NORME METODOLOGICE din 28 februarie 2012

a) regiile autonome, înființate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială;

b) companiile și societățile naționale, precum și societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic;

c) societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deține o participație majoritară;

d) societățile comerciale și regiile autonome la care persoanele juridice de la lit. a)-c) dețin participații majoritare;

e) institutele naționale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcționează ca instituții publice;

f) alți operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea și justificarea utilizării sumelor acordate de la bugetul general consolidat sub forma subvențiilor, transferurilor, alocațiilor sau a altor sume asimilate acestora, pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități.

(1) Direcția generală de inspecție economico-financiară, serviciile, birourile și compartimentele de inspecție economico-financiară din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București reprezintă aparatul de inspecție economico-financiară și exercită atribuțiile prevăzute la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare la operatorii economici.

(2) Verificările efectuate de către aparatul de inspecție economico-financiară la operatorii economici prevăzuți la art. 3 pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2011, vizează, în principal, următoarele:

a) respectarea reglementărilor economico-financiare și contabile de către operatorii economici verificați;

b) exactitatea și realitatea datelor înregistrate în evidențele financiar-contabile prevăzute de lege și în actele de constituire a operatorilor economici;

c) gestiunea economico-financiară în raport cu scopul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele de constituire ale operatorului economic verificat, respectiv:

d) fundamentarea și justificarea utilizării, conform destinațiilor stabilite, a sumelor alocate de la bugetul general consolidat pentru susținerea unor activități;

e) constituirea și asigurarea surselor de rambursare și de plată a ratelor, dobânzilor, comisioanelor și/sau a celorlalte costuri de către beneficiarii finanțărilor rambursabile garantate de stat sau subîmprumutate;

f) organizarea și exercitarea controlului intern și controlului financiar preventiv.

(1) Proiectul programului anual de activitate al aparatului de inspecție economico-financiară se corelează cu programul anual de activitate al Curții de Conturi a României, după care se aprobă de conducerea Ministerului Finanțelor Publice.

(2) Programul anual de activitate al aparatului de inspecție economico-financiară se defalcă în programe trimestriale și lunare aprobate de conducerea Ministerului Finanțelor Publice.

(3) Modelul, conținutul și condițiile de aprobare a programelor de activitate pentru aparatul de inspecție economico-financiară se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.

a) importanța operatorului economic (regională, locală);

b) situația economico-financiară (inclusiv, dar nelimitându-se la pierderi, arierate, creanțe);

c) facilități acordate (inclusiv, dar nelimitându-se la subvenții/transferuri, credite interne și externe cu garanția statului);

d) raportarea și îndeplinirea indicatorilor economico-financiari aprobați prin bugetele de venituri și cheltuieli;

e) perioada de la precedenta verificare de aceeași natură și cu aceleași obiective și până la împlinirea termenului de prescripție;

f) solicitări ale unor instituții/autorități publice.

(1) Organul de inspecție economico-financiară are obligația să înștiințeze operatorul economic în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, înainte de începerea inspecției, prin transmiterea avizului de inspecție economico-financiară, care conține:

a) denumirea operatorului economic;

b) sediul social;

c) codul de identificare fiscală;

d) data de începere a inspecției economico-financiare;

e) obiectivele și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției economico-financiare;

f) temeiul juridic al inspecției economico-financiare;

g) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției economico-financiare, o singură dată, pentru motive justificate;

h) alte elemente necesare bunei desfășurări a inspecției economico-financiare.

(2) Modelul, conținutul, instrucțiunile de completare și modul de comunicare ale avizului de inspecție economico-financiară sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(1) Operatorul economic poate solicita o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției economico-financiare, în termen de 5 zile de la primirea avizului de inspecție economico-financiară.

(2) Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul de inspecție economico-financiară și se comunică operatorului economic, în termen de 5 zile de la primirea solicitării.

(1) În cazul operatorilor economici care au sedii secundare, inspecția economico-financiară se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal și la sediile secundare de către organele de inspecție economico-financiară competente.

(2) Inspecția economico-financiară se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale operatorului economic. Operatorul economic trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat dotat cu logistica și necesarul minim de birotică, în limita posibilităților acestuia, care să permită păstrarea în siguranță a documentelor primite sau elaborate de către organele de inspecție economico-financiară.

(3) La sediile secundare se încheie, de regulă, acte de control care se centralizează și se definitivează în actul de control încheiat de organul de inspecție economico-financiară în a cărui rază teritorială se află sediul social al operatorului economic.

(1) Pe parcursul desfășurării controlului, organul de inspecție economico-financiară poate solicita note explicative reprezentantului sau oricărui angajat al operatorului economic, în vederea clarificării și definitivării constatărilor privind împrejurările și cauzele care au condus la apariția abaterilor și deficiențelor.

(2) În nota explicativă se descriu constatările în legătură cu care se solicită informații, se formulează întrebări pentru clarificarea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la apariția abaterilor și deficiențelor. Persoanele cărora le sunt adresate notele explicative sunt obligate să prezinte informații, acte sau documente relevante pentru susținerea răspunsurilor la întrebările din nota explicativă.

(3) Modelul, conținutul și instrucțiunile de completare ale notei explicative se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(1) Organul de inspecție economico-financiară poate solicita prezența la sediul său a reprezentantului legal al operatorului economic controlat sau a altei persoane împuternicite, prin transmiterea unei invitații în care se vor indica și documentele pe care acesta este obligat să le prezinte.

(2) Modelul, conținutul, instrucțiunile de completare și modul de comunicare ale invitației se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(1) La finalizarea inspecției economico-financiare reprezentantul legal al operatorului economic este obligat să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția economico-financiară. În declarație se menționează faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de operatorul economic.

(2) Modelul, conținutul și instrucțiunile de completare ale declarației se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

a) obținerea pe parcursul acțiunilor de inspecție economico-financiară efectuate la alți operatori economici a unor documente sau informații suplimentare referitoare la activitatea operatorului economic, într-o perioadă care a fost deja supusă inspecției economico-financiare;

b) solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe ori instituții îndreptățite potrivit legii;

c) informații obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele inspecției economico-financiare efectuate anterior.

a) acte de control:

b) alte tipuri de acte de control, care constituie anexe la raportul de inspecție economico-financiară:

c) dispoziția obligatorie.

(1) Raportul de inspecție economico-financiară este actul de control unilateral în care echipa de control consemnează constatările privind erorile și abaterile de la legalitate și regularitate, cazurile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în utilizarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat și alte deficiențe în activitatea economico-financiară a operatorului economic verificat.

(2) Constatările înscrise în raportul de inspecție economico-financiară trebuie să fie precise, bazate pe date și documente, eliminându-se orice elemente și descrieri personale, inutile și neconcludente. Pentru deficiențele constatate se consemnează în mod obligatoriu actele normative încălcate, cu stabilirea influențelor financiare și bugetare nefavorabile și cu nominalizarea persoanelor răspunzătoare de nerespectarea prevederilor legale, precum și funcțiile acestora.

(3) La raportul de inspecție economico-financiară se anexează situații, tabele, documente, note explicative necesare susținerii constatărilor și alte tipuri de acte de control.

(4) Echipa de inspecție economico-financiară consemnează punctele de vedere înscrise în notele explicative date de către reprezentanții operatorului economic sau angajații acestuia, în legătură cu obiectul inspecției economico-financiare, care contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea operatorului economic.

(5) Raportul de inspecție economico-financiară este anexă la dispoziția obligatorie.

(1) Procesul-verbal este actul de control care se întocmește în situațiile prevăzute la art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2011. Constatările care se înscriu în procesul-verbal trebuie să fie precise, bazate pe date și documente, expuse clar, concis și să conțină motivul de fapt și temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia. Se nominalizează, acolo unde legea prevede, persoanele în sarcina cărora s-a reținut răspunderea pentru faptele constatate. La procesul-verbal se anexează, după caz, situații, tabele, documente certificate, note explicative.

(2) În procesul-verbal se prezintă sinteza punctului de vedere al reprezentantului legal al operatorului economic sau al persoanei împuternicite de acesta, precum și punctul de vedere al persoanelor în sarcina cărora s-a reținut răspunderea, față de constatările echipei de inspecție economico-financiară, numai atunci când aceste persoane au o opinie contrară celei a echipei de inspecție economico-financiară și o prezintă în scris, în timpul controlului. Punctele de vedere primite de organele de inspecție economico-financiară se anexează la procesul-verbal.

(3) Punctul de vedere al echipei de inspecție economico-financiară față de opiniile divergente ale operatorului economic se consemnează în procesul-verbal, cu precizarea prevederilor legale în domeniu și fundamentat pe analiza datelor înscrise în acesta.

(4) În cazul refuzului persoanelor împuternicite de a semna procesul-verbal se consemnează refuzul acestora.

(5) În toate cazurile, procesul-verbal va fi comunicat operatorului economic.

(1) Raportul de urmărire a îndeplinirii măsurilor dispuse este un act de control bilateral și se întocmește în cazul în care operatorul economic nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin dispoziția obligatorie.

(2) Pentru verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin dispoziția obligatorie nu se emite aviz de inspecție economico-financiară.

(1) Raportul de verificare documentară prealabilă este un act de control unilateral care se întocmește la sediul organului de inspecție economico-financiară, în baza controlului documentar efectuat asupra informațiilor deținute de către acesta sau obținute ca urmare a exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, atunci când au rezultat neconcordanțe sau necorelări în raportările operatorului economic față de reglementările legale.

(2) Raportul de verificare documentară prealabilă conține propunerile privind obiectivele pentru efectuarea unei inspecții economico-financiare și perioadele supuse verificării.

(3) Raportul de verificare documentară prealabilă este anexă la raportul de inspecție economico-financiară, fără ca acesta să fie transmis operatorului economic.

(1) Nota de constatare este actul de control bilateral care se întocmește atunci când în cursul inspecției economico-financiare se constată fapte a căror reconstituire ulterioară nu mai este posibilă și în alte situații apreciate de organul de inspecție economico-financiară.

(2) În nota de constatare se consemnează situațiile de fapt, precum și măsurile luate operativ pentru remedierea deficiențelor constatate. În cazul în care se refuză semnarea acestei note de către reprezentanții operatorului economic verificat, aceasta poate fi semnată de cel puțin un martor sau, în lipsa acestora, se va face mențiunea "refuză să semneze".

(3) Nota de constatare se anexează la raportul de inspecție economico-financiară.

(1) Raportul intermediar este actul de control bilateral care se întocmește la sediul central sau la sediile secundare ale operatorului economic și are structura raportului de inspecție economico-financiară.

(2) Pentru aspectele constatate, în raportul intermediar nu se consemnează influențe negative, răspunderi și nu se dispun măsuri.

(3) Constatările din raportul intermediar se pot prelua în raportul de inspecție economico-financiară, în funcție de realitatea și legalitatea acestora în raport cu constatările finale.

(4) Raportul intermediar este anexă la raportul de inspecție economico-financiară.

(1) Dispoziția obligatorie reprezintă actul administrativ financiar emis de organele de inspecție economico-financiară, în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea operatorului economic de a îndeplini măsurile stabilite.

(2) Dispoziția obligatorie se emite, în formă scrisă, în baza constatărilor din raportul de inspecție economico-financiară și cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului de inspecție economico-financiară emitent;

b) data la care a fost emisă și data de la care își produce efectele;

c) datele de identificare a operatorului economic sau a persoanei împuternicite de acesta, după caz;

d) măsurile dispuse pentru fiecare deficiență constatată, persoanele responsabile și termenele de îndeplinire a acestora;

e) motivele de fapt și temeiul de drept;

f) contul în care operatorul urmează să plătească sumele stabilite în sarcina acestuia;

g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului de inspecție economico-financiară, potrivit legii;

h) ștampila organului de inspecție economico-financiară emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a plângerii prealabile și organul de inspecție economico-financiară la care se depune aceasta.

(3) Pentru fiecare deficiență înscrisă în raportul de inspecție economico-financiară remediată în timpul controlului, în dispoziția obligatorie se consemnează atât măsura dispusă, cât și documentele care dovedesc îndeplinirea acesteia. Pentru celelalte deficiențe înscrise în raportul de inspecție economico-financiară, în dispoziția obligatorie se consemnează măsurile stabilite în sarcina operatorului economic, cu nominalizarea persoanelor responsabile și a termenelor de îndeplinire a acestora.

(4) Măsurile dispuse prin dispoziția obligatorie pentru înlăturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlați, recuperarea pagubelor produse și pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile sunt obligatorii de la data comunicării acesteia.

(5) Dispoziția obligatorie reprezintă titlu de creanță pentru sumele cuvenite bugetului general consolidat înscrise în aceasta.

(6) Dispoziția obligatorie devine titlu executoriu la data expirării termenului de plată prevăzut de lege, stabilit de organul de inspecție economico-financiară ori în alt mod prevăzut de lege. Executarea silită a creanțelor bugetare se efectuează de organele fiscale competente, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(7) Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

(8) Termenul de plată pentru creanțele bugetare înscrise în dispoziția obligatorie se stabilește în funcție de data comunicării acesteia, astfel:

a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

(9) În baza art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2011, pentru neachitarea la termenul de scadență de către operatorul economic a obligațiilor de plată cuprinse în dispoziția obligatorie, se datorează după acest termen accesorii calculate conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(10) Termenele prevăzute pentru plata creanțelor bugetare nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.

(11) Atunci când în dispoziția obligatorie sunt înscrise sume cuvenite bugetului general consolidat, aceasta se transmite în cel mult 10 zile de la comunicarea ei către operatorul economic, împreună cu dovada de comunicare, organului fiscal competent pentru înscriere în evidențe.

(12) În dispoziția obligatorie se menționează obligația conducătorului operatorului economic de a informa organul de inspecție economico-financiară asupra modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(1) Dispoziția obligatorie se comunică operatorului economic verificat în termen de 10 zile de la data înregistrării raportului de inspecție economico-financiară la organul de inspecție economico-financiară.

(2) Dispoziția obligatorie se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace:

a) prin remiterea acesteia, sub semnătură, de către persoanele împuternicite ale organului de inspecție economico-financiară;

b) prin prezentarea operatorului economic/împuternicitului la sediul organului de inspecție economico-financiară, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a dispoziției obligatorii;

c) prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

d) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acesteia.

(3) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Dispoziția obligatorie produce efecte din momentul în care este comunicată operatorului economic potrivit legii.

(5) Dispoziția obligatorie care nu a fost comunicată nu este opozabilă operatorului economic și nu produce niciun efect juridic.

(1) Erorile materiale din cuprinsul dispoziției obligatorii pot fi îndreptate de organul de inspecție economico-financiară, din oficiu sau la cererea operatorului economic.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege.

(3) Prin erori materiale se înțeleg orice mențiuni greșite sau omisiuni, erori de calcul, inversări de cifre sau preluări eronate ale unor sume în dispoziția obligatorie, cu excepția acelora care privesc fondul dispoziției obligatorii.

(4) În situația în care dispoziția obligatorie nu a fost comunicată operatorului economic, îndreptarea erorilor materiale se realizează de către organul de inspecție economico-financiară pe toate exemplarele originale ale dispoziției obligatorii.

(5) În cazul în care după comunicarea dispoziției obligatorii organul de inspecție economico-financiară constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul acesteia, întocmește și comunică operatorului economic o nouă dispoziție obligatorie prin care îndreaptă erorile materiale. Aceasta înlocuiește dispoziția obligatorie care conține erori și va avea același număr de înregistrare, la care se adaugă particula "bis" și va purta data emiterii efective. În acest caz, dispozițiile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(6) În situația în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de operatorul economic, organul de inspecție economico-financiară procedează astfel:

a) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite și comunică operatorului economic o nouă dispoziție obligatorie. În acest caz, dispozițiile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

b) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie care se comunică operatorului economic.

(7) Dispoziția obligatorie prin care s-au îndreptat erorile materiale și decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului inițial și împotriva lor se poate formula plângere prealabilă, în condițiile legii.