuie distribuită în funcție de principalele linii de activitate, instrumente și benzi de scadență, cu luarea în considerare a posibilului impact al riscului reputațional. Aplicarea scenariilor de criză pentru proiectarea fluxurilor de numerar trebuie să se bazeze pe proiecții realizate în condiții normale, cu revizuirea fluxurilor de numerar pe toate liniile de activitate și benzile de scadență potrivit ipotezelor aferente scenariilor de criză.
(2) În sensul alin. (1), fluxurile de numerar provenite din active, datorii și elemente din afara bilanțului se stabilesc în funcție de strategia instituției de credit și de modelul de activitate al acesteia, iar capacitatea de contrabalansare trebuie considerată ca fiind un plan care să asigure deținerea sau accesarea unui exces de lichiditate pentru a permite continuarea activității pe orizonturi de timp scurte, medii și lungi, în condițiile unor scenarii de criză, precum și un plan aferent capacității de a genera lichiditate în viitor fie prin accesarea unor surse de finanțare adiționale, fie prin ajustarea activității ori prin aplicarea unor măsuri mai radicale.
.........................................................................
(6) În sensul alin. (4) lit. b), o instituție de credit trebuie să identifice, să măsoare, să monitorizeze și să controleze fluxurile de numerar potențiale legate de angajamentele din afara bilanțului și de alte obligații neprevăzute. O atenție deosebită trebuie acordată administrării riscului de lichiditate legat de relația cu entități special create în scopul securitizării, în relație cu care instituția de credit acționează ca sponsor sau furnizează suport de lichiditate semnificativ, de instrumente financiare derivate și de garanții și angajamente."
4. La articolul 157, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(2) În sensul alin. (1), instituția de credit trebuie să monitorizeze și să controleze expunerile la riscul de lichiditate și necesitățile de finanțare la nivelul entităților grupului din care face parte și la nivelul respectivului grup, pe linii de activitate și pe monede, cu luarea în considerare a limitelor operaționale și a celor impuse de cadrul de reglementare în ceea ce privește transferabilitatea lichidităților și a activelor negrevate de sarcini ce pot fi utilizate ca garanții financiare, atât în cadrul Spațiului Economic European, cât și în afara acestuia."
5. La articolul 159, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
"(2^1) În sensul alin. (2), instituțiile de credit trebuie să acopere neconcordanțele fluxurilor de numerar - liquidity gap - din diferite surse de finanțare care fac parte din capacitatea de contrabalansare sau să le transfere pe benzi de scadență cu scadențe mai îndepărtate."
6. La articolul 160, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 160. - (1) Instituțiile de credit trebuie să utilizeze diferite instrumente de diminuare a riscului de lichiditate, inclusiv un sistem de limite și rezerve de lichiditate pentru a controla expunerea și vulnerabilitățile la riscul de lichiditate și pentru a face față unor situații de criză diferite, și să le revizuiască periodic."
7. La articolul 166, alineatele (1) și (2) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"Art. 166. - (1) O instituție de credit trebuie să își administreze în mod activ pozițiile pe active ce pot fi utilizate ca garanții financiare, făcând diferențiere între activele grevate de sarcini și cele negrevate de sarcini, care sunt disponibile în orice moment, în special în situații de urgență.
(2) Instituția de credit trebuie să monitorizeze nivelul garanțiilor financiare în funcție de entitatea și jurisdicția în care respectivele garanții sunt înregistrate, fie într-un registru, fie într-un cont, și în funcție de monedă. De asemenea, instituția de credit trebuie să monitorizeze eligibilitatea garanțiilor financiare, precum și modalitatea în care aceste garanții pot fi mobilizate în timp util în funcție de posibilitatea accesării acestora în locația fizică de păstrare - instituția de credit custode sau sistemul de decontare a titlurilor în care este deținută garanția financiară."
8. La articolul 167, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 167. - (1) Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare în mod explicit măsura în care riscul de lichiditate în situații neprevăzute trebuie să fie acoperit prin rezerve de lichiditate disponibile imediat în raport cu alte surse ale capacității de contrabalansare."
9. Articolul 168 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 168. - (1) Cadrul de administrare a riscului de lichiditate trebuie să asigure că instituția de credit dispune de lichiditate suficientă, inclusiv de o rezervă de lichiditate.
(2) În sensul alin. (1), rezerva de lichiditate reprezintă lichiditatea disponibilă, care acoperă necesitățile suplimentare de lichiditate ce pot apărea pe un orizont scurt de timp definit, în condiții de criză. Rezerva de lichiditate reprezintă componenta pe termen scurt, în condiții de criză, a capacității de contrabalansare.
(3) Dimensiunea rezervei de lichiditate trebuie corelată cu toleranța la risc stabilită de instituția de credit."
10. După articolul 168 se introduc două noi articole, articolele 168^1 și 168^2, cu următorul cuprins:
"Art. 168^1. - (1) Rezerva de lichiditate trebuie să fie calibrată în funcție de 3 factori:
a) severitatea și caracteristicile scenariilor de criză;
b) orizontul de timp stabilit ca perioadă de menținere;
c) caracteristicile activelor incluse în rezervă.
(2) În sensul alin. (1) lit. a), instituțiile de credit trebuie să ia în considerare 3 tipuri de scenarii de criză: scenarii legate de specificul instituției de credit (scenarii de tip «idiosyncratic»), scenarii legate de piață în general și o combinare a primelor două tipuri de scenarii de criză. În toate cele 3 tipuri de scenarii, instituțiile de credit trebuie să diferențieze finanțarea de tip wholesale astfel: societăți financiare, societăți nefinanciare mari și întreprinderi mici și mijlocii.
(3) În sensul alin. (2), scenariul legat de specificul instituției de credit ar putea presupune o pierdere a încrederii pieței într-o instituție de credit sau în grupul din care aceasta face parte, echivalent cu o înrăutățire a ratingului. În acest tip de scenariu, ipoteza plauzibilă ar fi că finanțarea negarantată de tip wholesale nu se reînnoiește și se înregistrează anumite retrageri ale depozitelor de tip retail.
(4) În sensul alin. (2), scenariul legat de piață în general (definită ca o restrângere simultană a finanțării disponibile pe mai multe piețe, în condițiile în care valoarea activelor financiare devine incertă sau suferă un declin general și există incertitudini privind impactul recesiunii economice) presupune o scădere a valorii lichidității anumitor active și o deteriorare a condițiilor pieței pe care instituția de credit poate obține finanțare. În acest tip de scenariu, ipoteza plauzibilă ar fi că finanțarea de tip wholesale (atât garantată, cât și negarantată) scade în primul rând și este cel mai mult afectată.
(5) În sensul alin. (1) lit. b), perioada de menținere este perioada în care instituția de credit poate continua să își desfășoare activitatea fără a avea nevoie de finanțare suplimentară și poate să onoreze plățile datorate în scenariile de criză avute în vedere. Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere o perioadă de menținere, care să fie împărțită astfel: un orizont de timp scurt (de până la una sau două săptămâni) caracterizat de condiții de criză foarte severă și un orizont de timp mai lung (de până la una sau două luni) caracterizat de condiții de criză mai puțin severă, dar mai persistentă.
(6) În sensul alin. (5), cerințele de rezervă rezultate trebuie să reflecte necesitățile de lichiditate asumate în cele două subperioade în funcție de scenariile de criză, iar distribuția rezervei, în ceea ce privește compoziția și dimensiunea relativă pe cele două orizonturi de timp, trebuie să reflecte necesarul de lichiditate proiectat în condițiile ipotezelor formulate. Pe parcursul celor două perioade, instituțiile de credit trebuie să ia și alte măsuri (cum ar fi: planuri alternative de finanțare, ajustarea activității, modificări ale modelului de activitate) pentru a asigura continuarea activității pe termen mai lung.
(7) În sensul alin. (1) lit. c), rezerva de lichiditate trebuie să fie compusă, în principal, din numerar și din active cu grad ridicat de lichiditate chiar și în condiții de criză, pe care instituția de credit poate să le vândă sau să le dea în pensiune fără a accepta reduceri mari, care să afecteze încrederea pieței în acestea și să genereze pierderi, evaluate prin metoda marcării la piață, instituțiilor de credit care dețin instrumente similare.
(8) În sensul alin. (7), numerarul reprezintă activele lichide deținute de instituții de credit care compun baza monetară, în sensul acceptat de banca centrală, și trebuie să excludă numerarul care nu este disponibil din cauza cerințelor activității curente (cum ar fi numerarul din ATM-uri). În cazul rezervelor minime obligatorii, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere orizontul de timp pentru care acestea sunt disponibile. Astfel, pentru orizontul de timp scurt (de până la una sau două săptămâni) toate depunerile la vedere la bănci centrale, inclusiv rezervele minime obligatorii, pot fi incluse în rezerva de lichiditate. În contextul aplicării mecanismului potrivit căruia există posibilitatea îndeplinirii nivelului prevăzut ca medie la nivelul perioadei de constituire - averaging mechanism -, instituțiile de credit trebuie să stabilească planuri de acțiune predefinite pentru a regulariza cerințele de rezerve în eventualitatea unei neîncadrări în nivelul minim și să definească puncte de declanșare oficiale pentru a implementa aceste planuri. Pentru orizontul de timp mai lung (de până la una sau două luni), numai excesul de active lichide deținute de instituțiile de credit care depășește rezervele minime obligatorii poate fi luat în calculul rezervei de lichiditate.
(9) În sensul alin. (7), instituțiile de credit trebuie să dețină active care sunt eligibile pentru operațiunile cu băncile centrale și care au un grad ridicat de lichiditate pe piețe (cum ar fi obligațiuni guvernamentale negrevate de sarcini, de o calitate ridicată, obligațiuni garantate), pe care să le folosească în condiții de criză severă aferentă orizontului de timp scurt (de până la una sau două săptămâni), în situația în care lichiditatea pieței este sub presiune și instituțiile de credit trebuie să aibă capacitatea de a genera lichiditate imediat și la valori ce pot fi prevăzute fără a adăuga presiune suplimentară pieței.
(10) În sensul alin. (7), în condiții de criză aferente orizontului de timp mai lung (de până la una sau două luni), instituțiile de credit pot să dețină un set mai larg de active lichide, cu condiția să demonstreze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere că au capacitatea de a genera lichiditate din activele respective, în condiții de criză, în perioada de timp specificată. Instituțiile de credit trebuie să specifice, în politicile lor interne, criterii relevante pentru a distinge activele care rămân lichide în condiții de criză (cum ar fi caracteristicile emitentului unui titlu, adâncimea pieței relevante pe o perioadă suficient de mare).
(11) Instituțiile de credit trebuie să aibă o înțelegere clară a termenilor și condițiilor în care banca centrală poate furniza finanțare garantată cu activele eligibile ca garanție financiară în condiții de criză. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să testeze în mod periodic dacă banca centrală va furniza efectiv finanțare garantată cu aceste active și trebuie să aplice marje corespunzătoare pentru a reflecta suma pe care aceasta ar putea să o furnizeze în condiții de criză. Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere existența unei diversificări adecvate a activelor componente ale rezervei, astfel încât să asigure că nu se bazează aproape în totalitate pe accesul la facilitățile oferite de banca centrală.
Art. 168^2. - (1) Instituțiile de credit trebuie să își administreze stocul de active lichide pentru a asigura, într-o măsură cât mai mare posibil, că acesta va fi disponibil în condiții de criză. Instituțiile de credit trebuie să evite concentrările în deținerea de active și trebuie să asigure că nu există impedimente de ordin juridic sau operațional pentru utilizarea acestor active.
(2) În sensul alin. (1), pentru determinarea lichidității activelor și a măsurii în care acestea rămân lichide în condiții de criză, instituțiile de credit pot să utilizeze factori cum ar fi: factori specifici emitentului (de exemplu, calitatea creditului aferentă emitentului), factori specifici emisiunii (de exemplu, scadența și dimensiunea emisiunii) și factori instituționali [de exemplu, dacă activul este tranzacționat pe piețe centralizate ori pe piețe nereglementate (OTC) sau dacă are o bază de investitori diversificată].
(3) În sensul alin. (1), diversificarea deținerilor de active trebuie să se facă în funcție de factori cum ar fi emitentul, scadența sau moneda.
(4) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să depună toate diligențele pentru a fi active în mod regulat pe fiecare piață pe care acționează direct și în care dețin active în scopuri de asigurare a lichidității."
11. La articolul 169, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(2) Instituțiile de credit trebuie să utilizeze rezultatele simulărilor de criză pentru ajustarea strategiilor, politicilor și limitelor aferente riscului de lichiditate și pentru dezvoltarea unor planuri alternative eficace."
12. La articolul 202, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 202. - (1) Instituțiile de credit trebuie, în mod regulat, să proiecteze fluxuri de numerar în condițiile unor scenarii alternative în care vor avea în vedere orizonturi de timp diferite și grade variate ale condițiilor de criză, luând în considerare dificultăți legate de piață în general - factori externi -, dificultăți legate de specificul instituției de credit - factori interni - și o combinare a celor două tipuri de dificultăți."
13. La articolul 202, alineatul (2) se abrogă.