Articolul 1
Senatul constată că propunerea de Regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia parteneriatelor înregistrate nu respectă nici principiul subsidiarității și nici pe cel al proporționalității pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce privește încălcarea principiului subsidiarității de către propunerea de regulament, motivele au în vedere legislația în vigoare a României. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil prevede în cuprinsul art. 277 alin. (3) că "parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România". Legea nr. 4/1953 Codul familiei, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede posibilitatea încheierii de parteneriate civile. Singura modalitate legală de consfințire în fața autorităților statului a unei legături între două persoane este cea a familiei, rezultată în urma căsătoriei între un bărbat și o femeie.
Chiar în condițiile apartenenței la spațiul european, se consideră că respectarea valorilor sociale, ale celor de entitate națională, conviețuirea în respect față de ordinea și tradiția juridică consacrată trebuie să aibă o aplicabilitate continuă, neîntreruptă și să nu fie afectată în domenii definitorii pentru națiune.
Numai o parte dintre statele membre UE recunosc instituția parteneriatului înregistrat, astfel proiectul de regulament nu poate aduce plus de valoare din punctul de vedere al reglementărilor juridice aplicabile în spațiul european.
Luând în considerare eficiența reglementării prin acțiunea la nivelul UE se constată că nu se justifică intervenția legislativă la acest nivel, deoarece parteneriatele nu sunt recunoscute de toate statele membre. Așadar, folosirea ca temei juridic a art. 81 alin. 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care reglementează adoptarea de măsuri din dreptul familiei cu implicații transfrontaliere, nu poate fi aplicat în ceea ce privește competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia parteneriatelor înregistrate.
Constituția României, republicată, consacră prin dispozițiile art. 26 că autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată, precum și faptul că persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Se consideră că actul legislativ poate fi un instrument juridic foarte bun, dar cu aplicabilitate numai în țările care recunosc parteneriatele înregistrate, pentru țara noastră nefiind necesar unul atât timp cât parteneriatele înregistrate nu sunt recunoscute din punct de vedere legal.
2. În ceea ce privește încălcarea principiului proporționalității de către propunerea de regulament, motivele au în vedere faptul că acest tip de instrument juridic are o forță juridică obligatorie, sub toate elementele și prevederile sale, în acest fel particularitățile și specificitatea reglementărilor fiecărui stat membru al UE nu mai pot fi avute în vedere. De aceea, se manifestă rezerve, având în vedere considerente de legislație și de reglementare națională, a alegerii acestui tip de instrument în detrimentul unei directive, care ar fi lăsat o marjă în ceea ce privește obținerea rezultatului scontat.
Respectând principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești dintr-un stat membru în altul, se consideră că art. 18 din regulament intervine asupra a ceea ce ar trebui definit și acceptat de fiecare stat prin conceptul de "ordine publică".