Articolul I
Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții, aprobat prin Ordinul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 19/116/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 și 1.035 bis din 28 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (1), după teza a VI-a se introduce o nouă teză, teza a VII-a, cu următorul cuprins:
"Expresiile «poziție din securitizare» și «poziție din resecuritizare» au semnificația prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și pozițiilor din securitizare, cu modificările și completările ulterioare."
2. La articolul 9 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
"a) cerințele de capital, calculate în conformitate cu metodele și opțiunile prevăzute în anexele nr. I, II și, dacă este cazul, în anexa nr. V, pentru activitățile legate de portofoliul de tranzacționare, respectiv la pct. 1-4 din anexa nr. II, pentru activitățile din afara portofoliului de tranzacționare;".
3. La anexa nr. I punctul 8 primul paragraf, partea introductivă se modifică și va avea următorul cuprins:
"8. Atunci când se calculează cerința de capital pentru riscul de piață a părții care își asumă riscul de credit (vânzătorul de protecție), în lipsa unor dispoziții contrare, se utilizează valoarea noțională a contractului instrumentului derivat de credit. Fără a aduce atingere primei teze, instituția poate opta pentru înlocuirea valorii noționale cu valoarea noțională minus eventualele modificări ale valorii pe piață a instrumentului derivat de credit, intervenite de la inițierea tranzacției. În scopul calculării cerinței pentru riscul specific, alta decât pentru instrumente de tip total return swap, se utilizează scadența contractului instrumentului derivat de credit în locul scadenței obligației. Pozițiile sunt determinate după cum urmează:".
4. La anexa nr. I al treilea paragraf al punctului (V) de la primul paragraf al punctului 8 se modifică și va avea următorul cuprins:
"Atunci când un instrument derivat de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplată) beneficiază de un rating extern, vânzătorul de protecție calculează cerința de capital pentru riscul specific utilizând ratingul instrumentului derivat și aplică ponderile de risc corespunzătoare, aferente securitizării, după caz."
5. La anexa nr. I punctul 14, primul paragraf se modifică și va avea următorul cuprins:
"14. Instituția trebuie să atribuie pozițiile nete din portofoliul de tranzacționare pe instrumente care nu sunt poziții din securitizare, calculate conform pct. 1, categoriilor corespunzătoare din tabelul 1, în funcție de emitent/debitor, de evaluarea externă sau internă a creditului și de scadența reziduală, și să le înmulțească cu ponderile prevăzute în tabelul menționat. Instituția trebuie să însumeze pozițiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului punct (indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculării cerinței de capital pentru acoperirea riscului specific. Aceasta calculează cerința de capital pentru riscul specific în cazul pozițiilor care sunt poziții din securitizare în conformitate cu pct. 16a.
Pentru scopurile prezentului punct, precum și ale pct. 14a și 16a, instituția poate limita produsul dintre pondere și poziția netă la plafonul reprezentat de pierderea maximă posibilă ca urmare a riscului de nerambursare. În cazul unei poziții scurte, această limită poate fi calculată ca o modificare a valorii determinată de faptul că denumirile-suport devin imediat lipsite de risc de nerambursare."
6. La anexa nr. I, după punctul 14 se introduc trei noi puncte, punctele 14a, 14b și 14c, care vor avea următorul cuprins:
"14a. Prin derogare de la dispozițiile pct. 14, o instituție poate determina ca cerință de capital pentru riscul specific aferent portofoliului de tranzacționare pe bază de corelație cea mai mare dintre următoarele două valori:
a) cerințele totale de capital pentru risc specific care s-ar aplica exclusiv pozițiilor nete lungi din portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație;
b) cerințele totale de capital pentru risc specific care s-ar aplica exclusiv pozițiilor nete scurte din portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație.
14b. Portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație constă în pozițiile din securitizare și instrumentele derivate de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplată) care îndeplinesc următoarele criterii:
a) pozițiile nu sunt nici poziții din resecuritizare, nici opțiuni pe o tranșă din securitizare și nici alte instrumente derivate ale expunerilor din securitizare care nu oferă o repartizare proporțională din încasările unei tranșe din securitizare; și
b) toate instrumentele de referință sunt fie instrumente care presupun o singură semnătură (instrumente de tip single-name), incluzând instrumente derivate de credit care presupun o singură semnătură (instrumente de tip single-name credit derivatives) pentru care există o piață lichidă bidirecțională, fie indici care sunt tranzacționați în mod obișnuit și care sunt bazați pe entitățile de referință în cauză. Se consideră că există o piață bidirecțională atunci când există oferte independente de cumpărare și vânzare, făcute cu bună-credință, astfel încât determinarea unui preț, corelat în mod rezonabil cu ultimele prețuri de vânzare sau cu cotațiile curente competitive de cumpărare ori de vânzare, efectuate cu bună-credință, se poate realiza într-o singură zi, iar decontarea la acest preț se poate realiza într-un interval relativ scurt potrivit uzanței comerciale.
14c. Pozițiile care se referă la oricare dintre următoarele elemente nu sunt incluse într-un portofoliu de tranzacționare pe bază de corelație:
a) o expunere-suport care poate fi încadrată în clasele de expuneri menționate la art. 4 alin. (1) lit. h) și i) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, cu modificările și completările ulterioare, în afara portofoliului de tranzacționare al instituției; sau
b) o creanță asupra unei entități cu scop special.
O instituție poate include în portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație pozițiile care nu sunt nici poziții din securitizare, nici instrumente derivate de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplată), dar care acoperă alte poziții ale acestui portofoliu, sub rezerva existenței unei piețe lichide bidirecționale, astfel cum se prevede la pct. 14b lit. b), pentru instrumentul respectiv sau elementele-suport ale acestuia."
7. La anexa nr. I, după punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 16a, care va avea următorul cuprins:
"16a. Pentru instrumentele din portofoliul de tranzacționare care sunt poziții din securitizare, instituția trebuie să aplice o pondere pozițiilor nete calculate în conformitate cu pct. 1, după cum urmează:
a) pentru pozițiile din securitizare care ar face obiectul abordării standard pentru riscul de credit, din afara portofoliului de tranzacționare al aceleiași instituții, 8% din ponderea de risc conform abordării standard prevăzute în cap. VI din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificările și completările ulterioare;
b) pentru pozițiile din securitizare care ar face obiectul abordării bazate pe modele interne de rating, din afara portofoliului de tranzacționare al aceleiași instituții, 8% din ponderea de risc conform abordării bazate pe modele interne de rating prevăzute în cap. VI din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru scopurile lit. a) și b), metoda formulei reglementate poate fi utilizată numai cu aprobarea autorității de supraveghere de către instituții, altele decât instituția inițiatoare care o poate aplica pentru aceeași poziție din securitizare din afara portofoliului său de tranzacționare. Dacă este cazul, estimările aferente PD și LGD, ca date de intrare ale metodei formulei reglementate, se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, cu modificările și completările ulterioare, sau, în mod alternativ și cu aprobarea separată a autorității de supraveghere, pe baza estimărilor care rezultă din abordarea prevăzută la pct. 5a din anexa nr. V și care respectă standardele cantitative pentru abordarea bazată pe modele interne de rating.
Fără a se aduce atingere lit. a) și b), pentru pozițiile din securitizare cărora li s-ar aplica o pondere de risc conform art. 14-21 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificările și completările ulterioare, dacă s-ar afla în afara portofoliului de tranzacționare al aceleiași instituții, se aplică 8% din ponderea de risc conform articolului respectiv.
Instituția însumează pozițiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului punct (indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculării cerinței de capital pentru acoperirea riscului specific.
Prin derogare de la al patrulea paragraf, pe durata unei perioade de tranziție care se încheie la 31 decembrie 2013, instituția își calculează separat suma pozițiilor lungi nete ponderate și suma pozițiilor scurte nete ponderate. Suma cea mai mare constituie cerința de capital pentru riscul specific. Instituția raportează, totuși, autorității competente suma totală a pozițiilor lungi nete ponderate și a pozițiilor scurte nete ponderate, defalcată pe tipurile de active-suport."
8. La anexa nr. I, punctul 34 se modifică și va avea următorul cuprins:
"34. Instituția trebuie să însumeze toate pozițiile sale lungi nete și toate pozițiile sale scurte nete în conformitate cu pct. 1. Instituția trebuie să înmulțească poziția brută totală cu 8% în vederea calculării cerinței de capital pentru acoperirea riscului specific."
9. La anexa nr. I, punctul 35 se abrogă.
10. La anexa nr. II punctul 7, paragraful aflat după liniuța a doua se modifică și va avea următorul cuprins:
"Totuși, în cazul unui credit default swap se permite instituției a cărei expunere rezultată din swap reprezintă o poziție lungă pe instrumentul-suport utilizarea unui factor de 0% pentru calculul expunerii de credit potențiale viitoare, cu excepția cazului în care swapul respectiv face obiectul unei clauze de lichidare în cazul insolvabilității entității a cărei expunere rezultată din swap reprezintă o poziție scurtă pe instrumentul-suport, chiar dacă în legătură cu instrumentul-suport nu s-a produs niciun eveniment de credit, caz în care valoarea pentru calculul expunerii de credit potențiale viitoare a instituției se limitează la valoarea primelor încă neachitate de entitate instituției."
11. La anexa nr. V punctul 4, paragraful al doilea se modifică și va avea următorul cuprins:
"Instituția trebuie să facă dovada capacității de a efectua testarea ex-post (back-testing) în ceea ce privește utilizarea atât a variațiilor efective în valoarea portofoliului, cât și a variațiilor ipotetice. Efectuarea testării ex-post (back-testing) prin utilizarea variațiilor ipotetice în valoarea portofoliului trebuie să se bazeze pe o comparație între valoarea portofoliului la sfârșitul zilei și, presupunând pozițiile neschimbate, valoarea portofoliului la sfârșitul zilei următoare. Instituțiile trebuie să efectueze testarea ex-post (back-testing) atât pe baza rezultatelor ipotetice (utilizând variațiile de valoare ale portofoliului care ar avea loc dacă pozițiile de la sfârșitul zilei ar rămâne nemodificate), cât și pe baza rezultatelor tranzacționării efective (excluzând taxe, comisioane și venitul net din dobânzi). În cazul în care programul de testare ex-post (back-testing) al unei instituții prezintă deficiențe, instituția respectivă trebuie să ia măsuri adecvate pentru îmbunătățirea acestui program."
12. La anexa nr. V, punctul 5 se modifică și va avea următorul cuprins:
"5. Pentru scopurile calculării cerințelor de capital pentru riscul specific aferent pozițiilor pe titluri de capital și pe titluri de creanță tranzacționate, autoritatea competentă recunoaște utilizarea de către instituție a unui model intern dacă, în plus față de respectarea celorlalte condiții din cuprinsul acestei anexe, modelul:
a) explică istoricul variației de preț în cadrul portofoliului;
b) surprinde concentrarea în termeni de volum și de schimbări de compoziție a portofoliului;
c) este robust în cazul unui mediu advers;
d) este validat prin testare ex-post (back-testing) derulată în scopul de a evalua măsura în care riscul specific este surprins cu acuratețe. În cazul în care testarea ex-post (back-testing) este realizată pe bază de subportofolii relevante, subportofoliile respective trebuie alese într-o manieră consecventă;
e) surprinde riscul aferent bazei (basis risk) specific poziției, ceea ce înseamnă că instituțiile trebuie să demonstreze că modelul intern este senzitiv la diferențele semnificative datorate unor particularități deosebite între poziții similare, dar nu identice; și
f) surprinde riscul de eveniment.
Modelul intern al instituției trebuie să evalueze în mod prudent, prin intermediul unor scenarii de piață realiste, riscul care rezultă din poziții mai puțin lichide și din poziții cu o transparență a prețului limitată. În plus, modelul intern trebuie să îndeplinească standardele minime cu privire la date. Substituenții (proxies) trebuie să fie suficient de prudenți și pot fi utilizați doar atunci când datele disponibile sunt insuficiente sau nu reflectă adevărata volatilitate a unei poziții ori a unui portofoliu.
La calcularea cerinței de capital pentru riscul specific prin utilizarea unui model intern, instituția poate alege să excludă pozițiile din securitizare sau instrumentele financiare derivate de credit de tip n-th-to-default pentru care îndeplinește o cerință de capital pentru riscurile de poziție conform anexei nr. I, cu excepția pozițiilor care fac obiectul abordării prevăzute la pct. 5l.
Pe măsură ce tehnicile și cele mai bune practici în domeniu evoluează, instituțiile trebuie să facă uz de aceste tehnici și practici noi.
Instituției nu îi este solicitată surprinderea, în cadrul modelului său intern, a riscurilor de nerambursare și de migrație pentru titlurile de creanță tranzacționate, în condițiile în care surprinde aceste riscuri prin îndeplinirea cerințelor prevăzute la pct. 5a-5k."
13. La anexa nr. V, după punctul 5 se introduc 12 noi puncte, punctele 5a-5l, cu următorul cuprins:
"5a. La calcularea cerințelor de capital, instituțiile supuse prevederilor pct. 5 pentru titlurile de creanță tranzacționate trebuie să dispună de o abordare prin care să surprindă riscurile de nerambursare și de migrație, aferente pozițiilor din portofoliul de tranzacționare, care sunt adiționale riscurilor surprinse de nivelul valorii la risc (value-at-risk) în conformitate cu pct. 5. Instituțiile trebuie să demonstreze că abordarea acestora respectă standarde riguroase comparabile cu cele prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările și completările ulterioare, presupunându-se un nivel constant al riscului și fiind operate ajustări, dacă este cazul, pentru a reflecta impactul lichidității, concentrărilor, acoperirii și impactul caracteristicilor specifice opțiunilor (optionality).
Sfera de aplicare
5b. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale trebuie să acopere toate pozițiile supuse unei cerințe de capital pentru riscul specific de rată a dobânzii, dar nu trebuie să acopere pozițiile din securitizare și instrumentele financiare derivate de credit de tip n-th-to-default. Cu aprobarea autorității competente, instituția poate alege să includă, în mod consecvent, toate pozițiile pe titluri de capital listate și toate pozițiile pe instrumente financiare derivate având ca suport titluri de capital listate pentru care o astfel de includere este în concordanță cu modul în care instituția cuantifică și administrează intern riscul. Abordarea trebuie să reflecte impactul corelațiilor între evenimentele de nerambursare și de migrație. Impactul diversificării între evenimentele de nerambursare și de migrație, pe de o parte, și alți factori de risc de piață, pe de altă parte, nu trebuie să fie reflectat.
Parametrii
5c. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor adiționale trebuie să cuantifice pierderile datorate nerambursării și migrației ratingurilor interne sau externe, la un interval de încredere de 99,9% pe un orizont de calculare a cerințelor de capital de un an.
Ipotezele referitoare la corelație trebuie să fie susținute prin analiza de date obiective într-un cadru solid din punct de vedere conceptual. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor adiționale trebuie să reflecte în mod adecvat concentrările față de emitenți. Concentrările care pot apărea în cadrul sau de-a lungul claselor de produse în condiții de criză trebuie, de asemenea, să fie reflectate. Abordarea trebuie să se bazeze pe ipoteza unui nivel constant al riscului pe orizontul de timp de un an avut în vedere pentru calcularea cerințelor de capital, care presupune faptul că pozițiile individuale sau seturile de poziții din portofoliul de tranzacționare care au înregistrat stare de nerambursare ori migrație pe orizontul de lichiditate al acestora sunt reechilibrate la sfârșitul respectivului orizont de lichiditate în vederea atingerii nivelului inițial de risc. Alternativ, instituția poate alege să utilizeze de o manieră consecventă ipoteza pozițiilor constante pe un orizont de timp de un an.
5d. Orizonturile de lichiditate trebuie stabilite în funcție de timpul necesar pentru vânzarea poziției sau pentru acoperirea tuturor riscurilor de preț relevante semnificative în condiții de criză ale pieței, avându-se în vedere în special dimensiunea poziției. Orizonturile de lichiditate trebuie să reflecte experiența și practica efective atât pe perioade de criză sistemică, cât și pe perioade de criză idiosincratică. Orizontul de lichiditate trebuie să fie determinat sub ipoteze prudente și trebuie să fie suficient de îndelungat pentru ca acțiunea de vânzare sau de acoperire în sine să nu afecteze în mod semnificativ prețul la care sunt executate vânzarea sau acoperirea.
Determinarea orizontului de lichiditate adecvat pentru o poziție sau un set de poziții este supusă unui nivel minim de 3 luni.
Determinarea orizontului de lichiditate adecvat pentru o poziție sau un set de poziții trebuie să ia în considerare politicile interne ale instituției referitoare la ajustările de valoare și la administrarea pozițiilor vechi. În cazul în care instituția determină orizonturile de lichiditate pentru seturi de poziții, și nu pentru poziții individuale, criteriile pentru definirea seturilor de poziții trebuie stabilite de o manieră care să reflecte cu claritate diferențele de lichiditate. Orizonturile de lichiditate trebuie să fie mai lungi pentru pozițiile concentrate, reflectând perioada mai îndelungată necesară pentru lichidarea unor astfel de poziții. Orizontul de lichiditate pentru un depozit de securitizare (securitisation warehouse) trebuie să reflecte timpul necesar pentru crearea, vânzarea și securitizarea activelor sau pentru acoperirea factorilor de risc semnificativi în condiții de criză ale pieței.
5e. Acoperirile pot fi încorporate în abordarea utilizată de către instituție pentru surprinderea riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale. Pozițiile pot fi compensate atunci când pozițiile lungi și scurte se referă la același instrument financiar. Efectele acoperirii sau ale diversificării asociate pozițiilor lungi și scurte care implică instrumente diferite ori titluri diferite ale aceluiași debitor, precum și pozițiilor lungi și scurte pe diferiți emitenți pot fi recunoscute doar prin modelarea explicită a pozițiilor lungi și scurte brute pe diferite instrumente. Instituțiile trebuie să reflecte impactul riscurilor semnificative care ar putea apărea în intervalul dintre scadența acoperirii și orizontul de lichiditate, precum și potențialul, în cadrul strategiilor de acoperire, pentru apariția unor riscuri semnificative aferente bazei (basis risks), în funcție de produs, rang în structura capitalului, rating intern sau extern, scadență, data emisiunii și alte diferențe între instrumente. Instituția trebuie să reflecte o acoperire doar în măsura în care aceasta poate fi menținută chiar și în condițiile în care este iminentă producerea unui eveniment de credit sau a altui eveniment în legătură cu debitorul.
Pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare care sunt acoperite prin strategii de acoperire dinamică poate fi recunoscută reechilibrarea acoperirii în cadrul orizontului de lichiditate al poziției acoperite în condițiile în care instituția:
(i) alege să modeleze reechilibrarea acoperirii în mod consecvent pentru setul relevant de poziții din portofoliul de tranzacționare;
(îi) demonstrează că includerea reechilibrării are ca rezultat o mai bună cuantificare a riscului; și
(iii) demonstrează că piețele pentru instrumentele care servesc ca acoperiri sunt suficient de lichide pentru a permite o asemenea reechilibrare chiar și în timpul perioadelor de criză. Orice riscuri reziduale care rezultă din strategiile de acoperire dinamică trebuie să fie reflectate în cerința de capital.
5f. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale trebuie să reflecte impactul neliniar al opțiunilor, instrumentelor financiare derivate de credit structurate și al altor poziții cu un comportament neliniar semnificativ în raport cu modificările prețului. Instituția trebuie, de asemenea, să țină cont în mod corespunzător de dimensiunea riscului de model, inerent evaluării și estimării riscurilor de preț asociate unor astfel de produse.
5g. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale trebuie să se bazeze pe date obiective și actuale.
Validarea
5h. Pentru scopurile abordării utilizate pentru surprinderea riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale, ca parte componentă a analizei independente a sistemului de cuantificare a riscului și a validării modelelor interne, prevăzute în această anexă, instituția trebuie, în special:
(i) să valideze gradul de adecvare, în cazul portofoliului deținut, al abordării de modelare utilizate pentru corelații și modificări de preț, inclusiv alegerea și ponderile factorilor săi de risc sistemic;
(îi) să deruleze o varietate de simulări de criză, inclusiv analize de senzitivitate și analize pe bază de scenarii, pentru a evalua caracterul rezonabil al abordării din punct de vedere calitativ și cantitativ, în special în ceea ce privește tratamentul concentrărilor. Aceste simulări nu trebuie să se limiteze la evenimentele istorice;
(iii) să aplice o validare cantitativă adecvată care să includă elemente de referință interne relevante (benchmarks) pentru modelare.
Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor adiționale trebuie să se afle în concordanță cu metodologiile interne ale instituției de administrare a riscului pentru identificarea, cuantificarea și administrarea riscurilor de tranzacționare.
Documentația
5i. Instituția trebuie să formalizeze abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale astfel încât ipotezele cu privire la corelații și alte ipoteze de modelare să fie transparente pentru autoritatea competentă.
Abordările interne bazate pe parametri diferiți
5j. Dacă instituția utilizează o abordare pentru surprinderea riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale care nu îndeplinește toate cerințele prevăzute la pct. 5a-5k, dar care se află în concordanță cu metodologiile interne ale instituției pentru identificarea, cuantificarea și administrarea riscurilor, instituția trebuie să fie în măsură să demonstreze că abordarea sa are ca rezultat o cerință de capital cel puțin egală cu cea care ar fi fost bazată pe o abordare care respectă în totalitate cerințele precizate. Instituțiile trebuie să demonstreze respectarea prevederilor primei teze cel puțin anual.
Frecvența de calcul
5k. Instituția trebuie să efectueze, cel puțin săptămânal, calculele necesare potrivit abordării alese pentru surprinderea riscului adițional.
5l. Autoritatea competentă recunoaște utilizarea unei abordări interne pentru calcularea unei cerințe de capital suplimentare în locul unei cerințe de capital pentru portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație (correlation trading portfolio) în conformitate cu pct. 14a din anexa nr. I, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la acest punct.
O astfel de abordare internă trebuie să surprindă în mod adecvat toate riscurile de preț la un interval de încredere de 99,9% pe un orizont de calculare a cerințelor de capital de un an, presupunându-se un nivel constant al riscului și fiind operate ajustări, dacă este cazul, pentru a reflecta impactul lichidității, concentrărilor, acoperirii (hedging) și impactul caracteristicilor specifice opțiunilor (optionality). Instituția poate încorpora în abordarea precizată la acest punct orice poziții care sunt administrate împreună cu poziții ale portofoliului de tranzacționare pe bază de corelație (correlation trading portfolio) și poate exclude apoi aceste poziții din abordarea prevăzută la pct. 5a din această anexă.
Nivelul acestei cerințe de capital pentru toate riscurile de preț nu poate fi mai mic de 8% din cerința de capital care ar fi calculată în conformitate cu pct. 14a din anexa nr. I pentru toate pozițiile încorporate în cerința de capital pentru toate riscurile de preț.
În special, următoarele riscuri trebuie surprinse în mod adecvat:
a) riscul cumulativ care rezultă din intrări multiple în stare de nerambursare, inclusiv ordinea intrărilor în stare de nerambursare, în produsele segmentate pe tranșe;
b) riscul de marjă de credit (credit spread), inclusiv efectele gamma și gamma-mixt (cross-gamma);
c) volatilitatea corelațiilor implicite, inclusiv efectul mixt (cross effect) al marjelor (spreads) și corelațiilor;
d) riscul aferent bazei (basis risk), incluzând atât:
(i) baza între marja (spread) unui indice și cele ale elementelor individuale componente ale acestuia; cât și
(îi) baza între corelația implicită a unui indice și cea a portofoliilor individualizate (bespoke);
e) volatilitatea ratei de recuperare, aceasta fiind în legătură cu tendința ratelor de recuperare de a afecta prețurile tranșelor; și
f) în măsura în care cuantificarea riscului global încorporează beneficii rezultate din acoperirea dinamică, riscul diminuării acoperirii (hedge slippage) și costurile potențiale ale reechilibrării (rebalancing) unor astfel de acoperiri.
Pentru scopurile acestui punct, instituția trebuie să dețină date de piață suficiente pentru a se asigura că surprinde în totalitate, în cadrul abordării sale interne, riscurile semnificative ale acestor expuneri, în conformitate cu standardele stabilite la acest punct, trebuie să demonstreze prin testare ex-post (back-testing) sau prin alte mijloace adecvate faptul că la nivelul instituției cuantificările riscului pot explica în mod corespunzător istoricul variației de preț pentru aceste produse și trebuie să poată delimita pozițiile pentru care deține aprobarea de a le încorpora în cerința de capital în conformitate cu acest punct de pozițiile pentru care nu dispune de o astfel de aprobare.
În ceea ce privește portofoliile supuse prevederilor acestui punct, instituția trebuie să aplice cu regularitate un set de scenarii de criză, specifice și predeterminate. Aceste scenarii de criză trebuie să examineze efectele crizelor asupra ratelor de nerambursare, ratelor de recuperare, marjelor de credit (credit spreads) și corelațiilor cu privire la profiturile și pierderile departamentului de tranzacționare a corelațiilor. Instituția trebuie să aplice aceste scenarii de criză cel puțin săptămânal și să raporteze cel puțin trimestrial autorității competente rezultatele, inclusiv comparații cu cerința de capital a instituției în conformitate cu acest punct. Instituția trebuie să raporteze autorității competente, în timp util, toate cazurile în care simulările de criză indică o insuficiență semnificativă a acestei cerințe de capital. Pe baza acestor rezultate ale simulărilor de criză, autoritatea competentă ia în considerare o cerință de capital suplimentară pentru portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație (correlation trading portfolio), în conformitate cu art. 226 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Instituția trebuie să calculeze cel puțin săptămânal cerința de capital pentru acoperirea tuturor riscurilor de preț."
14. La anexa nr. V, punctul 6 se modifică și va avea următorul cuprins:
"6. Instituțiile care utilizează modele interne care nu sunt recunoscute în conformitate cu pct. 5 se supun unei cerințe de capital separate pentru riscul specific, calculată conform anexei nr. I."
15. La anexa nr. V, punctul 7 se modifică și va avea următorul cuprins:
"7. Pentru scopurile pct. 10b lit. a) și b), rezultatele calculelor proprii efectuate de către instituție se înmulțesc cu factorii de multiplicare [m(c)] și [m(s)]. Acești factori trebuie să fie de cel puțin 3."
16. La anexa nr. V punctul 8, primul paragraf se modifică și va avea următorul cuprins:
"Pentru scopurile pct. 10b lit. a) și b), factorii de multiplicare [m(c)] și [m(s)] se majorează cu un factor complementar cu valoarea cuprinsă între 0 și 1, potrivit tabelului 1, în funcție de numărul de depășiri aferente ultimelor 250 de zile lucrătoare, puse în evidență de testarea ex-post (back-testing) de către instituție a nivelului valorii la risc (value-at-risk), calculat potrivit pct. 10. Instituțiile trebuie să calculeze depășirile, într-un mod consecvent, pe baza testării ex-post (back-testing) efectuate atât prin utilizarea variațiilor ipotetice în valoarea portofoliului, cât și prin utilizarea variațiilor efective. O depășire reprezintă o variație pe o zi în valoarea portofoliului care depășește nivelul valorii la risc (value-at-risk) aferent zilei respective, generat de modelul instituției. Pentru scopul determinării factorului complementar, numărul de depășiri trebuie evaluat cel puțin trimestrial și este egal cu maximum dintre numărul de depășiri rezultat prin utilizarea variațiilor ipotetice în valoarea portofoliului și cel rezultat prin utilizarea variațiilor efective."
17. La anexa nr. V, punctul 9 se abrogă.
18. La anexa nr. V punctul 10, litera c) se modifică și va avea următorul cuprins:
"c) o perioadă de deținere echivalentă cu 10 zile. Instituțiile pot utiliza niveluri ale valorii la risc (value-at-risk) calculate în conformitate cu perioade de deținere mai scurte, ajustate crescător (scaled up) la 10 zile prin utilizarea, de exemplu, a rădăcinii pătrate a timpului. Instituțiile care utilizează această abordare trebuie să justifice periodic autorității competente, în mod convingător, caracterul rezonabil al abordării folosite;".
19. La anexa nr. V punctul 10, litera e) se modifică și va avea următorul cuprins:
"e) actualizarea lunară a setului de date."
20. La anexa nr. V, după punctul 10 se introduc trei noi puncte, punctele 10a, 10b și 10c, cu următorul cuprins:
"10a. În plus, instituțiile trebuie să calculeze o «valoare la risc în condiții de criză» (stressed value-at-risk) pe baza valorii la risc (value-at-risk) a portofoliului curent, aferentă unei perioade de deținere de 10 zile și unui interval de încredere unilateral (one-tailed) de 99%, datele de intrare pentru modelul valorii la risc (value-at-risk) fiind calibrate în raport cu datele istorice dintr-o perioadă continuă de 12 luni de criză financiară semnificativă, relevantă pentru portofoliul instituției. Alegerea unor astfel de date istorice trebuie supusă aprobării autorității competente și examinării anuale de către instituție. Instituțiile trebuie să calculeze valoarea la risc în condiții de criză (stressed value-at-risk) cel puțin săptămânal.
10b. Fiecare instituție trebuie să îndeplinească, pe bază zilnică, o cerință de capital exprimată ca suma valorilor aferente lit. a) și b), iar o instituție care utilizează modelul său intern în scopul calculării cerinței de capital pentru riscul de poziție specific trebuie să îndeplinească o cerință de capital exprimată ca suma valorilor aferente lit. c) și d), după cum urmează:
a) cea mai mare valoare dintre:
(i) valoarea la risc (value-at-risk) aferentă zilei precedente, cuantificată potrivit pct. 10 [VaR(t-1)]; și
(îi) media nivelurilor zilnice ale valorii la risc (value-at-risk), în conformitate cu pct. 10, din ultimele 60 de zile lucrătoare [VaR(avg)], înmulțită cu factorul de multiplicare [m(c)];
b) cea mai mare valoare dintre:
(i) cel mai recent nivel disponibil al valorii la risc în condiții de criză (stressed value-at-risk) în conformitate cu pct. 10a [sVaR(t-1)]; și
(îi) media nivelurilor valorii la risc în condiții de criză (stressed value-at-risk) calculate în maniera și cu frecvența specificate la pct. 10a pe parcursul ultimelor 60 de zile lucrătoare (sVaRavg), înmulțită cu factorul de multiplicare [m(s)];
c) o cerință de capital calculată în conformitate cu anexa nr. I pentru riscurile de poziție ale pozițiilor din securitizare și ale instrumentelor financiare derivate de credit de tip n-th-to-default din portofoliul de tranzacționare, cu excepția celor încorporate în cerința de capital în conformitate cu pct. 5l;
d) cea mai mare valoare dintre cea mai recentă valoare și media pe 12 săptămâni, calculate de către instituție, aferente riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale în conformitate cu pct. 5a și, acolo unde este cazul, cea mai mare valoare dintre cea mai recentă valoare și media pe 12 săptămâni, efectuate de către instituție, aferente tuturor riscurilor de preț în conformitate cu pct. 5l.
10c. Instituțiile trebuie, de asemenea, să deruleze simulări de criză în sens invers, respectiv de la efect la cauză (reverse stress tests)."
21. La anexa nr. V punctul 12, primul paragraf se modifică și va avea următorul cuprins:
"12. Modelul de cuantificare a riscului trebuie să surprindă un număr suficient de factori de risc, în funcție de nivelul activității instituției pe piețele respective. În cazul în care un factor de risc este încorporat în modelul de evaluare (pricing model) deținut de instituție, dar nu și în modelul de cuantificare a riscului, instituția trebuie să poată justifica autorității competente în mod convingător această omisiune. În plus, modelul de cuantificare a riscului trebuie să surprindă neliniaritățile opțiunilor și ale altor produse, precum și riscul de corelație și riscul aferent bazei (basis risk). În cazul utilizării substituenților (proxies) pentru factorii de risc, aceștia trebuie să prezinte un istoric corespunzător pentru poziția deținută efectiv. În plus, pentru tipurile individuale de risc se aplică următoarele prevederi:".
22. La anexa nr. VI partea B punctul 2, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
"a) politici și proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzând responsabilități clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a valorii, sursele de informații privind piața și reexaminarea adecvării acestora, ghiduri pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflectă ipotezele instituției asupra elementelor utilizate de participanții de pe piață pentru stabilirea prețului poziției, frecvența cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce privește prețurile de închidere, procedurile pentru ajustarea rezultatelor evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc și de sfârșit de lună;".
23. La anexa nr. VI partea B, punctul 3 se modifică și va avea următorul cuprins:
"3. Instituțiile își marchează pozițiile la piață ori de câte ori este posibil. Marcarea la piață reprezintă evaluarea, cel puțin zilnică, a pozițiilor la prețuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente. Se pot utiliza, de exemplu, prețuri de pe bursă, cotații electronice sau cotații provenite de la mai mulți brokeri independenți care se bucură de o largă recunoaștere."
24. La anexa nr. VI partea B, punctul 5 se modifică și va avea următorul cuprins:
"5. Atunci când marcarea la piață nu este posibilă, instituțiile marchează într-un mod prudent pozițiile/portofoliile la model, înainte de a aplica tratamentul privind cerințele de capital aferente portofoliului de tranzacționare. Marcarea la model este definită ca fiind orice evaluare al cărei rezultat se determină prin raportarea la valori standard, extrapolare sau alt fel de calcule pornind de la date de intrare din piață."
25. La anexa nr. VI partea B punctul 6, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
"a) conducerea superioară are cunoștință de elementele din portofoliul de tranzacționare sau de alte poziții evaluate la valoarea justă care fac obiectul marcării la model și înțelege impactul semnificativ al incertitudinii astfel create în cadrul raportării referitoare la riscul/performanța activității;".
26. La anexa nr. VI partea B, punctele 8 și 9 se modifică și vor avea următorul cuprins:
"Ajustări aferente evaluării
8. Instituțiile trebuie să stabilească și să mențină proceduri pentru luarea în considerare a ajustărilor aferente evaluării.
Standarde generale
9. Instituțiile trebuie să realizeze, în mod formalizat, determinarea ajustărilor aferente evaluării cu privire la: marjele de credit constatate în avans (unearned credit spreads), costurile de închidere (close-out costs), riscurile operaționale, rezilierea, costurile de investiție și de finanțare, costurile administrative viitoare și, dacă este cazul, riscul de model."
27. La anexa nr. VI partea B, punctele 11-15 se înlocuiesc cu punctele 11-13, cu următorul cuprins:
"11. Instituțiile trebuie să stabilească și să mențină proceduri pentru calculul ajustării aferente evaluării curente a pozițiilor mai puțin lichide. Aceste ajustări se adaugă, acolo unde este necesar, oricăror modificări ale valorii pozițiilor necesare în scopul raportării financiare și trebuie să fie concepute astfel încât să reflecte lipsa de lichiditate a pozițiilor. În cadrul acestor proceduri, instituțiile trebuie să ia în considerare mai mulți factori pentru a stabili dacă este necesară o ajustare aferentă evaluării pentru pozițiile mai puțin lichide. Acești factori includ timpul necesar pentru a acoperi poziția/riscurile aferente poziției, volatilitatea și media marjelor dintre prețurile oferite pentru cumpărare/vânzare, disponibilitatea cotațiilor de piață (numărul și identitatea formatorilor de piață), volatilitatea și media volumelor tranzacționate, inclusiv volumele tranzacționate în perioadele de criză a pieței, concentrări ale pieței, creșterea vechimii pozițiilor, măsura în care evaluarea se bazează pe marcarea la model și impactul altor riscuri de model.
12. În cazul utilizării de evaluări realizate de terți sau în cazul marcării la model, instituțiile trebuie să determine dacă este oportună efectuarea unei ajustări aferente evaluării. În plus, instituțiile trebuie să aibă în vedere necesitatea stabilirii de ajustări pentru poziții mai puțin lichide și să reexamineze permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.
13. În ceea ce privește produsele complexe care includ, dar nu se limitează la expunerile din securitizare și instrumentele derivate de credit de tip n-th-to-default, instituțiile evaluează în mod explicit necesitatea unor ajustări aferente evaluării pentru a reflecta riscul de model asociat utilizării unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorectă și riscul de model asociat utilizării, în modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observați (și care ar putea fi incorecți)."