(actualizat până la data de 18 iulie 2016*)
ministrul finanțelor publice emite următorul ordin:
(1) Prezentul ordin se aplică pentru obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și pentru cele stabilite de alte direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și transmise spre recuperare Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(2) Facilitățile fiscale prevăzute la art. 2 se acordă de către următoarele structuri, denumite în continuare organe competente:
a) Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organele fiscale competente subordonate, pentru obligațiile fiscale administrate de aceasta, cu excepția celor prevăzute la lit. b) și c);
b) Autoritatea Națională a Vămilor, prin organele sale subordonate, pentru obligațiile fiscale administrate de aceasta;
c) direcțiile de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligațiile stabilite de acestea și transmise spre recuperare Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(3) Obligațiile fiscale de a căror plată depinde acordarea facilității sunt cele administrate/stabilite de fiecare dintre organele prevăzute la alin. (2).
(1) Pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor fiscale principale restante la data de 31 august 2011 se acordă următoarele facilități:
a) anularea penalităților de întârziere, precum și anularea unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente acestor obligații fiscale principale, dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora, administrate/stabilite de fiecare dintre organele competente prevăzute la art. 1 alin. (2), sunt stinse prin plată sau compensare până la data de 31 decembrie 2011, cu excepția obligațiilor prevăzute la alin. (2);
b) reducerea cu 50% a penalităților de întârziere, precum și reducerea cu 50% a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente acestor obligații fiscale principale, dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora, administrate/stabilite de fiecare dintre organele competente prevăzute la art. 1 alin. (2), sunt stinse prin plată sau compensare până la data de 30 iunie 2012, cu excepția obligațiilor prevăzute la alin. (2).
(2) Pentru dobânzile datorate până la data stingerii și stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiția se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală.
Alin. (1) al art. 3 a fost anulat de DECIZIA nr. 3.593 din 13 noiembrie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 18 iulie 2016.
(2) Prin dobânzi aferente obligațiilor principale, conform art. 2, se înțelege și cota de 50% din majorările de întârziere reprezentând componenta de dobândă a acestora.
(3) Majorările de întârziere pentru care se acordă facilitățile prevăzute la art. 2 sunt cele datorate pentru perioada 1 ianuarie 2006-30 iunie 2010.
(4) Prin obligații principale, în sensul art. 2, se înțelege și sumele reprezentând amenzi exigibile, de orice fel, cu excepția celor pentru care, potrivit legii, este suspendată executarea actului prin care s-a aplicat amenda. În acest caz, data exigibilității este:
a) data comunicării actului de individualizare a amenzii, în cazul amenzilor stabilite de organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală;
b) data primirii titlurilor executorii, în cazul amenzilor stabilite de alte instituții și transmise Agenției Naționale de Administrare Fiscală în vederea executării.
Facilitățile prevăzute la art. 2 nu se acordă pentru obligațiile fiscale stinse prin poprire sau prin sume încasate din valorificarea bunurilor sechestrate.
Până la data de 15 octombrie 2011, organele competente identifică contribuabilii care, conform evidențelor fiscale, înregistrează obligații fiscale principale restante la data de 31 august 2011 și notifică contribuabilii privind posibilitatea acordării facilității prevăzute la art. 2. Contribuabilii care nu au fost notificați se pot adresa organelor competente pentru clarificarea situației fiscale.
Organul competent are obligația ca, la solicitarea contribuabililor, să clarifice eventualele neconcordanțe existente între evidența acestora și evidența fiscală.
(1) În vederea acordării facilității prevăzute la art. 2, contribuabilii pot depune o cerere prin care solicită o situație a obligațiilor de plată exigibile, care urmează a fi stinse în scopul îndeplinirii condiției prevăzute la art. 2 alin. (1), precum și a celor care intră sub incidența facilității.
(2) În termen de 5 zile de la data depunerii cererii, organul competent comunică contribuabilului situația prevăzută la alin. (1) și întocmește borderou provizoriu de scădere din evidența fiscală a obligațiilor fiscale ce pot face obiectul facilității prevăzute la art. 2.
(3) Dacă în termen de 10 zile de la data comunicării situației prevăzute la alin. (1) se sting prin plată sau compensare obligațiile principale și dobânzile aferente acestora, cu respectarea prevederilor art. 114 și 115 din Codul de procedură fiscală, organul competent validează borderoul provizoriu de scădere. În acest caz, în termen de 3 zile de la data stingerii, organul competent emite decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, potrivit art. XI alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.
(4) Dacă s-au stins și aceste obligații fiscale accesorii în termenul prevăzut la art. 111 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 114 și 115 din Codul de procedură fiscală, organul competent verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. XI din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011 și emite, după caz:
a) decizia de anulare a penalităților de întârziere, pentru penalitățile de întârziere și cota de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale restante la data de 31 august 2011;
b) decizia de reducere a penalităților de întârziere, pentru 50% din penalitățile de întârziere, precum și pentru 50% din cota de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale restante la data de 31 august 2011.
(5) Decizia prevăzută la alin. (4) se întocmește în două exemplare, din care un exemplar se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează la organul competent.
Dacă obligațiile fiscale nu se sting în termenul prevăzut la art. 7 alin. (3) sau, după caz, în situația în care nu se sting obligațiile fiscale accesorii în termenul prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, se operează în evidența fiscală repunerea obligațiilor fiscale ce au făcut obiectul borderoului provizoriu de scădere. În acest caz, contribuabilul poate depune o nouă cerere ori de câte ori apreciază că are posibilitatea de a îndeplini condițiile pentru a beneficia de facilitatea prevăzută la art. 2.
Contribuabilii care nu au depus cererea prevăzută la art. 7 alin. (1), dar sting prin plată sau compensare toate obligațiile de plată, solicită acordarea facilității prevăzute la art. 2 prin depunerea unei cereri la organul competent. Dispozițiile art. 7 alin. (4)-(5) sunt aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor care formează obiect al facilității prevăzute la art. 2, potrivit art. 117 din Codul de procedură fiscală.
Procedurile de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală se aplică și pentru obligațiile fiscale cu scadență după intrarea în vigoare a prevederilor art. XI din Ordonanța Guvernului nr. 30/2011, neachitate în termenul legal de plată.
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul finanțelor publice, Gheorghe Ialomițianu
București, 3 octombrie 2011.