Anexa 2
Nr. crt Standarde Principalele direcții de acțiune Documente I. Mediul de control 1. Standardul 1 - Etica, integritatea 1.1. Asigurarea condițiilor necesare cunoașterii de către întregul personal a reglementărilor care guvernează comportamentul la locul de muncă, prevenirea și raportarea fraudelor și neregulilor: 1.1.1. postarea pe rețelele informatice locale existente a Codului de conduită etică a personalului militar și civil contractual din Ministerul Apărării Naționale, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.94/2004*), precum și a altor coduri de conduită aplicabile în cadrul structurii, în funcție de domeniul de activitate și/sau de categoriile de personal existente 1.1.2. aducerea la cunoștință a reglementărilor care guvernează comportamentul la locul de muncă, aplicabile în cadrul structurii (notificare e-mail, registrul privind prelucrarea ordinelor, tabel de luare la cunoștință etc.) 1.1.3. prelucrarea actelor normative specifice pentru respectarea disciplinei militare în armată 1.1.4. aducerea la cunoștința personalului structurii a modificărilor sau a noutăților în domeniu 1.2. Consilierea etică și aplicarea unui sistem de monitorizare a respectării normelor de conduită: 1.2.1. desemnarea, potrivit Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici, republicată, prin ordin de zi pe unitate (OZU), a unui consilier de etică pentru funcționarii publici din cadrul structurii, responsabil pentru consiliere etică și monitorizarea respectării normelor de conduită 1.2.2. aducerea la cunoștință a problemelor disciplinare apărute la nivelul armatei, publicate în buletinele informative ale armatei 1.2.3. depunerea, publicarea, monitorizarea și actualizarea declarațiilor de avere și de interese ale personalului de conducere și ale funcționarilor publici - Documentele prin care au fost aduse la cunoștința întregului personal reglementările care guvernează comportamentul la locul de muncă - Declarațiile de avere și interese - Procedurile operaționale 2. Standardul 2 - Atribuții, funcții, sarcini 2.1. Elaborarea/Actualizarea documentelor privind misiunea și atribuțiile structurii 2.2. Aducerea la cunoștința întregului personal a documentelor actualizate privind misiunea și atribuțiile structurii 2.3. Stabilirea sarcinilor/atribuțiilor asociate posturilor în concordanță cu competențele decizionale necesare realizării acestora 2.4. Repartizarea tuturor atribuțiilor structurii, prevăzute de lege și de normele interne, personalului din compunerea structurii, prin fișele posturilor 2.5. Actualizarea fișelor posturilor în vederea repartizării raționale și echilibrate a activităților/sarcinilor personalului - Atribuțiile structurii - Fișele posturilor 3. Standardul 3 - Competență, performanță 3.1. Ocuparea posturilor prin concurs, potrivit legii 3.2. Completarea fișelor posturilor cu date privind cunoștințele și aptitudinile necesar a fi deținute de titulari în vederea îndeplinirii sarcinilor/atribuțiilor 3.3. Întocmirea tabelului centralizator cu nevoile de pregătire pe categorii de personal (cursuri necesare pentru promovarea în carieră, cursuri de specialitate pentru îndeplinirea atribuțiilor funcționale) și modul de aplicare a nevoilor de pregătire 3.4. Elaborarea și realizarea de programe de pregătire profesională a personalului de către structurile de specialitate, conform nevoilor de perfecționare identificate - Planul de pregătire a noilor angajați - Tabelul cu nevoile de pregătire pe categorii de personal - Documentația care atestă ocuparea posturilor prin concurs, potrivit legii - Procedurile operaționale 4. Standardul 4 - Funcții sensibile 4.1. Inventarierea funcțiilor sensibile 4.2. Întocmirea listei cu salariații care ocupă funcții sensibile 4.3. Întocmirea planului pentru asigurarea rotației salariaților din funcții sensibile 4.4. Respectarea planului pentru asigurarea rotației salariaților din funcții sensibile - Inventarul funcțiilor sensibile - Lista cu salariații care ocupă funcții sensibile - Planul pentru asigurarea rotației salariaților din funcții sensibile 5. Standardul 5 - Delegarea 5.1. Stabilirea în scris a competențelor și a responsabilităților delegate, precum și a limitelor acestora 5.2. Asumarea responsabilității de către personalul delegat, confirmată prin semnătură 5.3. Înscrierea în fișa postului a activității delegate - Ordinul de zi pe unitate sau extrasul din acesta - Fișele posturilor 6. Standardul 6 - Structura organizatorică 6.1. Actualizarea și păstrarea, în conformitate cu normele specifice în domeniu, a statului de organizare al structurii 6.2. Asigurarea corespondenței dintre statul de organizare al structurii, registrul de evidență pe funcții și fișele postului - Statul de organizare al structurii - Diagramele de relații II. Performanța și managementul riscului 7. Standardul 7 - Obiective 7.1. Stabilirea obiectivelor generale și a celor specifice ale structurii, conform actelor normative în domeniu, în funcție de resursele avute la dispoziție, având termene de realizare și indicatori de performanță atașați 7.2. Elaborarea inventarului activităților structurii 7.3. Stabilirea activităților individuale pentru fiecare salariat care să conducă la atingerea obiectivelor structurii - Planul cu principalele activități - Inventarul activităților structurii 8. Standardul 8 - Planificarea 8.1. Repartizarea resurselor alocate astfel încât să asigure activitățile necesare realizării obiectivelor specifice compartimentului 8.2. Elaborarea și aprobarea documentelor de planificare și conducere în funcție de obiectivele structurii 8.3. Actualizarea planurilor/programelor în funcție de schimbarea obiectivelor, resurselor sau altor elemente ale procesului de fundamentare - Planul cu principalele activități și/sau alte documente de planificare - Planul de asigurare și îmbunătățire a calității activității (Programul de pregătire/instruire a personalului) - Programul anual al achizițiilor publice - Planul de mentenanță - Proiectul de buget 9. Standardul 9 - Coordonarea 9.1. Adoptarea măsurilor de coordonare a deciziilor și activităților structurii cu cele ale altor structuri, în scopul asigurării convergenței și coerenței acestora 9.2. Realizarea de consultări permanente atât în cadrul structurilor, cât și între structuri, în vederea coordonării eficiente a activităților desfășurate, pentru îndeplinirea obiectivelor - Diagramele de relații - Procedurile operaționale 10. Standardul 10 - Monitorizarea performanțelor 10.1. Primirea, în mod sistematic, de raportări despre activitatea structurii de către comandantul/șeful acesteia 10.2. Monitorizarea activităților în vederea îndeplinirii obiectivelor cu ajutorul unor indicatori de performanță relevanți și specifici (calitate, cantitate, termen, cost, conducere, colaborare, lucru în echipă, mod de utilizare a resurselor etc.) 10.3. Evaluarea performanțelor de către comandantul/șeful structurii 10.4. Reevaluarea indicatorilor atunci când au loc modificări ale ipotezelor/premiselor și, implicit, a obiectivelor - Rapoartele de activitate - Analiza stării structurii - Aprecierile de serviciu anuale 11. Standardul 11 - Managementul riscului 11.1. Identificarea și evaluarea principalelor riscuri asociate obiectivelor și activităților structurii care pot afecta eficacitatea și eficiența operațiunilor, respectarea regulilor, regulamentelor, încrederea în informațiile financiare și de management intern și extern, protejarea bunurilor,prevenirea și descoperirea fraudelor 11.2. Întocmirea și actualizarea Registrului de riscuri la nivelul structurii 11.3. Întocmirea Planului privind implementarea măsurilor de management al riscurilor - Registrul de riscuri - Planul privind implementarea măsurilor de management al riscurilor 12. Standardul 15 - Ipoteze, reevaluări 15.1. Formularea, în cadrul ședințelor de lucru, a ipotezelor/premiselor, acceptate prin consens, care stau la baza stabilirii obiectivelor 15.2. Reevaluarea obiectivelor atunci când se constată modificări ale ipotezelor/premiselor - Planul cu principalele activități III. Informarea și comunicarea 13. Standardul 12 - Informarea 12.1. Stabilirea tipurilor de informații și a nevoilor de informare în cadrul fiecărei structuri, pe nivele ierarhice, astfel încât, prin primirea și transmiterea informațiilor, sarcinile să poată fi îndeplinite 12.2. Stabilirea unui flux informațional (diagramă de relații) fiabil, în toate sensurile, inclusiv în relațiile cu exteriorul structurii - Diagrama de relații - Procedurile operaționale 14. Standardul 13 - Comunicarea 13.1. Stabilirea unui sistem eficient de comunicare internă și externă care să asigure o difuzare rapidă, fluentă și precisă a informațiilor 13.2. Adaptarea procesului de comunicare la capacitatea utilizatorilor, în ceea ce privește prelucrarea informațiilor și achitarea de responsabilități în materie de comunicare - Diagrama de relații - Procedurile operaționale 15. Standardul 14 - Corespondența și arhivarea 14.1. Organizarea expedierii/primirii, a depozitării și a lucrului cu documente pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu și transpunerea acestor operațiuni în proceduri operaționale 14.2. Aducerea la cunoștința întregului personal a legislației cu privire la corespondență și arhivare 14.3. Planificarea și desfășurarea activității de testare a cunoștințelor - Procedurile operaționale - Rezultatele testării 16. Standardul 16 - Semnalarea neregularităților 16.1. Completarea fișelor posturilor cu atribuții în ceea ce privește semnalarea neregularităților care pot afecta îndeplinirea obiectivelor 16.2. Asigurarea condițiilor necesare personalului de a semnala neregularitățile apărute, astfel încât aceste semnalări să nu determine un tratament inechitabil și discriminatoriu față de persoana în cauză 16.3. Efectuarea de cercetări pentru elucidarea neregularităților semnalate, stabilirea și aplicarea măsurilor care se impun (când este cazul) - Fișele posturilor - Documentele cercetării (când este cazul) IV. Activitățile de control 17. Standardul 17 - Proceduri 17.1. Stabilirea activităților care pot fi transpuse în proceduri de sistem/operaționale 17.2. Elaborarea procedurilor de sistem/operaționale și aducerea lor la cunoștința persoanelor cu atribuții în domeniu 17.3. Respectarea codurilor de identificare stabilite la nivelul ministerului 17.4. Identificarea activităților/acțiunilor/proceselor care necesită reevaluări sau noi proceduri 17.5. Efectuarea modificărilor apărute în urma analizei 17.6. Centralizarea procedurilor de sistem/operaționale în format electronic de către responsabilul pe linia controlului intern/managerial 17.7. Modificarea și actualizarea procedurilor de sistem/operaționale, ca urmare a disfuncțiilor constatate pe parcursul derulării activităților - Inventarul activităților structurii - Procedurile de sistem/operaționale - Registrul pentru evidența procedurilor de sistem/operaționale 18. Standardul 18 - Separarea atribuțiilor 18.1. Stabilirea măsurilor necesare pentru separarea atribuțiilor și responsabilităților, potrivit legii 18.2. Exercitarea de către persoane diferite a funcțiilor de inițiere, verificare și aprobare a operațiunilor - Atribuțiile structurii - Fișele posturilor 19. Standardul 19 - Supravegherea 19.1. Implementarea și evaluarea eficacității mijloacelor de control și supraveghere impuse pentru realizarea obiectivelor stabilite 19.2. Comunicarea atribuțiilor, a responsabilităților și a limitelor de competență atribuite fiecărui salariat 19.3. Efectuarea evaluării periodice a activității întregului personal 19.4. Verificarea și aprobarea rezultatelor muncii obținute în diverse etape de realizare a operațiunii - Procedurile operaționale - Aprecierile de serviciu anuale 20. Standardul 20 - Gestionarea abaterilor 20.1. Analizarea modului de reglementare a gestionării abaterilor față de politicile sau procedurile stabilite în cadrul structurii și la nivelul fiecărei microstructuri 20.2. Efectuarea unei analize periodice a circumstanțelor și a modului cum au fost gestionate acțiunile, în vederea desprinderii unor concluzii de bună practică pentru viitor - Lecții învățate 21. Standardul 21 - Continuitatea activității 21.1. Asigurarea continuității activităților la nivelul fiecărei microstructuri în parte, prin întocmirea unui inventar al situațiilor care pot conduce la discontinuități în activitate și al măsurilor care să prevină apariția lor 21.2. Efectuarea demersurilor de încadrare pe funcțiile disponibile la plecarea personalului din structură 21.3. Asigurarea existenței contractelor de service pentru întreținerea echipamentelor din dotare 21.4. Asigurarea existenței contractelor de achiziții pentru înlocuirea unor echipamente din dotare - Inventarul situațiilor care pot conduce la discontinuități în activitate și al măsurilor care să prevină apariția lor - Ordinul de zi pe unitate prin care se numește înlocuitorul la comandă al persoanelor cu funcții de conducere la plecarea acestora în concedii, misiuni etc. - Contractele de achiziții - Contractele de service 22. Standardul 22 - Strategii de control 22.1. Definirea unei strategii de control și a tipurilor de control la nivelul structurii 22.2. Definirea tipurilor de control la nivelul structurii și al microstructurilor 22.3. Elaborarea planurilor de control care să furnizeze asigurări pentru atingerea obiectivelor 22.4. Definirea modalităților de evaluare și valorificare a rezultatelor controalelor - Planul de control - Documente rezultate în urma executării controlului 23. Standardul 23 - Accesul la resurse 23.1. Crearea responsabilităților personalului pentru protejarea și folosirea corectă a resurselor avute la dispoziție 23.2. Emiterea documentelor de autorizare privind accesul persoanelor la resursele materiale, financiare și informaționale - Fișele posturilor - Documentele de autorizare privind accesul persoanelor la resurse V. Verificarea și evaluarea 24. Standardul 24 - Verificarea și evaluarea controlului 24.1. Realizarea anual a operațiunii de autoevaluare a subsistemului de control intern/managerial la nivelul structurii: 24.1.1. întocmirea situațiilor trimestriale privind stadiul implementării sistemului de control intern/managerial 24.1.2. întocmirea Chestionarului de autoevaluare a stadiului de implementare a standardelor de control intern/managerial 24.1.3. Întocmirea Situației sintetice a rezultatelor autoevaluării 24.1.4. Întocmirea Raportului asupra sistemului de control intern/managerial - Situațiile trimestriale privind stadiul implementării sistemului de control intern/managerial - Chestionarul de autoevaluare a stadiului de implementare a standardelor de control intern/managerial - Situația sintetică a rezultatelor autoevaluării - Raportul asupra sistemului de control intern/managerial 25. Standardul 25 - Auditul intern 25.1. Executarea de misiuni de consiliere privind pregătirea procesului de autoevaluare a sistemului de control intern/managerial al structurii 25.2. Asigurarea evaluării independente și obiective a sistemului de control intern/managerial de către structura de audit intern 25.3. Finalizarea acțiunilor auditorului intern prin rapoarte de audit, în care se enunță punctele slabe identificate în sistem și se formulează recomandări pentru eliminarea acestora 25.4. Dispunerea de către comandantul/șeful structurii a măsurilor necesare eliminării punctelor slabe constatate de misiunile de audit, având în vedere recomandările din rapoartele de audit intern - Documentele misiunii de audit
Principalele direcții de acțiune privind
implementarea standardelor de control intern/managerial
Notă *) Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.94/2004 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a țării și securitate națională.
Anexa 6
Metodologia de formulare a
ipotezelor/premiselor, obiectivelor și a indicatorilor de performanță
Obiectivele generale contribuie la îndeplinirea misiunii ministerului și sunt enunțate în legea de organizare și funcționare a ministerului sau sunt stabilite în actele normative și documentele de planificare (Strategia națională de apărare, Carta albă a apărării, Directiva de planificare a apărării etc.).
Obiectivele specifice sunt obiectivele rezultate prin derivare din obiectivele generale și contribuie la îndeplinirea obiectivului general corespunzător. Ele se particularizează de către comandantul/șeful structurii, în concordanță cu activitatea și atribuțiile specifice ale acesteia, și se includ în planul cu principalele activități ale structurii sau în alte documente de planificare.
Ipotezele/Premisele stau la baza stabilirii obiectivelor și reprezintă construcții logice între variabile, bazate pe date cantitative sau calitative complete, care exprimă posibilele schimbări din mediul intern sau extern al ministerului (de exemplu: în estimarea costurilor sau beneficiilor unei acțiuni se ia în considerare rata inflației).
Obiectivele sunt formulate astfel încât să răspundă pachetului de cerințe S.M.A.R.T., care presupune că obiectivele trebuie să respecte următoarele criterii:
a) specific - obiectivele trebuie să fie precise și concrete;
b) măsurabil - obiectivele trebuie să definească o stare viitoare dezirabilă într-un mod care să permită măsurarea, astfel încât să fie posibilă verificarea îndeplinirii obiectivului prin indicatori de performanță;
c) abordabil - obiectivele stabilite trebuie să fie realizabile;
d) realist - obiectivele stabilite trebuie să fie ambițioase, însă, în același timp, trebuie să fie realiste;
e) termen de realizare - obiectivele pot fi măsurate numai dacă sunt încadrate într-o perioadă fixă de timp sau dacă se raportează la o dată.
Obiectivele generale și specifice trebuie stabilite în așa fel încât îndeplinirea lor să poată fi verificată prin indicatori măsurabili de performanță pentru activitatea planificată.
Indicatorii de performanță sunt elaborați pentru a furniza informații de încredere asupra naturii și performanței sectorului supus revizuirii împreună cu un set compatibil de măsuri ale performanței. Acest lucru va contribui la creșterea gradului de răspundere publică al sectorului, precum și la asigurarea faptului că deciziile privind politicile pot fi agreate în baza informațiilor întemeiate și de încredere.
Un indicator de performanță definește măsurarea unei informații importante și folositoare, cu privire la performanța ministerului, exprimată în procente, index, rată sau altă comparație, care este monitorizată la intervale regulate și este comparată cu unul sau mai multe criterii.
Măsurarea performanței este, în general, orientată fie către rezultatele activității (output), fie către impactul programului (outcome) pe termen lung.
Tipuri de indicatori de performanță:
a) cantitatea (care este rezultatul direct al activității sau al ceea ce se va produce în cadrul programului) - este un indicator a ceea ce activitatea/programul va produce efectiv (de exemplu, numărul militarilor instruiți), fiind relevant pentru programele și activitățile care se concentrează doar pe furnizarea de bunuri și servicii de bază (de exemplu, numărul de paturi de spital furnizate, numărul de locuri în cadrul școlilor de aplicație);
b) calitatea (cum va fi măsurată calitatea rezultatului) - măsoară calitatea rezultatelor produse (de exemplu, satisfacția cadrelor militare față de cariera militară; numărul greșelilor făcute);
c) durata (în ce perioadă ar trebui produse efectele) - măsurarea duratei variază în funcție de natura rezultatului (de exemplu, lista de așteptare medie pentru o operație medicală, durata medie de spitalizare), fiind foarte folositoare atunci când elementul timp este o dimensiune importantă în cadrul desfășurării activității/programului;
d) eficiența (care este costul per unitate de produs) - este o măsură a unităților contribuțiilor, de obicei costul (de exemplu, salarii, cheltuieli administrative și alte cheltuieli) per unitate de rezultat. Indicatorii de acest tip măsoară dacă serviciile sunt furnizate la cel mai redus cost. În timp, ei indică schimbări în costurile per unitate și eficiența operațiunilor în furnizarea de servicii;
e) eficacitatea (ce impact a avut programul) - un indicator privind măsura în care un program sau serviciu și-a atins obiectivele.
La selecția indicatorilor de performanță se au în vedere următoarele:
a) legătura dintre indicatori și obiectivele stabilite trebuie să fie clară;
b) trebuie stabilite valorile de referință dintre cele mai recente valori istorice ale unui indicator;
c) trebuie stabilite activități regulate pentru colectarea indicatorului, care să descrie modul în care indicatorul va fi colectat, cine este responsabil și când anume va fi furnizată informația;
d) valorile-țintă trebuie stabilite pentru fiecare trimestru al anului financiar curent.
Anexa 9
- DENUMIREA PROCEDURII OPERAȚIONALE - Cod: P.S./P.O. ................ Ediția/Revizia Componenta revizuită Modalitatea reviziei Data la care se aplică prevederile ediției sau reviziei ediției 1 2 3 4 Ediția I X X Revizia 1 Revizia 2 ...... Ediția II X X Revizia 1 Nr. crt. Scopul difuzării Microstructura/ Persoana Data difuzării 1 2 3 4 1 aplicare 2 .... 3 informare 4 .... 5 evidență 6 alte scopuri Nr. crt. Descrierea activității Responsabil Termen (timp alocat) Documente (de intrare, de ieșire, ajutătoare) Riscuri identificate Observații
Procedura de sistem/operațională
┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │ │ Clasa/Nivel de secretizare │ │ ROMÂNIA ├─────────────────────────────────────┤ │ Ministerul Apărării Naționale │ Exemplar nr. │ │ - denumirea structurii - ├─────────────────────────────────────┤ │ Nr. ....... din ........... │ Ediția ...... │ │ - localitatea - ├─────────────────────────────────────┤ │ │ Revizia ...... │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘
Comandantul/Șeful ...................
cu atribuții de monitorizare,
metodologică a implementării și
dezvoltării sistemului de control
Șeful ...................
1. Situația edițiilor și a reviziilor în cadrul edițiilor procedurii de sistem/operaționale
Când se realizează o nouă ediție a procedurii de sistem/operaționale, coloanele 2 și 3 nu se completează.
Revizia se schimbă atunci când au loc acțiuni de modificare, adăugare, suprimare sau altele asemenea, după caz, a unuia ori a mai multor componente ale unei ediții a procedurii de sistem/operaționale.
Paragrafele și subparagrafele schimbate vor fi marcate prin sublinierea textului respectiv.
Numărul reviziei se modifică în ordine crescătoare.
Dacă volumul modificărilor depășește 50% din conținutul procedurii scrise sau diferența dintre numerele de revizie este mai mare de 3, se modifică ediția procedurii scrise.
Difuzarea procedurilor de sistem/operaționale este realizată în format electronic.
În această secțiune se prezintă scopul pentru care a fost formulată procedura respectivă (PO sau PS). Totodată, este recomandabil să fie precizate și beneficiile care se obțin prin utilizarea procedurii în cauză.
4. Documente de referință
Lista documentelor cu rol de reglementare, aplicabile activității procedurabile, și legislația internă și internațională care reglementează activitatea
5. Definiții și abrevieri
Se înscriu și se explică termenii/abrevierile specifici/specifice activității.
Sunt precizate principalele activități de care depind sau care depind de activitatea care va fi transpusă în procedură, compartimentele furnizoare de date sau/și beneficiare de rezultate ale activității. Listarea compartimentelor implicate în procesul activității
7. Descrierea procedurii de sistem/operaționale
Se descriu etapele de lucru: derularea operațiunilor și a acțiunilor.
Această parte de descriere a procedurii propriu-zise poate fi realizată astfel:
a) narativ, prin înșiruirea logică și cronologică a pașilor care trebuie urmați în vederea realizării atribuțiilor și sarcinilor, având în vedere asumarea responsabilităților;
b) tabelar, prin includerea elementelor procedurii [pași, responsabil(i), termen etc.)] într-un tabel de forma:
Această secțiune se referă la descrierea responsabilităților structurilor/microstructurilor/persoanelor care aplică procedura, și nu a celor legate de elaborarea, verificarea și aprobarea procedurii.
Anexa 12
Nivelul probabilității Explicație 1 Scăzut (0% - 19%) Este foarte puțin probabil să se întâmple pe o perioadă lungă de timp; nu s-a întâmplat până în prezent. 2 Mediu (20% - 79%) Este probabil să se întâmple pe o perioadă medie de timp; s-a întâmplat de câteva ori în ultimul an/ultimii ani. 3 Ridicat (80% - 100%) Este foarte probabil să se întâmple pe o perioadă scurtă de timp; s-a întâmplat de multe ori în ultimul an. Nivelul impactului/ consecințelor Explicație 1 Scăzut Cu impact foarte scăzut asupra activităților structurii și îndeplinirii obiectivelor 2 Mediu Cu impact mediu asupra activităților structurii și îndeplinirii obiectivelor 3 Ridicat Cu impact semnificativ asupra activităților structurii și îndeplinirii obiectivelor Strategia adoptată pentru răspunsul la risc Măsurile ce urmează a fi luate Acceptare Acceptarea (tolerarea) riscurilor, respectiv neluarea unor măsuri de control intervine atunci când riscurile sunt liber asumate și aplicarea unei strategii de răspuns la risc nu este posibilă (se recomandă în cazul riscurilor cu expunere scăzută). Evitare Evitarea riscurilor, eliminarea activităților (circumstanțelor) care generează riscurile (apli- carea acestei strategii este limitată în cazul activităților care țin de scopul structurii) Monitorizare permanentă Acceptarea riscului cu condiția menținerii sale sub o permanentă supraveghere presupune o amânare a luării măsurilor de control până la momentul creșterii probabilității de apariție a riscului astfel tratat (se aplică în cazul riscurilor cu impact semnificativ, dar cu probabilitate mică de apariție, monitorizându-se cu precădere probabili- tatea de apariție a riscului). Transferarea riscurilor Încredințarea gestionării riscului unui terț specializat, pe bază de contract, are ca efect micșorarea expunerii structurii și gestionarea eficace a riscului de către un terț specializat (se pretează în cazul riscurilor financiare și patrimoniale, cum sunt contractele de asigurare). Tratarea (atenuarea) riscurilor Reprezintă cea mai frecventă modalitate de abordare pentru majoritatea riscurilor cu care se confruntă structura și presupune acționarea prin măsuri de atenuare a probabilității, a impactului sau a amândurora (implementarea de instrumente de control intern/managerial pentru a menține riscurile în limite acceptabile).
Metodologia privind identificarea, evaluarea și atenuarea riscurilor
Managementul riscurilor este un proces efectuat de către conducerea și personalul structurilor ministerului și constă în:
1. identificarea riscurilor;
3. stabilirea toleranței la risc;
4. strategia adoptată pentru atenuarea riscurilor - controlarea riscurilor (răspunsul la risc);
5. revizuirea și raportarea riscurilor.
1. Identificarea riscurilor
Riscurile se identifică și se definesc în raport cu obiectivele a căror realizare este afectată de materializarea lor.
Existența unui sistem de obiective clar definite în cadrul structurii constituie premisa esențială pentru identificarea și definirea riscurilor.
Dacă situația o impune, anumite activități/sarcini ce au un rol determinant în realizarea obiectivului pot fi detaliate la rândul lor până la limita necesară unei identificări și evaluări mai precise a riscurilor.
Identificarea riscurilor se efectuează prin formularea răspunsului la următoarea întrebare: care ar fi consecințele nerealizării sau realizării necorespunzătoare a acestei activități/sarcini?
Un risc identificat va fi exprimat succint cu ajutorul câtorva cuvinte care să îi redea esența (de exemplu, efectuarea de plăți necuvenite sau atribuirea nelegală a contractului de furnizare).
Pentru identificarea și definirea riscurilor se respectă următoarele reguli:
a) se ține cont de faptul că riscul este o incertitudine, o posibilitate, și nu un fapt împlinit;
b) se analizează problemele dificile identificate, iar dacă circumstanțele se pot repeta, se tratează problemele dificile și ca riscuri;
c) problemele (situațiile, evenimentele) care nu pot să apară nu se consideră riscuri;
d) se definesc atât cauzele, cât și efectele riscului identificat asupra obiectivelor;
e) se grupează și se prioritizează riscurile identificate.
Evaluarea riscurilor presupune evaluarea probabilității de materializare a riscurilor și a impactului asupra obiectivelor în cazul în care acestea se materializează. Combinația dintre nivelul estimat al probabilității și nivelul estimat al impactului constituie expunerea la risc, în baza căreia se realizează profilul riscurilor.
Etapele evaluării riscurilor sunt:
2.1. evaluarea probabilității de materializare a riscului identificat;
2.2. evaluarea impactului asupra obiectivelor în cazul materializării riscurilor;
2.3. evaluarea expunerii la risc.
2.1. Evaluarea probabilității de materializare a riscului identificat
Evaluarea probabilității de materializare a riscului identificat constă în determinarea șanselor de apariție a unui rezultat specific și se realizează prin:
a) observarea materializării riscurilor similare în trecut;
b) analiza circumstanțelor (cauzelor) care favorizează apariția riscurilor;
c) utilizarea scalelor de evaluare a probabilității de materializare a riscului, în 3 trepte de probabilitate, potrivit tabelului:
2.2. Evaluarea impactului asupra obiectivelor în cazul materializării riscurilor
Evaluarea impactului asupra obiectivelor în cazul materializării riscurilor reprezintă consecința asupra obiectivelor (rezultatelor) așteptate, care poate fi, în funcție de natura riscului, negativă sau pozitivă și se face potrivit tabelului:
2.3. Evaluarea expunerii la risc
Expunerea la risc reprezintă consecințele, ca o combinație de probabilitate și impact, pe care le poate resimți o structură în raport cu obiectivele prestabilite în cazul în care riscul s-ar materializa.
Evaluarea expunerii la risc se determină astfel:
probabilitate x impact (X x Y).
Scala evaluării expunerii la risc se reprezintă grafic astfel:
Liniile matricei descriu variația probabilității, iar coloanele variația impactului. Expunerea la risc apare la intersecția liniilor cu coloanele.
3. Stabilirea toleranței la risc
3.1. Toleranța la risc reprezintă "cantitatea" de risc pe care o structură este pregătită să o tolereze sau la care este dispusă să se expună la un moment dat și presupune următoarele:
a) pentru fiecare risc identificat este necesară efectuarea unei comparări a expunerii la risc cu nivelul toleranței la risc;
b) se analizează deviația expunerii la risc față de toleranța la risc și se stabilește dacă riscul este tolerabil sau nu;
c) dacă expunerea la riscul inerent este mai mică sau egală cu toleranța la risc, atunci nu se impun măsuri de control al riscurilor, ceea ce înseamnă că riscurile sunt acceptate;
d) toate riscurile care au un nivel al expunerii situat deasupra limitei de toleranță trebuie tratate prin măsuri de control prin care expunerea la riscurile reziduale să fie adusă sub limita de toleranță stabilită.
3.2. Stabilirea limitei de toleranță la risc constă în punerea într-o relație de echilibru a costului de controlare a riscurilor cu costul expunerii, în cazul în care riscul s-ar materializa, și se face potrivit tabelului:
4. Strategia adoptată pentru atenuarea riscurilor - controlarea riscurilor (răspunsul la risc)
4.1. După ce riscurile au fost identificate și evaluate și după ce s-au definit limitele de toleranță în cadrul cărora structura este dispusă la un moment dat să își asume riscuri, se stabilește tipul de răspuns la risc pentru fiecare risc în parte, potrivit tabelului:
4.2. Instrumentele de control intern/managerial constituie ansamblul măsurilor luate în vederea atenuării riscurilor și sunt clasificate în 6 grupe, astfel:
a) obiectivele - efectele pozitive pe care conducerea încearcă să le realizeze sau evenimentele/efectele negative pe care conducerea încearcă să le evite, ținând cont de specificul domeniului de activitate și al responsabilităților stabilite de legislația în domeniu;
b) mijloacele - ansamblul resurselor umane, financiare, materiale și de altă natură puse la dispoziția structurii în vederea realizării obiectivelor stabilite;
c) sistemul informațional - totalitatea procedurilor, metodelor și mijloacelor puse la dispoziția structurii în cadrul procesului informațional ce constituie un tot unitar cu privire la culegerea, prelucrarea, sistematizarea, transmiterea, valorificarea și stocarea datelor și informațiilor, în conformitate cu legislația în domeniu;
d) organizarea - ansamblul de măsuri, metode, tehnici, mijloace și operațiuni, prin care se stabilesc, în conformitate cu anumite principii, reguli, norme și criterii prevăzute în legislația specifică, componentele procesuale (activități, atribuții, sarcini) și organigramele structurilor ministerului, în vederea îndeplinirii atribuțiilor și responsabilităților stabilite;
e) procedurile - totalitatea pașilor ce trebuie urmați, a metodelor de lucru stabilite și a regulilor de aplicat, în vederea executării activității, atribuției sau sarcinii;
f) supervizarea, controlul - sunt vizate, în principal, măsuri de control ierarhic menite să țină sub control riscurile ce rezultă din desfășurarea activităților de către personalul din subordine și presupune îndrumarea, coordonarea, monitorizarea și verificarea.
5. Revizuirea și raportarea riscurilor
Revizuirea și raportarea riscurilor presupune:
a) monitorizarea modificării riscurilor ca urmare a implementării instrumentelor de control intern/managerial și a modificării circumstanțelor care favorizează apariția riscurilor (a se analiza dacă: riscurile persistă, au apărut riscuri noi, impactul și probabilitatea riscurilor au suferit modificări, măsurile implementate sunt eficace, anumite riscuri trebuie raportate eșaloanelor superioare etc.);
b) obținerea de asigurări privind eficacitatea gestionării riscurilor și identificarea nevoii de a lua măsuri viitoare.