Având în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005,
(1) În înțelesul prezentului ordin, termenii utilizați se definesc după cum urmează:
a) Autoritatea Navală Română - autoritatea centrală de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii în domeniul siguranței navigației și al securității navelor, căreia i se deleagă unele competențe ale Ministerului Transporturilor și Infrastructurii privind punerea în aplicare a Directivei 2009/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 131 din 28 mai 2009, denumită în continuare ANR;
b) autorizație - contractul de mandat special încheiat între ANR și o organizație recunoscută, prin care i se deleagă acesteia din urmă, parțial sau integral, competențele pentru efectuarea activităților de inspecție, supraveghere tehnică și, după caz, de certificare a conformității navelor care arborează pavilionul român cu prevederile convențiilor internaționale privind siguranța maritimă și prevenirea poluării marine la care România este parte;
c) certificat statutar - un certificat emis de către ANR sau de către o organizație recunoscută autorizată, în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale la care România este parte;
d) certificat de clasă - un document emis de o organizație recunoscută prin care se atestă că structura corpului, mașinile și instalațiile navei corespund tipului și destinației acesteia și sunt în conformitate cu regulile și procedurile elaborate și publicate de către respectiva organizație;
e) certificat de siguranță radio pentru nava de marfă - certificatul prevăzut de regulile radio din Convenția SOLAS 1974/1978, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1988 la aceasta și prin amendamentele ulterioare;
f) convenții internaționale - Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1 noiembrie 1974 (SOLAS 74), la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 80/1979, cu excepția capitolului XI-2 din anexa la aceasta, Convenția internațională asupra liniilor de încărcare din 5 aprilie 1966 și Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave din 2 noiembrie 1973 (MARPOL), la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993, împreună cu protocoalele și modificările aduse acestora, și codurile conexe cu statut obligatoriu din toate statele membre, cu excepția celor prevăzute la pct. 16.1, 18.1 și 19 din partea 2 a Codului de aplicare a instrumentelor Organizației Maritime Internaționale (OMI), precum și din secțiunile 1.1, 1.3, 3.9.3.1, 3.9.3.2 și 3.9.3.3 din partea 2 a Codului Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru organizațiile recunoscute, în versiunea actualizată.
Lit. f) a alin. (1) al art. 2 a fost modificată de art. I din ORDINUL nr. 706 din 2 iunie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 411 din 10 iunie 2015.
g) inspecții și supravegheri tehnice - inspecțiile și supravegherile tehnice care sunt efectuate obligatoriu în temeiul convențiilor internaționale;
h) ministerul - Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, autoritatea de stat în domeniul transportului maritim, care își exercită acest rol prin Direcția generală infrastructură și transport naval;
i) navă - o navă maritimă care intră în domeniul de aplicare a convențiilor internaționale;
j) navă care arborează pavilionul român - o navă care a obținut dreptul de arborare a pavilionului român în conformitate cu legislația națională, care este înregistrată în România și care efectuează voiajuri internaționale;
k) organizație - o persoană juridică, subsidiarele acesteia și oricare alte entități aflate sub controlul acesteia, care îndeplinesc, separat sau împreună, activități care se află sub incidența prezentului ordin. Prin control se înțelege drepturi, contracte sau oricare alte mijloace, legale ori în fapt, care, separat sau în combinație, conferă posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra persoanei juridice ori o împiedică pe aceasta să desfășoare activități care sunt reglementate de prezentul ordin;
l) organizație recunoscută - una dintre organizațiile recunoscute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 131 din 28 mai 2009;
m) organizație recunoscută autorizată - o organizație recunoscută care a încheiat un contract de mandat special cu ANR;
n) reguli și proceduri - cerințele unei organizații recunoscute pentru proiectarea, construcția, echiparea, întreținerea și supravegherea navelor;
o) sediu - locul unde se află sediul social, administrația centrală sau locul în care își desfășoară în principal activitatea comercială o organizație;
p) voiaj internațional - un voiaj pe mare efectuat de o navă dintr-un port românesc către un port din alt stat sau invers ori între porturi din afara României, situate în state diferite sau în același stat.
(2) Pentru simplificarea textului prezentului ordin, se utilizează următoarele abrevieri:
a) Rezoluția A.739(18) - Rezoluția A.739(18) - Linii directoare pentru autorizarea organizațiilor recunoscute care acționează în numele administrației, adoptată de Adunarea Organizației Maritime Internaționale (IMO) la 4 noiembrie 1993;
b) Rezoluția A.996(25) - Rezoluția A.996(25) - Codul din 2007 pentru implementarea instrumentelor IMO obligatorii, adoptată de Adunarea IMO la 29 noiembrie 2007;
c) Rezoluția A.1019(26) - Rezoluția A.1019(26) - Amendamente la Codul din 2007 pentru implementarea instrumentelor IMO obligatorii, adoptată de Adunarea IMO la 2 decembrie 2009;
d) Circulara MSC/Circ.710/MEPC/Circ.307 - Circulara comună a Comitetului pentru Siguranță Maritimă și a Comitetului pentru Protecția Mediului Marin MSC/Circ.710/MEPC/Circ.307 - Modelul acordului pentru autorizarea organizațiilor recunoscute care acționează în numele administrației, publicată de IMO la 9 octombrie 1995;
e) Regulamentul (CE) nr. 391/2009 - Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 131 din 28 mai 2009;
f) Directiva 2009/15/CE - Directiva 2009/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 131 din 28 mai 2009;
g) Directiva 94/57/CE - Directiva 94/57/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind normele și standardele comune pentru organismele cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 319 din 12 decembrie 1994, cu modificările ulterioare;
h) Decizia 2009/491/CE - Decizia 2009/491/CE a Comisiei din 16 iunie 2009 privind criteriile aplicabile pentru a decide dacă performanța unui organism care acționează în numele unui stat de pavilion poate fi considerată o amenințare inacceptabilă pentru siguranță și mediu, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 162 din 25 iunie 2009.
(1) În România, administrația competentă pentru punerea corespunzătoare în aplicare a prevederilor care revin statului din convențiile internaționale la care este parte, referitoare la inspecția, supravegherea tehnică și emiterea certificatelor statutare, precum și a certificatelor de scutire pentru navele care arborează pavilionul român, este ANR.
(2) Ministerul, în conformitate cu obligațiile și responsabilitățile ce le revin administrațiilor din convențiile internaționale, urmărește ca ANR să asigure aplicarea corectă a prevederilor acestor convenții, în special în privința activităților prevăzute la alin. (1).
(3) În privința activităților prevăzute la alin. (1), ANR trebuie să acționeze în conformitate cu prevederile relevante cuprinse în Codul din 2007 pentru implementarea instrumentelor IMO obligatorii, adoptat de Adunarea Generală a IMO prin Rezoluția A.996(25) și modificat ulterior prin Rezoluția A.1019(26).
(4) În cazul în care ministerul hotărăște, în folosul navelor care arborează pavilionul român:
a) să fie autorizate unele organizații pentru a efectua, parțial sau integral, inspecțiile, supravegherea tehnică în vederea certificării, prevăzute în convențiile internaționale, precum și, după caz, să emită, să confirme și/sau să reînnoiască certificatele statutare pentru aceste nave; sau
b) să fie încredințată unor organizații efectuarea parțială sau integrală a inspecțiilor și supravegherii tehnice în vederea certificării prevăzute la lit. a), ANR poate delega aceste competențe numai unor organizații recunoscute pe baza prevederilor din Rezoluția A.739(18), adoptată de Adunarea Generală a IMO.
(5) Navele care arborează pavilionul român sunt obligate să posede un certificat de clasă emis de una dintre organizațiile recunoscute.
(6) Emiterea pentru prima dată, pentru fiecare navă, a certificatelor de scutire de către organizațiile recunoscute autorizate, prevăzute în convențiile internaționale, se va face numai cu aprobarea ANR.
(7) Efectuarea inspecțiilor necesare în vederea emiterii certificatului de siguranță radio pentru nava de marfă poate fi încredințată unui organism privat recunoscut de către ANR, autorizat în conformitate cu Ordinul ministrului transporturilor nr. 288/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru construcții navale, cu modificările și completările ulterioare, sau recunoscut de către o organizație recunoscută autorizată.
(8) Organismul prevăzut la alin. (7) trebuie să aibă suficientă experiență și personal calificat pentru a realiza în numele ANR activitatea de evaluare a siguranței în radiocomunicații.
(9) Prevederile prezentului articol nu se aplică pentru certificarea echipamentului maritim.
(1) Autorizarea organizațiilor recunoscute și încredințarea efectuării activităților prevăzute la art. 3 alin. (4) și (5) se fac în baza contractelor de mandat special prevăzute la art. 5 și cu respectarea prevederilor art. 7.
(2) ANR va încheia contracte de mandat special, în mod nediscriminatoriu, cu toate organizațiile recunoscute care și-au manifestat intenția de a efectua activitățile prevăzute la alin. (1).
(3) ANR poate limita numărul de contracte de mandat special prin care autorizează organizații recunoscute să efectueze activități de inspecție, supraveghere tehnică și certificare a navelor care arborează pavilionul român, în funcție de numărul de nave aflate în serviciu, cu condiția ca motivele limitării să fie transparente și obiective.
(4) ANR poate solicita Comisiei Europene să adopte măsurile corespunzătoare pentru a confirma aplicarea corectă a prevederilor Directivei 2009/15/CE în privința refuzului de a autoriza unele organizații recunoscute, precum și în cazul suspendării sau retragerii autorizării unor organizații recunoscute.
(5) În cazul în care ANR primește solicitarea încheierii unui contract de mandat special din partea unei organizații recunoscute care își are sediul într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, înainte de încheierea contractului, ministerul solicită administrației competente din respectivul stat să acorde același tratament organizațiilor recunoscute care au sediul în Uniunea Europeană.
(1) Relația de colaborare dintre ANR și organizația recunoscută care acționează în numele său trebuie să fie bazată pe un instrument juridic nediscriminatoriu, în formă scrisă, denumit contract de mandat special, prin care se stabilesc atribuțiile și funcțiile specifice asumate de către organizația recunoscută autorizată, incluzând cel puțin:
a) dispozițiile din apendicele II la Rezoluția A.739(18), inspirându-se din anexa și apendicele la Circulara MSC/Circ.710/MEPC/Circ.307;
b) următoarele dispoziții privind răspunderea financiară:
(i) în cazul în care se stabilește, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a unei instanțe judecătorești ori ca urmare a soluționării unui litigiu prin arbitraj, răspunderea ANR pentru un accident maritim și i se cere să despăgubească părțile vătămate pentru o pierdere sau o daună materială ori pentru vătămare corporală sau deces dovedită/dovedit în fața instanței respective a fi cauzată/cauzat de o acțiune ori o omisiune intenționată sau de o neglijență gravă a organizației recunoscute, a organelor sale, a angajaților, a agenților ori a altor entități care acționează în numele organizației recunoscute, ANR este îndreptățită să primească o despăgubire financiară de la organizația recunoscută, în măsura în care pierderea, dauna, vătămarea sau decesul menționate mai sus a fost provocată/provocat, conform hotărârii instanței respective, de către organizația recunoscută;
(ii) în cazul în care se stabilește, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a unei instanțe judecătorești sau ca urmare a soluționării unui litigiu prin arbitraj, răspunderea ANR pentru un accident maritim și i se cere să despăgubească părțile vătămate pentru vătămare corporală ori deces dovedită/dovedit în fața instanței respective a fi cauzată/cauzat de un act de neglijență sau imprudență ori de o omisiune a organizației recunoscute, a angajaților săi, a agenților săi sau a altor entități care acționează în numele organizației recunoscute, ANR este îndreptățită să fie despăgubită de către organizația recunoscută, în măsura în care vătămarea corporală ori decesul a fost provocată/provocat, conform hotărârii instanței, de către organizația recunoscută; suma maximă plătibilă de către organizația recunoscută trebuie să fie cel puțin egală cu 4 milioane euro;
(iii) în cazul în care se stabilește, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a unei instanțe judecătorești sau ca urmare a soluționării unui litigiu prin arbitraj, răspunderea ANR pentru un accident maritim și i se cere să despăgubească părțile vătămate pentru o pierdere ori o daună materială dovedită în fața instanței respective a fi cauzată de un act de neglijență sau imprudență ori de o omisiune a organizației recunoscute, a angajaților săi, agenților săi sau a altor entități care acționează în numele organizației recunoscute, ANR este îndreptățită să fie despăgubită de către organizația recunoscută, în măsura în care pierderea ori dauna materială menționate mai sus a fost cauzată, conform hotărârii instanței respective, de către organizația recunoscută; suma maximă plătibilă de către organizația recunoscută trebuie să fie cel puțin egală cu 2 milioane euro;
c) dispoziții privind un control periodic, efectuat de către ANR sau de către un organism extern imparțial desemnat de către ANR, privind atribuțiile pe care organizațiile recunoscute autorizate le îndeplinesc în numele acesteia, prevăzute la art. 7 alin. (1);
d) posibilitatea de a supune navele care arborează pavilionul român și care au beneficiat de prestația organizației recunoscute autorizate unor inspecții aleatorii și amănunțite, efectuate de către personalul de specialitate al ANR;
e) dispoziții privind raportarea obligatorie a informațiilor esențiale referitoare la flota de nave cărora organizația recunoscută autorizată le-a acordat clasă, precum și la schimbările, suspendările și retragerile de clasă, indiferent de pavilionul pe care navele respective îl arborează.
(2) Contractul de mandat special poate stabili cerința ca organizația recunoscută autorizată să fie reprezentată pe teritoriul României de o reprezentanță locală cu personalitate juridică în conformitate cu legislația României și care să se afle sub jurisdicția instanțelor de judecată românești.
(3) ANR informează Comisia Europeană imediat ce încheie un contract de mandat special cu oricare dintre organizațiile recunoscute și îi comunică acesteia informațiile relevante referitoare la respectivul contract.
(1) ANR are obligația ca, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin privind controlul statului portului (PSC) cu privire la modul în care sunt respectate cerințele convențiilor internaționale, să raporteze Comisiei Europene și celorlalte state membre ale Uniunii Europene:
a) faptul că anumite organizații recunoscute, care acționează în numele statului pavilionului navei controlate, au emis certificate statutare valabile unei nave care nu îndeplinește cerințele relevante ale convențiilor internaționale;
b) constatarea unei defecțiuni a unei nave care deține un certificat de clasă valabil, emis de o organizație recunoscută, iar defecțiunea privește elemente cuprinse în certificatul de clasă.
(2) Raportarea către Comisia Europeană și celelalte state membre ale Uniunii Europene se întocmește în conformitate cu prevederile Deciziei 2009/491/CE, respectiv art. 5 și anexa II la aceasta, pentru modelul armonizat al raportului.
(3) Fac obiectul raportărilor prevăzute la alin. (1) numai cazurile navelor care reprezintă o amenințare reală la adresa siguranței și a mediului, precum și cazurile în care se prezintă dovezi ale unei neglijențe grave din partea organizațiilor recunoscute.
(4) Asupra faptelor constatate prevăzute la alin. (1) ANR trebuie să informeze administrația competentă a statului al cărui pavilion îl arborează nava în cauză.
(5) ANR are obligația să informeze organizația recunoscută care a emis certificatele statutare sau certificatul de clasă, după caz, imediat după constatarea cazurilor prevăzute la alin. (1), în cadrul inspecțiilor PSC inițiale, pentru ca aceasta să poată întreprinde imediat măsurile de remediere corespunzătoare.