HOTĂRÂRE nr. 2 din 24 iulie 2012

asupra cererii referitoare la constatarea inaplicabilității la referendumul din 29 iulie 2012 a prevederilor articolului unic pct. 4 [referitor la art. I pct. 5^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012] din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale articolului unic pct. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului

Cu Adresa nr. 16/444 din 19 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituțională - Registratura jurisdicțională sub nr. 5.026 din 20 iulie 2012, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților, domnul Mircea Toader, a trimis Curții Constituționale cererea formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților de constatare a inaplicabilității la referendumul din 29 iulie 2012 a prevederilor art. I pct. 5^1 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale art. 34 din Legea pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, adoptate de Camera Deputaților în ședința extraordinară din data de 18 iulie 2012.

Această cerere a fost semnată de un număr de 63 de deputați, și anume: Mircea Toader, Doinița-Mariana Chircu, Sorin Andi Pandele, Cornel Ghiță, Cristina Elena Dobre, Stelian Ghiță-Eftemie, Eugen Bădălan, Nicolae Bud, Viorel Balcan, Lucian Nicolae Bode, Valeriu Alecu, Marius-Sorin Gondor, Maria Stavrositu, Stelian Fuia, Sulfina Barbu, Mihai Stroe, Mihai Cristian Apostolache, Florian Daniel Geantă, Iulian Vladu, Teodor-Marius Spînu, Nicușor Păduraru, Victor Boiangiu, Adrian Rădulescu, Viorel Cărare, Cristian Petrescu, Samoil Vîlcu, Clement Negruț, Constantin Chirilă, Mircea Marin, Constantin Severus Militaru, Gheorghe Ialomițianu, Gabriel Andronache, Carmen Axenie, Marius Cristinel Dugulescu, Iosif Ștefan Drăgulescu, Constantin Dascălu, Mihai Surpățeanu, Dan-Radu Zătreanu, Daniel Buda, Iosif Veniamin Blaga, Ioan-Nelu Botiș, Cornel Știrbeț, Gelu Vișan, Valeriu Tabără, Raluca Turcan, Roberta Alma Anastase, Vasile Gherasim, Cristian Alexandru Boureanu, Marius Rogin, Răzvan Mustea-Șerban, Theodor Paleologu, Monica Maria Iacob-Ridzi, Ioan Holdiș, Toader Stroian, Alin Silviu Trășculescu, Ioan Oltean, Tinel Gheorghe, Zanfir Iorguș, Florin Postolachi, Iustin-Marinel Cionca-Arghir, Bogdan Cantaragiu, Adrian Florescu și Sorin Ștefan Zamfirescu.

Cererea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. i) din Constituție și al art. 11 alin. (1) lit. B.c) și art. 46 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.264I/2012.

În motivarea cererii formulate se susțin următoarele:

1. Deși cererea, în opinia autorului acesteia, poate părea prematură, scopul pentru care au fost adoptate cele două legi justifică un astfel de demers chiar înainte de intrarea în vigoare a celor două legi; în caz contrar, dacă s-ar aștepta intrarea în vigoare a acestora, nu ar mai exista timpul fizic necesar ca o atare solicitare să poată fi soluționată de Curtea Constituțională, având în vedere că referendumul are loc pe data de 29 iulie 2012, ceea ce echivalează cu imposibilitatea de a se mai uza de prevederile art. 146 lit. i) din Constituție.

2. Cele două legi la care se face referire, respectiv Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului și Legea pentru modificarea Legii nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, au fost adoptate în cadrul unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, convocat de urgență, la solicitarea primului-ministru Victor-Viorel Ponta, tocmai pentru ca acestea să se aplice referendumului ce se va desfășura la 29 iulie 2012. Or, în acest fel, sunt încălcate prevederile art. 48 din Legea nr. 3/2000, potrivit cărora "măsurile tehnico-organizatorice privitoare la referendumul național se stabilesc de Guvernul României în termen de 10 zile de la data la care a fost anunțat referendumul". Nu numai că sunt încălcate prevederile art. 48 din Legea nr. 3/2000, dar cele două legi cuprind reglementări diferite în privința intervalului orar de desfășurare a referendumului.

3. Sunt menționate și observațiile Comisiei Europene cuprinse în Raportul privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, prin care se solicită, printre altele:

"- abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 și asigurarea respectării deciziilor Curții Constituționale referitoare la cvorumul pentru referendum și la domeniul de responsabilitate a Curții;

- respectarea, pe viitor, a prevederilor Constituției la emiterea ordonanțelor de urgență;

- punerea în aplicare a deciziilor Curții Constituționale".

4. Se mai apreciază că, prin introducerea unui alt interval orar de desfășurare a referendumului pentru demiterea Președintelui României cu mai puțin de 10 zile înainte de ziua votării, se procedează la modificarea legislației electorale cu nesocotirea Codului bunelor practici în materie electorală; or, în accepțiunea acestui cod, trebuie evitate atât modificarea frecventă a sistemelor de scrutin, cât și modificarea cu puțin timp înainte de alegeri a acestora.

Totodată, se arată că modificarea legislației electorale, câtă vreme aceasta privește tipul de scrutin reglementat de actuala legislație, intervenită cu 6 luni înaintea alegerilor, este contrară art. 1 alin. (5) din Constituție.

În același sens sunt invocate considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 61 din 14 ianuarie 2010, nr. 51 din 25 ianuarie 2012 și nr. 682 din 27 iunie 2012 cu privire la necesitatea stabilității normelor juridice în domeniul electoral, expresie a principiului securității juridice.

CURTEA,

luând în dezbatere cererea formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților de constatare a inaplicabilității la referendumul din 29 iulie 2012 a prevederilor art. I pct. 5^1 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale art. 34 din Legea pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, adoptate de Camera Deputaților în ședința extraordinară din data de 18 iulie 2012, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. i) din Constituție și ale art. 46 și 47 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în vederea soluționării cererii formulate de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților.

Referitor la competența sa de a soluționa prezenta cerere, Curtea constată:

I. Potrivit jurisprudenței instanței constituționale în această materie, se rețin următoarele considerente de principiu:

1. Prin Hotărârea nr. 1 din 15 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 17 octombrie 2003, Curtea a reținut că "are atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și de a confirma rezultatele acestuia [potrivit art. 146 lit. i) din Constituție - sn]. În înțelesul prevederii constituționale menționate, soluționarea contestațiilor care îi sunt adresate cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului național, inclusiv cele referitoare la legile și ordonanțele prin care se stabilesc norme cu caracter procedural de organizare și desfășurare a acestuia, aparțin sferei sale de competență, în măsura în care soluționareacontestațiilor nu intră în atribuțiile birourilor electorale sau ale instanțelor judecătorești" (a se vedea, în același sens, Hotărârea nr. 2 din 22 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 23 octombrie 2003).

De aceea, prin aceeași hotărâre a fost realizat un control de constituționalitate a posteriori cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2003 pentru modificarea și completarea unor reglementări referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 10 octombrie 2003, prin care au fost stabilite două zile de desfășurare a referendumului pentru revizuirea Constituției.

2. Prin Hotărârea nr. 2 din 23 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 8 iunie 2007, Curtea a respins contestația formulată de Partidul România Mare, prin care se arăta că "Biroul Electoral Central a încălcat prevederile Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2007 pentru completarea Legii nr. 3/2000, întrucât nu a întocmit o situație cu privire la alegătorii care au votat pe listele electorale suplimentare și cu privire la cei care au declarat pe propria răspundere că nu au mai votat pe alte liste electorale și nici nu s-a dispus «asupra modului de respectare și aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2007 cu referire la verificarea persoanelor care au votat pe listele suplimentare»". Curtea, răspunzând criticilor, a arătat, pe de o parte, că nicio dispoziție legală nu prevede obligația Biroului Electoral Central de a-i evidenția distinct, în situația centralizată a rezultatului referendumului, la nivel național, pe cei care și-au exercitat dreptul la vot fiind înscriși pe liste electorale suplimentare, iar, pe de altă parte, că Biroul Electoral Central are obligația să trimită la Autoritatea Electorală Permanentă listele electorale suplimentare primite de la birourile electorale de circumscripție, care le va verifica în vederea depistării eventualei existențe a unor voturi multiple în termen de 60 de zile de la data referendumului.

3. Prin Hotărârea nr. 7 din 7 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 8 noiembrie 2007, Curtea a arătat că este competentă să soluționeze contestația referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, reiterând motivarea din Hotărârea nr. 1 din 15 octombrie 2003.

Curtea a mai arătat că "pe baza atribuțiilor ce-i sunt conferite prin Constituție, prin Legea nr. 47/1992 și Legea nr. 3/2000, [...], în afară de confirmarea rezultatelor referendumului, este chemată să vegheze și la organizarea și desfășurarea acestuia, soluționând acele contestații ce au temei constituțional și legal".

În acest context, Curtea a efectuat un control de constituționalitate a posteriori cu privire la Decretul Președintelui României nr. 909/2007 pentru organizarea unui referendum național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 24 octombrie 2007.

4. Prin Hotărârea nr. 33 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 29 decembrie 2009, Curtea a continuat aceeași linie jurisprudențială, reluând motivarea reținută prin Hotărârea nr. 1 din 15 octombrie 2003.

Ca atare, Curtea Constituțională a considerat că este competentă, potrivit art. 146 lit. i) din Constituție, să soluționeze contestația, astfel cum a fost formulată; mai precis, a exercitat un control de constituționalitate a posteriori cu privire la Decretul Președintelui României nr. 1.507/2009 pentru organizarea unui referendum național, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009.

5. Prin Decizia nr. 70 din 5 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 19 mai 1999, Curtea a statuat că art. 146 lit. i) din Constituție, prin formularea sa generală, "recunoaște dreptul Curții de a soluționa acțiuni specifice contenciosului constituțional și, de pe această poziție, de a rezolva cererile sau sesizările care privesc eventualele abateri de la regulile și procedurile referendare. Nu este însă mai puțin adevărat că în sfera dreptului ce îi este conferit prin Constituție de «a veghea» la respectarea procedurilor de organizare și desfășurare a referendumului intră și posibilitatea Curții de a se autosesiza atunci când constată în mod direct sau când are informații (de la cetățeni, din presă, de la organizații neguvernamentale etc.) în legătură cu nerespectarea acestor reguli și proceduri. Această posibilitate este indisolubil legată de exercitarea atribuțiilor Curții de «confirmare» a rezultatelor referendumului".

II. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că pentru a fi calificată ca fiind o contestație care să se circumscrie atribuții Curții Constituționale prevăzute de art. 146 lit. i) din Constituție, cererea formulată trebuie să îndeplinească următoarele condiții alternative:

- să antameze probleme de constituționalitate, respectiv să se solicite Curții Constituționale exercitarea unui control de constituționalitate a posteriori asupra actelor normative incidente în cadrul procedurii referendumului;

- să vizeze contestarea legalității unor acte (inclusiv cele emise de Biroul Electoral Central) sau fapte îndeplinite pe parcursul desfășurării procedurii referendumului, cu condiția ca soluționarea unei asemenea cereri să nu între în competența birourilor electorale sau a instanțelor judecătorești.

III. Raportat la cauza de față, Curtea reține următoarele:

1. Având în vedere dispozițiile art. 129 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, motivele autorului sesizării, prevederile Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și prevederile Legii pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, adoptate de Camera Deputaților în ședința extraordinară din data de 18 iulie 2012, Curtea observă că cererea formulată de către Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților vizează, în realitate, constatarea inaplicabilității la referendumul din 29 iulie 2012 a prevederilor articolului unic pct. 4 [referitor la art. I pct. 5^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012, prin care a fost modificat art. 34 din Legea nr. 3/2000] din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale articolului unic pct. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

2. Curtea constată că cererea formulată nu poate fi calificată ca fiind o contestație în sensul art. 146 lit. i) din Constituție, întrucât, pe de o parte, nu antamează probleme de constituționalitate, iar, pe de altă parte, nu privește contestarea legalității unor acte sau fapte îndeplinite pe parcursul desfășurării procedurii referendumului. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 25 alin. (1) și (2^2) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, Biroul Electoral Central este cel competent să emită hotărâri în interpretarea legii tocmai pentru a asigura corecta desfășurare a referendumului, hotărâri care pot fi supuse controlului Curții Constituționale.

Ca atare, Curtea Constituțională nu este competentă, potrivit art. 146 lit. i) din Constituție, să soluționeze prezenta cerere, astfel cum a fost formulată.

În fine, Curtea constată că referendumul trebuie să se desfășoare în mod corect, în limitele și condițiile prevăzute prin Constituție și Legea nr. 3/2000, aspectele de legalitate și constituționalitate fiind indisolubil legate de confirmarea rezultatelor referendumului, în baza art. 146 lit. i) din Constituție.

Având în vedere considerentele expuse, dispozițiile art. 146 lit. i) din Constituție, precum și ale art. 11 alin. (1) lit. B.c) și ale art. 46 și 47 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaților referitoare la solicitarea de constatare a inaplicabilității la referendumul din 29 iulie 2012 a prevederilor articolului unic pct. 4 [referitor la art. I pct. 5^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012] din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale articolului unic pct. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

Definitivă și general obligatorie.

Dezbaterile au avut loc la data de 24 iulie 2012 și la acestea au participat: Augustin Zegrean, președinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ștefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan și Tudorel Toader, judecători.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-șef,

Benke Karoly

--------