ORDIN nr. 1.853 din 5 aprilie 2011 (*actualizat*)

(1) Pentru obligațiile administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, organul fiscal competent poate acorda următoarele înlesniri la plată:

a) eșalonarea la plată, la cererea contribuabilului, a obligațiilor fiscale, cu excepția penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată;

b) amânarea la plată, în condițiile legii, a penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată, în vederea anulării, până la ultimul termen de plată din eșalonarea la plată acordată.

(2) Înlesnirile la plată se acordă pentru toate obligațiile fiscale administrate, potrivit legii, de Agenția Națională de Administrare Fiscală, înscrise în certificatul de atestare fiscală.

(3) Prin obligații fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală se înțelege obligații fiscale principale reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat, precum și obligații fiscale accesorii, datorate și neachitate.

(4) Obligațiile fiscale principale sunt cele stabilite prin declarații fiscale și/sau decizii emise de organele fiscale competente, comunicate conform art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală.

(5) Obligațiile fiscale accesorii sunt cele stabilite de organele fiscale competente prin decizii comunicate conform art. 44 din Codul de procedură fiscală.

(6) Eșalonarea la plată se acordă pentru obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu excepția penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale eșalonate la plată, pentru care se acordă amânare la plată în vederea anulării, în condițiile legii.

(1) Pentru obligațiile fiscale administrate de organele vamale, competența de acordare a înlesnirilor la plată revine organului vamal competent, conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Pentru celelalte obligații fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, competența de acordare a înlesnirilor la plată revine organului fiscal competent, conform prevederilor art. 33 sau 36, după caz, din Codul de procedură fiscală.

(1) Eșalonările la plată a obligațiilor fiscale se solicită de către contribuabili în baza unei cereri depuse la registratura organului fiscal competent, definit la art. 2, sau comunicate prin poștă, cu confirmare de primire.

(2) Pentru contribuabilii care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, cererea de acordare a eșalonărilor la plată se depune de către contribuabil, atât pentru obligațiile fiscale datorate de acesta, cât și pentru cele ale sediilor sale secundare. Cererea se depune la organul fiscal competent pentru administrarea obligațiilor fiscale ale contribuabilului și se analizează raportat la totalul obligațiilor contribuabilului și a sediilor sale secundare.

(3) Cererea contribuabilului se soluționează, în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia, de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale și a unei decizii de amânare la plată a penalităților de întârziere sau a unei decizii de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale, după caz, conform modelelor prevăzute în anexele nr. 1-3.

(4) Cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale va cuprinde următoarele elemente:

a) datele de identificare a contribuabilului: denumirea/numele și prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, precum și numele, prenumele și calitatea celor care reprezintă contribuabilul în relațiile cu terții, inclusiv datele de identificare pentru sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii;

b) perioada pentru care se solicită eșalonarea la plată, exprimată în luni, și motivarea acesteia;

c) suma totală pentru care se solicită eșalonare la plată, defalcată pe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat și în cadrul acestora, pe obligații fiscale principale și accesorii. În cazul contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, impozitul pe venitul din salarii se menționează separat pentru contribuabil și separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare;

d) justificarea stării de dificultate generate de lipsa temporară de disponibilități bănești și cauzele acesteia;

e) mențiuni referitoare la înlesnirile la plată acordate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare ordonanță de urgență;

f) data și semnătura contribuabilului/reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului, precum și ștampila, dacă este cazul.

(5) La cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale se anexează următoarele documente:

a) declarația pe propria răspundere a contribuabilului, din care să reiasă că nu se află în procedura insolvenței, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, că nu se află în dizolvare, potrivit prevederilor legale în vigoare, și că nu i s-au/s-a stabilit răspunderile/răspunderea, potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, și/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 27 și 28 din Codul de procedură fiscală;

b) documente sau informații relevante în susținerea cererii.

(6) În cazul persoanelor juridice, la cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale se anexează și următoarele documente:

a) copia ultimei situații financiare anuale depuse la oficiul registrului comerțului/organul fiscal competent, după caz;

b) situația încasărilor și plăților pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4;

c) copia ultimei balanțe de verificare;

d) programul de restructurare sau de redresare financiară semnat de reprezentantul legal al contribuabilului, care va conține și argumentarea posibilității plăților pe perioada solicitată la eșalonare;

e) situația privind indicatorii orientativi și alte informații, prevăzută în anexa nr. 8.

(7) În cazul persoanelor fizice, la cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale se anexează și următoarele documente:

a) registrul-jurnal de încasări și plăți sau, după caz, actele prin care se dovedesc veniturile contribuabilului pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale;

b) programul de redresare financiară sau orice alt document similar care va conține și argumentarea posibilității plăților pe perioada solicitată la eșalonare.

(8) Contribuabilii fără domiciliu fiscal în România pot beneficia de înlesniri la plată numai dacă desemnează un împuternicit, potrivit art. 18 din Codul de procedură fiscală.

(1) După primirea cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale, organul fiscal competent verifică:

a) dacă cererea conține elementele prevăzute la art. 3 alin. (4);

b) dacă cererea este însoțită de documentele prevăzute la art. 3 alin. (5)-(7);

c) dacă au fost depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;

d) existența unor sume de rambursat/de restituit/de plată de la buget.

(2) În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), organul fiscal îndrumă contribuabilii în privința drepturilor și obligațiilor ce le revin în cursul procedurii de acordare a înlesnirilor la plată.

(3) În situația în care a/au fost emisă/emise decizia/deciziile de rambursare/de restituire și/sau acte de individualizare a obligațiilor de plată de la buget, organul fiscal efectuează înregistrarea compensării potrivit art. 116 din Codul de procedură fiscală, înainte de eliberarea certificatului de atestare fiscală.

(4) În vederea soluționării cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale și a stabilirii sumelor care vor face obiectul acestora, organul fiscal eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5. Certificatul de atestare fiscală se eliberează în două exemplare: un exemplar se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează de către organul fiscal la dosarul înlesnirilor.

(5) În situația contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, în certificatul de atestare fiscală eliberat de către organul fiscal competent în administrarea contribuabilului, la secțiunea A, secțiunea B lit. a), precum și la secțiunea C se înscriu obligațiile fiscale ale contribuabilului, impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare, precum și totalul obligațiilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6.

(6) În cazul în care există diferențe între sumele solicitate de către contribuabil în cerere și cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, organul fiscal solicită, în scris, prezentarea contribuabilului la sediul său pentru clarificarea situației fiscale a acestuia. Solicitarea se transmite contribuabilului odată cu certificatul de atestare fiscală. Dispozițiile art. 50 din Codul de procedură fiscală se aplică în mod corespunzător.

(7) După clarificarea neconcordanțelor, organul fiscal întocmește în două exemplare procesul-verbal de punere de acord, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7.

(8) În situația contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale ale contribuabilului, precum și impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare, ce fac obiectul înlesnirilor la plată.

(9) Odată cu întocmirea procesului-verbal de punere de acord se eliberează, în două exemplare, un nou certificat de atestare fiscală. Un exemplar al procesului-verbal de punere de acord și al certificatului de atestare fiscală se comunică contribuabilului, iar un exemplar al acestora se arhivează de către organul fiscal la dosarul înlesnirii.

(10) Termenul de clarificare a neconcordanțelor și de eliberare a unui nou certificat de atestare fiscală este de cel mult 15 zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală inițial. Termenul prevăzut la art. 3 alin. (3) se prelungește în mod corespunzător.

(1) Prin excepție de la prevederile art. 112 alin. (2) și (3) din Codul de procedură fiscală, certificatul de atestare fiscală cuprinde obligațiile fiscale exigibile existente în sold la data eliberării acestuia.

(2) Certificatul de atestare fiscală cuprinde 3 secțiuni:

a) secțiunea A "Obligații de plată exigibile existente în sold la data eliberării certificatului";

b) secțiunea B "Obligații de plată care nu pot face obiectul înlesnirilor la plată";

c) secțiunea C "Obligații fiscale nete administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală ce pot face obiectul înlesnirilor la plată".

(3) La secțiunea A se înscriu:

a) obligațiile fiscale principale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală individualizate pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat. În cazul contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale principale ale contribuabilului, precum și impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare;

b) obligațiile fiscale accesorii defalcate pe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat și în cadrul acestora, pe majorări de întârziere/dobânzi/penalități de întârziere. În cazul contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale accesorii ale contribuabilului, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente impozitului pe venitul din salarii datorate de fiecare dintre sediile sale secundare;

c) sumele reprezentând amenzi de orice fel;

d) sumele reprezentând creanțe stabilite de alte organe și transmise spre recuperare Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(4) La secțiunea B se înscriu:

a) obligațiile fiscale rămase nestinse din înlesnirile la plată acordate în temeiul ordonanței de urgență. În cazul contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale rămase nestinse ale contribuabilului, precum și impozitul pe venitul din salarii, rămas nestins, datorat de fiecare dintre sediile sale secundare;

b) suma totală din decontul/deconturile cu suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare în curs de soluționare. Se vor menționa obligațiile de plată de natura celor prevăzute la secțiunea A a căror compensare urmează a fi înregistrată la data emiterii deciziei prin care a fost aprobată suma de rambursat;

c) sumele reprezentând amenzi de orice fel, precum și sumele reprezentând creanțe stabilite de alte organe și transmise spre recuperare Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(5) La secțiunea C se înscriu obligațiile fiscale nete administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală ce pot face obiectul înlesnirilor la plată, reprezentând diferența dintre obligațiile de plată cuprinse la secțiunea A și obligațiile de plată cuprinse la secțiunea B. Acestea se individualizează pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv obligațiile fiscale accesorii. Pentru contribuabilii care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale nete ale contribuabilului, precum și impozitul pe venitul din salarii net datorat de fiecare dintre sediile sale secundare.

(6) În cazul penalităților de întârziere se înscriu separat cele ce fac obiectul eșalonării la plată și separat cele ce fac obiectul amânării la plată.

(7) Nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală sumele reprezentând obligații fiscale stabilite prin acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condițiile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(1) După eliberarea certificatului de atestare fiscală organul fiscal verifică:

a) dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), b) și d)-f) din ordonanța de urgență;

b) dacă cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale conține obligațiile de plată prevăzute la art. 3 alin. (2) din ordonanța de urgență.

(2) Îndeplinirea condiției prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) din ordonanța de urgență, referitoare la dificultatea generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și capacitatea financiară de plată pe perioada de eșalonare, se analizează și se stabilește de organul fiscal pe baza documentelor referitoare la încasările și plățile pe ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale, a programului de restructurare sau de redresare financiară prezentat de contribuabil ori a altor informații și/sau documente relevante prezentate de contribuabil sau deținute de organul fiscal. În această analiză sunt relevante evoluția pozitivă a capacității financiare de plată pe perioada eșalonării, precum și sustenabilitatea acesteia.

(3) În cazul persoanelor juridice, la stabilirea dificultății generate de lipsa temporară de disponibilități bănești se pot avea în vedere și indicatorii orientativi, precum și alte informații prevăzute în anexa nr. 8.

(4) După verificarea condițiilor prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent, în cel mult 15 zile de la eliberarea certificatului de atestare fiscală, întocmește referatul "A", conform modelului prezentat în anexa nr. 9.

(5) Referatul "A" va fi însoțit de documentele ce dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1).

(6) În situația contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, condițiile de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute la secțiunea A lit. a) din referatul "A" se analizează atât pentru contribuabil, cât și pentru sediile sale secundare. În situația în care oricare dintre aceste entități nu are îndeplinită una dintre condiții, în coloana "Modul de respectare a condițiilor" se bifează că nu este îndeplinită condiția.

(7) În situația în care cererea unui contribuabil care are înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se respinge potrivit art. 3 alin. (2) lit. b) din ordonanța de urgență, la secțiunea D lit. b) din referatul "A" se înscriu obligațiile fiscale ale contribuabilului, precum și impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare sediu secundar, astfel cum sunt înscrise la secțiunea B lit. a) din certificatul de atestare fiscală.

(8) În situația în care se aprobă cererea unui contribuabil care are înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, la secțiunea D lit. c) și d) din referatul "A" se înscriu obligațiile fiscale ale contribuabilului, precum și impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare sediu secundar, astfel cum sunt înscrise la secțiunea C din certificatul de atestare fiscală.

(9) Concomitent cu referatul prevăzut la alin. (4), organul fiscal competent întocmește acordul de principiu, conform modelului prevăzut în anexa nr. 10, sau, după caz, decizia de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale. Un exemplar al acordului de principiu sau al deciziei de respingere se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirilor.

(10) În situația contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligațiile fiscale ale contribuabilului, precum și impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare, ce fac obiectul înlesnirilor la plată.

(11) Prin excepție de la prevederile alin. (9), organul fiscal emite decizia de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale și decizia de amânare la plată a penalităților de întârziere în baza referatului prevăzut la alin. (4) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), b) și d)-f) din ordonanța de urgență, pentru următorii contribuabili:

a) instituții publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare;

b) persoane fizice care solicită înlesniri la plata obligațiilor fiscale de până la 5.000 lei;

c) persoane juridice care solicită înlesniri la plata obligațiilor fiscale de până la 20.000 lei.

(12) Prin acordul de principiu, organul fiscal stabilește perioada de eșalonare, data până la care este valabilă garanția în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanție bancară, precum și cuantumul garanției, cu menționarea sumelor eșalonate la plată, a sumelor amânate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare la plată, a procentului prevăzut la art. 9 alin. (9) din ordonanța de urgență corespunzător perioadei de eșalonare, aplicat la totalul sumelor eșalonate și amânate la plată. Dobânda se calculează de la data emiterii acordului de principiu.

(13) Organul fiscal emite decizia de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale în următoarele situații:

a) pentru obligațiile prevăzute la art. 3 alin. (2) din ordonanța de urgență, ori de câte ori în cerere sunt înscrise și astfel de sume;

b) nu sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), b) și d)-f) din ordonanța de urgență;

c) contribuabilul nu depune documentele justificative necesare soluționării cererii;

d) cererea de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale și documentele aferente nu prezintă nicio modificare față de condițiile de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute într-o cerere anterioară, care a fost respinsă.

(14) Decizia de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul eșalonării.

(15) Înaintea emiterii deciziei de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale, organul fiscal efectuează audierea contribuabilului potrivit art. 9 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, organul fiscal va întocmi un proces-verbal de audiere.

(1) În termen de 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanții sub formele prevăzute la art. 9 alin. (2) din ordonanța de urgență.

(2) Garanțiile constituite sub formele prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a) și b) din ordonanța de urgență trebuie să acopere sumele eșalonate la plată, sumele amânate la plată, precum și dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată.

(3) Garanțiile constituite sub formele prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c) și d) din ordonanța de urgență trebuie să acopere sumele eșalonate la plată, sumele amânate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată plus procentul prevăzut la art. 9 alin. (9) din ordonanța de urgență corespunzător perioadei de eșalonare, aplicat la totalul sumelor eșalonate și amânate la plată.

(4) În situația în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanțiile constituite sub forma prevăzută la art. 9 alin. (2) lit. c) din ordonanța de urgență trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, sumele eșalonate la plată, sumele amânate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată plus procentul prevăzut la art. 9 alin. (9) din ordonanța de urgență corespunzător perioadei de eșalonare, aplicat la totalul sumelor eșalonate și amânate la plată.

(5) În cazul în care contribuabilul constituie garanție sub forma scrisorii de garanție bancară, aceasta trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) denumirea băncii emitente;

b) data emiterii scrisorii de garanție și perioada de valabilitate a acesteia. În acest caz, scrisoarea trebuie să aibă mențiunea că perioada de valabilitate a acesteia este cu cel puțin 3 luni mai mare decât scadența ultimei rate din eșalonarea la plată;

c) valoarea scrisorii de garanție bancară;

d) obiectul pentru care se eliberează scrisoarea de garanție bancară;

e) semnăturile autorizate conform competențelor stabilite;

f) angajamentul ferm al băncii emitente de a plăti suma stabilită, în mod necondiționat și irevocabil, la solicitarea organului fiscal.

(6) În cazul în care contribuabilul oferă bunuri potrivit art. 9 alin. (2) lit. c) din ordonanța de urgență, organul fiscal competent dispune instituirea măsurilor asigurătorii, cu excepția cazului în care acestea sunt deja sechestrate de organul fiscal. Prevederile cap. VI privind măsurile asigurătorii din titlul VIII din Codul de procedură fiscală se aplică în mod corespunzător numai în ceea ce privește indisponibilizarea bunurilor.

(7) În cazul bunurilor oferite drept garanție potrivit art. 9 alin. (2) lit. c) și d) din ordonanța de urgență, oferta contribuabilului este însoțită de următoarele documente:

a) actul de proprietate asupra bunului;

b) raportul de evaluare a bunului;

c) extrasul de carte funciară actualizat, în cazul bunurilor imobile;

d) extrasul actualizat de la Arhiva de Garanții Reale Mobiliare, în cazul bunurilor mobile;

e) fișa mijloacelor fixe.

(8) Raportul de evaluare se întocmește de un expert evaluator independent, autorizat în condițiile legii, iar costul evaluării se suportă de către contribuabil.

(9) În cazul bunurilor imobile, raportul de evaluare va cuprinde și valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici.

(10) În cazul în care bunurile contribuabilului oferite drept garanție sunt deja sechestrate de organul fiscal numai pentru obligațiile fiscale ce formează obiect al înlesnirilor la plată, iar valoarea acestora acoperă valoarea prevăzută la alin. (3) sau (4), contribuabilul are obligația de a prezenta, în termen de 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, raportul de evaluare și celelalte documente prevăzute la alin. (7).

(11) În cazul în care bunurile contribuabilului oferite drept garanție sunt deja sechestrate de organul fiscal atât pentru obligațiile fiscale ce formează obiect al înlesnirilor la plată, cât și pentru alte obligații ce nu formează obiect al înlesnirilor la plată, valoarea garanției trebuie să acopere valoarea obligațiilor eșalonate la plată, valoarea obligațiilor amânate la plată, dobânda pe perioada eșalonării, procentul prevăzut la art. 9 alin. (9) din ordonanța de urgență corespunzător perioadei de eșalonare, aplicat la totalul sumelor eșalonate și amânate la plată, precum și valoarea obligațiilor ce nu formează obiect al înlesnirilor la plată pentru care s-a instituit sechestrul. Dispozițiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător.

(12) Pe parcursul derulării eșalonării la plată, la cererea contribuabilului, organul fiscal competent poate aproba înlocuirea garanției și/sau redimensionarea acesteia în funcție de valoarea ratelor rămase de achitat și de valoarea obligațiilor amânate la plată. Cererea de înlocuire și/sau de redimensionare a garanției trebuie să conțină motive justificate și să indice garanția oferită. Dispozițiile alin. (7)-(11) sunt aplicabile în mod corespunzător în cazul înlocuirii și/sau al redimensionării garanției.

(13) Organul fiscal competent eliberează garanțiile în cel mult 15 zile de la data comunicării deciziei de finalizare a eșalonării la plată.

(14) În cazul în care, pe parcursul derulării înlesnirilor la plată, garanția constituită potrivit alin. (4) se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanțiilor prevăzute la art. 9 alin. (9) din ordonanța de urgență, contribuabilul are obligația reîntregirii acesteia, pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din înlesnirea la plată, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. j) din ordonanța de urgență.

(1) În situația în care contribuabilul a depus garanțiile în cuantumul prevăzut în acordul de principiu, precum și documentele prevăzute la art. 7 alin. (7), în termenul legal, organul fiscal verifică îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgență și întocmește referatul "B", conform modelului prevăzut în anexa nr. 11, aplicând în mod corespunzător prevederile art. 6 alin. (6)-(8). Referatul "B" va fi însoțit de documentele ce dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgență, precum și de documentele prevăzute la art. 7 alin. (7).

(2) În situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgență, organul fiscal întocmește referatul "B" și emite decizia de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale, precum și decizia de amânare la plată a penalităților de întârziere. Decizia se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirilor la plată. Dacă contribuabilul constituie garanție sub forma scrisorii de garanție bancară, atât decizia de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale, cât și decizia de amânare la plată a penalităților de întârziere se emit în 3 exemplare, iar cel de-al treilea exemplar se comunică băncii emitente a garanției.

(3) În situația contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, decizia de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale cuprinde în anexă graficele de eșalonare, separat pentru contribuabil și separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare.

(4) În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgență, organul fiscal întocmește referatul "B" și emite decizia de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale. Dispozițiile art. 6 alin. (14) se aplică în mod corespunzător.

(5) În situația contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, decizia de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale se emite atât pentru contribuabil, cât și pentru sediile sale secundare, cu precizarea condiției care nu a fost respectată, indiferent dacă aceasta privește contribuabilul sau unul dintre sediile sale secundare.

(6) Prevederile alin. (4) se aplică și în situația în care contribuabilul nu depune garanțiile, precum și documentele prevăzute la art. 7 alin. (7) în termenul legal. În acest caz, organul fiscal nu va verifica îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgență.

(7) Eșalonarea la plată se acordă de către organul fiscal competent pe număr de luni, pe o perioadă de cel mult 5 ani, prin emiterea deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale. Numărul de luni este dat de numărul de rate de eșalonare.

(8) Perioada de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale se stabilește de organul fiscal în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale care se eșalonează la plată și de capacitatea financiară de plată a contribuabilului. Perioada de eșalonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eșalonare la plată solicitată de contribuabil.

(9) Termenul de plată a ratelor de eșalonare este data de 15 a fiecărei luni. Prima rată din graficul de eșalonare la plată are termenul de plată data de 15 a lunii următoare emiterii deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale.

(10) Pentru contribuabilii care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, plătitor al ratelor de eșalonare este contribuabilul, cu excepția impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și venituri asimilate salariilor.

(11) Odată cu emiterea deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale se emit și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale eșalonate, calculate până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale.

(1) Înlesnirile la plată acordate își mențin valabilitatea în cazul respectării condițiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) din ordonanța de urgență.

(2) După comunicarea deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale, pentru obligațiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) din ordonanța de urgență, organul fiscal comunică, în toate cazurile, somația, potrivit legii, în scopul urmăririi îndeplinirii condiției de menținere a valabilității înlesnirilor la plată.

(3) Neîndeplinirea la termenul prevăzut de lege a obligațiilor de declarare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat duce la pierderea valabilității înlesnirilor la plată.

(1) Penalitatea prevăzută la art. 12 din ordonanța de urgență se comunică contribuabilului prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând penalități, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18.

(2) Penalitatea se face venit la bugetul de stat și se virează în contul 20.35.01.07, "Penalități datorate în cazul eșalonărilor la plată", deschis la unitatea de trezorerie a organului fiscal competent, pe codul de identificare fiscală al contribuabililor.

(1) În cazul în care se constată neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din ordonanța de urgență, organul fiscal va emite, în două exemplare, decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 14, precum și decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15. Un exemplar al acestor decizii se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirii la plată.

(2) În situația contribuabililor care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, înlesnirile la plată își pierd valabilitatea la data la care nu sunt respectate, în mod corespunzător, dispozițiile art. 10 alin. (1) din ordonanța de urgență, indiferent de faptul că titularul obligației este contribuabilul sau unul dintre sediile sale secundare.

(3) În scopul efectuării stingerii, vechimea sumelor reprezentând rate rămase nestinse ca urmare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și a penalităților de întârziere amânate la plată este data pierderii valabilității înlesnirilor la plată, potrivit art. 13 alin. (1) și art. 17^1 alin. (4) din ordonanța de urgență.

(1) În cazul în care în perioada cuprinsă între data eliberării certificatului de atestare fiscală și data comunicării deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale s-au stins obligații fiscale prin orice modalitate prevăzută de lege, care sunt cuprinse în suma care face obiectul eșalonării la plată, cu sumele respective se consideră a fi stinse ultimele rate din graficul de eșalonare, până la concurența acestora, fără modificarea graficului de eșalonare. În cel mult 10 zile de la data emiterii deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale, organul fiscal va informa contribuabilul cu privire la această operațiune.

(2) Prevederile art. 6 alin. (5) din ordonanța de urgență se aplică de la data eliberării certificatului de atestare fiscală prevăzut la art. 4 alin. (4) și până la data comunicării deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale sau a deciziei de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale, după caz.

(1) În cazul divizării sau fuziunii persoanei juridice care beneficiază de înlesniri la plată, aceasta este obligată să prezinte organului fiscal proiectul de divizare sau fuziune și, dacă este cazul, actele constitutive ale societăților rezultate din divizare sau fuziune.

(2) În baza acestor documente, organele fiscale competente emit noi decizii de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale și decizii de amânare la plată a penalităților de întârziere pentru sumele rămase în sold la data divizării sau fuziunii, astfel:

a) în cazul fuziunii, prin însumarea soldurilor persoanelor juridice care fuzionează și beneficiază de înlesniri la plată sau, după caz, cu sumele rămase în sold din înlesnirea la plată acordată cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) din ordonanța de urgență, coroborat cu cea prevăzută la alin. (4) din același act normativ;

b) în cazul divizării, prin repartizarea soldului persoanei juridice divizate în funcție de modul de repartizare a pasivelor în cadrul proiectului de divizare.

(3) Noile decizii de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale și decizii de amânare la plată a penalităților de întârziere se emit de către organul fiscal competent pentru administrarea creanțelor fiscale ale persoanelor juridice rezultate din divizare sau fuziune, în baza informațiilor și documentelor transmise de organul fiscal emitent al deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale și deciziei de amânare la plată a penalităților de întârziere inițiale.

(4) În cazul în care un contribuabil beneficiază de înlesniri la plată în baza ordonanței de urgență și fuzionează prin absorbție cu alt contribuabil care nu beneficiază de înlesniri la plată, dar înregistrează obligații fiscale restante, acestea trebuie achitate în termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d) și e), după caz, din ordonanța de urgență, de la data emiterii noilor decizii prevăzute la alin. (2).

(1) Organele fiscale competente care acordă înlesniri la plată organizează evidența cererilor de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale, a deciziilor de eșalonare la plată, a deciziilor de amânare la plată a penalităților de întârziere, a deciziilor de respingere a cererilor de acordare a eșalonărilor la plată, a deciziilor de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, a deciziilor de pierdere a valabilității amânării la plată, a deciziilor de finalizare a eșalonării la plată, precum și a deciziilor de anulare a penalităților de întârziere amânate la plată și urmăresc modul de respectare a înlesnirilor la plată acordate.

(2) Înlesnirile la plată acordate în baza altor acte normative se derulează în condițiile prevăzute de respectivele dispoziții legale.

(1) Pentru contribuabilii care beneficiază de eșalonări la plată a obligațiilor fiscale în derulare la data intrării în vigoare a art. VIII din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, penalitățile de întârziere și un procent de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată se amână la plată în vederea anulării, în conformitate cu prevederile art. IX alin. (4) din această ordonanță.

(2) Organul fiscal competent comunică, pentru eșalonările la plată prevăzute la alin. (1), un nou grafic de eșalonare la plată odată cu decizia de modificare a deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 16.

(3) Amânarea la plată a obligațiilor fiscale prevăzute la alin. (1) se acordă prin decizie, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, care se comunică contribuabililor odată cu noul grafic de eșalonare refăcut în termen de cel mult 15 zile de la data primului termen din graficul de eșalonare, scadent după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 30/2011. La data acordării amânării la plată, eșalonările la plată trebuie să fie în derulare.

(4) Graficul de eșalonare se reface pentru diferența rămasă de eșalonat după stabilirea sumelor ce fac obiectul eșalonării la plată, precum și a celor care fac obiectul amânării la plată în vederea anulării. Primul termen din graficul de eșalonare refăcut este data de 15 octombrie 2011, iar ultimul termen este cel din graficul de eșalonare inițial, aprobat prin decizie.