(1) Începând cu promoția 2005, absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, neconfirmați în rezidențiat, denumiți în continuare medici cu competențe limitate, pot practica medicina în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, cu modificările și completările ulterioare, cu competențe stabilite prin prezentele norme metodologice.
(2) Încadrarea medicilor cu competențe limitate se face în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1^1) și (1^2) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Medicii cu competențe limitate pot fi încadrați în unități sanitare publice și private, precum și în cabinetele medicilor de familie, cu contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată, după caz, în condițiile legii.
(4) Medicii cu competențe limitate nu pot intră în relație contractuală directă cu casele de asigurări de sănătate, nu pot fi încadrați în serviciile de ambulanță și nu au dreptul la cod de parafă.
(1) Posturile destinate medicilor cu competențe limitate se înființează și sunt prevăzute separat în statul de funcții al unității sanitare. Comitetul director al spitalului public analizează necesarul de astfel de posturi la nivelul unității și solicită aprobarea acestor posturi autorității care are competența de aprobare a statului de funcții pentru unitatea sanitară. Ocuparea posturilor vacante de medici cu competențe limitate se face prin concurs, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare privind încadrarea medicilor. Medicii cu competențe limitate încadrați în unitatea sanitară sunt repartizați la locurile de muncă de directorul medical al unității, în funcție de necesar.
(2) Numărul de posturi de medici cu competențe limitate la nivelul unei unități sanitare nu poate depăși 20% din numărul total de posturi de medici specialiști sau primari din statul de funcții aprobat.
(3) Posturile temporar vacante de medici specialiști sau primari din unitățile sanitare publice, pentru care nu există solicitări de înlocuire din partea unor medici specialiști sau primari din specialitatea respectivă, pot fi transformate temporar și ocupate, în condițiile legii, prin încadrare cu durată determinată de până la 6 luni, de medici cu competențe limitate. Ocuparea posturilor temporar vacante de medici cu competențe limitate în unitățile sanitare publice se aprobă de ordonatorul superior de credite, pe baza solicitării motivate a unității sanitare.
(4) Salarizarea medicilor cu competențe limitate se face la nivelul funcției de medic stagiar, în condițiile legii.
(5) Fondurile necesare salarizării medicilor cu competențe limitate se asigură de unitatea sanitară.
(1) Activitățile desfășurate de către medicul cu competențe limitate sunt următoarele:
a) examinează pacienții (înregistrarea datelor personale și de contact ale pacientului, înregistrarea motivului prezentării, înregistrarea datelor anamnestice, efectuarea examenului obiectiv pe aparate și sisteme);
b) întocmește și completează foaia de observație clinică generală la internare;
c) înregistrează pacienții scriptic și/sau informatic și completează datele acestora în documentele de evidență din cabinetele de medicină de familie;
d) informează pacientul cu privire la particularitățile bolii și terapia recomandată, respectând indicațiile medicului supraveghetor;
e) însoțește pacientul la investigațiile prescrise și îi oferă acestuia explicații despre procedurile respective și necesitatea efectuării acestora;
f) urmărește evoluția pacienților aflați la tratament și consemnează evoluția curentă în foaia de observație clinică generală;
g) aduce la cunoștința medicului supraveghetor evoluția curentă a pacienților aflați la tratament;
h) completează documentele de externare, recomandările terapeutice și întocmește documentele anexe (rețete medicale, bilete de trimitere, concedii medicale) la indicația medicului supraveghetor;
i) participă la activitățile curente de prezentare a cazurilor (rapoarte de gardă, contravizite) din unitățile sanitare, precum și la vizitele la domiciliu efectuate de medicul supraveghetor;
j) aplică tratamentele aprobate de medicul supraveghetor;
k) efectuează manevrele terapeutice în care este instruit, sub coordonarea medicului supraveghetor;
l) asistă și ajută medicul supraveghetor titular al cabinetului de medicină de familie la derularea programelor de sănătate din cadrul asistenței medicale primare, sub responsabilitatea acestuia;
m) îndrumă pacienții și îi prezintă pe criterii de urgență medicului curant supraveghetor, în conformitate cu protocoalele și ghidurile aprobate;
n) prescrie investigațiile la indicația medicului supraveghetor și înregistrează rezultatele acestora în foaia de observație clinică generală, respectiv în documentele de evidență din cabinetele de medicină de familie;
o) sesizează cu promptitudine medicului supraveghetor situațiile de urgență apărute în evoluția pacienților și participă, în cadrul echipei medicale, la rezolvarea acestora;
p) participă sub supraveghere la proceduri, manopere și tehnici diagnostice și terapeutice;
q) efectuează proceduri, manopere, tehnici diagnostice și terapeutice simple, la indicația și sub coordonarea medicului supraveghetor;
r) participă la activitatea medicală desfășurată în unitățile de primiri urgențe, sub supravegherea medicului-șef de gardă;
s) discută abordarea diagnostică și terapeutică pentru fiecare caz, întocmește și susține prezentări de caz;
t) participă la activitatea de gardă, sub supravegherea medicului titular de gardă.
(2) Activitatea prevăzută la alin. (1) lit. r) se realizează prin:
a) examinarea pacienților, solicitarea investigațiilor paraclinice și aplicarea tratamentelor;
b) identificarea pacienților care necesită spitalizare;
c) identificarea pacienților care necesită consult imediat în serviciul de urgență;
d) desfășurarea de activități ca membru într-o echipă de reanimare cu sarcini specifice, sub supravegherea medicului-șef de gardă;
e) efectuarea de proceduri, manopere, tehnici diagnostice și terapeutice, inclusiv măsuri precoce de resuscitare cardiopulmonară (BL. S), conform indicațiilor medicului supraveghetor;