REGULAMENT nr. 18 din 30 septembrie 2010

(1) Instituția de credit inițiatoare a unei securitizări tradiționale poate exclude expunerile securitizate de la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor și a valorilor pierderilor așteptate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat către terțe părți;

b) instituția de credit inițiatoare aplică o pondere de risc de 1.250% tuturor pozițiilor din securitizare pe care le deține în această securitizare sau deduce aceste poziții din securitizare din fondurile proprii, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cu excepția cazurilor specifice în care Banca Națională a României decide că eventuala reducere a valorilor ponderate la risc ale expunerilor pe care instituția de credit inițiatoare ar realiza-o prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terțe părți, se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în următoarele situații:

a) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente pozițiilor-mezanin din securitizare deținute de instituția de credit inițiatoare în cadrul acestei securitizări nu depășesc 50% din valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor pozițiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;

b) în cazul în care într-o anumită securitizare nu există poziții-mezanin din securitizare și instituția de credit inițiatoare demonstrează că valoarea expunerilor aferente pozițiilor din securitizare care ar fi supuse unei deduceri din fondurile proprii sau unei ponderi de risc de 1.250% depășește cu o marjă substanțială estimarea întemeiată a pierderii așteptate aferente expunerilor securitizate, instituția de credit inițiatoare nu deține mai mult de 20% din valorile expunerilor aferente pozițiilor din securitizare care ar face obiectul unui astfel de tratament.

(3) Pentru scopurile alin. (2), poziții-mezanin din securitizare înseamnă poziții din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc mai mică de 1.250% și care sunt de rang inferior în raport cu poziția de cel mai înalt rang în această securitizare și de rang inferior în raport cu orice poziție din securitizare în cadrul acestei securitizări căreia:

a) în cazul unei poziții din securitizare care face obiectul prevederilor art. 42-68, i se atribuie nivelul 1 pe scala de evaluare a calității creditului; sau

b) în cazul unei poziții din securitizare care face obiectul prevederilor art. 69-103, i se atribuie nivelul 1 sau 2 pe scala de evaluare a calității creditului.

(4) Ca alternativă la prevederile alin. (2) și (3), se poate considera că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat dacă instituția de credit demonstrează Băncii Naționale a României că dispune de politici și metodologii care să asigure că eventuala reducere a cerințelor de capital pe care instituția de credit inițiatoare o realizează prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terțe părți.

(5) Pentru scopurile alin. (4), instituția de credit inițiatoare trebuie să demonstreze că acest transfer al riscului de credit către terțe părți este de asemenea recunoscut în scopurile administrării interne a riscului instituției de credit și în alocarea capitalului intern al acesteia.

(6) Pe lângă cerințele menționate la alin. (1)-(5), următoarele condiții trebuie îndeplinite în totalitate:

a) documentația aferentă securitizării reflectă substanța economică a tranzacției;

b) expunerile securitizate devin inaccesibile instituției de credit inițiatoare și creditorilor săi, inclusiv în caz de faliment sau de reorganizare judiciară. Îndeplinirea acestei condiții trebuie să fie confirmată printr-o opinie juridică de specialitate;

c) titlurile emise nu reprezintă obligații de plată ale instituției de credit inițiatoare;

d) transferul este efectuat către o entitate special constituită în scopul securitizării;

e) instituția de credit inițiatoare nu păstrează controlul, efectiv sau indirect, asupra expunerilor transferate. Se consideră că un inițiator a păstrat controlul efectiv asupra expunerilor transferate dacă are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior în vederea realizării profiturilor aferente sau dacă are obligația de a-și asuma din nou riscul transferat. Menținerea de către instituția de credit inițiatoare a drepturilor sau obligațiilor aferente administrării expunerilor transferate nu reprezintă în sine control indirect al expunerilor;

f) în cazul existenței unei opțiuni de solicitare a stingerii securitizării (clean-up call option), următoarele condiții sunt îndeplinite:

g) documentația aferentă securitizării nu conține clauze care:

(1) Instituția de credit inițiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor și, dacă este cazul, valorile pierderilor așteptate aferente expunerilor securitizate, în conformitate cu prevederile art. 24 și 25, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terțe părți prin intermediul unei protecții finanțate sau nefinanțate a creditului;

b) instituția de credit inițiatoare aplică o pondere de risc de 1.250% tuturor pozițiilor din securitizare pe care le deține în securitizare sau deduce aceste poziții din securitizare din fondurile proprii, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cu excepția situațiilor în care Banca Națională a României decide de la caz la caz că eventuala reducere a valorilor ponderate la risc ale expunerilor pe care instituția de credit inițiatoare ar realiza-o prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terțe părți, se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente pozițiilor-mezanin din securitizare deținute de instituția de credit inițiatoare în cadrul acestei securitizări nu depășesc 50% din valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor pozițiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;

b) în cazul în care într-o anumită securitizare nu există poziții-mezanin din securitizare și instituția de credit inițiatoare demonstrează că valoarea expunerilor aferente pozițiilor din securitizare care ar fi supuse unei deduceri din fondurile proprii sau unei ponderi de risc de 1.250% depășește cu o marjă substanțială estimarea întemeiată a pierderii așteptate aferente expunerilor securitizate, instituția de credit inițiatoare nu deține mai mult de 20% din valorile expunerilor aferente pozițiilor din securitizare care ar face obiectul unui astfel de tratament.

(3) Pentru scopurile alin. (2), poziții-mezanin din securitizare înseamnă poziții din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc mai mică de 1.250% și care sunt de rang inferior în raport cu poziția de cel mai înalt rang în această securitizare și de rang inferior în raport cu orice poziție din securitizare în cadrul acestei securitizări căreia:

a) în cazul unei poziții din securitizare care face obiectul prevederilor art. 42-68, i se atribuie nivelul 1 pe scala de evaluare a calității creditului potrivit cap. V; sau

b) în cazul unei poziții din securitizare care face obiectul prevederilor art. 69-103, i se atribuie nivelul 1 sau 2 pe scala de evaluare a calității creditului potrivit cap. V.

(4) Ca alternativă la prevederile alin. (2) și (3), se poate considera că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat dacă instituția de credit demonstrează Băncii Naționale a României că dispune de politici și metodologii care să asigure că eventuala reducere a cerințelor de capital pe care instituția de credit inițiatoare o realizează prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terțe părți.

(5) Pentru scopurile alin. (4), instituția de credit inițiatoare trebuie să demonstreze că acest transfer al riscului de credit către terțe părți este recunoscut și în scopurile administrării interne a riscului instituției de credit, precum și în alocarea capitalului intern.

(6) În plus, transferul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) documentația aferentă securitizării reflectă substanța economică a tranzacției;

b) protecția creditului prin intermediul căreia se realizează transferul riscului de credit îndeplinește cerințele de eligibilitate și celelalte cerințe prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru recunoașterea unei astfel de protecții a creditului. Pentru scopul prezentei litere, entitățile special constituite în scopul securitizării nu sunt recunoscute în calitate de furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului;

c) instrumentele utilizate pentru transferul riscului de credit nu conțin clauze sau condiții care:

d) caracterul executoriu al protecției creditului în toate jurisdicțiile relevante a fost confirmat printr-o opinie juridică de specialitate.

(1) În vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor securitizate, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 23, instituția de credit inițiatoare a unei securitizări sintetice utilizează, potrivit prevederilor art. 26 și 27, metodologiile relevante de calcul prevăzute în cap. VI, și nu pe cele prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, și în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul instituțiilor de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor și valorile pierderilor așteptate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările și completările ulterioare, valorile pierderilor așteptate referitoare la astfel de expuneri sunt zero.

(1) Dispozițiile art. 24 se referă la întregul portofoliu de expuneri care fac obiectul securitizării.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 26 și 27, instituția de credit inițiatoare trebuie să calculeze valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor tranșelor din securitizare în conformitate cu prevederile cap. VI, inclusiv cu cele referitoare la recunoașterea diminuării riscului de credit (de exemplu, în situația în care o tranșă este transferată unei terțe părți prin intermediul unei protecții nefinanțate a creditului, la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor instituției de credit inițiatoare, pentru tranșa respectivă se aplică ponderea de risc aferentă terței părți).

(1) În vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu prevederile art. 24, orice decalaj de scadență între scadența protecției creditului prin intermediul căreia se realizează segmentarea riscului de credit pe tranșe și scadența expunerilor securitizate este tratat în conformitate cu prevederile alin. (2) și (3) ale prezentului articol și cu cele ale art. 27.

(2) Scadența protecției creditului se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Scadența expunerilor securitizate este cea mai mare scadență a oricăreia dintre expunerile respective, dar nu mai mare de 5 ani.

(1) O instituție de credit inițiatoare trebuie să ignore orice decalaj de scadență la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor aferente tranșelor cărora le-a fost atribuită o pondere de risc de 1.250% în conformitate cu prevederile cap. VI.

(2) Pentru toate celelalte tranșe, tratamentul decalajului de scadență prevăzut în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, se aplică potrivit următoarei formule:

a) să nu existe nicio nepotrivire între tipurile de plăți luate în considerare în cadrul procesului de evaluare a creditului și tipurile de plăți la care instituția de credit este îndreptățită potrivit contractului care dă naștere respectivei poziții din securitizare; și

b) ratingurile trebuie să fie în mod public disponibile participanților de pe piață. Se consideră că ratingurile sunt în mod public disponibile participanților de pe piață numai dacă au fost publicate într-un cadru accesibil publicului și dacă au fost incluse în matricea de tranziție (de migrare a ratingurilor dintr-o clasă în alta) a instituției externe de evaluare a creditului. Ratingurile care sunt disponibile numai unui număr limitat de entități nu sunt considerate ca fiind disponibile în mod public.

(1) În cazul în care o poziție din securitizare dispune de mai mult de două ratinguri furnizate de instituții externe de evaluare a creditului nominalizate, instituția de credit utilizează cele mai favorabile două ratinguri.

(2) În cazul în care cele două ratinguri prevăzute la alin. (1) sunt diferite, instituția de credit utilizează ratingul mai puțin favorabil dintre cele două.

(1) În situația în care o protecție a creditului eligibilă potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, este furnizată în mod direct entității special constituite în scopul securitizării și acea protecție este luată în considerare în procesul de evaluare a creditului aferent unei poziții din securitizare, efectuat de către o instituție externă de evaluare a creditului nominalizată, poate fi utilizată ponderea de risc asociată acelui rating.

(2) Dacă protecția furnizată în sensul alin. (1) nu este eligibilă conform prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, ratingul nu poate fi recunoscut.

(3) În situația în care protecția creditului nu este furnizată entității special constituite în scopul securitizării, ci în mod direct unei poziții din securitizare, ratingul nu poate fi recunoscut.

(4) Ratingurile furnizate de instituțiile externe de evaluare a creditului cu privire la instrumentele de finanțare structurată vor putea fi folosite numai dacă acestea fac disponibilă public explicarea modului în care performanța portofoliului de active afectează propriile ratinguri pe care le furnizează.

(1) Banca Națională a României determină corespondența dintre nivelurile scalei de evaluare a calității creditului din tabelele prevăzute în cap. VI și ratingurile furnizate de instituții externe de evaluare a creditului eligibile.

(2) Pentru scopurile alin. (1), Banca Națională a României diferențiază între gradele de risc relative exprimate de fiecare rating.

(3) Pentru scopurile alin. (1), Banca Națională a României ia în considerare factori cantitativi (cum ar fi ratele de nerambursare și/sau ratele de pierdere) și factori calitativi (cum ar fi gama de tranzacții evaluate de către instituția externă de evaluare a creditului și semnificația ratingului).

(1) În cadrul procesului de determinare a corespondenței prevăzute la art. 35, Banca Națională a României urmărește să se asigure că pozițiile din securitizare cărora le este atribuită aceeași pondere de risc pe baza ratingurilor furnizate de instituțiile externe de evaluare a creditului eligibile, prezintă un grad de risc de credit echivalent.

(2) În sensul alin. (1), Banca Națională a României poate modifica în mod corespunzător determinarea corespondenței dintre nivelurile scalei de evaluare a calității creditului și ratinguri.

a) în cazul în care o instituție de credit calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform prevederilor art. 42-68, valoarea expunerii aferente unei poziții din securitizare din bilanț este egală cu valoarea sa bilanțieră;

b) în cazul în care o instituție de credit calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform prevederilor art. 69-103, valoarea expunerii aferente unei poziții din securitizare din bilanț este egală cu valoarea sa înainte de deducerea ajustărilor de valoare; și

c) valoarea expunerii aferente unei poziții din securitizare din afara bilanțului este egală cu produsul dintre valoarea sa nominală și un factor de conversie, așa cum este prevăzut în cadrul prezentului regulament. Dacă nu este specificat altfel, factorul de conversie este 100%.

(1) În cazul în care o instituție de credit deține două sau mai multe poziții din securitizare care se suprapun, aceasta trebuie ca, pentru partea care se suprapune, să includă în calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor numai poziția sau partea din poziție care produce cea mai mare valoare ponderată la risc a expunerii.

(2) Pentru scopurile acestui articol, suprapunere înseamnă că pozițiile reprezintă, total sau parțial, o expunere față de același risc, astfel încât partea care se suprapune este considerată o singură expunere.

(1) O instituție de credit poate aplica ponderea de risc medie ponderată ce ar fi aplicată expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, de către o instituție de credit care ar deține expunerile, multiplicată cu un coeficient de concentrare.

(2) Coeficientul de concentrare prevăzut la alin. (1) este egal cu raportul dintre suma valorilor nominale ale tuturor tranșelor securitizării și suma valorilor nominale ale tranșelor de rang inferior sau de rang egal cu cel al tranșei în care este deținută poziția, inclusiv valoarea nominală a respectivei tranșe.

(3) Ponderea de risc rezultată din aplicarea alin. (1) nu poate depăși 1.250% și nu poate fi mai mică decât orice pondere de risc aplicabilă unei tranșe de rang superior care beneficiază de rating.

(4) În situația în care instituția de credit nu poate să determine ponderile de risc aplicabile expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, respectivei poziții i se aplică o pondere de risc de 1.250%.

a) este încadrată într-o tranșă care din punct de vedere economic suportă a doua pierdere (second loss) sau într-o tranșă mai favorabilă a securitizării, iar tranșa care suportă prima pierdere (first loss) trebuie să îi furnizeze acesteia o îmbunătățire semnificativă a calității creditului;

b) este de o calitate cel puțin echivalentă ratingului aferent unei investiții cu risc scăzut (investment grade); și

c) este deținută de o instituție de credit care nu deține nicio poziție în tranșa care suportă prima pierdere (first loss).

(1) În vederea determinării valorii expunerii aferente unei facilități de lichiditate care nu beneficiază de rating, asupra valorii nominale a facilității se poate aplica un factor de conversie de 50% dacă facilitatea de lichiditate este eligibilă.

(2) O facilitate de lichiditate care nu beneficiază de rating este eligibilă în sensul alin. (1), dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) documentația aferentă facilității de lichiditate identifică și delimitează în mod clar circumstanțele în care facilitatea de lichiditate poate fi trasă;

b) facilitatea de lichiditate nu poate fi trasă pentru a furniza suport de credit prin acoperirea pierderilor deja înregistrate la momentul tragerii (de exemplu, prin furnizarea de lichidități pentru expunerile aflate în stare de nerambursare la momentul tragerii sau pentru achiziționarea de active la un preț superior valorii lor juste);

c) facilitatea de lichiditate nu poate fi utilizată pentru a furniza finanțare permanentă sau periodică pentru securitizare;

d) rambursarea lichidităților trase în cadrul facilității nu este subordonată creanțelor investitorilor, altele decât cele legate de instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute ori de comisioane sau alte astfel de plăți, și nici nu face obiectul unor excepții sau amânări;

e) nu este posibilă recurgerea la facilitatea de lichiditate ulterior epuizării tuturor modalităților disponibile de îmbunătățire a calității creditului de care respectiva facilitate poate beneficia;

f) facilitatea de lichiditate trebuie să includă o clauză care să conducă la o reducere automată a sumei care mai poate fi utilizată, cu valoarea expunerilor care se află în stare de nerambursare, în sensul prevăzut în Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările și completările ulterioare, sau care să conducă, atunci când portofoliul de expuneri securitizate este alcătuit din instrumente care beneficiază de rating, la revocarea facilității în situația în care calitatea medie a portofoliului se situează sub ratingul aferent unei investiții cu risc scăzut (investment grade);

(3) Ponderea de risc care se aplică în cazul unei expuneri aferente unei facilități de lichiditate eligibile care nu beneficiază de rating este cea mai mare pondere care ar fi aplicată oricăreia dintre expunerile securitizate conform Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, de către o instituție de credit care ar deține respectivele expuneri.

(1) Pentru scopurile art. 51-64, prin interesul inițiatorului se înțelege valoarea expunerii aferente părții noționale a portofoliului de sume trase, vândute în cadrul securitizării, a cărei proporție în raport cu valoarea portofoliului total vândut în cadrul structurii de securitizare determină proporția fluxurilor de numerar generate de colectarea principalului și a dobânzii, precum și a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăți către cei care dețin poziții din securitizare în cadrul securitizării.

(2) Pentru a putea fi calificat drept interes al inițiatorului în sensul alin. (1), acesta nu trebuie să fie subordonat interesului investitorilor.

(3) Prin interesul investitorilor se înțelege valoarea expunerii aferente părții noționale rămase din portofoliul de sume trase.

a) securitizările expunerilor reînnoibile în cazul cărora investitorii rămân expuși în totalitate la toate tragerile viitoare ale împrumutaților, astfel încât riscul aferent facilităților-suport nu revine la instituția de credit inițiatoare nici chiar după producerea unui eveniment care declanșează o amortizare anticipată; și

b) securitizările în cadrul cărora amortizarea anticipată este declanșată numai de producerea unor evenimente care nu sunt legate de performanța activelor securitizate sau a instituției de credit inițiatoare, cum ar fi modificări semnificative în legislația sau în reglementările fiscale.

a) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente pozițiilor sale în interesul investitorilor; și

b) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor securitizate, așa cum ar fi acestea calculate de către o instituție de credit care ar deține respectivele expuneri fără a le securitiza, pentru o valoare egală cu interesul investitorilor.

a) instituția de credit inițiatoare dispune de un plan adecvat referitor la capital/lichiditate, pentru a se asigura că are la dispoziție capital și lichiditate suficiente, în vederea utilizării în cazul producerii unui eveniment care declanșează amortizarea anticipată;

b) pe tot parcursul tranzacției se păstrează o distribuire proporțională între interesul inițiatorului și interesul investitorilor, în ceea ce privește plățile de dobândă și principal, cheltuielile, pierderile și recuperările, pe baza soldurilor de rambursat ale creanțelor existente la una sau mai multe date de referință din cadrul fiecărei luni;

c) perioada de rambursare este considerată suficientă pentru 90% din datoria totală (interesul inițiatorului și interesul investitorilor) de rambursat la începutul perioadei de amortizare anticipată, care trebuie să fie rambursată sau recunoscută ca fiind în stare de nerambursare; și

d) ritmul rambursărilor nu este mai rapid decât cel produs de o rambursare liniară pe parcursul perioadei prevăzute la lit. c).

(1) În cazul securitizărilor care conțin o clauză de amortizare anticipată a expunerilor de tip retail, care nu sunt angajate ferm și pot fi revocate necondiționat fără notificare prealabilă, în situația în care amortizarea anticipată este declanșată de scăderea nivelului marjei în exces la un nivel prestabilit, instituțiile de credit trebuie să compare marja în exces medie pe 3 luni cu nivelurile marjei în exces în raport cu care trebuie să se producă reținerea marjei în exces (niveluri de reținere).

(2) În cazul în care securitizarea nu prevede obligația de a reține marja în exces, nivelul de reținere se consideră a fi cu 4,5 puncte procentuale mai mare decât nivelul marjei în exces la care se declanșează amortizarea anticipată.

(1) În cazul în care pentru o anumită securitizare Banca Națională a României intenționează să aplice un tratament în conformitate cu prevederile art. 63, aceasta informează în prealabil autoritățile competente relevante din toate celelalte state membre.

(2) Înainte ca aplicarea unui astfel de tratament să devină parte a politicii generale a Băncii Naționale a României pentru securitizările ce conțin clauze de amortizare anticipată de natura celei în cauză, Banca Națională a României se consultă cu autoritățile competente relevante din toate celelalte state membre și ține cont de opiniile exprimate de acestea.

(3) Opiniile exprimate de autoritățile competente relevante din toate celelalte state membre în urma consultărilor prevăzute la alin. (2) și tratamentul aplicat sunt făcute publice de către Banca Națională a României.

(1) Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză controlată de amortizare anticipată a expunerilor reînnoibile se aplică un factor de conversie de 90%.

(2) Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză necontrolată de amortizare anticipată a expunerilor reînnoibile, se aplică un factor de conversie de 100%.

(1) În cazul unei poziții din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1.250%, instituțiile de credit pot să deducă valoarea expunerii aferentă poziției respective din fondurile proprii, potrivit art. 22 alin. (1) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările și completările ulterioare, în locul includerii respectivei poziții în calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor.

(2) În sensul alin. (1), calcularea valorii expunerii poate lua în considerare protecția finanțată a creditului eligibilă, într-o modalitate conformă cu prevederile art. 66.

(1) În cazul unei poziții care beneficiază de rating sau al unei poziții pentru care se poate utiliza un rating dedus, se utilizează, pentru calcularea valorii ponderate la risc a expunerii, metoda bazată pe ratinguri prevăzută la art. 77-81.

(2) În cazul unei poziții care nu beneficiază de rating, se utilizează metoda formulei reglementate, prevăzută la art. 82-84, cu excepția cazurilor în care, potrivit prevederilor art. 74 și 75, este permisă utilizarea abordării bazate pe evaluări interne.

a) pozițiile de referință trebuie să fie subordonate din toate punctele de vedere poziției din securitizare care nu beneficiază de rating;

b) scadența aferentă pozițiilor de referință trebuie să fie cel puțin egală cu cea aferentă respectivei poziții care nu beneficiază de rating; și

c) orice rating dedus trebuie să fie actualizat pe bază continuă pentru a reflecta orice schimbări intervenite în evaluarea de credit a pozițiilor de referință.

(1) O instituție de credit poate să atribuie unei poziții care nu beneficiază de rating, din cadrul unui program ABCP, un rating derivat, potrivit prevederilor art. 75, dacă obține aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) pozițiile din titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP trebuie să fie poziții care beneficiază de rating;

b) instituția de credit demonstrează Băncii Naționale a României că evaluările sale interne cu privire la calitatea creditului poziției respective reflectă metodologia de evaluare, disponibilă în mod public, a uneia sau mai multor instituții externe de evaluare a creditului eligibile, în ceea ce privește atribuirea de ratinguri titlurilor garantate cu expuneri de tipul celor securitizate;

c) instituțiile externe de evaluare a creditului a căror metodologie de evaluare este luată în considerare la stabilirea evaluărilor interne ale instituțiilor de credit, în sensul lit. b), trebuie să includă acele instituții externe de evaluare a creditului care au acordat un rating extern titlurilor pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP. Elementele cantitative (precum factorii pentru simulările de criză) utilizate pentru atribuirea unei anumite calități a creditului poziției din securitizare trebuie să fie cel puțin la fel de conservatoare precum cele utilizate de respectivele instituții externe de evaluare a creditului în cadrul metodologiilor lor de evaluare;

d) la elaborarea metodologiei de evaluare internă, instituția de credit trebuie să ia în considerare metodologiile de rating relevante publicate, pe care instituțiile externe de evaluare a creditului eligibile le utilizează pentru atribuirea de ratinguri titlurilor pe termen scurt din cadrul programului ABCP. Acest proces trebuie să fie formalizat de către instituția de credit și actualizat cu regularitate, așa cum este prevăzut la lit. g);

e) metodologia de evaluare internă a instituției de credit trebuie să includă clase de rating. Trebuie să existe o corespondență între aceste clase de rating și ratingurile furnizate de instituțiile externe de evaluare a creditului eligibile. Această corespondență trebuie să fie formalizată în mod explicit;

f) metodologia de evaluare internă trebuie utilizată de instituția de credit în cadrul proceselor interne de administrare a riscului, inclusiv în cadrul proceselor decizionale, de informare a conducerii și de alocare a capitalului;

g) auditorii interni sau externi, o instituție externă de evaluare a creditului sau funcția de control al riscului de credit ori funcția de administrare a riscurilor din cadrul instituției de credit trebuie să efectueze examinări periodice ale procesului de evaluare internă și ale calității evaluărilor interne în ceea ce privește calitatea creditului aferentă expunerilor instituției de credit în cadrul unui program ABCP. În situația în care examinarea este efectuată de auditul intern, de funcția de control al riscului de credit sau de funcția de administrare a riscurilor din cadrul instituției de credit, aceste funcții trebuie să fie independente de activitățile legate de derularea programului ABCP, precum și de relația cu clienții;

h) instituția de credit trebuie să monitorizeze performanța ratingurilor interne în timp pentru a evalua calitatea metodologiei de evaluare internă și ajustează, după caz, metodologia respectivă, în situația în care comportamentul expunerilor deviază în mod regulat de la cel indicat de ratingurile interne;

i) programul ABCP trebuie să includă standarde de subscriere sub formă de ghiduri în domeniul creditului și investițiilor. Pentru a decide asupra achiziției unui activ, administratorul programului ABCP trebuie să ia în considerare tipul activului ce urmează să fie achiziționat, tipul și valoarea monetară a expunerilor ce rezultă din furnizarea facilităților de lichiditate și a mijloacelor de îmbunătățire a calității creditului, distribuția pierderii și separarea din punct de vedere economic și juridic a activelor transferate de entitatea care vinde activele. Trebuie efectuată o analiză de credit asupra profilului de risc al vânzătorului activului, care include analiza performanței financiare trecute și a celei viitoare previzionate, a poziției curente pe piață, a competitivității viitoare previzionate, a efectului de pârghie (leverage), a fluxurilor de numerar, a ratei de acoperire a dobânzilor și a ratingului datoriei. În plus, trebuie efectuată o examinare a standardelor de subscriere ale vânzătorului, a capacității sale de a administrare a creditelor (servicing) și a proceselor sale de colectare a debitelor aferente (collection processes);

j) standardele de subscriere ale programului ABCP trebuie să stabilească criterii minime de eligibilitate a activelor care, în special:

k) programul ABCP trebuie să dispună de politici și procese de colectare a debitelor care iau în considerare capacitatea operațională și calitatea creditului aferentă administratorului de credite (servicer). Programul ABCP trebuie să diminueze riscul vânzătorului/administratorului de credite prin diferite mijloace, cum ar fi stabilirea de praguri de declanșare care să împiedice orice confuzie cu privire la originea fondurilor, bazate pe calitatea curentă a creditului;

l) estimarea agregată a pierderii aferente unui portofoliu de active ce se intenționează a fi achiziționate în cadrul unui program ABCP trebuie să ia în considerare toate sursele de risc potențial, cum ar fi riscul de credit și riscul de diminuare a valorii creanței. În situația în care îmbunătățirea calității creditului furnizată de vânzător este dimensionată doar pe baza pierderilor aferente creditului, trebuie să se constituie un fond de rezervă distinct pentru riscul de diminuare a valorii creanței, atunci când acest risc de diminuare a valorii creanței este semnificativ pentru portofoliul de expuneri respectiv. Suplimentar, pentru cuantificarea nivelului necesar de îmbunătățire a calității creditului, programul trebuie să analizeze seriile de informații istorice înregistrate pe parcursul mai multor ani, incluzând pierderile, întârzierile la plată, diminuările de valoare a creanțelor și viteza de rotație a creanțelor; și

m) programul ABCP include caracteristici structurale (cum ar fi pragurile de închidere - wind down triggers) în cadrul achiziționării de expuneri în vederea diminuării riscului de deteriorare a calității creditului pentru portofoliul-suport.

(2) În procesul de aprobare prealabilă prevăzut la alin. (1), Banca Națională a României poate acorda o derogare de la cerința ca metodologia de evaluare a unei instituții externe de evaluare a creditului să fie disponibilă în mod public, în situația în care instituția de credit demonstrează că, datorită caracteristicilor specifice securitizării (spre exemplu structura unică a acesteia), nu există încă o astfel de metodologie de evaluare accesibilă în mod public.

(1) Instituția de credit alocă poziția care nu beneficiază de rating unei clase de rating descrise la art. 74.

(2) În sensul alin. (1), poziției care nu beneficiază de rating îi este atribuit un rating derivat identic ratingurilor corespunzătoare acelei clase de rating, așa cum s-a prevăzut la art. 74.

(3) Pentru scopurile calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor, în cazul în care, la inițierea securitizării, ratingul derivat este cel puțin la nivelul unui rating aferent unei investiții cu risc scăzut (investment grade), respectivul rating este considerat identic cu ratingul eligibil furnizat de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă.

(1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 79, ponderile de risc din coloana A a fiecărui tabel prevăzut la art. 77 se aplică în cazul în care poziția se situează în tranșa de cel mai înalt rang.

(2) Pentru a determina dacă o tranșă este de cel mai înalt rang nu este necesar să fie luate în considerare sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute, comisioanele datorate sau alte plăți similare.

(1) Ponderile de risc din coloana C a fiecărui tabel prevăzut la art. 77 se aplică în cazul în care poziția se află într-o securitizare în care numărul efectiv al expunerilor securitizate este mai mic de 6.

(2) În vederea calculării numărului efectiv al expunerilor securitizate, expunerile multiple față de un debitor trebuie să fie tratate ca o singură expunere.

(3) Numărul efectiv al expunerilor se calculează astfel:

(4) În cazul resecuritizării (securitizarea expunerilor din securitizare), instituția de credit trebuie să ia în considerare numărul expunerilor din securitizare din cadrul portofoliului, și nu pe cel al expunerilor-suport din portofoliile inițiale din care provin expunerile din securitizare suport.

(5) În situația în care se cunoaște partea din portofoliu corespunzătoare celei mai mari expuneri, C(1), instituția de credit poate determina N ca fiind 1/C(1).

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 87 și 88, ponderea de risc aplicabilă valorii expunerii este:

(2) În sensul alin. (1):

a) Beta[x; a, b] reprezintă distribuția cumulativă beta cu parametrii "a" și "b" evaluați în punctul x;

b) T reprezintă densitatea tranșei în care este deținută poziția și se măsoară ca raport între:

c) K(irbr) reprezintă raportul dintre K(IRB) și suma valorilor expunerilor care au fost securitizate. K(irbr) se exprimă în formă zecimală (de exemplu, K(irbr) egal cu 15% din portofoliu este exprimat ca 0,15);

d) L reprezintă nivelul îmbunătățirii calității creditului și se măsoară ca raport între valoarea nominală a tuturor tranșelor subordonate tranșei în care este deținută poziția și suma valorilor expunerilor care au fost securitizate. Venitul viitor capitalizat nu este luat în considerare la determinarea indicatorului L. Sumele datorate de contrapartide în cazul instrumentelor financiare derivate prevăzute în anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006, cu modificările și completările ulterioare, care reprezintă tranșe de rang inferior față de tranșa respectivă, pot fi luate în considerare la determinarea indicatorului L la costul de înlocuire curent (excluzând expunerea de credit viitoare potențială);

e) N reprezintă numărul efectiv de expuneri, determinat în conformitate cu prevederile art. 79;

f) ELGD, valoarea medie ponderată în funcție de expunere a pierderii în caz de nerambursare, se determină astfel:

(3) În situația în care valoarea expunerii celei mai mari expuneri securitizate, C(1), nu depășește 3% din suma valorii expunerilor securitizate, instituția de credit poate, în scopul aplicării metodei formulei reglementate, să atribuie pierderii în caz de nerambursare (LGD) o valoare de 50%, iar pentru N una dintre următoarele două valori, potrivit lit. a) sau b):

b) N = 1/C(1).

(4) În sensul alin. (3), C(m) reprezintă raportul dintre suma valorilor expunerilor celor mai mari "m" expuneri și suma valorilor expunerilor aferente tuturor expunerilor securitizate. Valoarea parametrului "m" poate fi stabilită de către instituția de credit.

(5) În situația în care securitizările includ expuneri de tip retail, Banca Națională a României poate permite implementarea metodei formulei reglementate cu următoarele simplificări: h = 0 și v = 0.

(1) Cea mai mare pondere de risc care s-ar aplica, potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, oricăreia dintre expunerile securitizate în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate poate fi aplicată poziției din securitizare reprezentate de o facilitate de lichiditate.

(2) Pentru a determina valoarea expunerii poziției se poate aplica un factor de conversie de 50% asupra valorii nominale a facilității de lichiditate, dacă respectiva facilitate are o scadență inițială de cel mult un an.

(3) În toate celelalte cazuri, în afară de cele de la alin. (2), se aplică un factor de conversie de 100%.

(1) În situația în care valorile ponderate la risc ale expunerilor sunt calculate utilizând metoda formulei reglementate, instituția de credit determină "ponderea de risc efectivă" a respectivei poziții.

(2) Pentru scopurile aplicării alin. (1), valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă poziției se împarte la valoarea expunerii poziției respective, iar rezultatul obținut se înmulțește cu 100.

a) produsul dintre G(A), reprezentând valoarea protecției ajustate pentru orice neconcordanță între monede și pentru orice decalaj de scadență, determinată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, și ponderea de risc aferentă furnizorului de protecție; și

b) produsul dintre valoarea poziției din securitizare, din care se scade G(A), și ponderea de risc efectivă.

(1) În cazul în care prin diminuarea riscului de credit se acoperă "prima pierdere" aferentă poziției din securitizare sau se acoperă pierderi pe o bază proporțională aferente poziției din securitizare, instituția de credit poate aplica prevederile de la art. 92-94.

(2) În celelalte cazuri, instituția de credit tratează poziția din securitizare ca reprezentând două sau mai multe poziții, partea neacoperită fiind considerată poziția cu calitatea creditului mai scăzută.

(3) În vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerii aferente poziției de la alin. (2) se aplică prevederile art. 82-84, cu următoarele modificări:

a) în cazul protecției finanțate a creditului, T este ajustat la e^*;

b) în cazul protecției nefinanțate a creditului, T este ajustat la T-g.

(4) Indicatorii prevăzuți la alin. (3) au următoarele semnificații:

a) e^* reprezintă raportul dintre E^* și valoarea noțională totală a portofoliului suport;

b) E^* reprezintă valoarea expunerii ajustate aferente poziției din securitizare, calculată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, așa cum se aplică acestea pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările și completările ulterioare, considerând valoarea poziției din securitizare ca fiind E;

c) g este raportul dintre valoarea nominală a protecției creditului (ajustată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru orice neconcordanță de monede sau orice decalaj de scadență) și suma valorilor expunerilor aferente expunerilor securitizate.

(5) În cazul protecției nefinanțate a creditului, ponderea de risc aferentă furnizorului de protecție se aplică acelei părți a poziției care nu este luată în considerare în cadrul valorii ajustate a lui T.

(1) Pentru scopurile prezentei subsecțiuni (subsecțiunea 3.7), prin interesul inițiatorului se înțelege suma următoarelor elemente:

a) valoarea expunerii aferente părții noționale a portofoliului de sume trase, vândute în cadrul securitizării, a cărei proporție, în raport cu valoarea portofoliului total vândut în cadrul structurii de securitizare, determină proporția fluxurilor de numerar generate de colectarea principalului și a dobânzii, precum și a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăți către cei care dețin poziții din securitizare în cadrul securitizării; și

b) valoarea expunerii aferente părții portofoliului de sume netrase corespunzătoare liniilor de credit ale căror sume trase au fost vândute în cadrul securitizării, a cărei proporție în raport cu valoarea totală a sumelor netrase este aceeași cu raportul dintre valoarea expunerii prevăzute la lit. a) și valoarea expunerii aferente portofoliului de sume trase vândute în cadrul securitizării.

(2) Pentru a răspunde definiției prevăzute la alin. (1), interesul inițiatorului nu se poate subordona interesului investitorilor.

(3) Prin interesul investitorilor se înțelege valoarea expunerii aferente părții noționale a portofoliului de sume trase care nu se încadrează în prevederile alin. (1) lit. a), la care se adaugă și valoarea expunerii aferente părții din portofoliul de sume netrase corespunzătoare liniilor de credit ale căror sume trase au fost vândute în cadrul securitizării și care nu se încadrează în prevederile alin. (1) lit. b).

(1) Expunerea instituției de credit inițiatoare, asociată drepturilor care îi conferă partea din interesul inițiatorului, descrisă la art. 98 alin. (1) lit. a), nu este considerată o poziție din securitizare, ci o expunere proporțională față de sumele trase securitizate, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate, pentru o valoare egală cu cea prevăzută la art. 98 alin. (1) lit. a).

(2) Se consideră că instituția de credit inițiatoare deține o expunere proporțională față de sumele netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost vândute în cadrul securitizării, de o valoare egală cu cea prevăzută la art. 98 alin. (1) lit. b).

(1) Valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziții din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250% poate fi redusă cu o valoare egală cu 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituția de credit în ceea ce privește expunerile securitizate.

(2) În măsura în care ajustările de valoare sunt luate în considerare pentru scopurile alin. (1), acestea pot fi luate în considerare în scopul efectuării calculelor menționate la art. 65 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(1) În cazul unei poziții din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250%, instituțiile de credit pot, în locul includerii respectivei poziții în calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, să deducă din fondurile proprii valoarea expunerii aferente poziției, potrivit art. 22 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În sensul alin. (1):

a) valoarea expunerii poziției poate fi determinată pornind de la valorile ponderate la risc ale expunerilor, ținând cont de orice eventuale reduceri efectuate în conformitate cu prevederile art. 100 și 101;

b) calculul valorii expunerii poate lua în considerare protecția finanțată a creditului eligibilă într-o manieră care să fie în concordanță cu metodologia prevăzută la art. 89-95; și

c) în cazul în care, pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor, se folosește metoda formulei reglementate, iar L ≤ K(irbr) și [L + T] > K(irbr), poziția poate fi tratată ca reprezentând două poziții distincte în care L este egal cu K(irbr) pentru poziția cu rangul mai ridicat.