În sensul prevederilor prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. întreprindere - o entitate publică sau privată care desfășoară o activitate economică, cu scop lucrativ sau nu;
2. grup de întreprinderi - un grup cuprinzând o întreprindere care exercită controlul și întreprinderile controlate;
3. reprezentanții salariaților - reprezentanții organizațiilor sindicale sau persoanele alese și mandatate să reprezinte salariații, potrivit legii și/sau practicii naționale;
4. întreprindere de dimensiune comunitară - întreprinderea care angajează minimum 1.000 de salariați în statele membre și, în cel puțin două state membre diferite, cel puțin 150 de salariați în fiecare dintre acestea;
5. întreprindere care exercită controlul în cadrul grupului de întreprinderi - întreprinderea care poate exercita o influență dominantă asupra unei alte întreprinderi, denumită întreprindere controlată, în temeiul dreptului de proprietate, al participării financiare sau al regulilor care o guvernează.
Se prezumă capacitatea de a exercita o influență dominantă, fără a se exclude însă proba contrară, atunci când o întreprindere, direct sau indirect, îndeplinește unul dintre următoarele criterii:
a) poate numi mai mult de jumătate din numărul membrilor consiliului de administrație, comitetului de direcție sau ai consiliului de supraveghere al unei alte întreprinderi;
b) controlează majoritatea voturilor atașate acțiunilor emise de o altă întreprindere;
c) deține majoritatea capitalului social subscris al unei alte întreprinderi.
Drepturile de vot și de numire pe care le deține întreprinderea care exercită controlul le includ pe cele ale oricărei alte întreprinderi controlate și pe cele ale oricărei persoane sau ale oricărui organism care acționează în nume propriu, dar în interesul întreprinderii care exercită controlul sau al oricărei alte întreprinderi controlate.
Nu este considerată întreprindere care exercită controlul aceea care deține participații într-o altă întreprindere, atunci când prima dintre acestea se găsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 11 lit. b) sau c) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Nu se prezumă exercitarea unei influențe dominante exclusiv pe baza faptului că un reprezentant își exercită atribuțiile, în conformitate cu prevederile legii, cu privire la lichidare, faliment, insolvabilitate, încetare de plăți sau o procedură similară.
Atunci când două sau mai multe întreprinderi dintr-un grup îndeplinesc unul ori mai multe dintre criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c) ale prezentului punct, este considerată întreprindere care exercită controlul aceea care îndeplinește criteriul prevăzut la lit. a), fără a se exclude însă posibilitatea probei că o altă întreprindere are capacitatea de a exercita o influență dominantă.
Legislația aplicabilă pentru a determina dacă o întreprindere este o întreprindere care exercită controlul este cea a statului membru care guvernează întreprinderea respectivă. Dacă legislația care guvernează întreprinderea nu este cea a unui stat membru, legislația aplicabilă este cea a statului membru pe al cărui teritoriu este situat reprezentantul întreprinderii sau, în absența unui astfel de reprezentant, conducerea centrală a întreprinderii din grup care angajează cel mai mare număr de salariați;
6. grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară - grupul de întreprinderi care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) angajează cel puțin 1.000 de salariați în statele membre;
b) conține cel puțin două întreprinderi membre ale grupului în state membre diferite;
c) cel puțin o întreprindere membră a grupului angajează minimum 150 de salariați într-un stat membru și cel puțin o altă întreprindere membră a grupului angajează minimum 150 de salariați într-un alt stat membru;
7. conducerea centrală - conducerea centrală a întreprinderii de dimensiune comunitară sau conducerea centrală a întreprinderii care exercită controlul în cadrul grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară;
8. informare - transmiterea de date de către angajator către reprezentanții salariaților, pentru a le permite să se familiarizeze cu subiectul tratat și să îl examineze în cunoștință de cauză; informarea se face într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzător, pentru a permite reprezentanților salariaților să examineze problema în mod adecvat și să pregătească, dacă este cazul, consultarea;
9. consultare - schimbul de opinii și stabilirea unui dialog între reprezentanții salariaților și conducerea centrală sau orice alt nivel de conducere. Consultarea are loc:
a) într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanților salariaților să elaboreze un punct de vedere;
b) pe baza informațiilor puse la dispoziția reprezentanților salariaților privind măsurile propuse la care se referă consultarea;
c) fără a afecta responsabilitățile conducerii;
d) într-un termen rezonabil, care poate fi luat în considerare în cadrul întreprinderii de dimensiune comunitară sau al grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară;
10. salariatul - persoana încadrată în muncă în baza unui contract individual de muncă sau de ucenicie;
11. comitetul european de întreprindere - comitetul constituit conform prevederilor cuprinse în cap. III sau IV, în vederea informării și consultării salariaților;
12. grupul special de negociere - grupul constituit în conformitate cu prevederile art. 16 și 17, în vederea negocierii cu conducerea centrală cu privire la constituirea comitetului european de întreprindere sau la instituirea procedurii de informare și consultare a salariaților;
13. state membre - statele membre ale Uniunii Europene și celelalte state aparținând Spațiului Economic European.
Pentru stabilirea numărului de salariați, în cazul întreprinderilor de dimensiune comunitară și al grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară, se ia în calcul numărul mediu de salariați, inclusiv salariații încadrați cu contract individual de muncă cu timp parțial, angajați în cursul a 2 ani anteriori datei la care s-a inițiat negocierea prevăzută la art. 11.