HOTĂRÂRE nr. 851 din 18 decembrie 1997

(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.

(2) Hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor; ele nu pot adauga sau contraveni principiilor și dispozițiilor cuprinse în lege.

(3) Ordonanțele se emit numai în temeiul unei legi speciale de abilitare a Guvernului, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În situațiile prevăzute la art. 114 din Constituție, Guvernul poate adopta, în mod excepțional, ordonanțe de urgență.

(1) Au dreptul să facă propuneri de acte normative Guvernului, în conformitate cu atribuțiile și cu domeniul lor de activitate, următoarele autorități publice;

a) ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale;

b) prefecturile, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București - prin Departamentul pentru Administrație Publică Locală.

(2) Propunerile de acte normative, făcute de autoritățile publice locale prevăzute la alin. (1), se elaborează, în funcție de importanța și de complexitatea problemelor supuse reglementării, pe baza unor studii și lucrări de documentare aprofundate, inclusiv de legislație comparata, urmărindu-se concordanta reglementărilor propuse cu Programul Guvernului; vor fi analizate efectele de ordin social și economic ale legislației în vigoare, insuficientele acesteia, evidentiindu-se necesitatea unei noi reglementări. Studiile vor oferi, de regula, mai multe variante și vor cuprinde toate elementele necesare unei noi reglementări, cu prezentarea efectelor previzibile ale soluțiilor preconizate.

(3) În vederea definitivării concluziilor și, pe aceasta baza, a propunerilor de acte normative, initiatorul îi va atrage în activitatea de elaborare pe toți factorii interesați și va consulta organele care urmează sa avizeze reglementările respective.

(4) Propunerile de acte normative care privesc activitatea unor organe sau organisme neguvernamentale vor fi elaborate cu consultarea acestora.

(1) În vederea elaborării propunerilor de acte normative, la ministere și la celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale se constituie colective speciale. Colectivul se constituie prin ordin al ministrului, în componenta acestuia fiind desemnați: un reprezentant al compartimentului juridic, un reprezentant al compartimentului de integrare europeană, reprezentanți ai direcțiilor corespunzătoare profilului propunerilor de reglementare și secretarul general din minister.

(2) Colectivul prevăzut la alin. (1) întocmește o primă forma a propunerii de act normativ, care se prezintă conducătorului ministerului, respectiv al organului central de specialitate initiator, iar în lipsa, persoanei desemnate prin ordin al acestuia.

(3) Propunerea de act normativ este însoțită de o expunere de motive în cazul proiectelor de legi și de o nota de fundamentare în celelalte cazuri.

(4) În expunerea de motive sau, după caz, în nota de fundamentare se vor face mențiuni în legătură cu modul de avizare a propunerii de act normativ de către autoritățile publice interesate.

(1) După obținerea tuturor punctelor de vedere din partea instituțiilor care avizează, ministerul initiator definitiveaza propunerea de act normativ. La operațiunea de definitivare; care se face de către colectivul prevăzut la art. 5 alin. (1), pot participa și reprezentanți ai ministerelor care avizează și un reprezentant al Secretariatului General al Guvernului.

(2) Secretariatului General al Guvernului îi revine obligația de a asigura medierea eventualelor divergențe apărute între initiator și cei care avizează, reprezentați de secretarii generali sau de secretarii de stat desemnați de miniștri. În cazul în care initiatorul și cei care avizează își mențin punctele de vedere diferite, propunerea de act normativ va fi avizată cu obiecții, care vor fi anexate și prezentate în cadrul ședinței Guvernului.

(3) Toate propunerile de acte normative vor fi avizate, din punct de vedere al legalității, de către Ministerul Justiției. Avizul Ministerului Justiției, care încheie succesiunea operațiunilor din etapa de avizare, nu este obligatoriu în cazul hotărârilor Guvernului, cu caracter individual, care sunt avizate din punct de vedere al legalității de către Direcția juridică a Secretariatului General al Guvernului.

(1) Propunerile de acte normative, avizate, se transmit de către initiator Secretariatului General al Guvernului, în scopul solicitării, imediat, a avizului Consiliului Legislativ, care urmează a fi emis, potrivit legii, în termen de:

a) 24 de ore de la solicitare, pentru proiectele de ordonanțe de urgență;

b) cel puțin 48 de ore de la solicitare, pentru proiectele de legi care urmează a fi transmise Parlamentului cu solicitarea dezbaterii în procedura de urgenta;

c) cel puțin 10 zile de la solicitare, pentru celelalte proiecte de acte normative.

(2) Secretariatul General al Guvernului, prin Direcția juridică, va verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de forma ale fiecărei propuneri de act normativ, precum și concordanta prevederilor acesteia cu Programul de guvernare și va întocmi o nota cu observații.

(1) După parcurgerea etapelor prevăzute la art. 10, Secretariatul General al Guvernului transmite inițiatorului:

a) avizul Consiliului Legislativ;

b) nota cuprinzând observațiile formulate de către Direcția juridică a Secretariatului General al Guvernului.

(2) Pe baza avizului Consiliului Legislativ și a observațiilor cuprinse în nota prevăzută la alin. (1) lit. b), colectivul prevăzut la art. 5 alin. (1) are obligația de a reanaliza și, după caz, de a reface propunerea de act normativ, pe care o transmite la Secretariatul General al Guvernului, stampilata pe fiecare fila, cu cel puțin 5 zile înainte de data ședinței Guvernului pe a carei ordine de zi solicita să fie înscrisă. Refacerea propunerii nu presupune și refacerea expunerii de motive sau, după caz, a notei de fundamentare.

(1) Pregătirea ședințelor Guvernului se realizează de către Secretariatul General al Guvernului.

(2) În acest scop, Secretariatul General al Guvernului întrunește colectivul pentru elaborarea proiectului ordinii de zi, alcătuit din:

a) secretarul general adjunct al Guvernului cu probleme de analiza și de avizare juridică;

b) secretarul general adjunct al Guvernului pentru relația cu secretarii generali din ministere;

c) un secretar de stat de la Ministerul Justiție;

d) secretarul de stat pentru relații cu Parlamentul.

(3) Proiectul ordinii de zi, avizat de secretarul general al Guvernului, se prezintă, de către acesta, primului-ministru, spre aprobare, și se comunică tuturor celor interesați, împreună cu materialele aferente, cu cel puțin două zile înainte de data programata pentru desfășurarea ședinței.

(4) Secretariatul General al Guvernului convoacă membrii Guvernului, reprezentanții unor instituții centrale, precum și ceilalți invitați a căror prezenta este necesară pentru buna desfășurare a ședinței Guvernului.

(1) Propunerea de act normativ care cuprinde o reglementare la nivel de hotărâre sau de ordonanța a Guvernului devine, după caz, proiect de hotărâre sau de ordonanța, după aprobarea de către primul-ministru a înscrierii acelei propuneri pe ordinea de zi a ședinței Guvernului.

(2) Propunerea de act normativ, care, prin natura sa, conține reglementări la nivel de lege, devine proiect de lege după însușirea sa de către Guvern.

(1) La dezbaterea proiectelor de acte normative înscrise pe ordinea de zi a ședinței Guvernului pot lua parte numai miniștrii care au depus observații și propuneri, în scris, în termenul prevăzut la art. 7.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în situații excepționale, justificate și numai cu aprobarea primului-ministru, pot lua parte la dezbateri și miniștrii care nu au depus observații și propuneri, în scris, în termenul prevăzut la art. 7.

(1) Încheierea dezbaterii fiecărui proiect de act normativ este marcată prin anunțul primului-ministru privind adoptarea, amânarea sau respingerea acestuia, după caz.

(2) Înainte de începerea dezbaterii proiectelor de acte normative înscrise pe ordinea de zi, miniștrii pot solicita primului-ministru, motivat, permisiunea de retragere a unuia sau a mai multor proiecte inițiate de ministerele ai căror conducatori sunt. Permisiunea de retragere poate fi solicitată și în cadrul dezbaterii respectivelor proiecte de acte normative.

a) definitivarea, după caz, împreună cu inițiatorii, a textului actului normativ aprobat de Guvern, urmărind punerea de acord a textului propus de initiator cu amendamentele formulate și aprobate;

b) obținerea semnăturii primului-ministru și a contrasemnaturilor din partea ministrilor conducatori ai ministerelor care urmează să aplice acel act normativ. Aceștia au obligația de a le contrasemna în termen de cel mult 24 de ore de la data semnării lor de către primul-ministru;

c) transmiterea ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului spre publicare în Monitorul Oficial al României. Sunt exceptate de la publicare hotărârile cu caracter militar, care se comunică numai instituțiilor interesate;

d) transmiterea proiectelor de legi Parlamentului, însoțite de hotărârea de adoptare și de expunere de motive, semnate de primul-ministru.

(2) În cazul în care, ca urmare a noii avizari de către Consiliul Legislativ, este necesară operarea unor modificări de fond ori avizul respectiv este negativ, proiectul va fi repus, în mod obligatoriu, pe ordinea de zi a ședinței Guvernului.

(1) Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor, ai altor organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și cele ale prefecților se emit pe baza și în executarea legilor și a hotărârilor Guvernului.

(2) Ordinele și instrucțiunile se emit, de regula, atunci când printr-o dispoziție legală se prevede aceasta, cu respectarea termenului stabilit în acest scop și cu indicarea expresă a temeiului legal.

(3) Ordinele și instrucțiunilor vor fi elaborate respectându-se normele de tehnica legislativă, cu consultarea compartimentelor de specialitate din cadrul autorității publice respective, și vor fi, în mod obligatoriu, avizate de compartimentul juridic propriu.

(4) Ordinele și instrucțiunilor se semnează numai de către conducătorii autorităților publice emitente.

(1) Ministerele și celelalte organe centrale de specialitate vor transmite spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, toate ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ, numai după obținerea avizului Ministerului Justiției.

(2) Prefecturile vor publică ordinele emise în monitoarele oficiale ale județelor, potrivit reglementărilor în vigoare.

(3) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranța naționala.

(1) În situația în care împotriva unei hotărâri a Guvernului se formulează o reclamație administrativă, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, adresată Secretariatului General al Guvernului, aceasta se comunică, de îndată, atât inițiatorului, cat și organelor care avizează.

(2) Initiatorul și organele care avizează au obligația sa reanalizeze hotărârea prevăzută la alin. (1) din punct de vedere al legalității și sa comunice Secretariatului General al Guvernului, în termen de 10 zile de la solicitare, propuneri concrete de menținere, modificare și/sau completare ori de abrogare a acesteia.

(3) Propunerile inițiatorului și ale organelor care avizează, redactarea sub forma unei note care exprima punctul de vedere adoptat, sunt prezentate Secretariatul General al Guvernului, în cadrul primei ședințe a Guvernului, pentru a se decide cu privire la menținerea, modificarea și/sau completarea ori abrogarea hotărârii care face obiectul reclamației administrative.

(4) În funcție de cele stabilite potrivit alin. (3), răspunsul la reclamația administrativă este elaborat și comunicat autorului prin grija Secretariatului General al Guvernului.