(1) Instituțiile de credit nu trebuie să înregistreze, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, o expunere față de un client sau un grup de clienți aflați în legătură a cărei valoare depășește 25% din fondurile proprii.
(2) În cazul în care clientul este o instituție sau în cazul în care un grup de clienți aflați în legătură include una sau mai multe instituții, valoarea expunerii nu poate depăși fie 25% din fondurile proprii ale instituției de credit, fie echivalentul a 150 milioane euro, în funcție de care dintre aceste valori este mai mare, cu condiția ca suma valorilor expunerilor față de toți clienții aflați în legătură care nu sunt instituții să nu depășească, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, 25% din fondurile proprii ale instituției de credit.
(3) În cazul în care echivalentul a 150 milioane euro este mai mare decât 25% din fondurile proprii ale instituției de credit, valoarea expunerii nu trebuie să depășească, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, o limită rezonabilă raportată la fondurile proprii ale instituției de credit. Această limită este stabilită de către instituțiile de credit, în concordanță cu politicile și procedurile menționate în art. 8 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 23/28/2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea și tratamentul riscurilor, precum și criteriile tehnice utilizate de autoritățile competente pentru verificarea și evaluarea acestora, cu modificările și completările ulterioare, pentru a aborda și controla riscul de concentrare și nu trebuie să depășească 100% din fondurile proprii ale acestora.
(4) Pentru societățile de servicii de investiții financiare, în cazul în care clientul este o instituție sau în cazul în care un grup de clienți aflați în legătură include una sau mai multe instituții, nivelul valoric al expunerii stabilite la alin. (2) și (3) este echivalentul a 500.000 euro.
(5) Comisia Națională a Valorilor Mobiliare poate modifica ulterior nivelul valoric al expunerii prevăzute la alin. (4).
(6) În scopul aplicării cerințelor prudențiale în domeniul expunerilor mari, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare poate stabili, la nivel individual, cerințe mai restrictive privind limita menționată la alin. (4).
(1) Pentru scopurile art. 12-19, termenul garanție personală include instrumentele financiare derivate de credit recunoscute potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, altele decât instrumentele de tipul credit linked note.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (3), în cazul în care recunoașterea protecției de credit finanțate sau nefinanțate este permisă în temeiul art. 12-19, această permisiune este condiționată de respectarea cerințelor de eligibilitate și a altor cerințe minime stabilite în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare.
(3) În cazul în care instituțiile de credit se bazează pe aplicarea art. 14, recunoașterea protecției de credit finanțate se supune cerințelor relevante prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Pentru scopul acestei secțiuni, instituțiile de credit nu iau în considerare garanția reală menționată la art. 23-25 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția cazului în care aceasta este permisă potrivit art. 16-17.
(1) Următoarele expuneri sunt excluse de la aplicarea prevederilor art. 9:
a) elemente de activ reprezentând creanțe asupra administrațiilor centrale sau băncilor centrale, cărora, în cazul în care sunt negarantate, li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare;
b) elemente de activ reprezentând creanțe asupra organizațiilor internaționale sau băncilor de dezvoltare multilaterală, cărora, în cazul în care sunt negarantate, li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare;
c) elemente de activ reprezentând creanțe garantate în mod explicit de administrații centrale, bănci centrale, organizații internaționale, bănci multilaterale de dezvoltare sau de entități din sectorul public, atunci când creanțelor negarantate asupra respectivelor entități care furnizează garanția personală li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare;
d) alte expuneri față de sau garantate de administrații centrale, bănci centrale, organizații internaționale, bănci multilaterale de dezvoltare sau entități din sectorul public, atunci când creanțelor negarantate asupra entității față de care expunerea este înregistrată sau de către care este garantată li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare;
e) elemente de activ reprezentând creanțe asupra autorităților regionale sau locale ale statelor membre, în cazul în care aceste creanțe primesc o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte expuneri față de autoritățile regionale sau locale respective ori garantate de acestea, în cazul în care aceste creanțe primesc o pondere de risc de 0% potrivit aceluiași regulament;
f) expuneri față de contrapartidele menționate la art. 5 alin. (7) sau (8) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care primesc o pondere de risc de 0% potrivit aceluiași regulament; expunerile care nu îndeplinesc criteriile respective, indiferent dacă sunt sau nu exceptate de la dispozițiile art. 9, se tratează ca expuneri față de o parte terță;
g) elemente de activ și alte expuneri garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naționale a României, prin garanții reale reprezentate de depozite de numerar (cash deposits) plasate la instituția de credit împrumutătoare sau la o instituție de credit care este societatea-mamă sau o filială a instituției de credit împrumutătoare; numerarul încasat din instrumente de tipul credit linked note emise de instituția de credit, împrumuturile acordate de către o contrapartidă instituției de credit și depozitele unei contrapartide păstrate la instituția de credit, care fac obiectul unui acord de compensare bilanțieră recunoscut potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, se consideră a fi încadrate la această literă;
h) elemente de activ și alte expuneri garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naționale a României, prin garanții reale reprezentate de certificate de depozit emise de instituția de credit împrumutătoare sau de o instituție de credit care este societatea-mamă sau o filială a instituției de credit împrumutătoare și încredințate oricăreia dintre acestea;
i) expuneri care decurg din facilitățile de credit neutilizate care sunt clasificate, potrivit anexei la Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, ca elemente din afara bilanțului cu grad de risc scăzut și în legătură cu care există un acord încheiat cu clientul sau grupul de clienți aflați în legătură, în temeiul căruia facilitatea poate fi utilizată doar dacă se stabilește că utilizarea nu va cauza depășirea limitei aplicabile potrivit art. 9.
(2) Pentru fiecare dintre expunerile de mai jos se va excepta de la aplicarea art. 9 partea calculată ca diferență între valoarea expunerii respective și rezultatul înmulțirii acesteia cu ponderea aferentă:
a) elemente de activ care constituie creanțe asupra băncilor centrale sub formă de rezerve minime obligatorii deținute la aceste bănci centrale și care sunt exprimate în monedele lor naționale;
b) elemente de activ reprezentând creanțe asupra autorităților centrale sub formă de cerințe de lichiditate reglementate deținute în titluri de stat, exprimate și finanțate în monedele lor naționale, cu condiția ca ratingul respectivelor autorități centrale, furnizat de o instituție externă de evaluare a creditului nominalizată, să fie din categoria investment grade;
(îi) pondere 10%-obligațiunile garantate care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 55 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare;
a) elemente de activ reprezentând creanțe asupra administrațiilor regionale sau autorităților locale ale statelor membre, în cazul în care acestor creanțe li se aplică o pondere de risc de 20%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte expuneri față de ori garantate de aceste administrații regionale sau autorități locale, creanțe cărora li se aplică o pondere de risc de 20% potrivit aceluiași regulament;
b) obligațiuni garantate prevăzute la art. 55 lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare;
c) elemente de activ reprezentând creanțe și alte expuneri față de instituții, cu condiția ca expunerile respective să nu constituie fonduri proprii ale acestor instituții, scadența să nu depășească ziua lucrătoare următoare și să nu fie exprimate într-o monedă de tranzacționare importantă;
d) elemente de activ reprezentând creanțe și alte expuneri față de instituțiile de credit înregistrate de instituțiile de credit care funcționează pe bază neconcurențială, care acordă împrumuturi, în baza programelor legislative sau a statutului lor, pentru încurajarea anumitor sectoare ale economiei, în cadrul anumitor forme de supraveghere a administrației publice și al anumitor restricții privind utilizarea împrumuturilor, cu condiția ca respectivele expuneri să rezulte din asemenea împrumuturi care sunt transferate beneficiarilor prin intermediul altor instituții de credit;
a) obligațiuni garantate prevăzute la art. 55 lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare;
b) 50% din acreditivele documentare înregistrate în afara bilanțului cu grad de risc moderat și din facilitățile de credit neutilizate înregistrate în afara bilanțului cu grad de risc moderat, prevăzute în anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, și 80% din garanții, altele decât garanțiile pentru credite care au un temei legal și care sunt acordate membrilor prin scheme de garantare mutuală având statut de instituții de credit.
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 15, instituțiile de credit care, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările și completările ulterioare, au dreptul să utilizeze propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (LGD) și ale factorilor de conversie pentru o anumită clasă de expuneri pot, în cazul în care, în opinia Băncii Naționale a României, respectivele instituții de credit au capacitatea să estimeze efectele garanțiilor financiare asupra expunerilor lor separat de alte aspecte relevante aferente LGD, să ia în considerare efectele respective la calcularea valorii expunerilor pentru scopurile art. 9.
(2) Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să convingă Banca Națională a României cu privire la adecvarea estimărilor realizate în vederea diminuării valorii expunerii în scopul conformării cu cerințele prevăzute la art. 9.
(3) În cazul în care o instituție de credit are dreptul să utilizeze propriile estimări ale efectelor garanțiilor financiare, aceasta le va utiliza de o manieră coerentă cu metoda adoptată pentru determinarea cerințelor de capital.
(4) Instituțiile de credit care, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările și completările ulterioare, au dreptul să utilizeze propriile estimări ale LGD și ale factorilor de conversie pentru o anumită clasă de expuneri și care nu determină valoarea expunerilor prin metoda menționată la alin. (1) pot utiliza metoda extinsă a garanțiilor financiare sau metoda menționată la art. 18 alin. (1) lit. b) pentru calcularea valorii expunerilor.
(1) Instituțiile de credit care utilizează metoda extinsă a garanțiilor financiare sau care au dreptul să utilizeze metoda prevăzută la art. 14 pentru a calcula valoarea expunerilor în scopurile art. 9 trebuie să efectueze periodic simulări pentru situații de criză privind concentrările de risc de credit, inclusiv în ceea ce privește valoarea realizabilă a oricărei garanții acceptate.
(2) Aceste simulări periodice pentru situații de criză iau în considerare riscurile provenite din modificările potențiale în condițiile pieței, care ar putea avea un impact negativ asupra adecvării fondurilor proprii ale instituțiilor de credit, precum și riscurile provenite din valorificarea garanțiilor în situații de criză.
(3) Instituția de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că simulările pentru situații de criză pe care le derulează sunt adecvate pentru evaluarea riscurilor respective.
(4) În cazul în care o astfel de simulare pentru situații de criză indică o valoare realizabilă a garanției acceptate mai mică decât valoarea care ar putea fi luată în considerare prin utilizarea metodei extinse a garanțiilor financiare sau, după caz, a metodei descrise la art. 14, valoarea garanției care poate fi luată în considerare la determinarea valorii expunerilor în sensul art. 9 se reduce corespunzător.
(5) Instituțiile de credit trebuie să includă următoarele elemente în strategia de administrare a riscului de concentrare:
a) politici și proceduri pentru administrarea riscurilor rezultate din decalajele dintre scadența expunerii și scadența protecției creditului aferentă expunerilor respective;
b) politici și proceduri pentru cazurile în care o simulare pentru situații de criză indică o valoare realizabilă a garanției mai mică decât valoarea luată în considerare prin utilizarea metodei extinse a garanțiilor financiare sau metodei descrise la art. 14; și
c) politici și proceduri privind riscul de concentrare ce rezultă în urma aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit și, în special, expunerile mari indirecte, de exemplu expunerile față de un emitent de titluri acceptate drept garanție.
(1) Pentru scopurile prezentului regulament, în cazul expunerilor garantate cu ipoteci asupra proprietăților imobiliare locative, instituțiile de credit pot diminua valoarea expunerii cu până la 50% din valoarea proprietății locative în cauză, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
a) expunerea este garantată cu ipoteci asupra proprietăților imobiliare locative sau prin părți deținute în societățile finlandeze din domeniul locativ care funcționează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societățile din domeniul locativ ori cu legislația echivalentă ulterioară;
b) expunerea rezultă dintr-o operațiune de leasing potrivit căreia locatorul păstrează în totalitate dreptul de proprietate asupra proprietății imobiliare locative ce face obiectul tranzacției atât timp cât locatarul nu și-a exercitat opțiunea de cumpărare.
(2) În aplicarea alin. (1), valoarea proprietății se determină spre satisfacția Băncii Naționale a României, pe baza unor standarde prudente de evaluare stabilite prin lege, reglementări sau prevederi administrative. Evaluarea proprietăților imobiliare locative se efectuează cel puțin o dată la 3 ani.
(3) Pentru scopurile prezentului articol se aplică cerințele prevăzute la art. 41-45 și art. 121 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare.
(4) În aplicarea prezentului articol, prin proprietate imobiliară locativă se înțelege acel spațiu locativ care este sau va fi ocupat ori dat cu chirie de către proprietar.
(1) Pentru scopurile prezentului regulament, în cazul expunerilor garantate cu ipoteci asupra proprietăților imobiliare comerciale situate pe teritoriul unui alt stat membru, instituțiile de credit pot diminua valoarea expunerii cu până la 50% din valoarea proprietății comerciale în cauză numai în situația în care autoritățile competente din statul membru în care este situată proprietatea comercială permit ca următoarelor expuneri să li se aplice ponderea de risc de 50%, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare:
a) expunerile garantate cu ipoteci asupra spațiilor pentru birouri sau altor spații cu destinație comercială ori prin părți deținute în societățile finlandeze din domeniul locativ care funcționează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societățile din domeniul locativ sau cu legislația echivalentă ulterioară, în ceea ce privește spațiile pentru birouri ori alte spații cu destinație comercială; sau
b) expunerile rezultate din operațiuni de leasing imobiliar privind spațiile pentru birouri sau alte spații cu destinație comercială.
(2) În aplicarea alin. (1), valoarea proprietății se determină spre satisfacția autorității competente din statul membru în care este situată proprietatea comercială, pe baza unor standarde prudente de evaluare stabilite prin lege, reglementări sau prevederi administrative. Proprietatea comercială trebuie să fie construită în totalitate, închiriată și să genereze un venit corespunzător din chirii.
(1) În cazul în care o expunere față de un client este garantată de o terță parte sau printr-o garanție reală emisă de o terță parte, instituțiile de credit pot:
a) să trateze acea porțiune a expunerii care este garantată ca fiind asumată de garant, și nu de client, cu condiția ca expunerea față de garant, negarantată, să primească o pondere de risc egală sau mai mică decât ponderea de risc aferentă expunerii față de client, negarantată, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare;
b) să trateze acea porțiune a expunerii garantată cu valoarea de piață a garanției reale recunoscute ca fiind asumată de terța parte, și nu de client, cu condiția ca expunerea să fie garantată cu garanție reală, iar partea garantată cu garanție reală a expunerii să primească o pondere de risc egală sau mai mică decât ponderea de risc aferentă expunerii negarantate față de client potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Metoda prevăzută la alin. (1) lit. b) nu se utilizează de către o instituție de credit în cazul existenței unui decalaj între scadența expunerii și scadența protecției.
(3) Pentru scopul prezentului regulament, instituțiile de credit pot utiliza atât metoda extinsă a garanțiilor financiare, cât și tratamentul prevăzut la alin. (1) lit. b) numai în cazul în care le este permisă utilizarea atât a metodei extinse a garanțiilor financiare, cât și a metodei simple a garanțiilor financiare în scopul aplicării art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006, cu modificările și completările ulterioare.