HOTĂRÂRE nr. 26 din 16 decembrie 2010

privind actele de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție

În temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. a), art. 14, 29 și 50-51 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

ținând cont de prevederile art. 4 lit. j) și art. 17 alin. (1) și (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 2/2005, cu modificările și completările ulterioare,

având în vedere dispozițiile:

- art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora:

"Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.";

- art. 255 din Codul de procedură civilă potrivit cărora:

"Hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în prima instanță se numesc "sentințe", iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".

Toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății se numesc "încheieri".";

- art. 261 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde:

1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată;

2. numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților;

3. obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor;

4. arătarea concluziilor procurorului;

5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;

6. dispozitivul;

7. calea de atac și termenul în care se poate exercita;

8. mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului.",

precum și faptul că prin dispozitiv trebuie rezolvate toate cererile părților, acesta trebuind să aibă un conținut cât mai complet, să cuprindă elemente clare privind modalitatea de rezolvare a acestor cereri, întinderea drepturilor recunoscute părților și identificarea acestora,

constatând că unele instanțe de judecată nu mai procedează la întocmirea unei încheieri distincte de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, ci, rezolvând acest incident procedural în considerentele încheierii (sentinței, deciziei) de sesizare, continuă judecata, astfel încât în dispozitivul respectivei încheieri (sentințe, decizii) transmise Curții Constituționale sunt consemnate măsurile dispuse pentru următorul termen de judecată sau chiar soluția pronunțată, fără a se mai face vreo mențiune cu privire la sesizarea Curții Constituționale,

constatând că această practică a intervenit ca urmare a abrogării, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, a dispozițiilor alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, care prevedea obligativitatea suspendării soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate,

întrucât nu există nicio justificare a acestei practici, câtă vreme dispozițiile privitoare la natura juridică și conținutul actului de sesizare al Curții Constituționale, cuprinse în art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu au suferit modificări;

având în vedere necesitatea colaborării cu instanțele de judecată în vederea asigurării dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, concretizată și într-o aplicare corectă a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată;

pentru a evita pronunțarea unor decizii de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate pe considerente formale, ce țin de legalitatea sesizării Curții Constituționale,

Plenul Curții Constituționale adoptă prezenta hotărâre.