HOTĂRÂRE ARBITRALĂ din 3 octombrie 2011

având ca obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme

Completul de arbitraj este constituit din:

Tănăsescu Mihai Alexandru - președinte

Voican Maria Mădălina - arbitru

Găvenea Dumitru-Silvan - arbitru

Nemeș Vasile - arbitru

Olteanu Edmond Gabriel - arbitru

Pe rol se află soluționarea cererilor de arbitraj formulate de către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în municipiul București, str. Gheorghe Petrașcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, cu sediul ales pentru comunicarea actelor în municipiul București, str. Mihai Bravu nr. 29-35, bl. P3, sc. 1, ap. 16, sectorul 2, și de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul București, bd. N. Titulescu nr. 88B, sectorul 1.

Cererea de arbitraj formulată de ADPFR, depusă la termenul din 12 septembrie 2011, are ca obiect stabilirea formei finale a protocolului privind stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme a remunerației cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, precum și stabilirea comisionului de colectare datorat de ADPFR colectorului unic UPFR.

Cererea de arbitraj formulată de UPFR, depusă la termenul din 12 septembrie 2011, are ca obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remunerațiilor pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune cuvenite organismului beneficiar ADPFR și comisionul datorat colectorului unic UPFR pentru gestiunea colectivă obligatorie a acestor fonograme pentru anul 2011.

Arbitrajul s-a desfășurat la termenele din 12, 21 și 29 septembrie 2011, conform celor consemnate în încheierile de ședință aflate la dosarul cauzei de arbitraj. La termenul din 29 septembrie 2011 au avut loc dezbaterile și ambele părți au depus concluzii scrise.

În temeiul art. 360^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, completul a amânat pronunțarea la data de 3 octombrie 2011.

Deliberările au avut loc în data de 3 octombrie 2011, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor.

Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile și concluziile părților,

COMPLETUL DE ARBITRAJ

constată următoarele:

Ambele organisme de gestiune colectivă, ADPFR și UPFR, au formulat cereri de inițiere a procedurii de arbitraj, care au fost înregistrate la ORDA cu nr. RG II/11.131 din 31 august 2011 și, respectiv, RGII/11.247 din 5 septembrie 2011.

Constituirea completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, părțile fiind convocate pentru tragere la sorți în vederea desemnării a 5 arbitri titulari și a 3 arbitri de rezervă.

Ca urmare a faptului că domnul Popovici Ernest Virgil a anunțat că se află în imposibilitate de a intră în completul arbitral, acesta a fost înlocuit, în temeiul art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, cu primul arbitru de rezervă, în ordinea tragerii la sorți, domnul Găvenea Dumitru-Silvan.

Completul de arbitraj a fost convocat în data de 7 septembrie 2011, când, în baza art. 131^2 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit primul termen de arbitraj, locul acestuia și onorariul.

ADPFR, prin cererea de arbitraj formulată, a solicitat stabilirea formei finale a protocolului privind stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme a remunerației cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, precum și stabilirea comisionului datorat colectorului unic UPFR.

În motivarea cererii, ADPFR a arătat că începând cu anul 2006 în România există două organisme de gestiune colectivă pentru drepturile producătorilor de fonograme, UPFR și ADPFR, și că este necesar ca între cele două organisme să se încheie un protocol care să stabilească modalitatea de repartizare a remunerațiilor colectate de la organismele de televiziune în numele producătorilor de fonograme. ADPFR a susținut că UPFR a refuzat în mod categoric definitivarea negocierilor și încheierea unui protocol care să stabilească criteriile repartizării între organisme a remunerației și modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. A arătat că atât criteriile de repartizare, cât și comisionul de colectare au fost stabilite până în prezent unilateral de către UPFR.

În privința criteriilor de repartizare a sumelor colectate, ADPFR a afirmat că este de acord cu repartizarea sumelor în conformitate cu criteriul utilizării reale a repertoriului fiecărui organism. A considerat că este obligatoriu ca între cele două organisme de gestiune colectivă să fie stabilită cota procentuală cuvenită fiecăruia, și nu doar criterii de repartiție.

A solicitat ca instanța arbitrală să aibă în vedere raportul de monitorizare realizat de TNS CSOP în România în perioada decembrie 2010-ianuarie 2011, coroborat cu numărul de holograme achiziționate de membrii fiecărui organism de gestiune colectivă. De asemenea, ADPFR a arătat că un alt criteriu pentru stabilirea procentelor cuvenite părților îl poate reprezenta un coș format din televiziunile de gen ponderat cu audiențele ARMA. Un alt reper pentru procentul solicitat îl constituie hologramele achiziționate în anul 2010, fără a lua în considerare inserturile (CD/DVD-uri distribuite cu ziare, fără valoare economică). ADPFR a solicitat acordarea unui procent asemănător cu cel stabilit pentru sumele colectate având ca sursă retransmiterea prin cablu. A susținut că nu există o modalitate de stabilire exactă a gradului de utilizare a repertoriului fiecărui organism de gestiune colectivă.

În ceea ce privește comisionul reținut de către organismul de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, ADPFR a arătat că până în prezent UPFR a reținut un comision de 14%, stabilit în mod incorect, unilateral de către consiliul director al UPFR. A propus aplicarea unui comision de maximum 5%, având în vedere, în primul rând, opțiunea membrilor ADPFR ca activitatea de colectare în ceea ce îi privește să se facă în această limită de cheltuieli, în al doilea rând, cheltuielile reale care pot fi angajate pentru această activitate și, în al treilea rând, comparația cu comisioanele de colectare stabilite în alte protocoale privind alte domenii de utilizare a obiectelor protejate.

UPFR, prin cererea de arbitraj formulată, a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remunerațiilor pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune cuvenite organismului beneficiar ADPFR și a comisionului datorat colectorului unic UPFR pentru gestiunea colectivă obligatorie a acestor fonograme, pentru anul 2011.

În cuprinsul cererii s-a afirmat că stabilirea criteriilor de repartiție trebuie făcută în conformitate cu utilizarea reală a repertoriului gestionat de ADPFR. În mod concret, determinarea trebuie să fie făcută proporțional cu utilizarea reală a fonogramelor de comerț, astfel cum rezultă din playlisturile provenite de la organismele de televiziune, și, pentru sumele achitate de posturile generaliste care nu transmit playlist sau al căror playlist nu permite identificarea repertoriului utilizat sau care transmit un playlist incomplet, pentru partea nedocumentată din playlistul incomplet, potrivit coșului TV care conține toate playlisturile disponibile și prelucrabile, înaintate de televiziunile generaliste (altele decât cele muzicale) ponderate cu audiența.

UPFR a arătat că aplicând aceste criterii pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune în anul 2011, membrilor actuali ai ADPFR li se cuvine o remunerație procentuală diferită în funcție de categoria postului TV care a achitat remunerația, respectiv, în prima variantă, 0,31% din sumele colectate de UPFR de la televiziunile generaliste și 7,75% din sumele colectate de la televiziunile muzicale. În cea de-a doua variantă, prin adăugarea la procentele care se cuvin ADPFR, strict în funcție de utilizarea reală a repertoriului declarat, a fonogramelor neidentificate, respectiv a celor care nu au putut fi identificate ca aparținând repertoriilor celor două organisme beneficiare, ADPFR și UPFR, din cauza erorilor de declarare, ADPFR i se cuvine o remunerație de 1,28% din sumele colectate de UPFR de la televiziunile generaliste și 14,71% din sumele colectate de același organism de la televiziunile muzicale.

Cu privire la comisionul de colectare și repartizare către ADPFR a remunerațiilor echitabile pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, UPFR solicită un comision de 14% pentru acoperirea costurilor care vor fi evidențiate distinct de UPFR și justificate prin documente privind acoperirea reală a acestora.

Prin întâmpinarea formulată, ADPFR a invocat excepția prematurității cererii de arbitraj formulate de către UPFR. A arătat că prin cererea introductivă au fost invocate pretenții care nu au fost supuse în prealabil negocierii, ceea ce reprezintă "un fine de neprimire ce împiedică luarea unei hotărâri", și că "orice propunere făcută direct în arbitraj este neavenită și prematur formulată". Au fost indicate drept temei de drept al susținerilor "dispozițiile art. 131 și următoarele din lege, privind reglementarea procedurilor de negociere".

Cu privire la fondul raporturilor dintre părți, ADPFR a susținut că este obligatorie stabilirea unor procente de repartizare a sumelor colectate, și nu doar a unor criterii de repartizare. ADPFR a afirmat că playlisturile prelucrate de UPFR nu corespund realității și nu pot fi privite ca un instrument serios pentru determinarea cotei procentuale a fiecărui organism de gestiune colectivă. Întâmpinarea cuprinde critici cu privire la variantele stabilite de către UPFR. ADPFR a arătat că studiile de monitorizare a televiziunilor, prezentate de UPFR, sunt nerelevante atât timp cât nu se știe care este obiectul monitorizării acestor institute de sondare. Referitor la comisionul de colectare și repartizare, ADPFR subliniază că propunerea UPFR nu are nicio justificare și nici nu se reflectă în cheltuielile reale realizate cu activitatea de colectare.

UPFR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, în parte, a cererii de arbitraj formulate de ADPFR. Apărările reiterează susținerile cuprinse și în cererea de arbitraj a UPFR în ceea ce privește aplicarea criteriului utilizării reale a repertoriului utilizat de fiecare organism de gestiune colectivă, conform art. 127 alin. (1) lit. f) și art. 134 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. Au fost combătute propunerile de criterii formulate de ADPFR și s-a arătat, printre altele, că repartizarea remunerațiilor achitate de televiziunile generaliste după un coș TV care să conțină playlisturile televiziunilor muzicale este profund inechitabilă și chiar tendențioasă. S-a arătat că acordarea de remunerații mai mari decât cele aferente utilizării repertoriului gestionat de ADPFR reprezintă îmbogățire fără justă cauză a acestui organism de gestiune.

Referitor la comisionul de colectare și repartizare a remunerațiilor, s-a afirmat că reducerea drastică a comisionului, fără a se ține seama de necesitatea desfășurării unor activități eficiente de colectare și repartizare, afectează activitatea de colectare, conducând în final la scăderea sumelor care vor fi colectate numai în limita costurilor de colectare stabilite a priori prin arbitraj.

În cauză, ambele părți au administrat proba cu înscrisuri. Niciuna dintre părți nu a solicitat încuviințarea și administrarea altei probe.

Analizând actele și lucrările dosarului, completul de arbitraj reține următoarele:

Completul de arbitraj este legal învestit și are competența de a soluționa cererile de arbitraj formulate de ADPFR și UPFR în temeiul art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la excepția prematurității cererii de arbitraj formulate de UPFR, invocată de ADPFR, trebuie avut în vedere că procedura reglementată de art. 131 și 131^1 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă doar în privința negocierii metodologiilor dintre organismele de gestiune colectivă și utilizatori. În speță, ambele părți au calitatea de organisme de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme și prezentul arbitraj se desfășoară în condițiile art. 133 alin. (5) raportat la art. 131^2 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. art. 133 alin. (2) din acest act normativ stabilește depunerea de către organismele de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație la ORDA a unui protocol prin care sunt stabilite: a) criteriile repartizării între organisme a remunerației; b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al ORDA, drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză; c) modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. Nedepunerea protocolului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor dă dreptul oricăruia dintre organismele de gestiune colectivă să inițieze procedura de arbitraj. Trimiterea făcută de art. 133 alin. (5) la art. 131^2 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, are în vedere doar procedura de inițiere și desfășurare a arbitrajului, nu și etapele prealabile acestuia.

Prin urmare, nu există o dispoziție legală în sensul parcurgerii unei proceduri prealabile obligatorii de natura aceleia arătate de ADPFR prin întâmpinare.

Excepția prematurității cererii de arbitraj formulate de către UPFR este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Cu privire la limitele învestirii, completul de arbitraj constată că, deși textul art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, face referire la stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerațiilor între organismele de gestiune colectivă, repartizarea efectivă rămâne fără conținut în lipsa determinării unor procente concrete întemeiate pe aceste criterii. Este justificată determinarea procentuală a repartizării sumelor colectate, în raport cu caracterul procentual al remunerației datorate de organismele de televiziune pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora și cu practica în domeniu atât a instanței arbitrale, cât și a instanțelor judecătorești (de exemplu, Hotărârea arbitrală din 20 decembrie 2008, Decizia civilă nr. 264A din 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală).

Dar, în niciun caz, instanța arbitrală nu are dreptul de a stabili mai mult decât atât, respectiv un protocol sau o metodologie aplicabilă între organismele de gestiune colectivă, așa cum a solicitat prin cererea de arbitraj ADPFR.

În privința criteriilor repartizării între organisme a remunerației colectate, completul de arbitraj constată că susținerile părților sunt convergente în ceea ce privește aplicarea cu prioritate a criteriului utilizării reale a repertoriului utilizat de fiecare organism de gestiune colectivă. Acest criteriu este în acord cu dispozițiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare - art. 127 alin. (1) lit. f), art. 131^1 alin. (1) lit. d), art. 131^1 alin. (2) teza a II-a și art. 134 alin. (2) lit. d) teza I.

În ceea ce privește criteriile suplimentare propuse de ADPFR, nu poate fi reținut argumentul în sensul că trebuie avută în vedere ponderea sau audiența unui anumit gen muzical. Niciunul dintre organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme nu deține în exclusivitate și în totalitate producătorii unui anumit gen muzical. Este corect ca raportarea să fie făcută la repertoriul concret pe care fiecare dintre părți îl gestionează.

Nu poate fi avut în vedere nici numărul de holograme achiziționate de membrii fiecărui organism de gestiune colectivă. Acest criteriu nu poate măsura nici măcar vandabilitatea respectivelor opere, în condițiile în care se face referire la hologramele achiziționate, și nu la exemplarele vândute. Oricum, în discuție este radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, nu chestiuni colaterale.

Este esențial că în cauză doar UPFR a probat utilizarea reală a fonogramelor. ADPFR nu a solicitat administrarea unei probe care să îi confirme susținerile din cererea de arbitraj și din întâmpinare în ceea ce privește folosirea reală a propriului repertoriu.

În raport cu dispozițiile legale și cu conținutul Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organisme de radiodifuziune și de televiziune, prin gestiune colectivă obligatorie, trebuie să se acorde prioritate criteriului repartizării remunerației colectate proporțional cu utilizarea reală a fonogramelor, așa cum rezultă din playlisturile provenite de la organismele de televiziune.

Pentru determinarea remunerației cuvenite părților din sumele achitate de posturile TV generaliste care nu transmit playlist sau al căror playlist nu permite identificarea repertoriului utilizat sau care transmit un playlist incomplet, pentru partea nedocumentată din playlistul incomplet, repartizarea urmează să fie făcută potrivit coșului TV care conține toate playlisturile disponibile și prelucrabile, înaintate de televiziunile generaliste (altele decât cele muzicale) ponderate cu audiența.

Nu poate fi avut în vedere pentru stabilirea remunerației cuvenite părților din sumele achitate de posturile TV generaliste un criteriu reprezentat de un coș format din playlisturile și audiențele televiziunilor de gen (muzicale), așa cum a susținut ADPFR.

În raport cu criteriile stabilite de completul de arbitraj, procentelor propuse de către UPFR prin cererea de arbitraj și prin concluziile scrise ("varianta a doua") trebuie să li se aducă câteva corecții.

Sunt demne de reținut susținerile ADPFR în sensul că proporția remunerațiilor achitate de televiziunile muzicale este de 5% din totalul sumelor colectate de la televiziuni, iar în cazul televiziunilor generaliste de 95% (pagina 13 penultimul alineat din întâmpinare). Sunt, de asemenea, de reținut și afirmațiile UPFR în sensul în care, în aplicarea primului criteriu al utilizării reale a repertoriului fiecărui organism de gestiune colectivă, secundele difuzate din fiecare repertoriu trebuie să se raporteze la piesele identificate.

Prin urmare, folosind criteriile mai sus expuse, completul de arbitraj stabilește împărțirea în cote procentuale a remunerației cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune astfel: 97,59% pentru UPFR și 2,41% pentru ADPFR.

Cu privire la comisionul de colectare, părțile au avut poziții diferite atât prin cererile de învestire, cât și cu prilejul dezbaterilor, respectiv ADPFR a propus un comision de colectare de maximum 5%, în timp ce UPFR a solicitat un comision de colectare în cuantum de 14%.

Completul de arbitraj a reținut, în primul rând, principiul acoperirii reale a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector, astfel cum este el reglementat de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. Ambele părți au susținut acest principiu cu rezultate diferite însă.

Completul a avut în vedere estimarea de buget a UPFR pentru anul 2011 din care rezultă că încasările din colectarea remunerației cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune au fost previzionate a fi în valoare de 6.100.000 lei.

Cheltuielile prognozate (pe categoriile de costuri radio-tv, costuri repartiție, costuri monitorizare, costuri administrativ) includ: cheltuieli privind consumabile, onorarii, telecomunicații, servicii poștale, comisioane bancare, prestări servicii, licențe software, salarii, combustibil, energie, apă, asigurări, întreținere, amortizări. După cum se constată, aceste cheltuieli se fac inclusiv în interesul membrilor UPFR și completul reține că se impune reducerea procentului de 14% propus de UPFR. Cu titlu de exemplu pot fi date și alte costuri cum ar fi costuri antipiraterie și comisionul de publicitate/PR. În ceea ce privește costurile antipiraterie, UPFR nu posedă un mandat în acest sens, astfel cum impun prevederile art. 139 alin. (1) teza finală din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, iar în ceea ce privește comisionul de PR/publicitate, acesta nu se justifică întrucât activitatea de colectare nu necesită nici publicitate, nici PR.

Prevederile celor două texte de lege care au aplicare în cauză, art. 134 alin. (2) lit. b) și art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, impun o limită maximă de 15% din sumele colectate anual pentru "comisionul datorat de titularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a acestuia, prevăzute la art. 127 alin. (1), cumulat cu comisionul datorat organismului de gestiune colectivă care este colector unic".

Altfel spus, aplicând textul la cauza dedusă arbitrajului, comisionul datorat de membrii ADPFR propriului organism de gestiune, împreună cu comisionul datorat către UPFR, ca organism colector, nu trebuie să depășească 15% din sumele colectate anual. Or, dacă membrii ADPFR plătesc doar UPFR un comision de 14% din sumele colectate, rezultă că propriului organism nu îi mai pot plăti decât 1%. În aceste condiții se creează o diminuare a capacității de funcționare a organismului de gestiune, rolul comisionului către propriul organism de gestiune colectivă fiind, potrivit textelor legale menționate, chiar de a acoperi cheltuielile de funcționare.

Totuși, având în vedere nevoia de monitorizare permanentă a organismelor de televiziune, activitate ce presupune costuri crescute, dar care prezintă interes pentru toți membrii celor două organisme de gestiune colectivă, completul de arbitraj reține că un comision de 5%, propus de ADPFR, este insuficient.

De aceea, față de cele de mai sus și văzând dispozițiile art. 133 alin. (2) lit. c) coroborate cu ale alin. (4) al aceluiași articol din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, care promovează principiul acoperirii reale a costurilor de colectare, completul de arbitraj stabilește un comision de colectare în cuantum de 7%, considerând că nu pot fi reținute în cuantumul comisionului de colectare decât acele sume care se înscriu în categoria strictă a costurilor de colectare.

În ceea ce privește cheltuielile arbitrale, întrucât cererea fiecărei părți a fost admisă numai în parte, completul de arbitraj urmează a le compensa, potrivit art. 276 din Codul de procedură civilă, alte cheltuieli avansate de părți rămânând în sarcina acestora.

Față de considerentele expuse,

COMPLETUL DE ARBITRAJ

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția prematurității cererii de arbitraj formulate de către UPFR.

Admite, în parte, cererea de arbitraj formulată de ADPFR.

Admite, în parte, cererea de arbitraj formulată de UPFR.

Stabilește, în baza criteriului utilizării reale a repertoriilor gestionate de părți, împărțirea în cote de 97,59% pentru UPFR și 2,41% pentru ADPFR a remunerației cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune.

Stabilește, un comision de colectare de 7% datorat de ADPFR organismului de gestiune colectivă UPFR, desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme.

Compensează cheltuielile arbitrale

Pronunțată astăzi, 3 octombrie 2011, la sediul ORDA din municipiul București, Calea Victoriei nr. 118, et. 4-5, sectorul 1.

Executorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Complet de arbitraj:

Tănăsescu Mihai Alexandru - președinte

Voican Maria Mădălina - arbitru

Găvenea Dumitru-Silvan - arbitru

Nemeș Vasile - arbitru

Olteanu Edmond Gabriel - arbitru

_________