ORDIN nr. 298 din 23 decembrie 2011 (*actualizat*)

(1) Raporturile de serviciu ale polițiștilor se pot modifica prin:

a) delegare;

b) detașare;

c) participare la misiuni internaționale;

d) transfer;

e) mutare;

f) împuternicire pe o funcție de conducere;

g) punere la dispoziție.

(2) În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau în cazul copilului cu handicap pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani, raportul de serviciu al polițistului nu poate fi modificat și nu poate înceta decât la inițiativa sau, după caz, cu acordul scris al acestuia, cu excepția situațiilor în care față de polițist s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale ori măsura arestării preventive sau cea a arestului la domiciliu.

(1) Delegarea reprezintă exercitarea temporară de către polițist a unor activități corespunzătoare atribuțiilor de serviciu, în afara locului său de muncă, în interesul unității în care este încadrat.

(2) Prin excepție de la alin. (1), delegarea se poate realiza și în interesul structurii ierarhic superioare.

(1) În urma identificării activităților a căror îndeplinire se poate realiza prin delegare, procedura delegării se inițiază de către șeful unității în care este încadrat polițistul sau, după caz, de către șeful structurii ierarhic superioare, la propunerea șefului nemijlocit, respectiv a șefului compartimentului din cadrul structurii ierarhic superioare.

(2) În vederea delegării, șeful nemijlocit, respectiv șeful compartimentului din cadrul structurii ierarhic superioare propune polițistul care urmează să fie delegat șefului unității, respectiv șefului structurii ierarhic superioare printr-o notă de prezentare, care trebuie să cuprindă cel puțin mențiuni privind scopul delegării, unitatea/structura la care se realizează delegarea, durata delegării și atribuțiile polițistului pe perioada delegării.

(3) Șeful unității, respectiv șeful structurii ierarhic superioare decide, în urma analizei propunerii în ședința de conducere, asupra oportunității delegării, după exprimarea acordului șefului unității în care polițistul urmează să fie delegat. În situația în care delegarea se realizează în interesul structurii ierarhic superioare, delegarea polițistului se realizează cu acordul șefului unității în care polițistul este încadrat.

(4) Decizia privind delegarea se aduce la cunoștința polițistului, prezentându-i-se totodată și situațiile în care acesta poate refuza delegarea.

(5) Delegarea se dispune prin dispoziție/ordin emisă/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane și se comunică polițistului, sub semnătură.

(6) Pe perioada delegării polițistul își desfășoară activitatea în unitatea/structura în care a fost delegat și îndeplinește atribuțiile stabilite pentru perioada delegării de către unitatea în care este încadrat, respectiv de către structura ierarhic superioară.

(1) Delegarea încetează la data expirării perioadei dispuse prin dispoziția/ordinul de delegare.

(2) În situația în care desfășurarea activității care a impus delegarea nu mai este necesară ori când intervine una dintre situațiile prevăzute la art. 18, delegarea poate înceta înainte de expirarea perioadei dispuse, prin dispoziție/ordin emisă/emis în acest sens potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, care se comunică polițistului și unității/structurii în care este delegat și, după caz, unității în care polițistul este încadrat.

(1) Detașarea polițistului constă în schimbarea temporară a locului de muncă și exercitarea atribuțiilor în cadrul altor unități/structuri din Ministerul Administrației și Internelor (MAI), la alte instituții ori autorități publice, la solicitarea acestora. În mod excepțional și numai cu acordul scris al polițistului, prin detașare se poate schimba și specificul muncii.

(2) Detașarea se dispune în interesul instituției în cadrul căreia polițistul urmează să își desfășoare activitatea.

(3) Detașarea se poate dispune numai dacă pregătirea profesională a polițistului îi permite exercitarea atribuțiilor și responsabilităților funcției pe care urmează să fie numit temporar.

(4) Detașarea polițistului se dispune pe o funcție vacantă sau temporar vacantă, prin dispoziție/ordin emisă/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane.

(1) Detașarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 6 luni. Într-o perioadă de 12 luni, detașarea se poate prelungi peste cele 6 luni numai cu acordul scris al polițistului.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), detașarea polițiștilor, cu acordul lor scris, în cadrul unor organe speciale din structura autorităților publice, se face pe perioada stabilită prin dispozițiile legale în vigoare aplicabile situațiilor respective.

(1) Detașarea se realizează la solicitarea șefului unității în care polițistul urmează să își desfășoare activitatea, cu aprobarea persoanei competente potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane și, după caz, cu acordul șefului unității din care face parte polițistul.

(2) În vederea detașării, șeful structurii în care există funcția vacantă ce urmează a fi ocupată temporar prin detașare propune șefului unității, printr-o notă de prezentare, demararea procedurilor privind identificarea unui polițist care să fie detașat, cu aplicarea prevederilor referitoare la ocuparea posturilor vacante prevăzute de actele normative interne care reglementează activitatea de management al resurselor umane.

(3) Detașarea polițistului pe o funcție publică se realizează cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, obținut de unitatea care solicită detașarea.

(4) Decizia privind detașarea se aduce la cunoștința polițistului, prezentându-i-se totodată și situațiile în care acesta poate refuza detașarea.

(5) Detașarea polițistului se dispune prin dispoziție/ordin emisă/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane și se comunică polițistului, sub semnătură.

(6) Numirea temporară a polițistului în funcția pe care este detașat se realizează prin dispoziție/ordin emisă/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane și se comunică polițistului, sub semnătură.

(7) Pe perioada detașării unitatea are obligația de a rezerva postul ocupat de către polițist anterior detașării.

(1) Detașarea încetează la data expirării perioadei dispuse prin dispoziția/ordinul de detașare emisă/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane.

(2) Detașarea poate înceta înaintea expirării perioadei pentru care a fost dispusă, prin dispoziție/ordin emisă/emis în acest sens potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, care se comunică polițistului și unității/structurii din/în care a fost detașat, în următoarele situații:

a) motivele care au stat la baza solicitării nu mai subzistă;

b) șeful unității în care este încadrat polițistul își retrage acordul cu privire la detașarea polițistului;

c) a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 18.

(1) Pentru detașarea polițiștilor la alte instituții ori autorități publice se prevăd funcții în Statul anexă "M" cu posturi civile din structurile de specialitate ale Administrației prezidențiale, Senat, Guvern, ministere și alte organe centrale de specialitate care se încadrează cu specialiști militari și funcționari publici cu statut special detașați de la Ministerul Administrației și Internelor, care constituie anexă la Statul de organizare al Direcției generale management resurse umane, denumit în continuare Statul "M".

(2) Pentru a fi detașați, polițiștii prevăzuți la alin. (1) sunt mutați, cu acordul lor, la Direcția generală management resurse umane și se numesc în funcții prevăzute în Statul "M".

(3) Detașarea polițiștilor la alte instituții ori autorități publice sau la alte instituții de apărare națională, ordine publică și siguranță națională se poate face cu acordul lor și fără prevederea unor funcții în Statul "M". În acest caz, asimilarea funcțiilor în care urmează să fie detașați polițiștii se realizează, în condițiile legii, prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și, după caz, al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, atunci când detașarea se face pe o funcție publică.

(4) Detașarea polițiștilor în condițiile alin. (1) și (3) se aprobă/dispune prin dispoziție/ordin emisă/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane.

(1) La încetarea detașării, polițiștii prevăzuți la art. 12 și la art. 13 alin. (1) sunt mutați în interesul serviciului din Statul "C", respectiv din Statul "M" în unitatea de la care au plecat, pentru a fi încadrați în funcțiile pe care le-au ocupat anterior detașării, dacă acestea sunt vacante, sau, cu acordul lor, în funcții echivalente celor ocupate anterior.

(2) În situația în care ulterior aplicării prevederilor alin. (1) nu s-a realizat numirea în funcție, polițiștii se pun la dispoziția unității de la care au plecat, pentru identificarea unei funcții în vederea numirii, cu respectarea următoarei ordini de priorități:

a) în altă unitate a MAI, pentru a fi încadrați în funcții echivalente celor ocupate anterior, cu acordul scris al acestora;

b) în unitatea de la care au plecat sau în altă unitate, pe funcții corespunzătoare gradelor profesionale deținute, cu acordul scris al acestora;

c) în unitatea de la care au plecat sau în altă unitate a MAI, pe funcții inferioare gradului profesional pe care îl dețin, în condițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 360/2002

(3) Prevederile art. 20 alin. (4) referitoare la vechimea în funcții de conducere se aplică în mod corespunzător și polițiștilor prevăzuți la art. 13 alin. (1) și (3) dacă pe perioada detașării au exercitat atribuțiile unor funcții de conducere.

(1) Participarea polițiștilor la misiuni internaționale se aprobă potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, prin act administrativ, care se comunică polițistului, sub semnătură.

(2) Pentru participarea polițiștilor la misiuni internaționale, aceștia sunt mutați în interesul serviciului la inspectoratul general sau, după caz, la Direcția generală management resurse umane și se încadrează în statul de organizare al posturilor pentru încadrarea personalului Ministerului Administrației și Internelor care desfășoară misiuni în afara teritoriului țării - Statul "S" înființat la nivelul acestor structuri.

(1) La încetarea misiunii, polițiștii sunt mutați în interesul serviciului din Statul "S" în unitatea de la care au plecat, pentru a fi încadrați în funcțiile pe care le-au ocupat anterior, dacă acestea sunt vacante, sau, cu acordul lor, în funcții echivalente celor ocupate anterior.

(2) Atașații de afaceri interne care anterior mutării în Statul "S" au deținut funcții de conducere, la încetarea misiunii se mută în unitatea din care provin, pentru a fi numiți în funcțiile deținute anterior misiunii, dacă acestea sunt vacante, sau, după caz, se pun la dispoziția Direcției generale management resurse umane în vederea identificării unui post de conducere vacant cu un coeficient de ierarhizare al funcției egal sau inferior celei deținute anterior misiunii.

(3) Atașații de afaceri interne care anterior mutării în Statul "S" nu au deținut funcții de conducere, la încetarea misiunii se pun la dispoziția Direcției generale management resurse umane în vederea identificării unei funcții de șef birou/similar.

(4) În situația în care ulterior aplicării prevederilor alin. (1), (2) și (3) nu s-a realizat numirea în funcție, prevederile art. 14 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(5) Prevederile art. 20 alin. (4) referitoare la vechimea în funcții de conducere se aplică în mod corespunzător și atașaților de afaceri interne pentru perioadele de activitate ulterioare datei de 1 ianuarie 2012.

(1) Polițistul poate refuza delegarea sau detașarea dacă se află în una din următoarele situații:

a) graviditate;

b) își crește singur copilul minor;

c) starea sănătății, dovedită cu certificat medical eliberat/avizat de structurile medicale ale MAI, face contraindicată delegarea sau detașarea;

d) este singurul întreținător al familiei;

e) măsura presupune desfășurarea activității într-o localitate în care nu i se asigură condiții corespunzătoare de cazare.

(2) Polițistul poate refuza delegarea sau detașarea și din motive personale temeinice.

(1) Împuternicirea reprezintă exercitarea cu caracter temporar a unei funcții de conducere, pe posturi vacante sau ai căror titulari nu sunt prezenți în unitate mai mult de 30 de zile calendaristice consecutiv (exclusiv perioada concediului de odihnă) ori ai căror titulari sunt împuterniciți să îndeplinească atribuțiile altor funcții prevăzute cu salariu de comandă.

(2) Polițistul care urmează să fie împuternicit trebuie să îndeplinească condițiile de studii prevăzute în fișa postului și să nu se afle sub efectul unei sancțiuni disciplinare.

(1) Împuternicirea se poate face pe o perioadă de maximum 6 luni.

(2) Abrogat.

(3) Împuternicirea polițistului, dispusă în condițiile alin. (1), poate fi prelungită, în situații motivate, cu maximum 6 luni, cu aprobarea:

a) ministrului afacerilor interne, pentru funcțiile din competența proprie de numire, funcțiile din competența de numire a inspectorilor generali/similari și funcțiile de conducere din aparatul central al MAI;

b) șefului ierarhic al persoanei care a dispus împuternicirea, în alte situații decât cele prevăzute la lit. a).

(4) Perioada în care polițistul este împuternicit pe o funcție de conducere constituie vechime în funcții de conducere.

(1) Împuternicirea se realizează, cu acordul polițistului, la propunerea șefului nemijlocit care coordonează activitatea postului de conducere.

(2) Propunerea se materializează într-o notă de prezentare care trebuie să conțină cel puțin următoarele mențiuni:

a) existența postului de conducere vacant sau, după caz, situația imposibilității exercitării atribuțiilor postului de către titular în condițiile prevăzute de prezentul ordin;

b) persoana propusă, funcția deținută și unitatea din care face parte;

c) îndeplinirea condițiilor de studii prevăzute în fișa postului, precum și mențiuni cu privire la existența/inexistența unei sancțiuni disciplinare;

d) acordul polițistului;

e) motivarea propunerii;

f) perioada pentru care se propune împuternicirea.

(3) Nota se prezintă persoanei competente, potrivit normelor de gestiune a resurselor umane, să aprobe împuternicirea, care poate dispune cu privire la persoana ce urmează a fi împuternicită.

(4) Pentru posturile de conducere aflate în subordinea nemijlocită a persoanei competente să aprobe împuternicirea, structura de resurse umane întocmește o notă de prezentare referitoare la existența postului de conducere vacant sau, după caz, a situației privind imposibilitatea exercitării atribuțiilor postului de către titular, la necesitatea ocupării prin împuternicire a acesteia, precum și la condițiile de studii prevăzute în fișa postului, urmând ca aceasta să desemneze persoana care urmează să fie împuternicită.

(5) Împuternicirea se aprobă prin dispoziție/ordin emisă/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, care se comunică polițistului, sub semnătură.

(1) Prelungirea împuternicirii se face în condițiile art. 20 alin. (3), după parcurgerea procedurii prevăzute la art. 21 alin. (1) și alin. (2) lit. b), d), e) și f).

(2) Prelungirea împuternicirii se dispune prin dispoziție/ordin emisă/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, care se comunică polițistului, sub semnătură.

(1) Împuternicirea încetează la data expirării perioadei dispuse prin dispoziția/ordinul emisă/emis în acest sens potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane.

(2) Împuternicirea încetează înainte de expirarea perioadei dispuse, prin dispoziția/ordinul emisă/emis în acest sens potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, în următoarele situații:

a) la ocuparea postului prin concurs/examen;

b) la propunerea justificată a persoanei prevăzute la art. 21 alin. (1), cu aprobarea persoanei competente;

c) la revenirea titularului postului;

d) la solicitarea scrisă a polițistului împuternicit;

e) în alte situații temeinic justificate.

(1) Transferul reprezintă o modalitate de modificare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor și se realizează:

a) la instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională;

b) la alte autorități sau instituții publice.

(2) Transferul se poate face:

a) în interesul serviciului;

b) la cererea polițistului.

(3) Transferul se poate face numai într-o funcție pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului.

(1) Pentru efectuarea transferului în interesul serviciului, în situația prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. a), conducătorul instituției care solicită transferul, denumită în continuare instituție cesionară, solicită, prin scrisoare de transfer, acordul conducătorului instituției în care este încadrat polițistul, denumită în continuare instituție cedentă.

(2) Transferul prevăzut la alin. (1) se poate face numai cu acordul scris al polițistului.

(1) Pentru efectuarea transferului la cerere, în situația prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. a), polițistul se adresează cu raport scris instituției unde dorește să se transfere.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1), după obținerea acordului de principiu al conducătorului ministerului/instituției unde polițistul dorește să se transfere, se înaintează de cel în cauză, pe cale ierarhică, ministrului administrației și internelor.

(1) Pentru efectuarea transferului în interesul serviciului, în situația prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. b), conducătorul instituției cesionare solicită, prin scrisoare de transfer, acordul conducătorului instituției cedente.

(2) Transferul prevăzut la alin. (1) se face într-o funcție publică echivalentă cu funcția deținută de polițist sau într-o funcție publică de nivel inferior.

(3) Transferul prevăzut la alin. (1) se poate face numai cu acordul scris al polițistului.

(1) Pentru efectuarea transferului la cerere, în situația prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. b), cererea de transfer se adresează conducătorului autorității sau instituției publice la care se solicită transferul.

(2) Transferul prevăzut la alin. (1) se face într-o funcție publică echivalentă cu funcția deținută de polițist sau într-o funcție publică de nivel inferior și poate avea loc, după caz, numai la autorități sau instituții publice din administrația publică centrală, la autorități administrative autonome ori, după caz, la autorități sau instituții publice din administrația publică locală, potrivit nivelului ierarhic la care este prevăzută funcția deținută de polițist la momentul transferului.

(3) Cererea prevăzută la alin. (1), după obținerea acordului de principiu al conducătorului ministerului/instituției unde polițistul dorește să se transfere, se înaintează de cel în cauză, pe cale ierarhică, ministrului administrației și internelor.

(1) Aprobarea transferului se realizează de către ministrul administrației și internelor, la propunerea conducătorului instituției cedente.

(2) Ordinul de transfer se întocmește de către Direcția generală management resurse umane.

(3) Data perfectării transferului se prevede expres în conținutul actului administrativ de transfer avându-se în vedere și termenul necesar predării lucrărilor și bunurilor care i-au fost încredințate polițistului și care se comunică, sub semnătură, celui în cauză.

(4) Cu data transferului calitatea de polițist se pierde, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Polițistul poate fi mutat în aceeași unitate sau într-o altă unitate din cadrul MAI, aflată în aceeași localitate sau în altă localitate, în următoarele situații:

a) în interesul serviciului;

b) la cererea polițistului;

(2) Mutarea polițiștilor se face pe funcții vacante, cu respectarea condițiilor de ocupare a acestora prevăzute în fișa postului.

(3) Mutarea polițiștilor se poate face și dacă funcțiile nu sunt vacante, numai cu acordul acestora, în situația în care modificarea raporturilor de serviciu se realizează prin mutarea concomitentă a acestora pe funcțiile vizate, cu respectarea condițiilor de ocupare prevăzute în fișele posturilor.

(1) Mutarea în interesul serviciului se face numai cu acordul scris al polițistului.

(2) Mutarea polițistului în interesul serviciului se face prin ordin/dispoziție emis/emisă potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, care se comunică în termen de 10 zile lucrătoare, sub semnătură, celui în cauză.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în situația în care mutarea polițistului în interesul serviciului se realizează în cadrul unei unități ierarhic superioare, ordinul/dispoziția de mutare se emite de către șeful acesteia, cu încunoștințarea șefului unității cedente.

a) raportul scris întocmit de polițist se prezintă șefului nemijlocit;

b) raportul avizat de șeful nemijlocit se depune de către solicitant și se înregistrează la secretariatul unității, pentru a fi transmis structurii la care se solicită mutarea;

c) pentru situațiile în care prin mutare se schimbă specialitatea solicitantului, raportul va conține precizări cu privire la studiile absolvite;

d) după primirea raportului în condițiile lit. b), șeful structurii la care se solicită mutarea verifică existența unei funcții vacante în structura pe care o conduce și stabilește oportunitatea ocupării acesteia prin mutarea solicitantului. Dacă apreciază că este necesar poate chema polițistul care solicită mutarea pentru realizarea interviului de cunoaștere;

e) după însușirea/exprimarea refuzului șefului structurii la care se solicită mutarea raportul se transmite, prin secretariatul unității, structurii de resurse umane care gestionează resursele umane din unitate. Avizul nefavorabil al șefului structurii la care se solicită mutarea trebuie justificat în scris pe raportul de mutare;

f) structura de resurse umane verifică existența funcției vacante în cadrul structurii la care se solicită mutarea și prezintă raportul șefului unității;

g) după însușirea raportului de către șeful unității, mutarea polițistului se dispune prin ordin/dispoziție emis(ă) potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, care se comunică polițistului, sub semnătură. Refuzul exprimării acordului de către șeful unității trebuie justificat în scris pe raportul de mutare;

h) rapoartele avizate nefavorabil de către șeful structurii la care se solicită mutarea sau, după caz, nu au fost însușite de șeful unității, se clasează de către structura de resurse umane în dosarul personal, aspect care se comunică în scris titularului, cu referire expresă la imposibilitatea efectuării mutării solicitate și precizarea motivului.

(1) Mutarea polițiștilor în cadrul altei unități din MAI se realizează cu respectarea următoarei proceduri:

a) raportul scris al polițistului care solicită mutarea se depune și se înregistrează la unitatea cesionară;

b) unitatea cesionară poate solicita unității în care polițistul își desfășoară activitatea, denumită în continuare unitate cedentă, în vederea fundamentării deciziei privind mutarea, transmiterea, în termen de 5 zile, a dosarului polițistului;

c) șeful unității cesionare analizează documentele primite și, în termen de 10 zile, comunică unității cedente, în scris, acordul de principiu sau lipsa acestuia și solicită, dacă apreciază că este necesar, prezentarea polițistului în termen de 5 zile, pentru realizarea unui interviu de cunoaștere;

d) în funcție de rezultatul interviului de cunoaștere, în termen de 3 zile sau odată cu transmiterea informării asupra acordului prevăzut la lit. c), șeful unității cesionare remite raportul de mutare la unitatea cedentă. În situația în care șeful unității cedente nu este de acord cu mutarea polițistului, comunică acest aspect unității cesionare, precum și motivele care au stat la baza refuzului;

e) unitatea cedentă, în termen de 3 zile, de la primirea raportului de mutare în condițiile lit. d), îl remite șefului abilitat, potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, să emită dispoziția/ordinul de mutare.

(2) În situația mutării polițiștilor în unități militare din Ministerul Administrației și Internelor gradul profesional se echivalează cu gradul militar corespunzător, în condițiile legii.

(1) Polițistul aflat în activitate poate fi pus la dispoziția unității în cazurile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și în situații temeinic justificate, menționate în actele administrative emise în acest scop.

(2) Punerea la dispoziție în situațiile prevăzute la alin. (1) se face pentru o perioadă de cel mult 3 luni. În cazuri excepționale, cu aprobarea ministrului administrației și internelor, perioada poate fi prelungită cu cel mult 3 luni.

(3) Polițistul față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală este pus la dispoziția unității, cu excepția cazurilor în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru o infracțiune din culpă și se apreciază că aceasta nu aduce atingere prestigiului profesiei, de la data înregistrării la secretariatul unității a comunicării organului de urmărire penală.

(1) Ordinul/dispoziția de punere la dispoziție se emite potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane la momentul apariției situației care determină punerea la dispoziție și se comunică polițistului, sub semnătură.

(2) În situația prevăzută la art. 38 alin. (3), ulterior luării la cunoștință despre punerea în mișcare a acțiunii penale, șeful unității repartizează lucrarea compartimentului de resurse umane în vederea emiterii ordinului/dispoziției de punere la dispoziție. Actul administrativ se comunică de îndată polițistului, sub semnătură.

(1) Pe perioada punerii la dispoziție polițistul îndeplinește sarcinile și atribuțiile stabilite în scris de șeful unității, care vor fi comunicate polițistului, sub semnătură.

(2) În cazul polițiștilor prevăzuți la art. 38 alin. (3) se stabilesc sarcini și atribuții de serviciu care nu sunt de natură a împieta buna desfășurare a procesului penal.

(1) În situațiile prevăzute la art. 38 alin. (1), măsura punerii la dispoziție încetează la numirea în funcție.

(2) În situațiile prevăzute la art. 38 alin. (3), atunci când s-a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal, se emite, potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, ordinul/ dispoziția de repunere a polițistului în toate drepturile anterioare avute la data punerii la dispoziție, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, care se comunică polițistului, sub semnătură.

(3) În situația condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă, la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, menținerea în activitate a polițistului, se analizează la nivelul unității din care acesta face parte.

(4) Propunerea se înaintează pe cale ierarhică, spre aprobare, persoanelor competente să acorde gradele profesionale, potrivit legii.

(5) În situația aprobării menținerii în activitate a polițistului, măsura punerii la dispoziție încetează, polițistul fiind numit în funcția deținută anterior. În situația în care funcția deținută anterior nu este vacantă, polițistul aflat în această situație, cu acordul lui, poate fi numit într-o funcție echivalentă celei ocupate anterior.

(6) În situația în care ulterior aplicării prevederilor alin. (5) nu s-a realizat numirea în funcție, dispozițiile art. 14 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.